Am terminat cartea "Portretul lui Dorian Grey" de Oscar Wilde recomand să fie citită. Poţi să ai şi tu oglinda ta să te vezi prin ea, aşa cum a avut-o Dorian Gray.
Portretul lui Dorian Gray este un roman scris de Oscar Wilde. Cartea, singurul roman terminat al lui Oscar Wilde, este astăzi una din cele mai cunoscute opere ale sale. Publicat prima dată în 1980 în revista Lippincott' s. Portretul lui Dorian Gray a fost republicat în 1981, într-o variantă revizuită şi extinsă de Wilde, care a eliminat anumite pasaje controversate şi a adăugat 7 capitole şi o prefaţă aforistică.
Romanul spune povestea unui tânăr aristocrat Dorian Gray al cărui portret este realizat de către artistul Basil Halwart. Basil este profund impresionat de frumuseţea lui Dorian, considerând-o sursa sa de inspiraţie, fiind totodată capabilă să îi schimbe modul de a picta.
Romanul spune povestea unui tânăr aristocrat Dorian Gray al cărui portret este realizat de către artistul Basil Halwart. Basil este profund impresionat de frumuseţea lui Dorian, considerând-o sursa sa de inspiraţie, fiind totodată capabilă să îi schimbe modul de a picta.
Dorian Gray îl cunoaşte pe Lordul Henry Wotton, un prieten al lui Basil şi devine fascinat de modul acestuia de a gândi. Fiind adeptul curentului filozofic numit hedonism. Lordul Henry sugerează că singurele lucruri care merită să fie experimentate în viaţa sunt frumuseţea şi plăcerea simţurilor. Realizând că în viitor frumuseţea sa se va şterge. Dorian îşi exprima dorinţa de a-şi vinde sufletul pentru ca portretul său să îmbătrânească în locul lui. Dorinţa sa este îndeplinită, iar când tânărul începe să ducă o viaţă desfrânată, portretul serveşte ca o amintire a efectelor acţiunilor sale asupra propriului suflet.Văd portretul este oglinda prin care Dorin Gray îşi vede toate faptele bune şi cele mai puţin bune. Toate gândurile, sentimentele şi emoţiile. " Frumuseţea nu-i fusese decât o mască, tinereţea o batjocură. Şi ce mare lucru frumuseţea? Un timp de verde-crudu, al toanelor fără temei şi al nevolnicelor gânduri. De ce îi îmbrăcasese hainele? Tinereţea îl distrusese."
Autorul i-a dat misiunea lui Basil Hallward să fie un clarvăzător, care să prezică viitorul prin portrele sale, unul din clienţi lui, este şi Dorian Gray care i-a făcut un portret care i-a schimbat viaţa.
"Agitaţia pe care o avea Dorian Gray, atâta cât era, provocată de dispariţia lui Basil Hallward, avea să se stingă repede. Nu că moartea lui Basil Hallward i-ar fi apăsat cine ştie ce conştiinţa. Ceea ce-l frământa era moartea trăită a propriului său suflet. Basil pictase portretul care îi ruinase viaţa. Nu-i putea ierta asta. Pictură era cea care făcuse totul. Basil îi spusese lucruri insuportabile, iar el totuşi dovedise răbdare. Crimă fusese doar o nebunie de o clipă. Cât despre Alan Campbell, sinuciderea a fost un act voluntar. Fusese alegerea lui. Nu avea nimic de a face cu el."
"Dorian Gray îşi dorea o viaţa nouă. Asta era ceea ce aştepta. Dar el deja o începuse. Ferise de calea răului cel puţin o fiinţă inocentă. Nu va mai încerca niciodată să ispitească nevinovăţia. Avea să fie bun.
Moartea lui Basil Hallward înseamna prea puţin pentru el. Se gândea Hetty Merton.Această oglindă a sufletului său la care se uita era una nedreaptă. Vanitatea? Curiozitatea? Ipocrizia? Nu era nimic mai mult în renunţarea sa? Era şi altceva? O pierduse din vanitate. Purtase cu făţărnicie masca bunătăţii. Încercase renunţarea din simplă curiozitate. Acum recunoştea acestea toate."
După părerea mea cartea merită citită şi analizată din toate punctele de vedere.
Autorul i-a dat misiunea lui Basil Hallward să fie un clarvăzător, care să prezică viitorul prin portrele sale, unul din clienţi lui, este şi Dorian Gray care i-a făcut un portret care i-a schimbat viaţa.
"Agitaţia pe care o avea Dorian Gray, atâta cât era, provocată de dispariţia lui Basil Hallward, avea să se stingă repede. Nu că moartea lui Basil Hallward i-ar fi apăsat cine ştie ce conştiinţa. Ceea ce-l frământa era moartea trăită a propriului său suflet. Basil pictase portretul care îi ruinase viaţa. Nu-i putea ierta asta. Pictură era cea care făcuse totul. Basil îi spusese lucruri insuportabile, iar el totuşi dovedise răbdare. Crimă fusese doar o nebunie de o clipă. Cât despre Alan Campbell, sinuciderea a fost un act voluntar. Fusese alegerea lui. Nu avea nimic de a face cu el."
"Dorian Gray îşi dorea o viaţa nouă. Asta era ceea ce aştepta. Dar el deja o începuse. Ferise de calea răului cel puţin o fiinţă inocentă. Nu va mai încerca niciodată să ispitească nevinovăţia. Avea să fie bun.
Moartea lui Basil Hallward înseamna prea puţin pentru el. Se gândea Hetty Merton.Această oglindă a sufletului său la care se uita era una nedreaptă. Vanitatea? Curiozitatea? Ipocrizia? Nu era nimic mai mult în renunţarea sa? Era şi altceva? O pierduse din vanitate. Purtase cu făţărnicie masca bunătăţii. Încercase renunţarea din simplă curiozitate. Acum recunoştea acestea toate."
După părerea mea cartea merită citită şi analizată din toate punctele de vedere.
