31 decembrie 2010

Pleaca 2010 si vine 2011. La multi ani!!!

Inca un an pleaca si vine altul cu speranta la un an mai bun decat precedent, cu noi visuri cu noi ganduri si cu noi prieteni in palmaresul nostru.
Anul care a trecut pentru unii a fost un an bun, pentru altii mai putin bun. Insa pentru mine a fost si urcusuri si coborasuri, dar a fost un an cat de cat bun. In fine in sfarsit pleaca cu toate neajusurile lui. Cu speranta ca anul pisici si anul iepurelui sa fie mai bun si mai banos pentru toata lumea.
 Ce doresc pentru toata lumea ca anul care vine sa se indeplineasca toate dorintele si gandurile ce va-ti propus in vitor, sa se realizeze.
                                                                         La mult ani!!! Elena Bogus

21 decembrie 2010

Lansarea de carte: Aureliei Borzin

Asta e invitatia Aureliei Borzin.

Vă invit

la o seară cu poezie şi ciocolată
14 decembrie 2010, Librăria 9 (str. Puşkin 9), ora 18.00
Lansarea cărţii Chişinăul e o tabletă de ciocolată,
editura Vinea, Bucureşti, 2010
Aurelia Borzin





Am fost invitata de Aurelia la lansarea carti ei, "Chisinau e o tableta de ciocolata,"am intrat pentru prima data in acesta librarie de pe strada Puskin 9. Dar lansarea a fost draguta si interesenta a fost numai persoane cunoscute de Aurelia si in special critici. Fara ei o lansare nu se poate face, pentru ca ei sunt cei mai importanti pentru orice scriitori, adica cititorul si critici.
Pacat ca inca nu am luat-o in mana sa sa o rasfoesc, dar cred ca incurand o voi avea..... Si atunci voi fi si eu un critic.
 La sfarsitul lansarii ne-a servit cu ciocolata si sampanie!!




14 decembrie 2010

Lansare de carte : Noua si Fado de Andrzej Stasiuk

Tot pe aceeasi data, la ora 18 la libraria Cartier din Centru a avut loc lansarea de carte poloneza, Noua si Fado  de Andrzej Stasiuk( trad Cristina Godun, edit Rao 2010), in prezenta  autorului si a editorului Sznajderman, au fost si alti invitati, cum ar fi: Excelenta Sa Ambasadorul Poloniei de la Bucuresti, scriitori, jurnalisti si tineri cititorii. A fost o lansare placuta si motivanta de a citi cartile lui
Andrzej Stasiuk.  A prezentat criticul literar Ion Bodgan Lefter.
 Coordonatorul al acestui program a fost Luiza Sanescu de la Institutul Polonez de la Bucuresti care s-a ocupat de aceasta magnifica lansare.
 Cine este Andrzej Stasiuk?
"Cum s-ar chema scriitorul care a fost data de afara din scoala secundara, a dezertat din armata,( cu tanc cu tot,  daca e sa credem legendele) a facut un an si jumatate de inchisoare pentru aceasta fapta, a avut tot felul de mseserii, ciudate si, totusi, nu se numeste Jack Kerovac? Ei bine, este nascut la Varsovia( dar traieste undeva in Muntii Beschizi), are 50 de ani si se prezinta de Andrzej Stasiuk. Si cu sotia sa, antropologul si editorul Monika Sznajderman. In carne si oase si cu 2 titluri recente publicate in limba roamana. Si cu Premiul " Godynia"2010, care se adauga Premiul Nike 2005." Am preluat din brosura, Institutului Polonez din Bucuresti coordonator Luiza Sanescu.

Lecturi literare

 Pe data 15 noimbrie 2010, la ULIM, ora 13 a avut loc continuarea lecturi literare, au citit Alexandru Vakulovski, Moni Stanila,  Ecaterina Bargan, Dumitru Crudu si Elena Guzun, din partea revistei La plic au fost prezenti, Natalia Graur si Vadim Vasiliu, au fost multi studenti de la filologie. Fiecare a autor a prezentat cate ceva, iar tinerii studentii de la facultate au pus intrebari si la fiecare intrebare a primit in schimb cate o revista. Insa eu am fost in schimb pe post de fotograf.

13 decembrie 2010

Proiect Interferente Timisoara Chisinau


Intre 18-20 noimebrie 2010 s-a desfasurat cea de-a doua editie a proiectului Interferente Timisoara- Chisinau. 4 tinere scriitoare de la Cenaclu Pavel Dan, Ana Puscasu, Octvia Sandu, Beatrice Serediuc si Ioana Duta au adus Timisoara la Chisinau.
  In seara de 18 noimebrie 2010, la ora 20 la Centro 73 prima lectura a tinerilor scritoare. Imobilul, unde a avut loc, am fost prima data, l-am vazut doar in poze si mi sa parut fascinat dar cand l-am vazut real si mai mult mi-a placut mai mult. Acel loc iti dadea un fior pentru prima data cand intrai in el. Pentru tinerele scriitoare de la Timisoara, a fost pentru prima data sa citeasca in squar si la lumina lumanarilor.

A doua zi, vineri, la ora 13, fetele au citit pentru liceeni de la Spiru Haret, Ana a citit L.M-uri, Ioana- dintr-un ciclu de poezie. Octavia a trecut la proza, la fel ca si Beatrice. Pentru liceeni le-a placut si a fost neobisnuit sa vada tinerele profesoare in calitate de scriitoare.

   In ziua a treia, a urmat la Biblioteca Hasdeu cu Atelierul Vlad Iovita, moderator avandu-l pe Dumitru Crudu, din pacate aici am lipsit.
Pe 20 noimebrie 2010, ora 18 a fost ultima lansare a revistei la PLic cu numarul 6 din octombrie, a fost o lansare mai linisita. Moni a avut ideea ca fiecare sa-si aleaga un fragment din text si sa-l citeasca, fiecare a citit cu entuziasm fragmentele alese. Pe urma am trecut la filmulete regizate de voluntari straini.Dupa privirea filmuletelor ne-am dus la un ceai cu toti la Frigusor si ne-am continuat mai departe intalnirea noastra.






Jurnalul Atelierul "Vlad Ioviţă"

  Pe data de 11 decembrie 2010 la ora 18:00, la Atelierul Vlad Ioviţă, colegii mei care au venit de la Timişoară, au început să ne poveastească, cum a fost la Timişoară.  Colegii meii au participat la Proiectul Interferenţă Chişinău-Timişoară. Proiectul Interferenţă Chişinău- Timişoară a fost şi la Chişinău, au participat şi tinerii scriitori de la Moldova. Tinerii scritorii Moni Stănilă, Alex Vakulovski, Sandu Macrinici, Natalia Graur, Ecaterina Bărgan şi Ion Buzu.
Am continuat discuţia noastră la Speranţă cu un ceai fierbinte şi plăcinte calde. A fost o seară cu o discuţie interesantă.



11 decembrie 2010

















In gradina la Ion Buzu

                                                                                                                                  La izvorul din Ratus

La apus de soare undeva în Moldova

9 decembrie 2010

Continuarea Anchetei

In primavara anului 2010, public in continuare ancheta despre legea lustratiei in RM, acuma in Revista la PLic, ziarul Starea de Urgenta a fost inchisa din cauza unor nereguli.
- Dvs credeţi că ar fi utilă Legea Lustraţiei?
Necolae Negru: - Cu siguranţă ar fi utilă. Cel puţin, am putea identifica persoanele care sunt şantajabile şi pot aduce prejudicii statului şi interesului public. Şi legea nescrisă a convieţuirii umane ne îndeamnă să scoatem la lumină faptele ticăloase, trădătoare, fariseismul şi celelalte rele. Iertarea urmează şi are rost numai după aceasta.
Constantin Cheianu: - Pentru o societate matură, o societate în care există un cel puţin relativ consens naţional, da! Am dubii că în Moldova lucrul ăsta nu e posibil, pentru că în primul rând, nu suntem o societate care ar şti bine să gestioneze aceste adevăruri pe care le va afla despre sine şi despre unii din membrii săi. Mă tem că totul va fi ori va fi utilizat ori transformat în arme de răfuială cu tot felul de lume. Şi am incertitudinea, că se vor spune doar jumătăţi de adevăruri şi vor fi desfiinţaţi unii şi trecuţi sub tăcere alţii.
De aceea, Eu consider că, o lege a lustraţiei e bună pentru o societate matură, aşa cum au fost şi cele din ţări, ca : Cehia, Polonia, Ungaria, chiar şi Republicile Ex-Sovietice Baltice. Nu, însă şi la noi, unde suntem pe de o parte, o societate mai puţin matură intelectual, şi în al doilea rând, o societate în care dezbinarea pe diferite criterii, în anii aceştia a crescut enorm de mult.
Genadie Postolache: - Adoptarea legii lustraţiei într-o societate ca a noastră altădată profundă ideologizată, imprignată temeinic de morbul delatoriei s-ar prezenta ca un act de terebilism politic scontând efecte sonore şi nu funcţionale. Una la mână.
Petru Bogatu: - Da, sigur că ar fi utilă şi în fond dacă o societate vrea să revină la normalitate acest pas trebuie făcut neapărat, fără el nu este posibil o redresare a lucrurilor, o aplanare a lor, o însănătoşire a societăţii. Vă spun şi de ce…Foarte mulţi contestatari ai legii lustraţiei spun că a trecut timp, nu a fost această lege aprobată atunci când trebuia să fie aprobată, adică la puţin timp după prăbuşirea comunismului. Acuma nu mai are nici un rost pentru că mulţi dintre călăii comunismului, ca să zic aşa, mulţi din cei care au fost vârful de lance al regimului stalinist nu mai sunt în viaţă şi, cu bătrânii care au rămas, nu mai trebuie să războim aşa mai departe.
Legea Lustraţiei nu e o răzbunare, nu este neapărat o tentativă de a pedepsi anumite persoane cu orice preţ pentru răul pe care l-au făcut. Legea Lustraţiei este, în primul rând, un antidot, un medicament, dureros poate, care trebuie aplicat, pentru ca organismul social să se însănătoşească, fără acest medicament nu e posibil nimic. Asta înseamnă … ce? Înseamnă că într-adevăr crimile comunismului şi cei care le-au comis toate aceste lucruri, si toate aceste persoane implicate trebuie într-un fel sau altul sancţionate. Deci, fără sancţiune pe planul juridic, nu este posibil, nici o îndreptare a lucrurilor în bine, deaceea trebuie să se spună clar: Ce a fost atunci? Cine au fost? Cine au fost cei care au executat, cine au fost cei care au comis deportări? Cine au fost informatori? Cine au fost oamenii care au dirijitat informatorii, adică care au condus serviciile secrete şi cine au fost cei din vârfurile politice, ordonându-le serviciilor secrete să comită crime împotriva umanităţii. Toate acestor lucruri trebuie să li se spună pe nume, iar călăii sau asistenţii acestor călăi trebuie condamnaţi, indiferent sunt ei în viaţa sau nu. Sunt ei acuma în stare să influenţeze cumva viaţa politică de azi, sau nu sunt în stare, sunt în ţară sau sunt plecaţi peste hotare. S-a pus cenuşă pe creştet sau nu s-a pus. Atâta timp cât nu va fi un proces al comunismului care, iar legea lustraţiei este un element indinspensabil acestui proces, un element, zic indinspensabil adică fără de care nu poate să fie pur şi simplu un proces al comunismul. Fără toate acestea zadarnice toate discutţiile noastre pe tema trecutului, pe tema modernităţii pentru că prinde teren ideea, potrivit căreia nu trebuie să ne uităm înapoi, trebuie să mergem doar înainte şi numai aşa vom atinge obiectivele pe care ni le-am propus: integrarea europeană, democratizarea societăţii, reforma economică, racordarea pieţei noastre la standardele occidentale, etc.
Total fals această idee, repet, pentru că fără o valorificare a trecutului şi fără a se face dreptate celor care au avut de suferit, nu este o dreptate morală dar lucrurile astea trebuie să aibă un statut oficial, deci, procesul comunismului nu trebuie să se rezume doar la o declaraţie politică este nevoie de un cadru juridic. Iar legea lustraţiei, este un element, foarte semnficativ al acestui cadru juridic despre care vă vorbesc Deaceea, rezumând, spun: este nevoie şi azi şi chiar dacă pare că este prea târziu. O clasă politică responsabilă cred ca ar trebui să depună un efort pentru că să avem o lege a lustraţiei, pentru ca să punem la punct toate problemele pe care le-am moştenit din trecutul communist.
- Dvs ce credeţi, ce problemă ar putea soluţiona adoptarea Legii Lustratiei?
N.N: - Cel puţin, o problemă de justiţie morală. Dar nu e puţin deloc. E cea mai importantă, din punctul meu de vedere, problemă. Societatea noastră are nevoie de un „cutremur” moral.
C.C: - Păi, pe de o parte, ea ar spune nişte adevăruri şi orice adevăr care-l află o societate despre sine şi despre membrii săi, îi ajută să se înţeleagă mai bine şi să-şi gestioneze treburile mai bine, să fie mai conştientă de drumul său.
Deci, acestea sunt nişte valori foarte importante de care are nevoie orice societate şi a noastră inclusiv. Mă tem însă, mai repet încă odată, că noi nu am şti cum să gestionăm aceste adevăruri şi o lege a lustraţiei, încă odată spun pentru noi ar fi o lege a jumătăţilor de măsură care uneori e mai proastă decât lipsa unei legi a lustraţiei.
G.P: În continuare o bună parte a posturilor cheie din socio sunt deţinute de „băieţi bravii, ieri – exemplari şi fervenţi colaboratori ai KGB-ului, care dincolo de toate au un admirabil simţ al corporarităţii şi se promovează în de ici pe unde apucă.
P.B: - În primul rând, am spus salubrizarea societăţii. Aşa cum Germania s-a vindecat în urma condamnării nazismului, păstrând proporţie putem spune ca aceeaşi situaţie e şi la noi, mai cu seamă că sunt o sumedenie de documente internaţionale, Rezoluţia Parlamentului European. Declaraţia Adunării Parlamentare, O.S.C.E, documente ale adunării parlamentare ale Consiliului Europei şi multe altele care condamnă comunismul.
Trebuie să facem şi noi acest pas şi, repet, să trecem de la condamnarea politică care încă nu s-a făcut la anumite instrumente constituţionale, juridice, care ar fi în măsură să sancţioneze comunismul, ca stalinismul, ca regim îndreptat împotriva umanităţi.
Deci, această este problema care poate să o soluţioneze legea lustraţiei, ca un element central a acestui proces, al comunismului, foarte complex şi care are şi multe alte aspecte. Deci, nu trebuie să rezumăm legea lustraţiei la faptul că, de exemplu, unii demnitări, unii funcţionari, foşti reprezentaţi ai nomenclaturei sovietice sau comuniste nu vor mai avea dreptul să deţină nişte funcţii.
Într-adevăr astfel de oamenii sunt foarte puţini acuma şi în mijlocul clasei politice şi în serviciile secrete. E adevărat că mulţi dintre ei influenţează lucrurile din spate, din umbră, dar nu cred că sub aspect practic, ei au suficiente pârghii ca să încline balanţa într-o parte sau alta. Problema este de ordin moral, este nevoie de o purificare a societăţii .Aşa cum orice criminal de drept comun, în mod normal, trebuie să fie pedepsit. Atâta timp, cât societatea nu-i pedepseşte, nu poate combate criminalitatea în genere, pentru că răul trebuie pedepsit. Deci tot aşa şi răul acesta mare, mult mai mare, care a comis genocid, care a comis crime împotriva umanităţii, care a comis deportări.
Pentru că şi acuma, de exemplu, ce înseamnă lustraţia, şi acuma sunt oameni de exemplu care nu ştiu cum de s-a ajuns în situaţia în care anume ei au fost deportaţi, anume ei au fost supuşi unor represiuni politice, cine este de vină?
Şi nu este vorba doar să cunoaştem numele oamenilor, numele demnitarilor sovietici, nomenclaturiştilor care au făcut toate acestea. Pentru că, în fond, noi ştim că de vină este sistemul, sunt de în primul rând cei care l-au condus, care l-au creat: Lenin, Stalin şi cei care au venit după ei.
Dar au fost mulţi executanţi, care nu pot fi iertaţi, pentru că mâinile lor sunt roşii. Aşa cum nu au fost iertaţi executanţii, de exemplu, din războiul din fosta Iugoslavie şi sunt diferiţi justiţiei şi aduşi în faţa tribunalului penal de la Haga.
Acelaşi lucru trebuie să fie şi la noi deci trebui să fie puşi la respect chiar şi persoanele şi instituţiile care nu mai există. Deci de exemplu: KGB-ul trebuie condamnat ca o instituţie criminală, Partidul Comunist sovietic trebuie condamnat, ca o instituţie criminală şi evident şi persoanele care au tras sforile, pentru că această mulţime de informatori de această tradiţie sau uzanţă sovietică de a fila oamenii, de a-i reprima, uneori în mod latent, de a-i descuraja să dovedească iniţiativă, să fie cetăţeni liberi.
Toate aceste lucruri au fost comise în cadru unei politici de stat şi această politică era formulată la vârf de dreguitorii sistemului. Dar acest sistem nu ar fi funcţionat fără nişte personaje, care au muncit din greu la munca de jos, ca să zic aşa, în favoarea acestui sistem. Deaceea, toate aceste lucruri trebuie lămurite nu pentru răzbunare, ci pentru însănătoşirea societăţii.
- Dvs ce sanse dati ca parlamentari nostri vor adopta aceasta lege asa, cum au facut-o statele est europene?
N.N: - Nu cred că e posibilă adoptarea unei legi a lustraţiei în viitorul apropiat. Scena politică mai este dominată de politicieni formaţi în perioada sovietică, susceptibili de a fi fost în serviciul KGB. Vor accepta ei să se deconspire?
C.C: - Mă îndoiesc, nu cred că vor adopta, există foarte puţine forţe politice care pledează, în mod consecvent pentru asta. Există altele care sunt consecvente împotriva unei asemeni legi şi există unele care sunt aşa izitante. Eu mă tem că problema este că oamenii aceştia care au colaborat cu vechiul regim şi care trebuie să cadă sub incidenţa acestei legii a lustraţiei, oamenii aceştia sunt în toate forţele politice, şi la comunişti şi la liberali şi la liberali-democraţi aşa încât nu stiu cine ar fi cu adevărat interesat.
G.P: - Legea Lustraţiei, după 20 de ani de convulsi tranziţionale poreclite de draibări din culise democraţie şi luate ca atare de masele largi, manipulate subtil şi eficace, s-ar constiui într-o probă mediatică post- modernistă, inoperantă, însă, în plan politic şi social dat fiind ca atât prin vechime, cât şi printr-un spririt grob de clan, aşa ceva nu poate, numai poate prinde pe-aci, ci unde nepotismul, fiu drept al destructurări, axiologice profunde, face legea, jecmănind fără milă, instalat arogant în demnităţi, poporul al cărui capacitatea volutivă fu iscusit ajustată pe filoane etno-festive, concertate solemn de aplombul vetust al intrasigenţilor şi patentaţilor “ fii de neam”.
Altă dată, de altfel turnători redutabili, vezi cronicile făcute publice ale securităţi.
P.B: - Este foarte deficilă acum când acest raport de forţă în parlament să se obţină asta. În fond de exemplu: sub aspect teoretic toate partidele din Alianţă ar fi dispuse să facă asta, totuşi majoritatea lor e destul de fragilă în parlament şi asta este o piedică.
Este o piedică şi faptul că unele elemente în alianţă, în unele partide, să zicem din considerente electorale de moment, nu de principii, pe care le au aceste partide, dar din considerente electorale nu s-ar grabi să facă acest pas. Deaceea Eu sunt sceptic că ar putea face ceva acest parlament. Să vedem ce va fi în urma alegerilor anticipate care trebuie să aibă loc sau la toamnă sau la începutul anului viitor. Doar că acest lucru, lustraţia şi condamnarea comunismului, vorbind în sens mai larg trebuie făcută asta este fără doar şi poate.
- Dvs când credeţi că va fi promulgată legea lustraţiei de către parlamentul nostru?
C.C: - În viitorii 10 ani nu prea văd să se întâmple lucru ăsta iar după asta, o lege în sensul ăsta îşi va pierde sensul pentru că nu va avea decât o valoare istorică, o valoare de recuperare a unor adevăruri istorice, nici de cum a unor adevăruri care ne-ar ajuta să mergem mai de parte.
P.B: - Nu, a mai spus, că acest parlament nu va face nimic şi nici nu va promulga deci şi să aşteptăm noua legislatură, care se va constitui după alegerile parlamentare anticipate şi în cazul în care partidele democratice , partidele necomuniste vor obţine, un scor electoral mai bun, atunci în această situaţie ne putem aştepta şi la o lege a lustraţiei şi la condamnare a comunismului. Până atunci va fi doar o condmnare, probabil, politică a comunismului în baza acestui raport al Comisiei care acuma se ocupă de cercetare a trecutului comunist şi evaluarea crimelor comise de regimul totalitar stalinist.
În urma probabil acestui raport, chiar acest parlament ar putea să condamne politic comunismul, dar alţi paşi cred că nu vor fi făcuţi.

Anchetă realizată de Elena Boguş
 Ancheta a fost publicat in Numarul 3 mai 2010, in Dosar Lustratie

Articol despre Legea Lustratiei în Republica Moldova

 In anul 2009, in ziarul Starea de Urgenta am publicat o ancheta despre Legea Lustratiei si despre deconspirarea dosarelor KGB-iste in Republica Moldova. La aceea vreme era un haos politic in tara, dupa jumatate de an nu s-a aflat inca adevarul despre evenimetele din 7 aprilie 2009, insa cetateni au semnat petitii pentru a elucida adevarul ce s-a intamplat la aceea data in Chisinau si pentru adoptarea legii lustratiei si deconspirarea dosarelor KGB-iste din Molodva.
Despre aceasta tema m-am gandit sa aflu parerea expertilor din domeniu, raspunzand la intrebarile de la care am pornit:
  1. Dvs credeti ca ar fi utila Legea Lustratiei?
  2. Ce problema ar putea solutiona adoptarea Legii Lustratiei?
Pavel Paduraru Jurnalist la Ziarul Timpul
1. Adoptarea Legii Lustraţiei ar fi utilă numai în condiţiile în care criminalii implicaţi în fărădelegile săvârşite de KGB, care mai sunt în viaţă sau ocupă funcţii înalte, nu ar reuşi să-şi ardă sau să-şi ascundă dosarele. Altminteri, Legea Lustraţiei nu va însemna nimic mai mult decât o tristă mascaradă, iar consecinţele sale vor fi la fel de neinspirate ca şi în România.
2. De-ar fi elaborată şi respectată echidistant şi obiectiv, respectiva lege ne-ar arăta feţele celor care ne-au omorât sau ne-au batjocorit predecesorii. Însă atâta timp cât mai avem unii demnitari cu mâinile pătate de sânge, e puţin probabil ca acest lucru să se întâmple. Eu, bunăoară, sunt sigur că niciodată nu voi afla cine i-a nenorocit viaţa tatălui meu. Da, îi pot bănui pe oricine a fost în relaţii de strânsă cârdăşie cu regimul criminal sovietic, inclusiv pe Lucinschi şi pe Voronin, însă nu pot lansa acuzaţii atâta timp cât nu am nicio probă. În rest, Legea Liustraţiei i-ar izola parţial de societate pe unii oameni, iar pe alţii i-ar face VIP-uri – cei care au comis infracţiuni mai bizare vor menţine primele titluri în ziare. Eu sunt contra condamnării kaghebiştilor la dubă, fiindcă majoritatea lor sunt bătrâni şi bolnavi. Dacă i-am băga să moară la răcoare, nu ne vom simţi deloc mai bine şi vom semăna cu nişte răzbunători extrem de proşti. M-aş bucura să-i văd pe ucigaşii lui tata, să stau la o cafea cu ei şi să văd dacă sunt oameni sau draci, înţelepţi sau laşi. Iar pe urmă să bem şi o bere.

Igor Munteanu, director executiv al IDIS “ Viitorul” - Ar trebui sa mentionez aici ca si lustratia exista de mai multe feluri, in modele diferite, in fucntie de specificul tarii si scopul pe care trebuie sa-l serveasca.
Mai ales dupa caderea Zidului de la Berlin, termenul a fost preluat de noile guverne nesocialiste pentru  'descalificarea celor care s-au asociat cu abuzurile practicate de regimul anterior'. Aceasta forma de lustratie a vizat adoptarea unor legi si regulamente, menite sa previne participarea fostilor comunisti de rang inalt, dar si a informatorilor folositi de politia politica a vechiului regim, la diverse pozitii politice si administrative, in serviciul public, armata, etc, astfel incat aceasta linie de politici a substituit, in anumite situatii concrete, decomunizarea sistemului politic. Diferentele totusi sunt semnificative. Astfel, in Cehia si Germania, legislatia cu privire la lustratie a fost mult mai dura si mai radicala decat in alte tari, promovand d.e. principiul dupa care toti cei care au cooperat cu politia secreta comunista sa fie trecuti pe o lista neagra a persoanelor care nu pot fi angajate. In Polonia, mai multe incercari de a ingradi participarea fostilor comunisti la pozitiile publice au fost suspendate, cum este cazul actului din 1992, care a fost declarat neconstitutional si abolit, astfel incat Polonia a reusit sa adopte o anumita legislatie cu elemente de lustratie abia in 1996. Specificul polonez este stabilirea unei pozitii de Ombudsman (Rzecznik Interesu Publicznego), care poate initia din proprie initiativa cereri in instantele de judecata pentru a initia proceduri de lustratie impotriva unor oficiali legate de vechiul regim. Din 1997, o noua lege a lustratiei a fost adoptata, care a sporit atributiile guvernuluui central si a facut ca procedura de verificare sa vizeze 53 de categorii de functionari (nascuti pana la data de 1 august 1972). Exemplele ar putea urma, dar se remarca foarte clar ca modelul de lustratie adoptat poate fi mai structural ori mai difuz, mai soft ori mai dur, in functie de rezultatul asteptat din partea acestui proces.
In RM, lustratia este necesara, in masura in care este sprijinita de populatie si poate ajuta la selectarea calitativa a elitelor politice si administrative. Lustratia nu poate fi anuntata politic daca nu este precedata de o reforma veritabila a sectorului de securitate conform standardelor occidentale, care inseamna redimensionarea functiilor si marimii lor la anumiti parametri valabili pentru statul de drept, eradicarea cazurilor de exercitare in continuare a politiei politice, interceptarilor de convorbiri private, utilizarea serviciilor speciale pentru capturarea unor segmente ale pieii, etc. Actualul sistem al serviciilor speciale din RM incurajeaza abuzurile si favorizeaza modelul sovietic de guvernare, indiferent de cine este in acest moment 'cappo di tutti cappi' al acestor institutii. Controlul parlamentar asupra acestui segment a fost quazi-inexistent de-a lungul ultimelor 2 decenii de independenta, iar cei care s-au aventurat sa reformeze acest sector au sfarsit fie prin a deveni partasi ai sistemului existent, fie prin a-si recunoaste esecurile. Trebuie sa mentionez ca teama obsesiva de a lua NATO ca model de integrare, mai ales printre anumite categorii de politicieni de cariera a facut posibil sa se evite si orientarea spre anumite standarde si instrumente specifice de 'lustratie', folosite pe larg in spatiul euroatlantic, care si-au devenit pe larg eficienta si influenta. Ori, daca nu te orientezi la modele straine, va trebui sa inventezi propriul model. Ce a inventat PCRMul pana acum a fost de fapt revenirea la regimul represiv sovietic, pus in serviciul unei singure familii in stat. Discutiile asupra lustratiei ar trebui sa porneasca de la acest nivel zero al realitatilor pe teren, pentru ca multe legi frumoase si ambitioase nu ar putea fi implementate ca urmare a contextului curent din RM. Ca punct de pornire ar trebui sa contina accesul la propriile dosare ale securitatii (KGB), prevenirea fabricarii unor dosare noi pe fapte colectate in mod ilegal (politie politica), si initierea unor proceduri metodice de restrictionare a detinerii unor pozitii in organele statului in cazul persoanelor, care au detinut pozitii superioare in ierarhia regimului sovietic, precum si cu informatorii ori tortionarii regimului sovietic. 
                   Starea de Urgenta  anul II numerele 18-19-20 din 2009 
                                                                                    -va urma-