Fragment Notiţe de Jurnal

Număr săptămânile, zilele, orele, minutele şi secundele, cât mai repede să vină vacanţa  mea de neuitat. Eu deja am ieşit demult în vacanţă. Mă simt bine şi relaxată. Pregătirile pentru plecare sunt în toi, stres, griji să nu uiţi ceva, sau să treacă timpul şi să nu-ţi dai seama. Emoţii pozitivă sunt în sufletul tău, după atât timp de muncă intensă să ai şi Tu o mini vacanţă care va de neuitat. Îţi dai seama mai târziu că ti s-a îndeplinit încă un vis, să vezi un ocean.

Lansare de carte Antologia Autobuzul 100

 La Biblioteca Ştefan cel Mare, la ora 18:00, a avut loc Lansarea de carte -Antologia Autobuzul 100, antologator scriitorul Dumitru Crudu şi scriitoarea germană Julia Schoch.

Este a-3-a Antologie care apare sub umbrela Biblioteci Ştefan cel Mare. Antologia cuprinde 10 autori, fiecare cu câte un text sau două. Toate textele au fost scrise la Biblioteca Ştefan cel Mare, în timpul Atelierului Creative Writting moldo-germană susţinută de Julia Schoch. La tabără au participat cu mult mai mulţi scriitori decât au intrat în Antologie.

În Antologie Autobuzul 100 au intrat tineri prozatori cum

ar fi: Boris Cremene, Virgil Botnaru, Teodor Bordeianu, Maria Fărâmă, Victoria Margineanu, Ana-Mihaela Nuţa, Cristina Dicusar, Elena Chirica, Eugenia Decencu, Emanuela Sprânceană.

Primul care a luat cuvântul a fost scriitorul Dumitru Crudu, care ne-a spus: "Cum a apărut Antologia" şi "A cui a fost ideea colaborări cu scriitoarea germană Julia Schoch".

I-am avut ca invitat pe Directorul  Editurii Cartier  Gheorghe Erizanu, şi criticii Ivan Pilchin şi Andrei Burac care a vorbit fiecare despre Antologie.

A fost o lansare reşită şi interesantă.  

                                                    

             

Anunţ important: Lansarea Antologiei Autobuzul

Dragi prieteni, pe data de 2 decembrie  2013, la ora 18:00, la Biblioteca Ştefan cel Mare, va avea  loc Lansarea antologiei Autobuzul 100. O antologie de proză scurtă basarabeană de Dumitru Crudu şi Julia Schoch. Vă aşteptăm cu drag!!

Atelierul Vlad Ioviţă cu Ion Coşeru

Cînd am ascultat pentru prima dată  poezia lui Ion Coşeru la Atelierul Vlad Ioviţă, am simţit din start că e un monolog, şi nu poezie. Poezia mi s-a părut slabă de tot. Dar noi cei pezenţi care am fost, din start am spus că ar ieşi un monolog bestial. Ion Coşeru trebue să lucreze la el.Eu deja îl văd pe scenă.

Atelierul Vlad Ioviţă cu Artiom Oleacu

Artiom Oleacu ne citeşte poeziile

                                                        Discutăm poeziile lui Artiom Oleacu

Anunţ Important!!!

Dragi prieteni, cei care doresc să vină la Atelierul Vlad Ioviţă vă aşteptăm Duminica.

Duminica, 3.11.2013, la ora 11:00, va avea loc Atelierul Vlad Ioviţă la Biblioteca Ştefan cel Mare. Primul invitat va fi Artioma Oleacu, va citi textele şi se va discuta asupra lor.  La atelier o să scriem texte după un exerciţiu dat de Dumitru Crudu. Atelierul va modera Dumitru Crudu.

Vă aşteptăm cu drag pe toţi doritori care vor să scrie şi să citească!!

Atelierul de scriere dramatica la Alina Nelega

Prima experienţă plăcută, de când m-am înscris la Atelierul de Dramaturgie a Alinei Nelega. Am avut emoţi frumoase. Eram adunaţi vreo 11 indivizi. Începutul Festivalului  a fost deschiderea a Atelierului Alina Nelega, la teatru Naţional Mihai Eminescu, în sala V. Cupcea. Într-o sală mică şi îmbrăcată în negru. Pentru prima dată particip la astfel de atelier şi mă bucuram pentru aşa experienţă plăcută.

Prima zi, am făcut cunoştinţa cu toată lumea. Alina Nelega ne-a dat un exerciţiu interesant, toţi prezenţi să găsim cuvinte pozitive la toate piesele din teatru din culoare neagră să dă pozitiv. Înainte culoare neagră pentru mine era negativă şi nu mi place, dar din când am făcut exerciţiu  astă cu culoarea neagră, am început să-mi placă culoare neagră. Am început să mă oboşinuiesc cu culoarea, să mi place şi mai tare.

Pe urmă, pe fuiţe 10 cuvinte cele mai frumoase.

Înţelept                                                                trăire

Lumină                                                                 iubire

Zbor                                                                        frumos

Viaţă                                                                     dorinţă

Noapte                                                                 adrenalină

Dans                                                                    Pasarea Phoenix

10 cuvinte negative, urâte

Minciună                                                    prostie

Dezamagire                                                 agresivitate

Trădare                                                      violenţă

Făţărnicie                                                   lăcomie, egosism, invidie

10 locuri unde ar decurge acţiunea

 Pe scenă la teatru

Acasă, pe stradă, în lift, în trolebus, în maşină, în OZN, apă, în peşteră, mănăstire, pădure,

Pe foaie de scris un scenariu

Profesii personaje 10 personaje femeieşti

Prostituată

Curvă de lux

 O bătrână, taxatoare, biliotecară, femeie de serviciu, actriţă de teatru, vânzătoare, medic , profesoară, preoteasă, elevă, scriitoare, mama.

10 masculine personaje

Primar, hoţ, criminal, şofer, omul de la securitate, securistul, actorul de film preşedintele, tractorist, fermierul, elevul  cântăretul, fotbalist, tată.

Aceste sunt 10 bileţele, le-am aruncat într-o pălărie, şi noi trebuia să alegem 2 personaje şi să scrie un scenariu despre cele două.

Mie mi-a căzut un personaj de la mine, şoferul şi un alt personaj regele.

Şoferul care lucrează pentru rege

 Replica: Cu cuvintele spuse de rege către şofer : La urma urmelor ce este normal? Pune  jos paharul ală te rog? Replici tema pentru acasă.

Tensiune

Transformare

Textul trebuie să aibă în afară de acţiune şi intrigă. Trebuie să iei decizii detalii.

Deservirea personajului

Regele

Replici se succid una pe alta.

Asta era tema pentru acasă să o scriem. Din păcate nu am scris, din cauză că nu am găsit ideile interesante pentru a scrie ceva intersant. Nu mi-a venit vreo idee interesantă. Nu am avut insperaţie deloc. M-am lăsat păgubaşa la textul. Lasand să scriu mai târziu pentru data următoarea. Numai să aştept să vină inspiraraţia. Însă la atelierul lui Alina Nelega ma distrat cupios. A fost o experienţă interesantă, de care voi nu uita niciodată. Unde mi-am făcut prieteni  cu care am rămas legaţi, cu alţi mai puţini, nu cu toţi poţi să ţii legătură.

 28 august 2013, ne-am întâlnit la aceelaşi oră şi în acelaşi loc. Alina Nelega ne-a rugat să aducem o fotografie, care ne place nouă care ne reprezintă Să fie vizibilitatea bună.

Ne-a dat un alt exerciţiu să fie repeteţie, se poate trişa.

La atelierul lui Alina Nelega de dramaturgie , la început eram inhibată, dar pe parcurs, ne-a deyinhibată. Mam simţit bine. Parcă aşa şi trebuia. În loc să mă apuc de ale mele uumblu cu paiele în cap. Îmi vine să urlu de ciudă. Nu-mi place deloc,

Azi pentru prima dată am fost  la workshop. Nu mi-am pus întrebarea care e scopul. De ce? Parcă vroaim  sau i-au o pauză de la totul asta. Dr uite m-am reîntors, când m-am scris nici nu m-am gîndit deloc.Involuntar m-am înscris aici. Nu ştiu de ce. Şi parcă văd şi acum. Citesc pe interent în cadrul CDC, şi ma întâlnesc. Îl caut pe dracul .

Textele pe care le-am scris nu erau reuşite deloc. Am fost şi comentarii la adresa lor.Dar nu mă supăr deloc, nu am pentru ce. Din contra critica este binevenită oricând.

O problemă pe care o am este răbdare. Nu am deloc răbdare. Şi nu este bine deloc..  Am scris ceva, dar după ce am citit textul Victoriei Boţan. Victoria mi-a spus câteva aspecte ce trebuie să fie. M-am bulversat cu totul. Mi-am schimbat cu totul contextul şi povestea. Acum sunt varză. Oare din cauza oboseli mele. Mi-am dat seama ca textul meu nu e bun deloc. Trebuie schimbat. Am două personaje nu ştiu să scriu nimic. Nu am nimic în capul acela al meu prost.

Un alt exerciţiu dat la Alina Nelega, a doua zi de atelier de dramaturgie. Noi ne-a strâns în cerc cu toţi ca în grup, prieteni adevăraţi. Ne-am deschis unui altuia, am devenit mai apropiaţi.

Ne-am pornit de la al doilea exerciţiu: Pantofii de bebeluş niciodată purtaţi.

Aşa sa pornit exerciţiu meu, cam nereuşit dar am scris ceva. În maşina unei cu dezabilităţi la oglindă retrovizoare, stătea agaţat o pereche de pantofi de bebeluşi ce niciodată nu vor fi purtaţi

Aşa am scris ceva provizoriu, dar de fapt s-a pornit de la ideea unei femei care a făcut avort spontan sau care a avortat, ceva de genul ăsta..

a)      Tensiune ----drumul personaj

b)      Transformare a----z

c)      De film

-          pe baza fotografii  de scris o scenă o poezie, o povestire

Trebuie să-i dau o istorie în spatele. Trebuie să găsesc un personaj. Are o faţă expresivă, zâmbeşte, stare de tensiune –la o transformare

Faţa de expresivă --- fericită, zâmbet

Istoria personajului --- istoria in sine--- iubire respect emoţie, fericire...locul acţiunii, o muzică preferată.

Un alt exerciţiu, de fapt un ultim exerciţiu pentru runda a doua a atelierului.În centru săli erau aşezate trei scaune, iar pe scaune erau aşezate trei tablouri cu femeie dezbrăcate, nuduri, aceste femeie spuneau ceva. Noi trebuia să scriem ceva despre ele. Se pornea de la întrebarea De ce stau toate cu spatele? Ce au de ascuns cele trei femeie?

Eu am pornit de la ideea, că ascund durerea dezamăgirea. Nu vreau să afle istoria. Sunt  închise în ele. Nu vor să împărtăşească şi nu sunt deschise.  Asta era părerea mea. Dar de fapt asta ceea ce am simţit eu atunci când am văzut tabloul.

Dar de fapt spunea ceva cele trei tablouri.

Prim pictură. Fata semigoală cu jartiere de la o muncă de dansatoare într-un club de noapte. Indeferenţa neputinţa, este deschisă, dar nu cu toată lumea. Nu-i place ceea ce face. Dar nu are încotro. Nu prea se simte în largul ei

Dar de fapt istoria fetei spune altceva. Am sa mai meditez la cele trei tablouri.

A 2 pictură. Fata se simte tristă se gândeşte şi se întreabă. Pe alocuri plânge. Suferinţă. Nu vrea să spună la nimeni problema ei pe care ei o doare. Este absentă. Într-o depresie, că partenerul a părăsit-o singură în propria casă.

A treia pictură. Acceptarea de sine prin singurătate, tristeţe. Încearcă să caute singură în linişte. Nu vrea să fie ajutată. Apar multe întrebări. Dar nu găseşte răspunsurile. Plânge. E doar tristeţe în ochii. Nu vea să vadă pe nimeni. Se simte bine de una singură. Nu o înţelege, dar nu o înţelege, stări de emoţii interioare. Nu are pe nimeni, dar ar vrea să aibă pe cineva. Se simte îndepărtată. 

29.08.2013, a treia zi din atelierul Alina Nelega.

Azi, a fost ultima zi,  a Atelierul de Scriere Dramatică a Alinei Nelega. Pentru mine a fost o experienţă plăcută, să fac parte din colectivul Alinei Nelega. Oameni cu care am fost împreună.

În cele două zile nu am scris nimic ce mi-a dat ea, din cauză că nu am putut. Dar le voi scrie pentru o altă ocazie. Nu gretă de decizia de-a participa.

La început aveam întrebări, de ce şi pentru ce? Ce caut aici? Care a fost scopul meu să particip la workshop asta? Nu înţelegeam de  ce? Eu care vroiam să plec de ici? Dar am rămas până la urmă? Dar nu regret că am rămas, că am partcipat. A fost o experienţă din cele mai frumoase din viaţa mea.

De duminică mă reîntorc la lucru. Nu prea vreau să mă reîntorc la muncă.  Colegii de la lucru mi-au zis că îmi este dor de lucru. Dar realitatea este altă, nu-mi este dor de lucru. Nici de colegii şi nici de cititori nu-mi este dor deloc.  Măcar că am chiulit 2 zile  de la muncă în folosul meu.

În rest eu simt altceva de la viaţa mea. Dar nimic nu este întâmplător. Duminica am citit în scenă textele mele, în faţa unui auditor mic. Mă simt emoţionată pentru că este prima dată când ies în scenă să citesc un text de-al meu, este o experienţă unic.

Noi emoţii, stării. E ok să ai satisfacţi mare, că vei ştii că te-am auzit câţiva oameni. Eu prin asta prima dată trec. Eu prin asta nu vreau să mă afirm deloc. Puţin nu am încredere în mine. Dar lucrez cu mine. Trebuie să am încredere în mine mai mult.

După ce am trecut prin asta, acum vreau să scriu dramaturgie şi proză. Vreau să mă afirm prin asta.

Am ştiut de ieri, de monologul meu ca va fi ceva cu el. Mi-e dor de Bucureşti, de vechii mei prieteni. Vreau să încep o viaţă altfel. Cu mi-am zis că mă simt ca peştele pe uscat aici.

Mă uit la fotografia mea. Ce frumoşi şi fericiţi eram. Nu-mi vine să cred că a trecut repede timpul. Mă uit prin ochii albaştri şi reci cum nu am văzut în viaţa mea când eram vie. Îmi trece un fior rece. Prin ochii mei apar flashuri de imagine din familie, cu mama şi cu tata, cu dusul la şcoală, primul sărut cu Tudor. Vai ce simt ceva cald pe obraji mei, parcă nu pot să plâng. Duce mâna la obraz ca să şterg lacrimile pe obraji, dar se opreşte ştiind că numai este. Mă doare sufletul iertat de  Dumnezeu, dar atunci ce caut în casă. Îmi apar imagini sinistre în faţa ochilor mei.

Am emoţii şi teamă lipsă de curaj niţel. Dar cred că totul va fi bine. Probabil  aşa şi trebuie să fie. Nu-i nimic întâmplător până acum. Poate o să fie bine. Acum când m-am înscris la Atelierul de Dramaturgie la Alina Nelega. Dar acum nu regret deloc şi chiar mă bucur. Mi-a rămas să scriu trebuie să am încredere în mine, în propriile mele forţe.