Jurnalul la Lectia de Fotojurnalism

Ana Caraman (60), medic de familie din Centru de Sanatate din s. Colonita, mun. Chisinau, 18 septembrie 2014. Are o experienta de 38 de ani si isi iubeste meseria pe care o practica.

Potrivit Anei Caraman din Centru de Sanatate din s. Colonita ofera servicii medicale  celor aproape 4000 de locuitori.

Potrivit sursei Organizatiei Mondiale a Sanatatii,  Republica Moldova ocupa pe primul loc  in Europa privind numarul de bolnavi si a celor contaminati de TBC.

Fotografie de Elena Bogus

Această poză am făcut-o la lecţia de fotojorunlism. Am mersi cu toată grupa pe teren în s. Coloniţa, municipiul Chişinău. Împreună cu colega mea Ana-Maria Veveriţă am dat de Centru de Sănătate. Am avut emoţii mari, pentru că prima dată faci poze şi intri în contact cu oameni. A fost o experienţă frumoasă şi interensată. Am învăţat multe lucruri.

Recenzie de Carte: Corespondenţă inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle

Pe rafturile unei librării din Chişinău, am găsit Corespondenţă inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit, de la Editura Polirom, Iaşi 2000. Mi-am dorit să-l cunosc pe Mihai Eminescu nu ca un geniu, scriitor sau ca gazetar, ci ca un om simplu cu emoţii, sentimente, trăiri, bucuri şi tristeţe, şi de ce nu filosofia de viaţă. Poeziile şi scrisorile şi postumele lui Mihai Eminescu spune totul despre el ca om ce a trăit în vremurile de odinioară.

Volumul de față reunește 93 de scrisori inedite adresate de Mihai Eminescu- Veronica Micle și 15 scrisori trimise de către aceasta lui Mihai Eminescu. În addendă sunt publicate două scrisori ale Veronicăi Micle către sora poetului, Harieta Eminovici, precum  și o scurtă notă adresată poetului de către Titu Maiorescu. Aceste scrisori  provin din arhiva familiei Graziella și Vasile  Grigorcea. Impresiile mele asupra cărți au fost bune decât mă așteptam.
Cred, îndrăznesc să cred, că nimic. Sunt scrisori eminesciene către Veronica Micle, întregind romanul  lor epistolar de dragoste. 
Scrisorile conțin informații de prim ordin despre creația lui Eminescu, despre gândirea lui politică și socială. Așadar, nu doar un mare eveniment cultural ci și o extraordinară surpriză umană ce radiografiază complicatele relații tandre și ironice, încrâncenate și ludice, amare și zlobii, naive și îngândurate, severe și generoase, imature și grave dintre  tineri din veacul trecut care se iubeau cu pasiune.

Să facem Pace! Pentru un progres al spiritului.

Într-o viaţă anterioară Buddha era căpitan pe un vapor cu un echipaj de 500 de marinari. A aflat că unul dintre ei plănuia să-i omoare pe cei 499 pentru a le fura bunurile. De trei ori a încercat să-l împiedice, dar marinarul nu s-a lăsat. Atunci el s-a gândit aşa: " Dacă nu-l împuşc pe el, ceilalţi 499 vor muri. Dar, pe de altă parte, dacă-l omor înseamnă că accept să suport consecinţele negative asupra karmei, ce presupune moartea unui om în scopul salvării a 499 de vieţi omeneşti şi, de asemenea, îl împiedic pe respectivul om să săvărşească păcatul de a lua viaţa a 499 de persoane.În plus, dacă nu-l ucid pe cel care complotează, devin vinovat indirect de moartea 499 de persoane." Atunci a luat arma şi l-a împuşcat pe matinar.


"Această parabolă am preluat-o din cartea autorului Stephane Hessel şi Dalai Lama - Să facem pace! Pentru un progres al spiritului, Editura Nemira, Bucureşti 2012. Este o discuţie liberă dintre cei doi, mai degrabă un interviu, unde discută despre viaţă, pace, umanitate, liniştea sufletului, practica non-violenţă în lume, politică şi drepturile omului. Este o carte, care o citeşti şi înţelegi multe, care te pune pe gânduri în acelaşi timp pui şi întrebări.
 Democraţia sunt oamenii, nu privilegiaţi, ci oamenii în general. Dacă observăm peste tot diferenţe uriaşe între cei mai săraci şi cei mai bogaţi, democraţia trebuie să acţioneze, să reacţioneze, să-i ajute primii să beneficieze de drepturile şi de libertăţile lor. Iată la ce e bună politica, iar noi îi putem redescoperi temeiul  spiritual. Vrem să avem guverne interesate  nu doar mândria naţională, ci şi de a învăţa să colaboreze. Avem nevoie de cooperare interguvernamentală şi de multilateralitate, pentru acum ştim ce se întâmplă pretutindeni. Un om este împuşcat în sudul Egiptului : ştim imediat ce putem face.  Avem nevoie de un lider democratic pentru lumea întreagă, în acord cu această exercitare laică a spiritului în favoarea nonviolenţei, a compasiunii. Democraţie laică, da, dar ea nu exclude un plan superior, şi anume spiritualitatea toleranţei."
                                                    Stephane Hessel

Învață să te focusezi pe ce îți dorești

Uneori avem nevoie să învățăm cum să ne focusăm pe dorințele noastre. Nu știm sau nu putem. Avem nevoie de ceva care să deie un imbold, o motivare pentru a învăța să ne focusăm pe ce dorim. În timp ce am răsfoit pagina de internet, am găsit o poveste indiană interesantă, cum să învățăm să ne focusăm pe ceea ce dorim.

Un maestru indian într-o zi cu discipoli săi în pădure ca să-i înveţe să tragă cu arcul. El le-a dat fiecăruia dintre ei un arc,  și ca ţintă a pus în fața lor, o distanţă de 50 de metri, o pasăre de lemn, apoi le-a spus să se concentreze numai pe ochiul păsării, pe care ar trebui să-l nimerească cu săgeata. Apoi i-a întrebat ce văd ei.

 Primul discipol i-a zis că el vede cerul, pădurea, copacii din apropiere și apoi ochiul păsării. Maestrul  i-a spus să se oprească, și l-a întrebat pe al doilea ce vede. Aceasta i-a răspuns că vede doar ochiul păsării, și maestrul i-a spus să tragă. Și, bineînțeles, a nimerit direct în ochiul păsării și a doborât-o.

În concluzie: Trebuie să învățăm să ne focusăm pe ce avem nevoie să obținem pentru a ne atinge țelul. Dacă lăsăm tot ce  este în jurul nostru să ne influenţeze, riscăm fie să nu obținem ceea ce dorim, fie să întârziem rezultatul pozitiv.

“Munca mea nu este să fiu plăcut cu oamenii, munca mea este să-i fac mai buni în munca lor ”. Steve Jobs

Când am răsfoit paginile de internet, din  întâmplare am găsit acest articol care mi-a plăcut enorm de mult. Mă gîndeam dacă fac parte din această categorie sau care ar fi semnele ce ar identifica oameni inteligenţi. 

      Iată 10 semne care ar identifica oameni inteligenţi:

1. Ei nu vorbesc mult. Motivul este simplu: ei ştiu că doar ascultând ce spun ceilalţi, pot deveni mai deştepţi.
2. Ei cunosc o mulţime de lucruri diferite, care nu ţin doar de domeniul lor. Persoanele deştepte se hrănesc cu stimulentul de a fi interesaţi de ceea ce fac alţii.
3. Ei combină serviciul, familia şi interesele persoanel cu uşurinţă. Ei nu obosesc niciodată să ţină aceste lucrui într-un echilibru. Jonglând cu aceste trei elemente, ei par 100% angajaţi în ceea ce fac, pe toate fronturile simultan. Totuşi, în spatele acestu scenari perfect, oamenii inteligenţi au scheme prertinente după care fac paşii potriviţi ca să fie siguri pe viaţa lor este perfect echilibrată.
4. Ei se alimentează cu toată informaţia actuală. Nu tot timpul, dar destul de des urmăresc ce se întâmplă pe feed-ul reţelelor de socializare asigurându-se că nu au scăpat ceva important din vedere. Ei prind din mers trendurile globale şi reacţiile oamenilor la diferite evenimente.
5. Chiar şi atunci când treburile nu le merg atât de bine, ei nu vor rămâne cu zâmbetul pe buze. Persoanele intelingente nu pot fi debusolate de surprize neplăcute, pentru că ei au o gândire dezvoltată, care le generează o mulţime de soluţii alternative înainte ca scenariile negative să intre în joc.
6. Chiar dacă cunoscu că sunt cele mai deştepte persoane din încăpere, nu-şi pierd tipul demonstrând asta. În schimb, ei vor privi acest lucru ca pe o provocare încercând să facă pe oricine altcineva la fel de intelingent.
7. Dacă sunt liderii unui grup, ei vor face tot posibilul ca persoanele cu care colaborează să devină deştepte, mai sociabile şi mai populare decât ei, în colectivul dat. Pentru oameni inteligenţi, ceilalţii nu reprezintă o ameninţare. Ei ştiu că prezenţa cunoştiinţelor tot timpul constituie un avantaj. Iată de ce ei fac tot posibilul ca oamenii care-i înconjoară să devine mai deştepţi decât ei.
8. Ei au talente ascunse, pe care nu le arată nimănui, până nu vine timpul potrivit. Ei nu simt nevoia să-şi arate toate talentele, pentru a demonstra cuiva că sunt mai buni decât ei.
9. Ei pot avea, sau nu, o educaţie scumpă. Nu vei şti niciodată ce studii posedă, până când nu îi vei citi CV-ul.
10. Ei niciodată, sub nici o formă, nu te vor face să te simţi o persoană stupidă, chiar dacă nu le este greu s-o facă. Ei au învăţat din experienţele anterioare, că luând pe cineva în derâdere, arată mai prost decât persoana în cauză.

O cititoare fidelă la Biblioteca Ştefan cel Mare

http://www.timpul.md/articol/%28foto%29-femeia-anunata-ca-disparuta-in-filmul-la-hanul-morii-a-aparut-in-biblioteca-tefan-cel-mare-59677.html

Sfaturi Cum se scrie un text....

Scrierea unui text este foarte important pentru un  scriitor, el trebuie să ştie anumite etape de redactarea unui text. Aceste etape le-am preluat dintr-o carte în timp ce o răsfoiam, mi s-a părut ceva interesant.

Redactarea unu text are următoarele etape:

1. Planificare textului

• Textul se planifică în scris, nu oral
• Se aleg teme, idei, subiecte interesante, originale, pe care autorul le stăpâneşte bine şi despre care se poate informa suplimentar, care i se potrivesc şi în legătură cu care poate aduce elemente noi. Pentru aceasta, foarte utile se dovedesc tehnicile de descoperire:

- apelul la memorie, întocmind liste de idei, consultând ideile notate într-o agendă, elaborând reţele de idei sau scriind liber câteva minute;

- observaţia atentă, dublată de desene/scheme(care canalizează atenţia asupra detaliului) sau de speculaţii pe marginea legăturilor dintre elementele unei scheme;

 - citirea activă a unei bibliografii;

-conversaţia cu un interlocuitor sau cu propria persoană;

- mass-media;

- imaginaţia, literatura.

• Temele generale se restrîng la subiecte precise, semnificative, în stare să capteze interesul cititorilor.
• Prin ceea ce scrie şi prin modul cum scrie, autorul trebuie să îi ofere cititorului plăcerea lecturii.

2. Redactarea pe ciornă.

• Textele se redactează întâi pe ciornă pentru ca autorul să poată lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte conţinutul  şi forma.
• Deciziile trebuie să se bazeze pe analiza atentă a publicului pentru a scrie astfel încât textul să vină în întîmpinare aşteptărilor de lectură ale cititorilor potenţiali.
• În funcţie de subiect şi de public, autorul decide asupra tonului şi a rolului  pe care şi-l asumă pentru a media relaţia publicului cu textul; el trebuie  să proiecteze în text o stare  de spirit pozitivă.
• Orice text se scrie cu un scop. Pentru a formula scopul, autorul  propune ipoteze alternative, pe care le verifică, pentru a opri la una dintre ele, la cea mai bună.
• Scopul trebuie definit cât mai repede, pentru a alege, în funcţie de acesta, tipul de text(narativ, descriptiv, expozitiv, argumentativ) şi pentru a da o configuraţie particulară relaţiei  autor- cititor- text.
• Planul textului se face ordonând, grupând, ierarhizând, eliminând, adăugând, modificând. Logica ideilor şi succesiunea paragrafelor trebuie să fie în permanenţă ţinute sub control. Pentru clarificare, se poate recurge la sistemul numerotării paragrafelor.
• Majoritatea textelor se deschid cu o teză: o propoziţie sau un paragraf care exprimă sintetic ideea textului şi spre care converg elementele acestuia.
• A schiţa conţinutul pe ciornă reflecţie şi decizie, oferind avantajul pătrunderii în profunzimea gândirii,aşa cum numai scrisul o permite.

3. Revizia

• Este o etapă absolut necesară în redactarea oricărui  text. Este momentul în care autorul  trece la ipostaza de "scriitor" în cea de cititor; din nou punct de observare, textul se vede astfel....
•  Cu obiectivitate şi spirit critic, se evaluează textul sub aspectul concepţiei globale(în funcţie  de subiect, public, scop) şi sub aspectul formei (claritate, corectitudine etc.).
•  Pentru o revizie efiecientă, textul se citeşte  în două etape: întâi se face o lectură  rapidă pentru "a vedea" ansamblul, apoi  se face o lectură aprofundată, pentru a observa  detaliile.
• În etapa de revizie se fac operaţii precum: introducerea de idei şi pasaje noi, eliminarea unor proţiuni  de text, eventual reintroducerea lor, modificarea unor porţiuni de text, eventual reintroducerea lor, modificarea ordinii unor paragrafe, părţi etc., cizilarea frazelor prin înlocuirea unor cuvinte, scurtate, dezvoltare, înlocuire, corectarea unor greşeil de neatenţie şi grabă, verificarea unor informaţii de care autorul  nu este sigur(citate, nume proprii, date trimiteri bibliografice, ortografia unor cuvinte etc.).
• Modificările făcute în diverse puncte ale textului trebuie corelate.
• Revizia este etapa în care autorul alege dintre mai multe variante posibile.

4. Forma Finală

• Indiferent dacă este scris de mână, bătut la maşină sau procesat pe calculator, textul trebuie să aibă un aspect îngrijit.
• Modul în care este prezentat textul influenţează receptarea lui de către cititori. Un text bine aşezat în pagină conferă claritate ideilor, îi face pe cititori să-l înţeleagă mai uşor şi să-şi fixeze în minte aspectele esenţiale.

5. Confruntarea textului cu cititorii

• Orice text există prin cititorii săi.
• Autorul trebuie să ştie să profite  de pe urma  dialogului cu cititorii: îşi poate  întări convingerile, îşi poate corecta percepţiile, îşi poate schimba ideile; toate acestea sunt în avantajul  lui.
• Există anumite reguli ale dialogului civilizat, care îl privesc atât pe autor, cât şi pe cititor. Autorul trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de critici, să nu le perceapă ca pe o agresiune. Cititorul  trebuie să facă o lectură atentă şi onestă a textului, precum  şi un comentariu la obiect, în termeni civilizaţi.
• Autorii şi cititorii care nu ştiau  să discute pe marginea textelor îşi pierd credibilitatea

La acest subiect, am să mai scriu dacă găsesc ceva interesant.