De ce ambele? Am scris, ca să mi fie mult ușor să scriu despre ele. Ele pe mine mă ajută să ies din "jungla" asta murdară a societății noastre. Da și acolo este o "junglă", dar mai intelectuală, toți ne batem să fim mai buni și să ne afirmăm în literatură. Dar îți mai păstrez din aceea demnitate în tine. Asta îmi place enorm. Pentru mine e un drog, ceva mai tare, care mă face să mă simt bine. Nu vreau să ma laud, ca sunt o prozatoare sau scriitoare renumită, sau vedetă. Nu mi s-a urcat încă la cap acest lucru. Nu vreau asta acuma. Mai am de muncit, încă mult recunosc asta.Știu că în mine zace aceea dorință de cunoaștere și învățare dar în special simt dorința de afirmare. Mai încă păstrez această luciditate și sper să păstrez în continuare. Pentru a deveni cel mai bun și cel mai puternic. Învăț de la cei cu care mă întâlnesc, sâmbăta și vineri. Cei de la cenaclu Republica și Atelierul Vlad Ioviță. Îmi sunt prieteni dar și colegii. Îi am ca mentori adevărați. Asta am căutat toată viața mea să învăț de la cineva, fiecare avem ce învăța unul de altul. Sper sa pot da și eu ceva cuiva.
La cenaclu Republica, ne-am strâns pentru a asculta poeziile lui Vadim Lungu, este un scriitor rus, poeziile lui ne-a fost traduse de Vadim Vasiliu.
Poeziile lui Vadim Lungu erau ironice, aveau tentă politică, socială și din viața de zi cu zi.Din câte am înțeles! Sper să nu dau în bară cu acest comentariu.
Am fost puțini, dar și întrebările pe măsură. A fost o seară interesantă. Spre sfârșit o bere rece ne-a făcut mai deschiși unii cu alții.
A doua zi, a fost încă o zi productivă pentru mine, după o ședință de atelier, te revigorezi de a binelea. Asta îmi place enorm de mult ceva nou și interesant.
Dacă nu cădea tavanul la locul unde lucrăm de obicei, cu siguranță nu era vesel și nu era să ne amintim de locul care cândva era al nostru. Să cautăm ceva mai bun pentru a scrie. La ședință au venit, cei care vin de obicei.
Dumitru ne-a dat să lucrăm, un exercițiu interesant, care nu prea l-am înțeles bine. Am scris ceva ce nu era bun, dar mie nu mi-a plăcut deloc. Dar totuși a fost un exercițiu pentru mine, ca să pot scrie, tot felul de teme.
Sper să pot scrie texte interesante, să-mi îmi placă mie și celorlalți, dar nu vreau pentru publicare. Vreau să mi pot da drumul, sa fie fără nici o greșeală,să mă pot exprima coerent și să fie ceva interesant.
Dar de asta am nevoie de o ieșire în afară, o excursie, o călătorie de parte de jungla asta a noastră, care nu face decât să fim închiși în ea.
Pe urmă au urmat comentariile, în afară de al meu. Însă la gălbenuș, a urmat să mi citesc, ce-am scris. Comentariu nu a fost chiar bun, dar mă bucur, dar a fost o părere cât de cât mobilizatoare pentru următoarea dată.
A fost o zi reușită și interesantă!!
Păcat că poze nu am făcut.:)
Ieri, la libraria din centru, a avut loc lansarea cartii, Cartea Asteptarii de Igor Isac.Ora lansarii, 18:00, se adunau criticii si cititorii pentru a participa evenimentul dat. Deschiderea lansari a fost Emilian Galaicu Paun, ne-a spus o parere despre cartea autorului. Pe rand, au venit la microfon, criticii Vladimir Besleaga, Dumitru Crudu si V. Ciobanu, fiecare au spus o parere despre carte, cat si despre autor. La sfarsit a ramas sa ia cuvantul sa spuna Igor Isac despre cartea lui.
