29 octombrie 2014

Volume de povestiri

Recent am găsit o listă de povestiri aruncate într-un sertar de la birou.


Volume de povestiri: 


Wells Tower, Să distrugi şi să arzi tot, Curtea Veche, 2011
David Vannt, Legenda unei sinucideri, Litera, 2013
Woody Allen, Apărarea invocă nebunia, Humanitas, 2010
Ernest Hemingway, Zăpezile  de pe Kilimanjaro, Polirom, 2007
Vladimir Nabokov, Povestiri, Polirom, 2010
John Cheever, Integrala prozei scurte, Polirom, 2011
Charles Bukowsky, Poveşti despre nebunia obişnuită, Rao, 2005/ Cea mai frumoasă femeie din oraş, Rao, 2008
 Guillermo Arriaga, Retorno 201, Vellant, 2010
William Saroyan, Nebunie în familie, Rao, 2011
Andrei Platonov, Moscova cea fericită, Polirom, 2007
Adolfo Bioy  Casares, După-amiază unui faun, Curtea Veche, 2009
Julio Cortazar, Cât de mult iubim pe Glenda/ Toate focurile, focul / Manuscris găsit într-un buzunar, Polirom, 2003-2009/ Armele screte, Humanitas, 2007
Dino Buzzati, Cele mai frumoase povestiri, Polirom, 2005
Bernahard Schlink, Minciuni de vară, Polirom, 2011
Julian Barnes, Puls, Nemira, 2011
J.D. Salinger, Nouă Povestiri, Polirom, 2012
Truman Capote, Muzică pentru camelioni, Polirom, 2009
Cristian Teodorescu, Medgidia, oraşul de apoi. Cartea Românească, 2009
Mircea Cărtărescu, Nostalgia, Humanitas, orice ediţie
Răzvan Petrescu, Rubato, Curtea Veche, 2011
John Barth, Toga Party, Nemira, 2009
Kafka, Metmorfoza şi alte povestiri, Polirom, 2012
Boris Vian, Blues pentru o pisică neagră, Univers, 2004
 Philip Roth, La revedere Columbus, Polirom, 2012
Samuel Beckett, Opere 1. Integrala prozei scurte, Polirom, 2011
Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimuţe, Humanitas, 2008
Best of. Proză scurtă a anilor 2000, Polirom, 2013



Cărţi despre arta crisului:


Stephen King, Misterul regelui, Nemira, 2007

Somerset Maugham, Bilanţ, Nemira, 2006
Umberto Eco, Confesiunile unui tânăr romancier, Polirom, 2011



Vă doresc lectură plăcută dacă vă place din această listă a mea!!!:)


23 octombrie 2014

Jurnal la Lectia de Reportaj

Este un Feature de istorie umană. Am învăţat la lecţia doamnei Alinei Radu. Cum se face un reportaj, un feature, şi necrolog. A fost o lecţie inteteresantă şi plăcută. Am învăţat multe lucruri interesante. A fost experienţă unică.

„Viaţa m-a învăţat că nu trebuie să ne fie frică de dizabilitate. Experienţele pe care le avem din viaţa noastră ne formează, ne modelează, ne învaţă să privim viaţa într-un anume fel. Dizabilitatea pentru mine este ca orice alte reguli ale jocului; reguli de care trebuie să ţinem cont. Dacă nu era dizabilitate, eram o altă persoană,”  spune Olga profesoară de engleză.
Olga Afanas are 31 de ani, şi  are  propria firmă de traducere profesionistă în Chişinău. În 2005, a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea de Stat din Moldova, cu specializarea Limbă şi Literatură Română şi Engleză. Mai apoi, a urmat un master în Psihologie Clinică şi Asistenţă Psihologică. Recent şi-a luat bursă de doctorat la o Universitatea din Ungaria. Olga s-a născut prematur şi a suferit o traumă la naştere. În consecinţă a fost diagnosticată cu afecţiune locomotorie uşoară. A avut noroc că a fost susţinută de familie şi prieteni, încât a reuşit să treacă împreună peste toate dificultăţile. Are câţiva prieteni buni care o aceptă  aşa cum este ea,  şi o susţin în tot ce face şi o respectă enorm de mult.
 „Muncesc pe cont propriu, nu din cauza deficienţe locomotorii pe care o am, ci pentru a dispune de un regim liber de a putea fi implicată în cât mai multe proiecte posibil, să am timp suficient să pot alege grâul de neghină,” povesteşte Olga.
A lucrat ca voluntar la  câteva oranizaţii non-guvernamentale pentru Persoane cu Dizabilităţi, la Hospice Angelus Moldova, Centru de asistentsa juridica pentru  persoane cu Dizabilitati, Asociţia Gaudeamus în Chişinău, s-a apropiat enorm şi a făcut-o să înţeleagă că persoanele cu dizabilităţii sunt şi ei oameni dar cu nevoi mai speciale, au nevoie să  le fie respctate drepturile, să fie înţeleşi şi să nu fie priviţi cu milă, pentru că lor nu le place lucru acesta.
 Olga este o tânără activă, cu perspective de dezvoltare pentru ea a fost mereu normal şi firesc să muncescă. „Pot să-mi caut un loc de muncă pe piaţa muncii, fără să mă gândesc la faptul că dizabilitatea ar putea fi o problemă. Da, deseori am fost privită mai “altfel”, discriminată chiar, dar am crezut în capacităţile mele, ştiam că pot şi merit mai mult. Deseori, când ajungi într-o situaţie critică te ajută să alegi „grâul de neghină”, să înţelegi de ce eşti în stare cu adevărat...”
Tînara este pasionată de fotografie, fotografiază natura şi oameni. Mai are o pasiune mare care o practică când are timp, face hipism, îi place enorm de mult caii. Se simte bine când este în şa. Are un regret mare că nu dansează, dar îi place şi ar vrea să danseaze, dar condiţia de sănătatea nu-i permite.
Olga a fost deschisă să-mi poveastească despre experienţele sale de viaţa şi despre persoanele cu dizabilităţi. O persoană cu dizabilităţi are nevoie să fie aceptată şi respectată de către ceilalţi. Olga susţine că nu înţelege unde este diferenţa dintre aceşti oameni şi ceilalţi. „Fiecare dintre noi are nevoi speciale, fiecare are nevoie de ceva, condiţii acasă, în familie, la serviciu. În primul rând, pentru un om cu dizabilăţi contează şi este important să fie aceptat de părinţi, şi în al doilea rând  să se acepte pe el însuşi,” spune Olga Afanas.
Olga Afanas a participat ca model la Dare Social Fashion Show, un proiect social de caritate din Republica Moldova este dedicat femeielor cu dificienţe locomotori şi boli incurabile. „La acest proiect au participat mai multe femeie puternice, frumoase, active care sunt din diferite domeni şi de succes, care au lăsat în urma lor un mesaj. Ca şi femeiele cu dizabilităţi sunt oameni normali, au nevoi speciale, au vise dorinţe şi doresc să se căsătorească să devină mame, să se afirme în carieră şi să fie fericite. Pentru mine, acest proiect a fost ceva unic, interesant, a fost o experienţă frumoasă să particip la el.”
Potrivit Marianei Tsibuleac doctor în istorie la Academia de Ştinţă din Moldova şi o bună prietenă cu Olga povesteşte : “ O cunosc pe Olga aproae de 10 ani.  Sunt şi eu o persoană cu dizabilitate şi ceea ce apreciez la ea este felul de a fi. Este o persoană optimistă, activă şi găseşte timp să se implice în foarte multe proiecte şi activităţi. Este o fată care are diferite planuri de investiţi şi de lungă durată. Tot ceea ce-şi  pune ca scop duce la bun sfârşit. A fost un model Dare Social Show, şi este  plin de curaj şi ambiţie spre deosebirre de alte personae cu şi fără dizabilităţi. E de o intelegenţă aparte. Este o persoană cultă şi citeşte foarte mult, şi îi place să împărtăşească cu alţi ceea ce citeşte şi învaţă.
Este persoană prietenoasă şi deschisă, şi întinde oricui şi oricând o mână de ajutor când are nevoie. E o persoană directă, nu-i place să umble pe ocolite. Întotdeauna este flămândă de cunoaştere, educaţie şi informaţie”.
 Potrivit opiniei Liudmilei Iachim, Coordonator Programului de Reabilitare de la Centru de “Motivaţie” declară că: “Persoanele cu dizabilităţi este circa 188 de mii de personae cu dizabilităţi pe toată Republica Moldova, şi aici intră toate categoriile de personae cu dizabilităţi locomotorie, vizuale, personae cu deficiente mentale, şi de sindrom de diferite categorii.
Noi lucrăm de foarte mulţi ani cu personae cu dizabilităţi locomotorie. Şi de câţiva ani încercăm să promovăm integrarea persoanelor cu dizabilităţi în câmpul muncii. Adică să dezvoltăm deprinderiile de viaţă pentru ca asta e primul element important care noi îl vedem. Aici ne-am întâlnit deseori cu această problema.
Dacă e să vorbim despre schimbări la nivelul  de integrare la capitolul accesibilitate, este o problemă destul de mare şi vastă, şi toate situaţile pe care le monotorizăm, accesibilitatea este un punct sau o etapă care împiedică foarte mult integrarea copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi.
Noi de anul trecut dezvoltăm un serviciu de suport pentru tinerii care doresc şi care vor să-şi continue studiile după 9 clase sau dacă au terminat 12 clase. Tinerii care au posibilitatea să se angajeze, se adresează la noi. Este destul de dificil să urmăreşti persoanele cu dizabilităţi, care sunt înscrise la studii, personae care s-au integrat în câmpul muncii prin diferite metode.
Una ca avem proiectele noastre pe care le realizăm şi încercăm să le implicăm pe personae active”.
Conform statisticilor, în Republica Moldova sunt circa 183 mii de persoane cu dizabilităţi. Circa 61% din numărul persoanelor cu dizabilităţi sunt în mediul rural, numărul lor fiind în continuă creştere din 2008 cu circa 2,6% pînă în prezent. La 10 mii locuitori din meidul rural revin 539 persoane cu dizabilităţi şi respectiv 484 la 10 mii locuitori din mediul urban. În aspect gender, numărul femeilor cu dizabilităţi a crescut din anul 2008 cu 2,1%. La 10 mii femei revin 473 femei cu dizabilităţi comparativ cu 563 pentru bărbaţi. La 10 mii de locutori revin în medie 516 persoane cu dizabilităţi, iar fiecare a şase persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă. Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,2% din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţii – 2,1% din numărul total ai copiilor din Republica Moldova.

Jurnalul la Lectia de Fotojurnalism

Ana Caraman (60), medic de familie din Centru de Sanatate din s. Colonita, mun. Chisinau, 18 septembrie 2014. Are o experienta de 38 de ani si isi iubeste meseria pe care o practica.
Potrivit Anei Caraman din Centru de Sanatate din s. Colonita ofera servicii medicale  celor aproape 4000 de locuitori.
Potrivit sursei Organizatiei Mondiale a Sanatatii,  Republica Moldova ocupa pe primul loc  in Europa privind numarul de bolnavi si a celor contaminati de TBC.
Fotografie de Elena Bogus

Această poză am făcut-o la lecţia de fotojorunlism. Am mersi cu toată grupa pe teren în s. Coloniţa, municipiul Chişinău. Împreună cu colega mea Ana-Maria Veveriţă am dat de Centru de Sănătate. Am avut emoţii mari, pentru că prima dată faci poze şi intri în contact cu oameni. A fost o experienţă frumoasă şi interensată. Am învăţat multe lucruri.

18 iulie 2014

Recenzie de Carte: Corespondenţă inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle

Pe rafturile unei librării din Chişinău, am găsit Corespondenţă inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit, de la Editura Polirom, Iaşi 2000. Mi-am dorit să-l cunosc pe Mihai Eminescu nu ca un geniu, scriitor sau ca gazetar, ci ca un om simplu cu emoţii, sentimente, trăiri, bucuri şi tristeţe, şi de ce nu filosofia de viaţă. Poeziile şi scrisorile şi postumele lui Mihai Eminescu spune totul despre el ca om ce a trăit în vremurile de odinioară.
Volumul de față reunește 93 de scrisori inedite adresate de Mihai Eminescu- Veronica Micle și 15 scrisori trimise de către aceasta lui Mihai Eminescu. În addendă sunt publicate două scrisori ale Veronicăi Micle către sora poetului, Harieta Eminovici, precum  și o scurtă notă adresată poetului de către Titu Maiorescu. Aceste scrisori  provin din arhiva familiei Graziella și Vasile  Grigorcea. Impresiile mele asupra cărți au fost bune decât mă așteptam.
Cred, îndrăznesc să cred, că nimic. Sunt scrisori eminesciene către Veronica Micle, întregind romanul  lor epistolar de dragoste. 
Scrisorile conțin informații de prim ordin despre creația lui Eminescu, despre gândirea lui politică și socială. Așadar, nu doar un mare eveniment cultural ci și o extraordinară surpriză umană ce radiografiază complicatele relații tandre și ironice, încrâncenate și ludice, amare și zlobii, naive și îngândurate, severe și generoase, imature și grave dintre  tineri din veacul trecut care se iubeau cu pasiune.

5 iulie 2014

Să facem Pace! Pentru un progres al spiritului.

Într-o viaţă anterioară Buddha era căpitan pe un vapor cu un echipaj de 500 de marinari. A aflat că unul dintre ei plănuia să-i omoare pe cei 499 pentru a le fura bunurile. De trei ori a încercat să-l împiedice, dar marinarul nu s-a lăsat. Atunci el s-a gândit aşa: " Dacă nu-l împuşc pe el, ceilalţi 499 vor muri. Dar, pe de altă parte, dacă-l omor înseamnă că accept să suport consecinţele negative asupra karmei, ce presupune moartea unui om în scopul salvării a 499 de vieţi omeneşti şi, de asemenea, îl împiedic pe respectivul om să săvărşească păcatul de a lua viaţa a 499 de persoane.În plus, dacă nu-l ucid pe cel care complotează, devin vinovat indirect de moartea 499 de persoane." Atunci a luat arma şi l-a împuşcat pe matinar.


"Această parabolă am preluat-o din cartea autorului Stephane Hessel şi Dalai Lama - Să facem pace! Pentru un progres al spiritului, Editura Nemira, Bucureşti 2012. Este o discuţie liberă dintre cei doi, mai degrabă un interviu, unde discută despre viaţă, pace, umanitate, liniştea sufletului, practica non-violenţă în lume, politică şi drepturile omului. Este o carte, care o citeşti şi înţelegi multe, care te pune pe gânduri în acelaşi timp pui şi întrebări.
 Democraţia sunt oamenii, nu privilegiaţi, ci oamenii în general. Dacă observăm peste tot diferenţe uriaşe între cei mai săraci şi cei mai bogaţi, democraţia trebuie să acţioneze, să reacţioneze, să-i ajute primii să beneficieze de drepturile şi de libertăţile lor. Iată la ce e bună politica, iar noi îi putem redescoperi temeiul  spiritual. Vrem să avem guverne interesate  nu doar mândria naţională, ci şi de a învăţa să colaboreze. Avem nevoie de cooperare interguvernamentală şi de multilateralitate, pentru acum ştim ce se întâmplă pretutindeni. Un om este împuşcat în sudul Egiptului : ştim imediat ce putem face.  Avem nevoie de un lider democratic pentru lumea întreagă, în acord cu această exercitare laică a spiritului în favoarea nonviolenţei, a compasiunii. Democraţie laică, da, dar ea nu exclude un plan superior, şi anume spiritualitatea toleranţei."
                                                    Stephane Hessel

4 iulie 2014

Învață să te focusezi pe ce îți dorești


Uneori avem nevoie să învățăm cum să ne focusăm pe dorințele noastre. Nu știm sau nu putem. Avem nevoie de ceva care să deie un imbold, o motivare pentru a învăța să ne focusăm pe ce dorim. În timp ce am răsfoit pagina de internet, am găsit o poveste indiană interesantă, cum să învățăm să ne focusăm pe ceea ce dorim.

Un maestru indian într-o zi cu discipoli săi în pădure ca să-i înveţe să tragă cu arcul. El le-a dat fiecăruia dintre ei un arc,  și ca ţintă a pus în fața lor, o distanţă de 50 de metri, o pasăre de lemn, apoi le-a spus să se concentreze numai pe ochiul păsării, pe care ar trebui să-l nimerească cu săgeata. Apoi i-a întrebat ce văd ei.
 Primul discipol i-a zis că el vede cerul, pădurea, copacii din apropiere și apoi ochiul păsării. Maestrul  i-a spus să se oprească, și l-a întrebat pe al doilea ce vede. Aceasta i-a răspuns că vede doar ochiul păsării, și maestrul i-a spus să tragă. Și, bineînțeles, a nimerit direct în ochiul păsării și a doborât-o.
În concluzie: Trebuie să învățăm să ne focusăm pe ce avem nevoie să obținem pentru a ne atinge țelul. Dacă lăsăm tot ce  este în jurul nostru să ne influenţeze, riscăm fie să nu obținem ceea ce dorim, fie să întârziem rezultatul pozitiv.




















31 mai 2014

“Munca mea nu este să fiu plăcut cu oamenii, munca mea este să-i fac mai buni în munca lor ”. Steve Jobs

Când am răsfoit paginile de internet, din  întâmplare am găsit acest articol care mi-a plăcut enorm de mult. Mă gîndeam dacă fac parte din această categorie sau care ar fi semnele ce ar identifica oameni inteligenţi. 

      Iată 10 semne care ar identifica oameni inteligenţi:
  1. Ei nu vorbesc mult. Motivul este simplu: ei ştiu că doar ascultând ce spun ceilalţi, pot deveni mai deştepţi.
  2. Ei cunosc o mulţime de lucruri diferite, care nu ţin doar de domeniul lor. Persoanele deştepte se hrănesc cu stimulentul de a fi interesaţi de ceea ce fac alţii.
  3. Ei combină serviciul, familia şi interesele persoanel cu uşurinţă. Ei nu obosesc niciodată să ţină aceste lucrui într-un echilibru. Jonglând cu aceste trei elemente, ei par 100% angajaţi în ceea ce fac, pe toate fronturile simultan. Totuşi, în spatele acestu scenari perfect, oamenii inteligenţi au scheme prertinente după care fac paşii potriviţi ca să fie siguri pe viaţa lor este perfect echilibrată.
  4. Ei se alimentează cu toată informaţia actuală. Nu tot timpul, dar destul de des urmăresc ce se întâmplă pe feed-ul reţelelor de socializare asigurându-se că nu au scăpat ceva important din vedere. Ei prind din mers trendurile globale şi reacţiile oamenilor la diferite evenimente.
  5. Chiar şi atunci când treburile nu le merg atât de bine, ei nu vor rămâne cu zâmbetul pe buze. Persoanele intelingente nu pot fi debusolate de surprize neplăcute, pentru că ei au o gândire dezvoltată, care le generează o mulţime de soluţii alternative înainte ca scenariile negative să intre în joc.
  6. Chiar dacă cunoscu că sunt cele mai deştepte persoane din încăpere, nu-şi pierd tipul demonstrând asta. În schimb, ei vor privi acest lucru ca pe o provocare încercând să facă pe oricine altcineva la fel de intelingent.
  7. Dacă sunt liderii unui grup, ei vor face tot posibilul ca persoanele cu care colaborează să devină deştepte, mai sociabile şi mai populare decât ei, în colectivul dat. Pentru oameni inteligenţi, ceilalţii nu reprezintă o ameninţare. Ei ştiu că prezenţa cunoştiinţelor tot timpul constituie un avantaj. Iată de ce ei fac tot posibilul ca oamenii care-i înconjoară să devine mai deştepţi decât ei.
  8. Ei au talente ascunse, pe care nu le arată nimănui, până nu vine timpul potrivit. Ei nu simt nevoia să-şi arate toate talentele, pentru a demonstra cuiva că sunt mai buni decât ei.
  9. Ei pot avea, sau nu, o educaţie scumpă. Nu vei şti niciodată ce studii posedă, până când nu îi vei citi CV-ul.
  10. Ei niciodată, sub nici o formă, nu te vor face să te simţi o persoană stupidă, chiar dacă nu le este greu s-o facă. Ei au învăţat din experienţele anterioare, că luând pe cineva în derâdere, arată mai prost decât persoana în cauză.