Fragment Notiţe de Jurnal

De fiecare dată voi publica cât ceva pe blogul meu. Mi-am propus sa ţin un jurnal al sentimentelor, al emoţiilor, al gândurilor şi  a stărilor mele sufleteşti. Sper să nu fie un jurnal prea banal şi simplu, pentru că asta nu este intenţia mea, nu-mi doresc asta. Cel mai mult îmi place să mă joc cu cuvintele, în care să redau imagini, emoţii şi sentimente.

Unul din ele mi-a venit să mă joc cu cuvintele a doua litere care îmi sunt dragi, şi acele sunt numele meu, primul nume începe cu E, ce mi-a dat libertatea de a scrie si de a ave imaginaţie bogată, care mă face să fiu eu cu adevărat. Iar al doilea nume se începe cu K, care mă ţine cu picioarele pe pământ şi în acelaşi  timp puternic spiritual, dar şi emoţional. Le iubesc pe ambele. Din păcate nu le voi reda numele întreg, pentru că este secretul meu pentru a le folosi în viitoarele mele romane care le voi publica.

K este un nume frumos care mă face să-mi iau ghiozdanul şi să plec în lumea largă, să fiu puternică, visătoare şi ambiţioasă, iar K să mă ajute împreună cu E să fiu ceea ce sunt cu adevărat. E este litera ce mă face  să fiu liberă ca pasarea libertăţii care îşi caută libertatea mereu să zboare cât mai departe şi donrinţa de a spune ceva şi de a exprima ce simte şi ce vede în jurul ei. Împreună cele 2 litere îmi fac viaţa fericită şi împlinită. Iubesc E şi K sunt unicele lucruri care mă leagă de Dumnezeu. Dumnezeu le-a ales pe E şi K. Iar ele m-au ales pe mine şi eu le-am ales pe ele.

Fii recunăscătoare că trăieşti şi iubeşte-te pe tine însuţi

Este un exerciţiu foarte bun pentru a te iubi pe tine şi pentru a fi recunoscător pentru ceea ce eşi cu adevărăt. În fiecare dimineaţă înainte să te ridici din pat, trebuie să-ţi spui ţie şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu, că eşi recănăscoate că trăieşti şi te iubeşti.

Iubeşte-te pe tine  însuţi, trăieşte la unison  cu spiritul!

Mă simt recunoscătoare pentru că m-am trezit în fiecare dimineaţa. Mă simt recănăscoate că mă simt sănătoasă.

Mă simt recunoscătoare că respir.

Cel mai important lucru asupra căruia trebuie să se concentreze astăzi spiritul meu este să ....pot.

Închieţi ziua la fel cum ai început prin exprimare recunoştinţei. Orice s-a întâmplat în ziua respectivă. S-a întâmplat ca spiritul tău a dorit că tu să trăieşti aceea experienţă.

Viaţa este frumoasă şi interesantă cu ale ei greutăţi trebuie să o trăiesc frumos şi recunoscător că ne-am născut pe acest pământ. Dar cel mai important fii recunoscătoare faţă de Dumnezeu că El este alături de Tine şi te îndrumă pe drumul cel bun. Este o chemare la Divinitate şi la Spiritul Tău.

Ce trece timpul repede!!

Uite aşa măi femeie nici nu-mi vine să cred
că eu am 35 de ani
34 de ani,
mai ieri erau 34 de ani
33 de ani
uite măi ce trece timpul repede!!

Anunţ important: Sunt în căutare unui mentor al scrisului!!

Vreau să dau un anunţ pentru toţii scriitori, poeţii, dramaturgi care scriu. Sunt în cautarea unui mentor al scrisului. Am făcut o pauză pentru a căuta un mentor al scrisului.

Dacă ve-ţi citi acest anunţ o să râdeţi de mine, Ce-i cu nebuna asta! Şi nu glumesc şi nu sunt nebună, chiar am nevoie de un mentor, un profesor bun. Să mă ajute să-mi găsesc stilul scrisului,  să mi sugereze cei e bine şi cei nu-i bine, şi să devin un scriitor cel mai bun. Am un vis pe care vreau să-l îndeplinesc, să Iau Premiul Nobel pentru Literatură. Să devin un scriitor  bun care să lase ceva în urma mea, nu pentru faimă sau pentru a-mi gâdili orgoliu. Ci pentru a lăsa ceva bun şi de calitate generaţiilor care vin şi care vor veni din urma noastră.

Doresc un mentor care să mă pună la treabă, să mă certe de câte ori greşesc sau  când scriu prostii, să mi se deie sfaturi sau să mă înjure, din când în când.

Cine vede ceva  în mine, cu un potenţial mare, ştie unde să mă caute. Eu voi fi bucuroasă să învăţ ceva de el şi el de la mine, să ne ajutăm reciproc. Pentru mine nu contează vârsta, sexul, religia, culoarea sau naţionalitatea.

Recenzie de carte: The Woman in White by Collins Wilkie

At the moment, I am reading " The Woman in White" by Collins Wilkie. The  Woman in White is mystery and sensation novel. The story is sometimes considered an early example of detective fiction with the hero, Walter Hartright, employing many of the  sleuthing techniques of later private detectives.

The novel was extremely successful commercially, but contemporary critics were generally hostile. Modern critics and readers regrad it as Collins best novel:  a view with which Collins concured, as it is the only once of his novels named in his chosen eitaph: " Author of the Woman in White and other works of fiction".

 The novel is about Walter Hartright, a young art teacher, directs a mysterious and distressed woman dressed entirely in white; but later learns that she has escaped from an sylum. Soon afterward, he travels to Limmeridge House in Cumberland, having been hired as a drawing master on the recommendation of his  of his friend, Pesca, an Italian language master. The Limmeridge household comprises the invalid Frederick Fairlie, and Walter's students: Laura Fairlie, Mr. Fairlie's niece, and Marian Halcombe, her devoted half-sister.

Walter realises that Laura bears an astonishing resemblance to the woman in white, who is known to the household by the name of Anne Catherick: a mentally disabled child who formerly lived near Limmeridge, and was devoted to Laura's mother, who first dressed her in white.
Over the next few months, Walter and Laura fal in Love, and Marian advises Walter to leave Limmeridge. Anne later sends a letter to Laura, warning her agains he betrothed, Sir Percival Glyde, Baronet; and Walter, upon conversation with Anne, becomes convinced that Glyde originally placed Anne in the aylum.
Depised the misgivings of the family lawyer over the financial termns of the marriage settlement, Laura and Glyde marry in December 1849 and travel to Italy for six months.

Collins, Wilkie an English author, was one of the most successsful writers of detective fiction in the 1800'.s  The woman in white (1860) and  The Moonstone(1868) rank as his best and most  popular novels. 

I recommend you read this book, you will discover a world of passion, intrigue and maturity of the characters in the book.

This Is ROMANIA - Explore This Beautiful Country - HD

One day, I will write about Romania, where I was born and grow up.

Un început de povestire..... proces de lucru

" Ea ştergea oglinda cu mînecă hainei ca să se vadă în ea. Oglinda veche de peste 100 de ani, lasată  şi uitată acolo, avea istoria ei.   Ea se uită în oglindă şi nu-i place ce vede. Se gândi poate ar trebui să-şi schimbe culoare părului, să se tundă, să-şi facă operaţie estetică, să-şi pună botex, să slăbească, şi multe gânduri la aspectul ei fizic. Aceste gânduri  îi veni în minte, dar nu se gândi la starea ei sufletească sau la ce simte cu adevărat, sau la ce o frământă cel mai tare pe ea. O doare sufletul sau nu o doare, ea nu simte asta, dar nici nu o preocupă cel mai mult. Pe ea mai mult o preocupă înfăţişarea ei fizică, credea că asta o va face să se simtă bine. Oglinda îi arată ceea ce vrea să vadă ea.

 Vroia să schimbe ceva, dar nu ştia ce, dar nu-i plăcea ce vede în oglindă.

Părul nu era strălucitor, nearanjat, faţă neîngrejită, avea riduri în jurul ochilor, faţa plină de puncte negre şi coşuri. Sprâncenele necurăţate, avea mustăţi care o deranjau,şi când se uită în oglindă se speria de propria persoană. Nu se suportase, vroia să-şi mutileze toată faţă. Când se uită în oglindă, se simţea obosită de ea însăşi. Nu ştia cei cu ea. Nu se mai iubea, nu se mai respecta. Intră într-un soi de depresie şi anxietate care nu putea să iasă. Visa tot felul de ciudăţenii, ce se trezi brusc din somn, sau visa cum cobora scările,  visa apă murdară, sau că se plimba prin camere, dintr-o cameră în altă. Nu se suporta când se uita în oglindă. Era nemulţumită de ea, de ce facea, de ce vedea, de cum vorbeşte, cum se comportă cu ea şi cu ceilalţi în jurul ei. Mereu închisă în ea. Nu ştia cum să iasă, îi era greu să iasă. Era singură în sufletul ei. Se simţea bine în singurătatea ei, dar de fapt se săturaseră de ea şi de singurătate. Avea un vis, vroia să fie iubită şi să iubească, vroia să înconjurată de căldură. În loc să fie susţinută, să o înţeleagă cei din jur, mai mereu o criticau, o certau, o huiduiau, stigau spunându-i tot felul de înjuri, oameni de pe stradă, când ieşea în oraş. sau o criticau prieteni şi colegii de serviciu, sau o ignorau oameni dragi şi cei de care cândva au iubito. Ea tăcea şi înghitea totul, dar cel mai tare lucru, ea se resemna cu asta nu făcea nimic, nu zicea nimic.

Cei din jur  nu înţelegea prin ce trece ea, ce simte ea. O durerea... Dar nici ea nu vroia să se apropie de alţi.

Se apropria de cei care o susţineau sau o încuraja, sau de cei care era în aşa situaţie ca şi ea, pentru că ştia că mai sunt oameni ca ea. Vedea aura lor, pentru că îşi dădu seamă de aura fiecăruia pe care o are.Simţea asta. Dar de fapt avea un dar de care ştia, dar nu îi păsa de darul său. Avea darul de-a prezice viitorul, de-a vedea sufletele morţilor. Ascundea acest dar, pentru a nu fi batjocurită şi pentru a nu fi luată în derâdere. Se simţea bine că nu ştie nimeni de darul său, dar se simţea bine că nu e singură în aşa situaţie.

Se uita în oglinda şi tăcea  nu putea să facă nimic , dar nici să scoată un cuvânt. Tot în această stare se afundă şi mai tare. Tot cobora pe scările către întuneric.

Oglinda îi arăta  un alt vis care o macină şi mai tare, căuta răspunsul dar nu îl găsi. Sper că oglinda îi va da răspuns la întrebările pe care le caută de mult. Odată visă că alerga printr-un colidor lung şi întunecos, iar după ea alerga un câine  alerga după ea, şi care vroia să o muşte de picior.

Dar în faţa ea a văzut o lumină sau o ieşire către lumină. Caută o ieşire din situţie în care se află. Vroia să ajungă la lumină.

Se uita în oglindă şi nu vedea nimic, decât umbra care nu prevedea nimic bun. O umbră carea tăcea şi nu zicea nimic. Numai gânduri în jurul ei pluteau, şi sufletele celor adormiţi care vineau la ea.

Că nu ştia, cei cu ea. Vroia să-şi schimbe viaţa, dar nu ştia cum. O durea şi o măcina aşa de tare sufletul, că nu ştia cei cu ea. Simţea  şi credea că numai unul Dumnezeu, şi scrisul  o poate salva de stările  pe care le avea, şi iubirea faţă de Dumnezeu va scăpa de întunecimea din sufletul ei.

Un început de povestire pe care vreau să o continuu, nu am găsit nici titlul