Am terminat de curand o carte care am citit-o cu mare placere, ce ma pus pe ganduri sa o inteleg indeaproape. Dar va trece un timp pana o voi intelege pana ce informatia se va aseza profund si o voi putea deslusi intelesurile.
A mai citit carti de autori japonezi si fiecare are ceva aparte. Care ma facut curioasa sa vad cum mai scriu autori japonezi unul din ei este Murakami care am citit cateva carti de a lui care ma lasat impresionata de imaginatia autorului si bogatia stilui artistic.
Cartea citita de mine, Femeia nisipurilor de auotorul japonez Kobo Abe, dramaturg, critic literar, regizor si fotograf. Kobo Abe (1924-1993) se naste in Tokyo si isi petrece copilaria in Mukden, Mnciuria, in anii celui de-al doilea razboi mondial.
A debutat cu un volum de poezii in 1947. A scris mai multe povestiri cu tenta kafkiana si subiecte de science-ficion, incununate cu premii importante In 1957 ii apare romanul Fiarele se intorc acasa, dar recunoasterea internationala i-o va aduce Femeia nisipurilor, care va impune un scriitor inrudit cu Albert Camus si Samuel Beckett. In 1964 publica romanul Chip strain, care abordeaza relatiile dintre oameni si incearca sa defineasca natura identitati individuale, tema reluata si in Harta arsa(1967).
Cartea Femeia nisipurilor incepe cu o fraza care te pune imediat pe ganduri: "Cind nu te ameninta nici o pedeapsa, nu simti nici bucuria evadarii."
Cat am deslusit eu din fraza aceasta este despre pedeapsa omului data de viata pe care o comis-o el in viata lui.
Nick jumpei personajul romanului este profesor si entomolog amator,descopera in niste dune un sat straniu, ai carui locuitori traiesc in gropi sapate in nisip. Tinut captiv de o vaduva intr-una dintre gropi, se vede nevoit sa indeparteze necontenit nisipul omniprezent care ameninta sa ingroape comunitatea.
Mi-a placut o fraza foarte mult, "Singura cale sa eviti munca este sa muncesti. Nu munca in sine este pretioasa; ci faptul ca invingem munca prin munca . Adevarata valoare a muncii salasluieste in puterea renuntarii la sine"
