Witold Gombrowicz Jurnal, Editura Univers, Bucuresti 1998.
O alta carte care am terminat de curand a fost Jurnalul de Witold Gombrowicz, ma interesat sa vad cum scriu mari nuvelist si dramatug din perioada interbelica. Mi-a placut mult unele lucruri pe care le spune. A trebui sa informez macar ce capodopere a scris sa nu o dau in bara cu totul.
Nascut 1904, intr-o familie cu vechi traditii nobiliare, isi petrece copilaria la tara, scoala o face totusi la Varsovia, unde se muta cu toata familia, intra la Facultatea de Drept , o termina, pleaca la Paris, revine. Toate acestea se intampla de parca nu arata deloc convulsile istoriei a Primului razboi mondial, redobandirea independentiei de catre Polonia, razboiul cu bolsevicii.
In 1920 baietii de varsta lui erau pe front isi aparau Varsovia, in fata cazacilor lui Tuhacevski, iar el isi vedea linistit de carte. Nouasprezece ani mai tarziu o simpla coincidenta il ajuta sa paraseasca Europa in ajunul celui de-al doilea razboi mondial pleaca in Argintina unde va ramane pana in 1963.....
Pe parcursul vietii devine nuvelist si dramaturg scriind numeroase nuvele, drame si jurnalul.
In 1937 publica prima sa nuvela Ferdydurke. Memoirs from a Time of Immaturity, later retitled Bakakaj, collection of short stories, 1933.
Yvonne, Princess of Burgundy, drama, 1935.
Trans- Atlantyk , novel ,1953.
The Wedding, dram, 1953
Historia, drama, 1962
Kosmos, novel, 1965
Diaries, 1953-1969
Pornografia, novel, 1966.
A murit pe 24 iulie 1969 la varsta de 64 de ani.
"Daca Jurnalul meu va reusi sa influenteze pe cineva, nu o va face in maniera unui val care ineaca o stanca, ci asemeni unei ape care penetreaza, care se infiltreaza..."
Witold Gobrowicz, 1969
" Imaginea pe care o pastrez despre Gombrowicz este a unui personaj mandru si pudic, in ciuda eforturilor sa le de a seduce. Era un seducator. Solitar in ceea ce priveste geniul sau, avea o mare forta interioara si mici slabiciuni, poate chiar o fragilitate pe care doar el si-o stia si pe care o compensa prin ceea ce putea fi socotit aroganta. Oricum, geniul ii supara pe cei siliti sa-l intalneasca."
Maurice Nadeau, 1968.
Jurnalul seduce toate temele sale, apartinand celor mai dispute probleme. Jurnalul aduce in lumina in ceea ce priveste atitudinea agresiva, ironia, sarcasmul pe care Gombrowicz l-a avut, insingurarea sa ramanand trasatura psihologica principala.
Gombrowicz a pornit in aventura si lui literara cu ferma convingere ca menirea lui artistica este de molarea Formei ce denatureaza fiinta lucrurilor si il subjuga pe om.
Adevaratul obiect al reflectiei estetica si filosofice ramane la autor Fiinta umana, dare care nu este o notiune abstracta, ci inseamna un om in dimensiunea lui concreta, unica incofundabila.
Doua elemente par a fi constitutive in cazul celor 3 volume si anume: caracterul lor de text literar constient construit, cu puternice implicatii fictionale si relativa estompare a factorului biografic. Plasmuirea realitatii modelarea propriei personalitati si a propriei biografii iata ce urmareste autorul acestui jurnal insolit.
Lunga si dramatica disputa in jurul conditiei umane ce are loc in paginile Jurnalului este structurata pe principiile operei a doua conceptii : Una traditionala si savantul il defineste pe om drept particica a planului dumnezeiesc, o veriga intr-un lant, un element intr-un sistem. Intr-o astfel de viziune, a omului nu-i ramane decat sa faca eforturi disperate si zadarnice sa cunoasca adevarul, sa ingenucheze in fata adevarului.
A doua supriza de proportii este aceea ca varianta sceptico-eroica "a umanismului modern", propusa de autor isi trage seva de profunzimele traditiei nationale poloneze, acea traditie pe care autorul cu atata inversunare se straduieste s-o submineze. Oricum, indiferent daca aceasta constatare este sau nu adevarata, daca nu traia n-ar fi fost fi fost deacord cu noi.
Karimierz Jurczak
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu