30 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă cu Radu Vancu

Intalnirea noastra cu Rdu Vancu la noi la atelier a fost ceva constructiv si interesanta. Ne-am intalnit cu toti la ora 17, la locul nostru la Hasdeu. Au venit 15 oameni cunoscuti si necunoscuti. Ne-a dat scrim o povestire la cei prezenti la sedinta, despre fericire si traume. Am avut la dispozitie o ora. Am scris si eu dar nu eram in stare sa citesc textul meu. Am lasat sa citesc joi cand ma voi duce la atelier. Dupa ce fiecare au citit a durat mult lectura si pe urma, Radu Vancu a comentat fiecare text in parte. A durat mult nu am stat pana la capat. A trebuit sa plec. A fost o seara faina. Mi-a placut mult!!


Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Joi, am avut oaspeti de la Balti cenaclisti de la Contur, intalnirea a avut loc la ora 14:00, la Hasdeu, la locul unde ne intalnim ca deobicei. Invitati de la Balti au fost : Virgil Botnaru, Angela Batcu, Erica Latipova si Valentin Balan. Au fost prezenti si cei de la Vlad Iovita, Ion Buzu, Dumitru Crudu, Moni Stanila, Carolina Vozian, Valerian Ciobanu, Aurelia Borzin si alti.
Tineri balteni ne-au citit din textele lor, povestiri si poezii. La sfarsit fiecare ne-am spus o parere despre textele invitatilor de la Contur. La sfarsit am vb, am povestit si ne-am facut poze impreuna, imprimand satisfanctia colaborarii noastre.
A fost o zi deosebita si constructiva!!

27-10-2011

26 octombrie 2011

Povestea Valorilor Umane

Am citit această poveste despre valorile umane scris de Mimo. Vreau să o împărtăşesc prietenilor mei care îmi vizitează blogul meu.


Ilustratie
 Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane. Intr-o zi, ele fura anuntate ca insula sta se scufunda. Isi pregatira navele si erau gata  de plecare. Doar iubirea ramase pana in ultimul moment . Cand insula era pe punctul sa se scufunde, iubirea decise sa ceara ajutor.
 
Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si aceasta ii zise:
" Bogatie, ma poti lua cu tine"?
"Nu te pot lua caci, e mult aur si argint in barca mea, nu am loc si pentru tine."
" Iubirea ceru ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:
"Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?"
"Nu, iubire, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava"
Atunci iubirea spuse Tristetii, care trecea pe langa ea:
"Tristetea, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
"Oh, iubire"raspunse Tristetea," Sunt atat de trista  incat trebuie sa stau singura".
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa iubire, dar era multumita, incat nu o auzi ca o striga".
Dintr-o data, o voce spuse :" Vino Iubire, te iau cu mine "! Era un batran cel care vorbise. Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran  cum il cheama.
Cand sosira  pe tarm, batranul  pleaca. Iubirea isi dadu seama  cat de mult ii datora si intreba 
Cunoasterea:
" Cunoastere, imi poti spune cine era cel ce m-a ajutat?"
"Era timpul " raspunse Cunoasterea.
" Timpul?" se intreaba iubirea, " Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat"?
Cunoasterea ii raspunse :" Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata!"
Constiinta datoriei fara dragoste te face morocanos.
Raspunderea fara dragoste te face brutal.
Dreptatea fara dragoste te face dur.
Priceperea fara dragoste te face ipocrit.
 Cunoasterea fara dragoste te face incapatanat.
Stapanirea fara dragoste te face avar.
Credinta fara dragoste te face fanatic.
O viata fara dragoste nu are sens.
 
Aceste vorbe intelepte sunt adevarate, ce am face noi oameni fara iubire, nimic. Iubirea te face mai frumos la suflet, la minte, şi trup, te face mai intelept si mai bun. Nu contează celelalte dacă nu ai iubirea omului drag de langa tine şi a familiei.

23 octombrie 2011

Articolul: Chisinau orasul viitorului


                 
                                   Chişinăul oraşul viitorului

Anul această, Hramul Oraşului s-a nimerit într-o zi de vineri, afară era un timp când noros când mai ieşea soarele. De dimineaţă cânta muzica, se învârteau hore, se mâncau mici şi se servea vin. Din curiozitate am fost şi eu la sărbăatoarea oraşului să văd cum se mai sărbătoreşte la noi Hramul oraşului.
Oamenii se distrau se bucurau, mîncau şi beau, ce mai rămâne omului în zielele de sărbătoare să mai facă. Dar vreodată şi-au pus întrebare locuitorii oraşului cum a părut Chişinăul, cum arăta Chişinăul în trecut, din punct de vedere istoric. Din păcate locuitorii oraşului habar nu au cum a apărut oraşul lor şi în ce an s-a format ca oraş, din cauza greutăţilor pe care le întâmpină acuma. Dar asta nu este un motiv real  ca să nu cunoască istoria oraşului în care s-au născut şi au muncit o viaţă întreagă.
Mi-a venit ideea să scriu despre cei 575 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Chişinău. Am fost curioasă să văd cum arăta în trecut, cum arată în prezent şi cum va arăta în viitor?
În oraşul meu – Chişinău, este un oraş plin de viaţă, de oameni primitori şi frumoşi la suflet. Chişinăul este aşezat pe un  loc pitoresc, pe cele şapte coline, oraşul produce o impresie plăcută asupra oaspeţiilor şi locuitorii acestei ţării.
Te atrage prin frumuseţea sa interioară, cu parcuri spaţioase şi bine amenajate, însă monumetele istorice şi arhitecturale sunt prea puţine pentru a dezvălui adevărata personalitate a oraşului prin care ar atrage mulţi turişti şi investiţii ca o adevărată capitală europeană ce doreşte să devină.
 Acuma după ce are 575 de ani, Chişinăul nu arată că are acestă vârstă, nu are nimica păstrat şi conservat din aceea perioadă interbelică.
Cu ce să atragi turişti străini dacă nu are nimic Chişinăul din trecutul său de odinioară?
Farmecul interbelic care fascina  mulţi turişti  care vizitau acest oraş  şi mulţi locuitori al acelor vremuri.
Parcă şi acuma când închid ochii, îmi imaginez acele vremuri fermecătoare cu domni şi domniţe, ce se primblau pe drumuri bătătorite şi cu petre pavate.
Simt acel aer boemic aristocratic care te face să visezi uneori cu ochii deschişi că ai vrea să te arunci pentru câteva momente în trecutul istoric al Chişinăului.
 După o istorie zbuciumată cu multe evenimente nefericite,  după război, Chişinăul ajunge ruină, sărac şi distrus. Reîntors după multă vreme de  sub dominaţa rusă,  Chişinăul devine un oraş atractiv pentru mulţi vizitatori ai acelor vremuri. Devine un oraş spiritural-cultural şi arhitectural, ajungând  în zielel noastre să fie un centru urban mare şi vestit prin locuri foarte frumoase şi prin piesaje de neuitat, ce atrag mulţi turişti din toate colţurile lumii.
 În prezent ştim cum arată Chişinăul, cu probleme grave lipsa identităţii istorico spirituală culturală. Sperăm că aceste probleme cu care se confruntă Chişinăul se vor  rezolva în timp şi vom şti să preţuim mai mult oraşul în care ne-am născut noi.
Cel mai important să o facem pentru generaţiile care sunt şi pentru cei care vin din urmă, ar trebui să conştientizăm că oraşul este al nostru şi al copiilor noştri. Ce le lăsăm noi, dacă ne uităm, pot să zic că practic nimica. Dacă vom distruge ceea ce a mai rămas practic vom rămâne fără nimica, dar asta arătă că suntem nişte locuitoii iresponsabili şi inconştienţi că noi distrugem totul în jurul nostru. Dar ar trebui din contra să fim locuitori responasibili şi conştienţi, ar trebui să conservăm şi să consolidăm adevăratele valori culturale, spirituale, arhitecturale ale acestui Oraş şi Ţară.
După o lungă călătorie în trecut şi prezent, ar trebui să mergem şi în viitor. Oare cum va arăta Chişinăul în viitor? Chiar mă gândesc cum va arăta Chişinăul în viitor, şi nu pot să-mi imaginez?
Îmi imaginez că vor fi parcuri şi rezervaţi naturale, vor fi ocrotite monumentele istorice şi arhitecturale, muzeele vor fi consolidate şi conservate care vor bucura locuitorii Chişinăului.
Vom fi mai responsabili şi mai conştienţi de lucrurile pe care le vom avea în jurul nostru. Vom respecta şi aprecia mai mult pentru lucrurile care le-am ştiut să le conservăm şi consolidăm pentru generaţia care va urma după noi.
Am încercat să îmi imaginez şi alte imagini interesante, un oraş  Since Fiction, ca în filmele  din ziua de azi, sună cam nebunesc, dar de ce nu să ţi imaginez  şi atfel de lucruri, nu vom şti cum vă arăta în viitor dacă nu facem nimica pentru Chişinău.
Cu siguranţă va fi un oraş industrializat şi bogat cât de cât, că locuitorii se vor mândri ce au făcut pentru oraşul lor, că au făcut un oraş primitor şi frumos pentru atracţia de turişti ce vor veni în oraş.





21 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

De fapt sedinta de ieri a fost  ce mai reusita din toate sedintele la care am participat pana acuma. Am fost fericita ca mi tremurau tot corpul.  Urlam de fericire si satisfactie sincer nu mi trebuia nimica. Parca apucasem ceva usor si linistitor. Asta ma bucura de tot. Pentru prima data in viata mea, ma simt fericita cu adevarat. Ieri a fost ceva frumos pentru mine, nu mam asteptat din partea mea ca voi face ceva, ce ma asteptam putin din partea mea. Sper sa mai urmeze astfel de momente fericite care sa ma faca mandra si mai mult sa muncesc. Asta ma motiveaza cel mai mult. Asta ma face cea mai puternica.
Dumitru ne-a pus sa scris iar o proza despre o aventura, sa fie o rasturnare de situatie.
Cei care au fost toti am scris, inclusiv si eu. Am scris si eu o povestire ce mi-am iamginat o intamplare de la scoala. A fost senzational ca am scris si eu. Asta ma bucura foarte mult. Am citit capodopera mea. Aveam emotii mari, dar mi-a trecut, pe urma emotiile criticilor care avea sa mi critice proza. Am asteptat frumosel sa mi vina randul la criticat.
Ma suprins faptul ca am avut numai laude bune la adresa mea ce am scris. Asta ma incuraja enorm mult.
Stiu ca povestirea mea nu era ce mai reusita, cu mici greseli de tot felul.Dar exista o logica si scris cu acuretete cap coada.
Dar parerea celorlalti conteaza pentru mine. Critica este buna pentru toti care scriu proze si poezii.
Stiu ca mai am de lucru, dar asta ma face sa ma incurajeze si sa mi dea motivatie cel mai mult si sa merg inainte.
Incetul cu incetul mi-a ating un vis. Unul din visurile mele.
Sedinta de ieri a fost faina mi-a placut enorm. Si ma bucurat enorma. Saream ca un copil in sus de bucurie.
Pe urma ne-am dus la un ceai la Speranta, a venit majoritatea care trebuia sa vina. A fost o iesire care a meritat.

18 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

În mod normal şedinţa trebuia să o ţinem sâmbăta, dar din păcate am ţinut-o ieri. Ne-am adunat la ora 17 la locul nostru. Au venit si oameni noi cu Valerian Ciobanu, Ina, Eugen şi alţi care nu i-am reţinut.Cristi Maruta, Carolina Vozian, Domitru Crudu, Elena Chirica şi Eu. Între timp a venit şi Moni Stănilă. Dumitru ne-a dat de lucru să scriem o povestire. Să scriem ori aventură amoroasă, ori întâmplări ce ni s-a întâmplat nouă. Ori o povestire ironică, cu răsturnări de situaţie.
 Ne-am împrăştiat fiecare pe unde am apucat.
Tot am încercat să mă gândesc şi eu ce să scriu. Mi-a venit totuşi o idee despre ce să scriu. Am început să scriu dar nu am terminat pentru că nu mai era timp. Sper ce am scris era bun. Dar nu am citit din păcate nu eram sigur ca este bună. Nu ştiu cei cu mine nu mă înţeleg sunt poate încordată. Sau poate am nevoie de un aer rece să mă facă mai relaxată. Dacă aş găsi răspunsul la întrebările mele cred că le-aş gasi. Şi cu singuranţă am găsit răspunsul. Însă colegii mei au scris şi au citit. Toate povestirile scrise de ei au fost interesante şi pline de ironie şi aventură.
A venit şi Alexandru Vaculovski la atelier un critic bun care a criticat lucrările celorlaţi. După ce Moni şi Ion, Sandu s-a dat cu părerea ne-a dus la Cafeneau Povestea am servit fiecare ce am vrut. Am stat fiecare până cât am putut. A fost o seară interesantă şi foarte reusită cum zice Dumitru Crudu.

14 octombrie 2011

Recenzie de carte: Giovanni Papini "Un om fara sfarşit"

Cititndu-l pe Papini ma pus pe gânduri în multe privinţe referitor la viaţa mea. Viaţa mea a fost interesantă până anul trecut când m-am întors la Chişinău. Că de atunci până acuma viaţa mea a fost un coşmar în care nu mă puteam trezi. Parcă eram în romanele lui Murakami.
Cartea scrisă de Papini ma impresionat foarte mult. Isi povesteste propria viata, trairile pe care le-a avut, emotiile, gandurile, evenimentele prin care a trecut si la marcat, filosofia de viata si viata de zi cu zi care o traieste. Si despre cunoastere de sine si de cunostintele pe care le acumuleaza pe parcusul vietii sale.
Am scris cate ceva din cartea lui ce mi-a placut mie cel mai mult.
"Viata  pentru a fi suportabila trebuie traita din plin . Sensibilitatea o umple de la o echipa la alta si chiar daca se schimba asemeni, apei care curge, ne poarta macar cu ea ca un curent. Care ne da impresia de a fi egal si etern.
Doar daca viata canalizata despuiata si jupuita de catre gandire; ratiune logica si filosofie atunci golul se dovedeste fara fund nimicul recunoaste fatis, ca e nimic, iar desperarea se cuibareste in suflet, cum s-a asezat ingerul pe mormantul gol al Fiului lui Dumnezeu".

O alta fraza care mi-a placut enorm. "De fapt am scapat de durere cu ajutorul cugetarii. Metoda a facut sa uit rezultatele, iar mijlocul a ucis scopul. De atunci viata mea a fost gandire numai gandire . Gandirea a devenit pentru mine un paradox poetic, ratiunea  mi s-a parut un desen geometric si semetric de simplu linii fara demensiuni, filosofia  nimic altceva decat expresie. dialectica a unor simpatii uri nevoi cerebrale sau morale ale cutarui sau cutarui om si nu ale spiritului universal decazut.

Un alt fragment care mi-a placut " Acest mod al gandirii mele din acel timp era fuga  de realitate - non acceptarea, respingerea  realitatii. Pesimismul  radical nu mai era acuma  punctul  ultim si unic al conceptiei mele despre lume si nu ma gandeam sa ofer ochilor holbati  ai oamenilor propunerea unei otraviri universale".

Sunt si multe alte fraze care mi-au placut din cartea lui Papani dar le voi scrie la mine in caiet. Cartea merita de citita, este foarte buna. Altceva nu am ce sa spun despre carte de cat ca m-am regasit in ea cat de cat.
Vorbeste de viata lui Papini, filosofia de viata iubire si multe altele.
De fapt cartea lui Giovanni Papini este un jurnal personal. Unde isi spune gandurile, ideile, trairile, emotiile personale.


Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

De ce spun ca a fost interesanta pentru ca faptul ca ne-am intalnit ieri la ora 17:00 si am citit fiecare jurnalele, cei doar care au avut la ei. Am vb lucruri interesante si pe urma am fost la un ceai impreuna la Speranta. S-a povestit lucruri care mi-a placut. Pe urma Dumitru mai degraba ne-a invitat sa mergem la un spectacol care este in program. Am acceptat imediat chiar vroiam sa merg imi era dor de ce constructiv de ceva interesant. Si la astfel de spectacole vroiam sa merg. Am nevoie de o gura de aer rece care sa ma simt bine.
Deci spectacolul care l-am vazut "Amalia respira Adanc" de Alina Nelega, cu Cristina Casian, Regie: Mariana Camarasan. 
Despre ce este vb in spectacolul  o fata Amalia care traieste traumele provocate defenitiv de un sistem comunist, al carui mecanism a practicat chirurgia pe cord deschis. In ciuda faptului ca povestea Amaliei este ingrozitor de trista, ea pastreaza, de la inceput pana la sfarsit, un curaj si o candoare de invidiat: nu isi plange nici o clipa de mila, relateaza doar faptele rude cu o incredebila seninatate. 
Amalia avut o viata trista a trecut prin multe greutati si practic nu a suferit deloc.
Mie spectacolul mi-a placut mult, poate pentru uni li se parea plictisitor, dar avea si unele momente umoristice si ironice.
Dupa parerea mea, poti privi acest spectacol, merita de privit.
Acest spectacol care l-am privit ieri cu cei de la atelier face parte din Programul Poduri de Teatru, Editia a IV One Man Show.
Programul Poduri de Teatru a inceput de pe data 12 octombrie pana 15 octombrie 2011.
A mai ramas 2 zile pana se termina, voi posta programul pentru cele 2 zile care a mai ramas si inca se mai poate viziona spectacole.

Pe 14 octombrie 2011

La ora 11:00 Discutii : Arta actorului astazi - intre teatru, film si media, Kiras's Club, str: Veronica Micle ,7
18:00 Nekrotitanium cu Alexandru Plesca, Foosbook, str: Bucuresti 68,et 4
20:00 Absolut!! cu Marcel Iures
Teatru de Opera si Balet, bd Stefan cel Mare si Sfant,152
22:00 Dati totul la oparte ca sa vad cu Andrei Sochirca, Kira's Club, Veronica Micle 7

15 octombrie  2011

11:00 Discutii  Teatru independent, Kira's Club, Veronica Micle 7
18:00 Alexandr Vertinski cu Iurii Andriuscenco UNITEM, Str : Puskin,24
20:00 Absolut !! cu Marcel Iures 
bd Stefan cel Mare si Sfant,152

Asta e programul pentru doua zile!!

8 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă


 Joia am tinut o sedinta mai inedita unde am citit jurnale si am discutat despre depedenta, pornind de la junky, a lui burroughs. A fost o sedinta foarte interesanta, mi-a placut foarte mult. Ne vom intalni joia viitoare.







 

3 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Sedinta de duminica a fost interesanta mi-a placut foarte mult. Avem o locatie noua unde ne vom strange in fiecare duminica pentru a scrie proze date de Dumitru Crudu. La sedinta de la ora 13:00 ne-am strans numeroasi oameni interesanti sa scrie si sa-si dezvolte talentul in a scrie proze si poezii. Am inceput ca deobicei sa scriem un exercitiu dat de Dumitru Crudu. Subiectul pe care ne la dat Dumitru Crudu mi sa parut interesant dar din pacate inspiratie ma cam parasise de mult si de aceea nu am scris nimica. Am retinut ideea dat de Dumitru Crudu si voi scrie acasa. Cei care au scris s-au imprastiat prin sala pentru a scrie ceva. Dupa aceea am trecut la lecturarea textelor a colegilor mei.
 Pentru Valerian Ciobanu nu as putea sa zic mare lucru ca stiam ca scrie poezii si nu proza. Da pentru o incurajare buna din partea mea sa mearga tot asa. Textul mi sa parut OK!
Doamna Svetlana pentru o incepatoare este un progres mare, textul mi sa parut bun dar mai are de lucru.
Domn Bors nu cunosc chiar asa bine nu as putea sa zic mare lucru. Dar textul lui mi sa parut si bunicel. Oricum are de lucru mult daca vrea sa mearga pe drumul asta.
Cele mai interesante care mi-a placut au fost a Carolinei, a Elenei, Emilei si Felicei. Textele lor mi sa parut foarte interesante amuzate, si pe alocuri ironice. Si a lui Calin mi sa parut foarte Ok!! Oricum mai are de muncit.
Am vrut sa mi dau si eu cu parerea despre sedinta de duminica, am fost mai tacuta de felul meu la datul cu parerea si cu scrisul.  Macar pe blog sa ma dau cu parerea.
A fost o zis super ziua de duminica.

2 octombrie 2011

Cenaclul Republica

Cenaclul Republica a fost unul cat de cat reusit, mai lipseau sa vina oameni, dar in rest a fost bine. Asa cum trebuia sa fie asa si a fost. Cenaclul s-a inceput cu un open mind. Cei care au citit au fost Moni Stanila moderatoarea, Cristi. Dupa open mind s-a trecut la invitatul care a fost azi Pavel Paduraru care a citit dintr-un manuscris de a lui, care din pacate nu am retinut bine titlul Romanului citit de Pavel Paduraru. Insa textul a fost interesant la deliciul ascultatorilor prezenti in sala.
Dupa cenaclul ne-am retras cu toti cei care au vrut sa ramana la cate o bere la terasa de langa Biblioteca Nationala. A fost o seara foarte interesanta.