Săptămâna trecută a plecat de lângă noi unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii: scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez a murit la vârsta de 87 de ani. Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman şi proză scurtă, în care fantasticul şi realul sunt combinate într-o lume liniştită de bogată imaginaţie reflectând viaţa şi conflictele unui continent. Am auzit că este cel mai bun jurnalist publicând în mai multe ziare din Columbia. A avut mai multe producţii cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de Garcia Marquez. Filme la care a colaborat: El gallo de oro(1964) (Cocoşul de aur), Roberto Galvadon şi Tiempo para morir(1966)( Timp pentru moarte), En este poeblo no hay ladrones(1965) (În satul ăsta nu există hoţi) şi altele.
A plecat de lângă noi lăsând cele mai bune proze şi romane, cel mai cunoscut roman al său este: Cien anos de soledad(Un veac de singurătate)(1967),Ojos de perro azul( 1950)( Ochi de câin e albastru); La Hojarasca, 1955 (Frunze uscate); Realato de un naufrago, 1955(Povestea unui naufragiat); El Canibal, 1955(Canibalul); Un dia despues del sabado, 1955( O zi după sâmbătă); La mala hora, 1961( O oră rea)
El coronel nu tiene quien le escribe, 1961 Colonelului nu are cine să-i scrie); Los funerales de la Mama Grande, 1962 (Funeraliile bunicii).
Spre ruşinea mea nu am citit nimic de Gabriel Garcia Marcquez, dar am să citesc după ce finalizez cu Colecţia Feodor Dostoievski. Mi-a rămas câteva opere de-a lui Dostoievski.
