14 octombrie 2011

Recenzie de carte: Giovanni Papini "Un om fara sfarşit"

Cititndu-l pe Papini ma pus pe gânduri în multe privinţe referitor la viaţa mea. Viaţa mea a fost interesantă până anul trecut când m-am întors la Chişinău. Că de atunci până acuma viaţa mea a fost un coşmar în care nu mă puteam trezi. Parcă eram în romanele lui Murakami.
Cartea scrisă de Papini ma impresionat foarte mult. Isi povesteste propria viata, trairile pe care le-a avut, emotiile, gandurile, evenimentele prin care a trecut si la marcat, filosofia de viata si viata de zi cu zi care o traieste. Si despre cunoastere de sine si de cunostintele pe care le acumuleaza pe parcusul vietii sale.
Am scris cate ceva din cartea lui ce mi-a placut mie cel mai mult.
"Viata  pentru a fi suportabila trebuie traita din plin . Sensibilitatea o umple de la o echipa la alta si chiar daca se schimba asemeni, apei care curge, ne poarta macar cu ea ca un curent. Care ne da impresia de a fi egal si etern.
Doar daca viata canalizata despuiata si jupuita de catre gandire; ratiune logica si filosofie atunci golul se dovedeste fara fund nimicul recunoaste fatis, ca e nimic, iar desperarea se cuibareste in suflet, cum s-a asezat ingerul pe mormantul gol al Fiului lui Dumnezeu".

O alta fraza care mi-a placut enorm. "De fapt am scapat de durere cu ajutorul cugetarii. Metoda a facut sa uit rezultatele, iar mijlocul a ucis scopul. De atunci viata mea a fost gandire numai gandire . Gandirea a devenit pentru mine un paradox poetic, ratiunea  mi s-a parut un desen geometric si semetric de simplu linii fara demensiuni, filosofia  nimic altceva decat expresie. dialectica a unor simpatii uri nevoi cerebrale sau morale ale cutarui sau cutarui om si nu ale spiritului universal decazut.

Un alt fragment care mi-a placut " Acest mod al gandirii mele din acel timp era fuga  de realitate - non acceptarea, respingerea  realitatii. Pesimismul  radical nu mai era acuma  punctul  ultim si unic al conceptiei mele despre lume si nu ma gandeam sa ofer ochilor holbati  ai oamenilor propunerea unei otraviri universale".

Sunt si multe alte fraze care mi-au placut din cartea lui Papani dar le voi scrie la mine in caiet. Cartea merita de citita, este foarte buna. Altceva nu am ce sa spun despre carte de cat ca m-am regasit in ea cat de cat.
Vorbeste de viata lui Papini, filosofia de viata iubire si multe altele.
De fapt cartea lui Giovanni Papini este un jurnal personal. Unde isi spune gandurile, ideile, trairile, emotiile personale.