Letter for Mom!!

On January 11, 2026, Sunday, at 12:00, a day that I will never forget. It will remain in my memory for the rest of my life. At the private hospital in Muscat, my dear mother passed away. She died of a heart attack. A stomach tube ruptured. The second winter of Christmas, my mother presented herself to the hospital with severe chest pain. Doctors confirmed that she had a heart attack. I did not expect that something like this would happen that she would end up in the hospital. The pain and shock were great. The hospitalization lasted until Sunday until she died on the hospital bed. When I found out that my mother had died, I could not believe that she was still among us. My soul was crying with pain, the tears did not end. They flowed in streams. It was not visible on my face how much I was suffering, but my soul was in mourning. She was beautiful, full of nobility, she was perfect. Ideal!!

Mom, thank you for being my mother. Thank you for giving me life! Thank you for educating me, teaching me. You gave me advice, listening to me, being there for me in difficult moments of my life. You were the mother and became a grandmother to your grandchildren, Rahnia Saeed and Maria. You loved them immensely. You loved us and your Son-in-Law. You loved Dad. Thank you for everything.

On January 12, 2026, at 10 am, I buried my mother in the Christian cemetery. I buried you beautifully, in the coffin full of flowers just as you liked. You went to God contented and peaceful. Those 3 days I was in shock. I still can't believe that she is with us. I'm still waiting for her to come visit me or call me to talk to me or Maria. All the pain is going through me. I'm blocked from the inside. My head hurt all day, from the stress and the shock she was going through.

I cried for my mother and my mother-in-law, for me they were special, wonderful and ideal just the way they were. I still don't realize that she is still among us. I'm waiting for her to come visit to see Maria. Maria is still waiting for her.

Mom, we love you!! We will miss you!! The most beautiful memories with you remain in our hearts and memories. Every day is a new day, but without you. The pain is great and overwhelming.

I feel and know that you have gone to a better, happier world with all your people. Where there is no suffering, no sadness and malice. Up there with God, happiness, light, peace and harmony.

Only words, what more can I write and what to say. You were perfect and ideal, daughter, sister, wife, sister-in-law, grandmother and doctor. You helped people, you got them back on their feet, you saved lives. You were perfect as you were supposed to be!! Thank you for everything.

We miss you and we miss you. We love you always!!

Yours is your family on earth!!

Scrisoare pentru Mama!!

Pe 11 ianuarie 2026, zi de duminică, la ora 12:00, o zi pe care nu o voi uita niciodată. Va rămâne în memoria mea pentru toată viața. La spitalul privat din Muscat, a decedat mama mea dragă. A murit din cauza infarct de inimă. S-a rupt o trompă la stomac.  A doua zim de Crăciun, Mama mea s-a prezentat la spital cu durere mare în piept. Medici au confirmat că este infarct. Nu m-am așteptat că se va întâmplă așa ceva că va nimeri la spital. Durerea și șocul a fost mare. Spitalizarea a durat până duminică până a decedat pe patul de spital. Când am aflat că a murit mama mea, nu-mi vinea să cred că numai este printre noi. Sufletul meu plângea de durere nu se mai terminau lacrimile. Curgeau șiroaie. Pe față nu se vedea cât sufeream, dar sufletul meu era în doliu.  Era frumoasă, plină de nobleță, era perfectă. Ideală!!

Mama îți mulțumesc pentru că îmi erai mama mea. Îți multumesc că mi-ai dat viață! Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat educație, mai învățat.  Mi-ai dat sfaturi,  mai ascultat, mi-a fost alături de mine în momente grele ale vieții mele. Ai fost mama și ai devenit bunică pentru nepoții tăi, Rahnia Saeed și Maria.  I-ai iubit enorm de mult. Ne-ai iubit și pe noi și pe Ginerii tai. L-ai iubit pe Tata. Îți mulțumesc pentru tot. 

Pe 12 ianuarie 2026, ora 10 dimineața, am îngropat-o pe mama în cimitirul creștin. Te-am îngropat frumos, în coșciugul plin de flori așa cum îți plăcea ție. Ai plecat la Dumnezeu mulțumită și liniștită.  Acele 3 zile eram în stare de șoc. Încă nu-mi vine să cred că numai este cu noi. O mai aștept să vină la mine în vizită sau să mă sune să vorbească cu mine sau cu Maria. Toată durerea trece prin mine. Sunt blocată pentru dinăuntru. Toată ziua mă durerea capul, de la stress și de la șocul pe care îl avea. 

Am plâns pentru mama cât și pentru mama soacră, pentru mine au fost speciale, minunate și ideale așa cum au fost ele. Încă nu realizez că numai este printre noi. O aștept sa vină în vizită să o vadă pe Maria. Maria o așteaptă încă. 

Mama noi te iubim!! O să ne fie dor de tine!! A ramas cele mai frumoase amintire cu tine în inimă și memoriile noastre. Fiecare zi este o nouă zi, dar fără tine. Durerea este mare și apăsătoare. 

Simt și știu că ai plecat într-o lume mai bună, mai fericită alături de tot neamul tău. Acolo unde nu este suferință, nu este tristețe și răutate. Acolo sus la Dumnezeu, fericire, lumină liniște și armonie.

Numai cuvinte ce să mai scriu și ce să spun. Ai fost perfectă și ideală, fiică, soră, soție, cumnată, bunică și doctor. Ai ajutat oameni, i-ai pus pe picioare, ai salvat vieții. Ai fost perfectă așa cum trebuia să Fii!! Îți mulțumesc pentru tot.

Ne lipsești și ne este dor de tine. Te iubim mereu!!

Ai tăi familia ta de pe pământ!!

Vampire story

 I knock on the door. The door opens and I enter the house. There was no one there. I shout: Is someone home? I am your postwoman, I have brought you, your mail. Silence. No one answers me. Suddenly a black cat runs past me, and I get scared. Scared as I was, I enter the house, take a few steps forward, the door closes behind me, I turn my head, there was no one there.

I turn my head, and suddenly Mr. Ferid appears in front of me. You scare me terribly, I spit in my chest a second time, that's how my mother taught me. When you get scared, I spit in my chest so that evil will flee from you.

Hello!! I am your postwoman, I have brought you, your mail.

Mr. Ferid approaches me and looks me in the eyes, tells me to sit on the sofa, to serve me lemonade. He invites me into the living room, I follow him and, being good, I sit down on the comfortable sofa.

He started telling me that I was a beautiful, smart woman, that you were really good. I didn't understand what he meant by "that I was good". He continued with his praise and his cold gaze. He looked me from head to toe. He had practically read all my thoughts. I felt it.

You drink lemonade because my wife Mathilde is coming with our little boy from the supermarket, you will meet her.

Ferid: Ah, yes! I want to invite you to dinner tomorrow, you are the first person to come to our dinner!! We haven't invited anyone to dinner. It would be a great pleasure for us if you came tomorrow at 8 pm.

At this time, a blonde woman and a boy of about 12 years old come in through the door.

Ferid: Oh! Mathilda, you have finally come, look what a guest we have. I invited her to dinner tomorrow at 8 pm. A good opportunity to meet our postwoman, Ferid says to his wife.

Come and meet her too. Meanwhile, I drink my lemonade, and their black cat sits next to me on the sofa. I hadn't even noticed her and it scares me terribly.

I introduce myself to both members of the family. The wife and child disappear into the kitchen, the husband leads me to the door.

He whispers in my ear, touching my neck with his hand, you have a beautiful neck, I would eat you with gusto, you smell good, I would lick you all over.

Let me. Why let me. Your neck is now mine. Mmm, how good it is and what a pleasant smell you have. What perfume did you wear?

You know I like you a lot. I can't wait for you to come tomorrow!!

Will you come to dinner tomorrow? Do you want to be my mistress? I will give you an eternal life, like no one has ever had.

I step aside. I apologize. I leave Mr. Ferid's house and leave.

Scared. I didn't know what to think. It was like I had dreamed. I told myself in my mind that I was paranoid that I had dreamed.

Then I see Mr. Ferid looking at me, leading me with his gaze. A shiver ran through me.

But I calm down and tell myself that it was my imagination.

At night I had a nightmare that I woke up from sleep, I didn't sleep until the morning. I was scared, I was happy, that it wasn't real. It was just a dream.

The next day, I came to honor the invitation of the X family. I had knocked on the door. He opened it for me, the owner of the house, I had invited me in.

My wife is working in the kitchen, and my son is upstairs in the room. So don't be ashamed. I haven't drawn attention to their faces, until now. But after I entered their house, the light from the bulb, I could see their faces clearly.

Mr. Ferid had invited me to drink a glass of wine. He had politely refused because I don't drink alcoholic beverages. They looked at me with threatening, hypnotic eyes, they had convinced me to drink that glass of red wine.

They entered the living room where the table had been set, the cutlery was set, all the dishes. They had sat me on the sofa, Mr. Ferid poured me a glass of red wine, like human blood, we took a sip.

But I asked him: You don't serve a glass of wine with me. Of course I serve with you.

Please don't tell me You, tell me You, Ferid begged me.

I'm waiting for Matilda to set the table, because I'm hungry, I haven't eaten all day.

Why? I ask him: We have a more special meal, we don't eat just anything. We have to go hunting to get our food.

Me: But what kind of food do you get?

Ferid: Animals. My wife and I had a fight today. In fact, we're getting a divorce, because we haven't been getting along at all lately. So you'll take her place.

We live together because of our child, 12-year-old Gelul.

Do you want to be my mistress?, Ferid asks me. You didn't answer my question yesterday.

Ah, Mathilda, but where is Gelul? He calls out to his wife in the living room from the direction of the kitchen.

The door opened, it was Mathilda. She answers him in a hoarse voice. You know she's in his room.

I call him. Have we not met? Mathilda said to me.

Me: No.

My name is Mathilda.

Maria. Nice to meet you

Mathilda: I am also pleased to meet you..

You are very beautiful and appetizing. My husband had been talking to me about you all day today.

In the other room, Mr. Ferid could be heard calling Gigel.

Gigel come to the table, we have guests, Ferid's voice could be heard!!

From above, the child's voice could be heard: Come on, father, I'll be down immediately!!!

But what did your husband say about me, that he likes you very much, very appetizing.  

My husband has been talking to me about you all day today.

In the other room, Mr. Ferid for a long time. And now it was filling up quickly, they hadn't even noticed that I was really drunk. The glass was filling up again.

Mr. Mathilde had headed to the kitchen, probably had something in the oven, and they hadn't announced loudly that we would have dinner in 10 minutes.

I had looked out the window, it had really gotten dark. Somewhere in the distance I could hear thunder and lightning. It's going to rain, Mr. Ferid was saying. I can stand the rain.

But Maria, do you like the rain?, Ferid asked me.

Yes, I do, I answer!!

Ferid: What good does it mean that we don't match perfectly, looking at me.

His gaze was cold and empty. He was following me constantly, I couldn't think and he was really nesting there.

I was looking for a clock and a mirror in that house, and I couldn't see it at all. Ferid noticed my insistent searches, understood immediately and replied: that's not what you're looking for!!

I was puzzled. Here you go!?

Ferid: Maria, look for the clock and the mirror. But we don't have these things in the house, we only have one in the bathroom.

Matilde doesn't like mirrors

Me: Why? I ask him

Ferid: It's a whole story, Ferid answered!! But I'll answer you another time.

At this time, Mathilda entered with a plate, coming from the kitchen, but from another room comes their son.

Gigel, good that you've come, come and meet our new guest. From today on she'll come to us more often.

Gigel: Good morning!! Delighted to meet you.

Maria: Good morning!! Also.

I looked at both girls, the boy's face looked more rosy than the two, but they looked more pale gray in the face. I was impressed by their faces.

Are they sick? He asks me the question. Suddenly Mr. Ferid said that they are not sick.

That's how we were born. More gray white on the surface of the body.

The family members sit at the table, they invite me to take a seat next to Mr. Ferid.

The two husbands, at one end of the table, and I and their son, sit face to face.

I next to Mr. Ferid, but Gigel closer to Mrs. Matilda.

Outside it started to rain, thunder and lightning. I was looking in my bag for my phone to see what time it was. It was 11:00 PM, it was late. I'll stay home a little longer. I'll call a taxi.

On the table was a crier with beans as a side dish, next to it was potatoes, salad, heart in blood with macaroni.

I had looked at the dishes on the table for a long time and I frowned. I wanted to ask what the meat dishes were made of.

But Mathilda replied that all the dishes were made of cow and sheep. I had calmed down a bit. I had looked at my phone, it was already past midnight. I was worried, I wanted to go home.

It was still raining hard outside, the wind was blowing terribly.

I quickly drank my wine, the glass remained empty. I thanked them for their hospitality, I got up from my chair.

I asked them if they had a phone, to order a taxi.

Mr. Ferid answered: We are sorry, but we do not have a phone.

I took my phone out of my purse. I dialed the number of the taxi companies.

It says: The phone is out of range.

Mr. Ferid: We are sorry!! But here in our area we have no coverage. That's why we don't have a phone, only our son, he has internet on his computer. While they were talking about the internet and the computer.

The lights had also gone out. The house was completely dark, nothing could be seen, only the light from the lightning still lit the room.

Matilda lit all the candles in the house, Ferid went to see why the lights were out, and Gigel kept me company.

This happens often with us, Gigel told me.

Mr. Ferid appeared, unfortunately we have a power outage, we won't have electricity until the next day.

Matilda comes with a proposal, to stay with us. We have enough rooms, you will sleep between our room and our son's.

Mr. Ferid: Yes, my dear, it's a good idea, just stay with us and you'll leave safely tomorrow, and the rain will stop. But it's predicted to rain all night. It's dark outside. It's dark to walk the streets alone at this hour.

Even the taxi won't be able to get to us, because the road is difficult.

Gigel, disappeared into the kitchen, helped his mother clear the table and wash the dishes. Raised voices could be heard, they were both arguing.

It was unclear what they were saying. I noticed something was missing. But I didn't know what. When their cat sat down next to me, I hadn't even noticed it, I was scared.

I had walked around the ground floor of the house out of curiosity, the whole house was lit by the light of the candles that Matilde had placed. A man's voice could be heard.

Maria, where are you?, Ferid called out to me. Here you are, I think I lost you. What would I do without you?

I was getting to know your house, I replied.

Ferid: Do you like the house a lot?

Me: Yes, very much!!

Ferid: This is what Matilde arranged. It's beautiful, and I like it a lot. I feel good.

But unfortunately we want to sell it!

Me: Why?

Ferid: Because we want to get divorced, we don't understand each other at all, lately.

Matilde calls us both for tea and cake.

Gigel: Gogo where have you been, I've been looking for you, she petted her black cat. I've prepared something for you to eat.

Around 24:30 we and drinks tea, and so I'm fat. Who will look at me again, from today on.. It's a good thing they don't have a mirror to see how much time I've rounded up.

Suddenly, Mr. Ferid's voice is heard, telling me: But, Maria, you're not fat at all, you look very good. I told you that today you'll be mine forever. If I didn't tell you, then when I say now.

I was dizzy, I didn't understand what he wanted to say, I thought maybe he was joking.

Oh, thank you for the compliments, you're very nice and kind.

At a certain point, Gigel's voice is heard: Dad, Mom and time for bed.

Yes, my dear, we're going to bed, they gave a surprised look, they looked at each other, so that I wouldn't notice that they were hiding something from me. A secret known only to them.

And that they don't expect their son to speak in front of a stranger with such a tone.

Ferid: Mathilda, show me the room where our guest will sleep.

Mathilda: Yes, my dear!! Mathilda took a candle from the right side of the table and went to the wardrobe in one of the rooms and brought me a nightstand.

She asked me to follow her so she could show me where I would sleep. They went up the stairs to the upper floor, took the right side, the 3 rooms were next to each other. My room was in the middle, the bathroom was on the left. Then there was a long corridor, with several rooms.

Mathilda unlocked the door of the room, with the candle a good light. The air in the room was cold and closed, as if a window hadn't been opened for a long time.

I put on a thicker down jacket so that you wouldn't be cold at night, because it was raining and windy outside. I don't want it to be cold, Mathilda had told me.

Excuse me, this room hasn't been aired for a long time and hasn't been cleaned. But I hope you feel good and can sleep comfortably.

Dust and cobwebs covered the whole room, giving it an air of mystery and strangeness. He had left the candlestick on the table and wished me good night. I also wished him good night.

I left my clothes neatly arranged on a chair. I looked around the room, I felt an air of mystery. It was as if this room belonged to someone, but that someone left a long time ago. But he left his mark on it.

A man's footsteps could be heard in the corridor, they stopped at my door. He knocked on the door.

I ask: Who?

I'm Ferid!! I came to say good night!!

I approach the door and open it.

He says to me: Excuse me for scaring you. I invite him in. He politely refuses. I don't want to sit on your head, it's obvious that you're tired.

Ferid: I wanted to tell you that I'm very glad that you stayed with us overnight. I won't keep you long. I wish you good night!!

Me: Thank you for everything!! Good night!!

Thunder and lightning are outside, it's raining heavily. They take the candlestick and put it on the bedside table. My bed was between 2 windows, facing the door, on the right side was the fireplace.

I put out the candlestick and get into bed. No sooner do I fall asleep than I hear rustling and strange noises in the room. I get so scared I don't dare open my eyes.

I hear the rustling of the sheets. I feel the weight of his body on mine. I open my eyes, above me, Ferid was standing, with his sharp fangs above me, like a wolf, with his fingers with large angles. He grabbed me, held me tightly, twisted my neck so he could lick me, he had a really bad smell, it smelled like a corpse. It was like they had eaten a pickle.

I was writhing, like a gentle sheep about to be slaughtered. I struggle with all my might.

I reach for the candlestick on the bedside table and hit Ferid hard on the head. He falls down and at some point, he disappears, I don't see him anymore. I look down and I don't see him anymore, he's disappeared.

Scared, I try to light the candles, but I can't find any matches.

Blood was flowing down my neck, I was trying to wipe it off. I was in a state of shock. I couldn't believe what had happened to me. I didn't sleep all night.

The rain had stopped. Towards morning, I got dressed and left. I ran until my legs ached. But I was running. I didn't look back. But I felt that someone was watching me.

I took a taxi and off I went. I didn't tell anyone about this event. I resigned from my job as a postwoman, were eating cake and drinking tea. I was thinking who is eating cake at this hour .

     

                       Written by Bogus Elena

Poveste de vampiri

Bat în uşă. Uşa se deschide intru în casă. Nu era nimeni. Strig: E cineva acasa. Sunt poştăriţa voastră, v-am adus corespondenţa. Tăcere. Nu mi răspunde nimeni. Deodată îmi aleargă prin faţa mea o pisică neagră, şi mă sperii. Speriată ce eram, intru în casă, fac câţiva paşi înainte, în urma mea uşa se închide, mă întorc cu capul, nu era nimeni.

Întorc capul, şi deodată apare în faţa mea, Domn Ferid. Mă sperii îngrozitor, scuip a doua oară în sân, aşa m-a învăţat mama. Când te sperii să scuip în sân ca să fugă răul de tine.

Buna ziua!! Sunt poştăriţa dvs, v-am adus poşta.

Domnul Ferid se apropie de mine şi se uită în ochii mei, îmi spune, să iau loc pe canapea, să mă servească cu limonadă. Mă pofteşte în sufragerie, îl urmez din urmă şi cuminte ce eram mă aşez pe canapeaua comodă.

Începuse să mi spună că sunt o femeie frumoasă, deşteaptă, eşti buna de tot. Nu am înţeles ce vroia să spună “că sunt bună”. El continua cu laudele şi cu privirea lui rece. Mă privea din cap până picioare. Practic îmi citise toate gândurile mele. Am simţit asta.

Tu bea limonadă că trebuie să vină soţia mea Mathilde cu ficiorul nostru de la supermarket, vei face cunoştinţă ei.

Ferid: Ah, da! Vreau sa te invit la masă mâine, esti prima persoană care vine la noi la masă!! Noi nu am invitat pe nimeni la masă. Ne-ar face o mare plăcere dacă ai veni mâine la ora 20.

În timpul astă, intră pe uşă, o femeie blondă şi un băiat de vreo 12 ani.

Ferid: Oh! Ai venit Mathilda, în sfârşit, uite ce musafir avem la noi. Am invitat-o pe ea mâine la cină la ora 20. Ocazie bună să o cunoaştem pe poştăriţa noastră, îi spune Ferid soţiei sale.

Hai să cunoşti şi tu pe ea. În timpul astă, îmi beau limonada, iar pisica lor neagră se aşează lângă mine pe canapea. Nici nu o observasem şi mă sperii îngrozitor.

Fac cunoştinţă cu ambii membrii a familiei. Soţia şi copilul dispar în bucătărie, soţul mă conduce la uşă.

Îmi şopteşte la ureche, atingând cu mână gâtul, ai un gât frumos, te-aş mânca cu poftă, miroşi bine, te-aş linge toată.

Îmi dai voie. De ce să-mi dai voie. Gâtul Tău e acuma al meu. Mmm, ce bun e şi ce miros plăcut ai. Cu ce parfum te-ai dat?

Ştii că îmi place enorm de mult. Deabia aştept să vii mâine!!

Tu vei veni mâine la cină? Vrei să fii amanta mea? Îţi voi da o viaţă veşnică, cum nimeni nu a avut-o.

Eu mă feresc la o parte. Îmi cer scuze Ies din casă dl Ferid şi plec.

Speriată. Nu ştiam ce să cred. Parcă visasem. Îmi spuneam în gândul meu că sunt paranoică că visasem.

În urma îl văd pe dl Ferid se uită la mine, mă conduce cu privirea din urmă. Îmi trecură un fior prin mine.

Dar mă liniştesc şi îmi spun, că e imaginaţia mea.

Noaptea am visat un coşmar că mă trezisem din somn, până dimineaţa nu am dormit.Mă speriasem, mă bucurasem, că nu e real. E doar un vis.

A doua zi, am venit să onorez invitaţia familiei X. Bătusem la uşă. Îmi deschise, stăpânul casei, mă invitasem să intru.

Soţia mea, trebăluieşte la bucătărie, iar feciorul meu e sus în cameră. Aşă că intă nu te ruşina.Nu am tras atenţia la feţele lor, până acuma. Dar după ce am intrat în casa lor, lumina de la bec, le vedeam bine chipurile.

Dl Ferid, mă invitase să beau un pahar cu vin. Îl refuzase politicos că nu beau băuturi alcoolice. Se uitară la mine cu ochii ameniţători, hipnozanţi, mă convinseseră să beau acel pahar de vin roşu.

Intrară în sufrageria unde fusese pusă masa, tacâmurile erau puse, tot feluri de mâncare. Mă aşezaseră pe canapea, dl Ferid îmi turnă într-un pahar de vin roşu, ca sângele uman, luarăm o înghiţitură.

Dar l-am întrebat: Dvs nu serviţi un pahar de vin cu mine. Ba da desigur servesc cu tine.

Te rog nu mi spune Dvs, spune-mi Tu, mă ruga Ferid.

Aştept să pună masa Matilda, că mi foame nu am mâncat toată ziua.

De ce? Îl întreb: Noi avem o masă mai specială, nu mâncam orice. Trebuie să mergem la vânătoare, ca să ne procurăm hrana.

Eu: Dar ce fel de mâncare, vă procuraţi?

Ferid: Animale. Noi cu soţia ne-am certat azi. De fapt noi divorţăm, că nu ne mai înţelegem deloc în ultima vreme. Aşă că tu vei lua locul ei.

Trăim împreună din cauza copilului nostru, Gelul de 12 ani.

Vrei să fii amanta mea?, mă întreabă Ferid. Nu mi-ai răspuns la întrebare, ieri.

Ah, Mathilda dar Gelu undei? Strigă la soţia lui din salon din direcţia bucătăriei.

Se deschise uşa, era Mathilda. Îi răspunde cu voce răstită. Doar şti că e la el în cameră.

Acuş îl chem. Noi două nu am făcut cunoştinţă? zise Mathilda mie.

Eu:Nu.

Mathilda mă numesc.

Maria. Încântantă de cunoştinţă

Mathilda: Şi mie îmi pare bine să vă cunosc.

Sunteţi foarte frumoasă şi apetisantă. Azi toată ziua soţul meu îmi vorbise de Dvs.

În cealaltă cameră se auzea, dl Ferid cum îl striga pe Gigel.

Gigel vino la masă, avem oaspeţii, se auzea vocea lui Ferid!!

De sus, se aude vocea copilului: Acuş tată cobor imediat!!!

Dar ce a zis soţul dumitale de mine, că îi placeţi foarte mult, foarte apetisantă

Nu înţelegeam ce vrea să spună, soţia lui dl Ferid. Uitându-mă în pahar. Paharul era gol, nu de mult. Şi acuma se umplea fugitiv, nici nu observaseră că ma-m ameţit de a binelea. Iar se umplea paharul.

Dl Mathilde se îndreptaseră spre bucătărie, probabil avea ceva la cuptor, şi cu vocea tare ne anunţaseră că peste 10 minunte vom lua cina.

Mă uitasem pe geam se înnoptaseră de- a binelea Undeva îndepărtare se auzea tunete şi fulgere. Va ploua, spunea dl Ferid . Îmi place ploaia.

Dar Ţie Maria, îţi place ploaia?, mă întreba Ferid.

Da îmi place, îi răspund!!

Ferid: Ce bine înseamnă că ne potrivim de minune, uitându-se la mine.

Privirea lui era rece şi goală. Mă urmărea în permanenţă, nu puteam gândi şi acolo se cuibărea de binelea.

Căutam un ceas şi o oglindă în casa aceea, şi nu o vedeam deloc. Ferid observă căutările mele insistente, înţeleseră imediat şi îmi răspunseră: că nu este ce căutaţi Dvs!!

Eu nedumerită. Poftim!?

Ferid: Maria, dvs căutaţi ceasul şi oglinda. Însă noi aceste lucruri nu le avem în casă, doar în baie avem una.

Matilde nu-i place de oglindă

Eu: De ce? Îl întreb

Ferid: E o istorie întreagă, îmi răspunse Ferid!! Dar am să vă rspund altădată.

În timpul astă, intră Mathilda cu o farfurie , venind din bucătărie, dar din altă cameră vine ficiorul lor.

Gigel bine că ai venit, vino şi fă cunoştinţă cu noua noastră musafiră. De azi va veni mai des pe la noi.

Gigel: Buna Ziua!! Încântată de cunoştinţă.

Maria: Buna Ziua!! Deasemenea.

Mă uitam la ambele feţe, ale fecioruui arăta mai rozăvel la faţă decât cei doi, dar ei arătau mai palezi gri la faţă. Mă impresionase chipul lor.

Oare sunt bolnavi? Îmi pusese întrebare. Deodată dl Ferid, spunea că nu sunt bolnavi.

Aşa ne-am născut. Mai albi gri pe suprafaţa corpului.

Membrii familiei se aşează la masă, mă poftesc şi pe mine, să iau loc lângă dl Ferid.

Cei doi soţi, la un capăt de masă, iar eu cu feciorul lor, stăm în faţă în faţă.

Eu lângă dl Ferid, dar Gigel mai aproape doamna Matilda.

Afară începură să ploua, să tune şi să fulgere. Căutam prin geantă telefonul să vad cât era ora. Era ora 23:00, era târziu. Mai stau încă puţin şi plec acasa. Voi chema taxiul.

Pe masă erau un crier având ca garnitură fasole, fiicat pe lângă el avea cartofiii, salată, inimă în sânge cu macaroane.

Mă uitasem lung la felurile de mâncare pe masă şi mă încrunt. Vroiam să întreb, din ce sunt felurile de carne.

Dar Mathilda îmi răspunde că toate felurile de mâncare sunt din vacă şi de oaie. Mă liniştisem niţel. Mă uitasem la telefon deja era trecut de miezul nopţii. Eram îngijorată vroiam să plec acasă.

Afară încă ploua tare, bătea vântul îngrozitor.

Îmi beau repede vinul, paharul rămânea gol. Le mulţumesc pentru ospitalitate, mă ridic de pe scaun.

Îi întreb dacă au un telefon, pentru a comanda un taxi.

Dl Ferid îmi răspunde: Ne pare rău, dar noi telefon nu avem.

Îmi scot telefonul din poşetă. Formez numărul companiei de taxi.

Îmi dă : Telefonul este în afara ariei de acoperire.

Dl Ferid: Ne pare rău!! Dar aici în zona noastră nu avem acoperire. De aceea nu deţinem nici telefon, numai fiul nostru, are internet la calculator. Cât timp vorbiră de net şi de calulator.

Se opriseră şi lumina. În casă se făcură beznă totală, nu se vedea nimic, numai lumina de la fulger mai lumina încăperea.

Matilda aprinde toate lumnările din casă, Ferid se duseră să vadă din ce cauză se stinseră lumină, iar Gigel îmi ţinu companie.

La noi des se întâmplă asta, îmi spuseră Gigel.

Apărură dl Ferid din păcate avem o pană de curent, până a doua zi nu vom avea lumină.

Matilda vine cu o propunere, ca să rămâneţi la noi. Avem camere destule, vei dormi între cmera noastră şi a fiului nostru.

Dl Ferid: Da draga mea e o idee bună, chiar aşa rămâneţi la noi şi mâine veţi pleca în siguranţă, şi ploaia se va opri. Dar se prevede că va ploua toată noaptea. Afară e întuneric. La ora asta e întuneric să umbli pe străzi de una singură.

Nici taxiul nu va putea intra până la noi, că drumul este anevois.

Gigel, dispăru până în bucătărie, o ajută pe maicasa la strânsul mesei şi la spălatul veselei. Se auzeau voci ridicate, se certau amândoi.

Nu se îneţelegea, ce vorbeau. Observam un lucru că lipseşte ceva. Dar nu ştiam ce. Când colo lângă mine se aşezaseră pisica lor, nici nu o boservasem, mă speriasem.

Mă plimbasem la parterul casei din curiozitate, casa toată era luminată de lumina lumnărilor puse de Matilde. Se aude voce de barbat.

Maria, unde eşti?, mă strigă Ferid. Aici îmi sunteţi, credeam că v-am pierdut. Ce era să fac fără dvs.

Făceam cunoştinţă cu casa dvs?, i-am răspuns.

Ferid: Vă place casa mult?

Eu : Da foarte mult!!

Ferid: Asta Matilde a aranjat-o aşa. E frumoasă, şi mie îmi place mult. Mă simt bine.

Dar din păcate vrem să o vinde!

Eu : De ce?

Ferid: Pentru că noi vrem să divorţăm, nu ne mai înţelegem deloc, în ultima vreme.

Matilde ne cheamă pe amândoi, la ceai cu tort.

Gigel: Gogo unde ai fost te-am căutat, îşi alintă motanul negru.Ţi-am pregătit să mănânci.

Pe la 24:30 mâncam prăjitură şi beam ceai. Mă gândeam cine la ora asta mănâncă tort şi bea ceai, şi aşa sunt grasă. Cine se va mai uitat la mine, de azi înainte.. Ce bine că nu au oglindă să vadă încât timp m-am rotunjit.

De o dată se aude vocea dl Ferid, spunându-mi : Dar, Tu, Maria nu eşti deloc grasă, arăţi foarte bine. Ţi-am zis că azi vei fi a mea pe vecie. Dacă nu ţi-am zis, atunci îţi zic acuma.

Eu ameţită cum era, nu am înţeles ce vroia să zic, mă gândeam că poate glumeşte.

Vai, vă mulţumesc pentru complimente, sunteţi foarte drăguţ şi amabil.

La un moment dat, se aude vocea lui Gigel: Tată, Mamă e timpul pentru culcare.

Da, dragul meu mergem la culcare, făcură o privire mirate, se uitau unul la celălalt, ca să nu mi dau seamă că ascund ceva de mine. Un secret numai de ei ştiut.

Şi că nu se aşteptau ca feciorul lor să vorbească în faţa unui străin cu aşa tonalitate.

Ferid : Mathilda aratăi camera unde va dormi musafira nostră.

Mathilda: Da, dragul meu!! Mathilda lua o lumnare din partea dreaptă de pe masă şi se duse până la şifoner dintr-o cameră şi îmi aduse o camaşă de noapte.

Mă roagă să urmez să îmi arate unde voi dormi. Urcară scarile până la etajul superios, o luară în partea dreapta, cele 3 odăi erau una lângă alta. Camera mea era la mijloc, baia era în stânga. Pe urma urma un coridor lung, cu mai multe camere.

Mathilda descuie uşa camerei, cu lumnarea o lumină de a binelea. Aerul din odaie era rece şi închis, parcă de mult nu fost deschis un geam.

Am pus o plamumă mai groasă ca să nu vă fie frig noaptea, că afară plouă şi bate vântul. Nu aş vrea că sa fie frig, îmi spusese Mathilda.

Mă scuzaţi această cameră nu a fost de mult aerisită şi nu s-a făcut curat. Dar sper să vă simţiţi bine şi să puteţi dormi comod.

Praful şi păinjenişul acoperea toată odaia, îi dă dea un aer de mister şi ciudat. Lăsase sfeşnicul pe masă şi îmi ură noapte bună. La fel şi eu, îi urară noapte bună.

Mi-am lăasat hainele aranjate frumos pe un scaun.Mă uitam prin cameră, simţeam un aer de mister. Parcă această cameră îi aparţinea cuiva, dar acel cuiva a plecat de mult. Dar şi-a lăsat amprenta pe ea.

Se auzeau paşii de barbat prin coridor, se opriră la uşa mea. Bate în uşă.

Întreb:Cine?

Eu sunt Ferid!! Am venit să vă zic noapte buna!!

Mă apropii de uşă şi îi deschid.

El îmi spune : Mă scuzaţi că v-am speriat. Îl poftesc înauntru. El refuză politicos. Nu vreau să stau pe capul dvs, mult se vede că sunteţi obosită.

Ferid: Vroiam să vă zic, că mă bucur foarte mult că aţi rămas la noi peste noapte. Nu vă reţin mult. Vă urez noapte bună!!

Eu: Vă mulţumesc pentru tot!! Noapte bună!!

Afară tună şi fulgeră, ploua cu găleata. I-au sfeşnicul şi îl pun pe noptieră. Patul meu era între 2 geamuri, cu faţă la uşă în partea dreaptă era şimeneul.

Am stins sfeşnicul şi mă bag în pat. Nici nu bine adorm, aud foşnituri şi zgomote ciudate în cameră. Mă sperii îngrozitor nu mă încumet să deschid ochii.

Aud foşnetul cearşeafurilor. Îi simt greutatea trupului pe al meu. Deschid ochii, deasupra mea, se afla Ferid, cu colţi ascuţiţi deasupra mea, caa unui lup, cu degetele cu nişte unghi mari. Mă înşfacă, mă ţinură cu putere, îmi întoarseră gâtul pentru mă linsese, avea un miros urât de tot, a hoit mirosea. Parcă mâncaseră o murtăciune.

Eu mă zvârcoleam , ca o oiţă blăndă care era pe punctul de fi tăiată. Mă zbat cu tot dinadinsul.

Ajung sfeşnicul de pe noptieră şi îl lovesc cu putere pe Ferid în cap. Acesta cade jos şi la un moment dat, acesta dispare, nu îl mai văd. Mă uit pe jos şi nu îl mai văd, a dispărut.

Speriată fiind, caut să aprind lumnările, dar nu găsesc chibrituri.

Pe gâtul curgea sânge, caut să mă şterg. Eram într-o stare de şoc. Nu vinea să cred, ce mi s-a întâmplat. Nu am dormit toată noaptea.

Ploaia înceteniseră. Spre dimineaţa, m-am îmbrăcat şi am plecat. Am fugit, până nu mi-am simţit picioarele de durere. Dar fugeam. În urma nu m-am uitat. Dar am simţit că cineva mă urmărea cu privirea.

Am luat un taxi şi dusă am fost. Acest eveniment la nimeni nu am povestit. Mi-am dat demisia de postul de poştăriţă.

Bandă - short prose written by Bogus Elena

- The third part -

I took the inner streets so as not to arouse suspicion. We arrived at the place, we entered through the spare door. We could hear the music, the fun was in full swing.

I didn't know the name of the place, but I know that the place is somewhere in Botanica. Botanica is big. From what Vova said, I understood that the place belongs to Cercel. He has 2 more of these, one is in Râşcani and Ciocana.

I entered through the back. In our confusion, the administrator came. He is Cercel's man, Vova says: - A young man of about 34 years old, he approaches us and shows us our tables.

He ordered a waiter to lead us to our table. He must have announced that we were coming and the table was already ready.

There were a lot of people in the club, the music was playing loudly, girls and boys were dancing on the dance floor. They were drinking and smoking a lot. Some of them were probably already high on drugs, their chaotic dance moves betrayed the dose of heroin in their blood.

Friends of mine, dealers can get you a dose too, says Vova!!

I have never witnessed such a transaction, but I have never tried.

But as a friend of mine used to tell me, never say never. He is right. I don't really like this crap, I wasn't interested, I tell Vova.

The party in the club was in full swing, the young people were having a great time. The music was to my taste, I was dancing too, as I walked to our table.

I frequented clubs often, so I knew how the young people had fun, I suspected the drug part.

The waiter brought us to our place. The girls were waiting for us, serving us alcoholic drinks. They were dancing near our table. When they saw us coming, they cheered. There were about 10 girls. There were blondes and brunettes. Cercel immediately took a blonde and a brunette for himself.

Vova tells me to choose a girl I like, that they are all for us. Honestly, I don't like any of them. Don't touch the brunette, she's mine, Vova tells me.

In time, he moves me closer to the railing, I dance, I like the music a lot. I didn't want to hear about girls, because I didn't like it at all.

Vova, come and whisper in my ear, stop with these caresses of yours. Take one of them and have fun.

You do your thing with her and have a good time. I didn't really want any of them. But Vova insisted too much.

The waiter comes to our table, asks what we are drinking. Vova, as usual.

The waiter asks me, what should I serve?

- A tonic, please!?

When Vova hears, something like that. The waiter says to him: - The same for everyone?

I don't have time to tell the waiter that I don't drink alcohol. The waiter orders them and leaves.

I'm pacing back and forth, I can't relax. Two girls get up and come next to me, they dance provocatively. And I ignore them. They do their job, as Cercel paid them to. I let them do their job.

Vova on the couch, with the brunette, they kiss intensely. The two proud ones next to me. The boys have also taken a girl. Others have withdrawn, found a place somewhere, Cercel has disappeared with the two girls.

Not me anymore, I was dancing and having the most fun. I was thirsty, waiting for the tonic to come.

My mind was busy with the road, and with the work I had to do. Vova approaches me, says: Come on, bro, relax, no stress and worries. Because we are in the club. You are really tense. I know it is the first time, that you are coming to the race, but everything will be fine.

During this time, the waiter comes, brings us the drink, brings about 3 bottles of cognac, juice, and some snacks and glasses for us.

The glasses were already full, they were with cognac. Vova takes a glass from the tray and gives it to me to drink.

Come on, Bro, I'm going to turn my head, you will feel good. You will forget about all your worries. He gives me a slice of lemon, so that I can drink it with cognac, so that I don't feel the bitter taste of cognac.

The cognac quickly enveloped me in an indescribable mystery. I felt good, I saw very sexy girls dancing next to me. The drink quickly went to my head.

I didn't know what was happening to me. I was in 9th heaven. I wanted to drink more cognac. I was thirsty. I told him to pour me some. I had another glass, I had a few snacks to fill my stomach.

The second glass had taken effect even faster. We were dancing to the deafening music. My body vibrated with pleasure but also to the music that was playing in the club.

I was laughing so hard, I was happy, I was jumping up, I had an energy in me, because I couldn't feel my legs, I was smoking a lot. My pack was finished, I took some from the boys.

Vova realized the effect. He sent the two chicks to me. They were dancing provocatively next to me, and I responded to the challenge. I was dancing very provocatively with the two girls. When, over there, at the table, an interesting girl appeared, brunette, hot and sexy, like a model's body. I liked the girl very much.

- Who is that girl, the brunette? Who came to our table?

- She tells me that she is a friend of Cercel's.

Suddenly Cercel appears at the table, at the same time as the brunette girl appeared. They greet each other, I don't know what the two are talking about. But my heart sank.

Vova sees that I am looking at her fixedly. He asks me: If I want to meet her? 

I'm talking to Cercel.

Cercel approaches me, smiling. He takes me by the shoulder like a good friend.

- Do you want me to introduce you to her? She's a friend of mine. She's a hot chick.

- Yes, I'd love to, why not? I hope you don't mind, because I like her.

- Of course I don't mind. If you're the one, the place is yours tonight.

Vova approaches me, happily beats me afterwards, because I finally agreed to have fun with a chick

I realized that Vova thinks I've never been with a chick, he thinks I'm a virgin and doesn't know that I'm with a girl. But he doesn't know anything about my life. He doesn't know me well.

I've had a few serious long-term relationships with girls, but not like this. I don't really sleep with all the whores. But this girl is my favorite. I want her to be mine.

Vova approaches her, whispers something in her ear, looks in my direction smiling. I don't know what the two of them talked about.

The girl follows Vova in my direction. Arriving right next to me. Vova makes the introductions.

- Bobo, let me introduce Nina.

- Nice to meet you, Bobo!!

- Nice to meet you, Nina!!

Nina doesn't compare herself to other girls, she's different from the other girls in her class. Nina was 1.70 cm tall, had the measurements of a fashion model, was about 26 years old, had taste. Long, straight hair, long, fine fingers. Dressed with style and taste, in a short, knee-length dress.

- I haven't seen you around here much, are you new?

- Yes, I'm new. What are you drinking?

- A whiskey, please?!

He motions for the waiter to come closer. The waiter approaches me. I tell the waiter to bring a whiskey. But bring me a tonic, double with ice. The waiter leaves.

We stayed and talked further. Our discussion was interesting, we talked about everything. I don't really know her well, because we didn't really talk about her. We talked about trivial things.

Our discussions were about cars, drifts, competitions that are organized in our place in Chisinau. She participated in such competitions with her car. We got to talking about life and the future.

The discussion and the drinks were going well. We were feeling good. I don't even know when we moved on to sweets, hugs, passionate kisses. I really like cuddling.

Nina pulls me into a corner of the club, where she knew better, to have intimacy. She takes my hand and leads me after her, only she knows. I follow her, submissive. Like a tomcat, when it sees a cat in heat. Hypnotized by her. We leave the place, she pulls me into a corner under a wall outside.

We were kissing passionately, and then quickly moving on to the vulgar kiss. I kiss her neck. I feel how she likes my kiss. I gently take off the straps of her dress and bra, kiss her breast, and she gets excited.

Both of our hearts beat faster and blood pressure increases. I feel a shiver throughout my body and my skin reacts. My body tenses for a few seconds, then a well-deserved relaxation.

The act itself lasted very quickly and pleasantly at the same time. I never thought I would feel so good with Nina.

While the pleasure was in full swing, Ghena came and called me, let's go, it's time.

Nina asks me: - Will we see each other again!?

- Yes!! We will definitely see each other. I stayed with Nina, I leave her and follow Ghena.

I go outside, Banda was already outside, I'm just waiting for me, some were in the car, others outside next to the car.

Vova was in the car, I'm waiting, he was smoking a cigarette, he was nervous and dizzy, you could tell how he smoked a cigarette.

- Come on Bro, get in faster!

Vova presses the accelerator and we hit the road. We left the club area, headed towards the exit from the city, the cars were waiting for us there. The night in the city was bustling. People were having fun to the fullest. Another part of the youth was having fun drifting, the cars were prepared to participate in car races.

Chisinau never sleeps, but we have fun.

I ask Vova: - What time is it?

- It's 1:30.

- Time passed so quickly. I didn't even notice how quickly it passed.

In the meantime, Cercel had called us, he didn't announce that the Tirurile were on the outskirts of the city, we weren't going there, that they were waiting for us.

- Vova, why are we leaving at night?

- Because our people are working tonight, they're on the night shift. They'll be waiting for us to come.

Cercel was already waiting for us at the exit from the city. When we arrived, I saw Cercel, smoking cigarette after cigarette, he was nervous and irritated. He asked us. Why were we late!?

- What's taking you so long to come? How long can you expect to wait. I said be here at 1 o'clock!! But what time is it now? Weren't we supposed to be on the road?!

- Excuse us Boss, we came so late, we had problems. The people from the rival gang showed up. We clarified a few things.

Cercel shouted: - Come on, let's get in the cars, we're going on the road, time is running out, but we don't have to be at customs. The boys are waiting for us. We have to leave quickly. We have work to do.

Together with Vova we get in our car, we got ahead of the trucks. The others and the boys were coming behind us.

The route was clear, no one was getting in the way. It was quiet, we passed a few villages before entering the forest. There were a few freight trucks on the route.

Nothing was expected to happen on the route, it didn't bother us to carry out the plan to the end.

Both with their pistols at hand, like devoted friends to come to our aid when something happened to us. The music was playing loudly. They turned it down and turned it down so that we could pay attention to the road.

With the other drivers in the gang, we spoke through the ration. The ration was a means of communication between us, we didn't announce in case of danger if something happened.

Our journey went well. Until a certain moment, we saw some motorcyclists coming from in front of us, at high speed, and with them some racing cars. They were driving like crazy, honking their horns and making noise.

I didn't see anything wrong with that, because it seems normal to me to see them at this hour. But Vova, it seemed suspicious to him, sensed that something was wrong.

Vova rations them and announces to the guys that they are from a rival gang to get ready.

He announces to me to get my weapons ready, they are behind us. But it wasn't long before, when from behind us, seeing in the mirror that the motorcyclists are coming, they overtook us, and took off. They disappeared for a few seconds. We were driving at medium speed.

When at some point in front of us, on a hill, heading towards us.

Through the ration, Ghena doesn't transmit to get our weapons ready because we have guests.

Vova tells me to get our weapons from the equipment in the back. We take them and get ready to welcome the guests. We opened the windows, prepared ourselves in case they shot at us.

The motorcyclists came at us at high speed, and started shooting at us. And we at them. Everything happened so fast that we didn't even notice that they were coming straight at us. Bullets were flying in all directions, two bullets hit the windshield, and the second hit Vova. It hit Vova directly in the heart. I went out the window and shot at them. The car had veered off the road, almost into the field, but I took the wheel in return. I got Vova off the road, closed the door. I sat in his place, took the ration from the bottom. He ordered the truck drivers to follow me, because I was taking them to customs.

Cercel's voice could be heard: - Bobo, from now on I will lead your operation, you will answer.

At the Moldovan customs, a car is waiting for you, complete with documents. Do this and it will disappear. Do you understand?

- Yes, I understand, Cercel!

- Take the Tiru and leave. You know our plans. Wait for a sign from me, when you cross over. Yes!! Under the seat, the documents and money are there, and our entire operation.

- I ask Cercel what the situation is? Do we have victims?

- Yes, we have victims!! Vova, Ghena, Coco and Dodo.

- I'm sorry!!!

- Don't be sorry!! On the road! Now all the responsibility is on your shoulders! Don't let me down!! I trust you!!

- Oh yes!! I almost forgot, Bobo, congratulations!! You joined our gang. Welcome!!

- Thank you very much!! Cercel.

- You will hear from me soon! Wait for information from me!!

- Okay!?

We greet each other.

- I ask the guys in the truck if they are okay?

Both of those in the truck were safe. We drove ahead, at high speed, so that we would be at the time indicated by Cercel at customs. We changed cars, took all the things from the old one, we entered the Moldovan customs, our man did not wait for us. He took our documents and the drivers', entered them into the computer, we also passed through the cargo customs. We quickly paid what we had to pay. We passed through the Moldovan customs quickly. We had no problems. We arrived at the Romanian customs, I called the right person, they came to meet us. And here we had no problems. It was solved.

We left the Romanian customs. We sped up, we were happy that we passed through customs without any problems.

I tell the guys that we still have one more hurdle to overcome, that is, that the border guards don't show up, that they patrol day and night every time. But everything was quiet, not a single border police patrol could be heard.

We move forward, pass a few towns, we reach the guesthouse where we were supposed to arrive in the morning. We checked in, ate, each of us retired to our rooms. We were exhausted, I wanted to see the bed, I'm not interested in anything else.

I opened the laptop, I saw that I hadn't received any information from anyone.

I threw myself into bed, and fell asleep, until 7:00 PM that evening. I turned on the TV to see what else was on, I came across the Pro TV news, at 7:00 PM. When suddenly, during the credits, we hear about an incident in the Republic of Moldova, that there had been some confrontations between two rival gangs. The bodies of the Chisinau underworld, whom the police have been searching for for many years, have been identified throughout the Republic of Moldova.

Some people who died in the confrontation have been announced. But the police do not want to reveal anything yet, while the investigation is ongoing.

For the first time, in the Republic of Moldova, such an incident has happened, yes The country is poor and full of corrupt people, such as drug and cigarette smugglers, who fraudulently cross both borders of the two countries every day.

Bandă - proză scurtă scrisă de Boguș Elena.

    

       - A treia parte -

Am luat-o prin străduţe lăuntrice ca să nu dam de bănuit. Am ajuns la local,  am intrat prin uşa de rezervă. Se auzea muzica, distracţia era în toi.

Nu ştiam cum se cheamă localul, dar ştiu că localul se află undeva la Botanica. Botanica e mare. Din vorbele lui Vova, am înţeles că localul e a lui Cercel. Mai are încă 2 din astea, unul e la Râşcani şi Ciocana.

Am intrat prin spate. În tâmpinarea noastră a venit admnistratorul. El este omul lui Cercel, Spune Vova: - Un bărbat tânăr de vreo 34 de ani, se aproprie de noi şi arată mesele noastre.

Ia dat ordin unui chelner să ne conducă la masa noastră. Pesemne că anunţase că venim şi masa era deja gata.

În club era multă lume, muzica cânta tare, fete şi băieţi, dansau pe ring. Se bea şi se fuma mult. Pesemne unii din ei, erau deja drogaţi, mişcările haotice în dans trăda doza de heroină în sângele lor.

 Prieteni de ai mei, dilerii poţi să-ţi facă şi ţie rost de  o doză, spune Vova!!

 Nu am asistat niciodată la o astfel de tranzacţie, dar niciodată nu am încerat.

Dar cum îmi spunea un prieten de al meu, niciodată nu spune niciodată. Are dreptate.  Mie nu prea îmi place porcăria asta,  nu ma interesat, îi spun Eu lui Vova.

Petrecere în club era în toi, tinerii se distrau la maxim. Muzica era pe gustul meu, dansam şi eu, cât mergeam spre masa noastră.

Cluburile le frecventam des, aşa că ştiam cum se distrau tinerii, partea cu drogurile o bănuiam.

Chelnerul ne-a adus la locul nostru. Fetele ne aşteptau serviind băuturi alcoolice. Dansau lângă masa noastră. Când ne-au văzut că veneam sau bucurat. Erau vreo 10 fete. Erau blonde și brunete. Cercel imediat a luat o blondă şi o brunetă pentru dânsul.

Vova îmi spune să aleg o mândră care îmi place, că sunt toate pentru noi.  Sincer, mie de nici una nu mi îmi place.  De brunetă nu te atingi e a mea, îmi spune Vova.

 În timp, mă apropie de balustradă, dansez, muzica îmi place enorm de mult. Nu vroiam să aud de fete, că nu îmi placea deloc.

Vova, vine şi îmi şopteşte la ureche, lasă băi cu alintăturile astea ale tale. Ia-ţi una din ele şi distreazăte.

Îţi faci treaba cu ea şi dai bătaie. Nu prea vroiam nici una din ele. Dar Vova insista prea mult.

Vine chelnerul la masa noastră, întreabă ce bem.  Vova, ca de obicei.

Chelnerul mă întreabă, pe mine ce servesc?

-         Un tonic, te rog!?

Vova când aude, una ca asta. Îi zice chelnerul:-  La toţi la fel?

Nu apuc să-i zic chelnerului că nu beau alcool. Chelnerul i-a comanda şi pleacă.

Mă învărtăsesc încolo şi încoace, nu aveam astâmpăr. Două fete se ridică şi veniseră lângă mine, dansau provocator. Iar eu le ignoram. Îşi făceau treaba, aşa cum au fost plătite de Cercel. Le las să-şi facă treaba.

Vova pe canapea, cu bruneta se sărutau intensiv. Cele două mândre pe lângă mine. Băieţi şi-au luat câte o fată şi ei. Alţi sau retras, pe undeva au găsit loc, Cercel a dispărut cu cele două fete.

Nu mai eu, dansam şi mă distram la maxim. Îmi era sete aşteptam să vină tonicul.

Mintea îmi era ocupată cu drumul, şi cu treabă pe care o aveam  de făcut. Se apropie Vova de mine, îmi spune : Hai, măi frate, relaxează-te, fără stres şi griji. Că suntem în club. Eşti încordat tare de tot. Ştiu că e prima dată, că vii în cursă, dar totul va fi bine.

În timpul asta, vine chelnerul, ne aduce băutura, aduce vreo 3 sticle  de coniac, suc, şi ceva gustări şi pahare pentru noi.

Paharele erau deja pline, erau cu coniac. Vova i-a un păhar de pe tava şi îmi dă mie să-l beau.

Hai, băi Bro, dăl peste cap, că ai să te simţi bine. Vei uita de toate grijile. Îmi dă o felie de lămâie, ca să o beau cu coniac, ca să nu simt gustul amărui al coniacului.

Coniacul repede mă învălui într-un mister de nedescris. Mă simţeam bine, vedeam fetişcane foarte sexy, cum dansau pe lângă mine. Băutura se urcaseră repede la cap.

Nu ştiam, ce se petrece cu mine . Eram în al 9-lea cer. Mai vroiam, să beau coniac. Îmi era sete. Îi zic să-mi toarne. Mai băusem un pahar, am luat câteva gustări că să-mi fie stomacul plin.

Cel de-al doilea pahar, încă mai repede îşi făcuseră efectul. Dansăm pe muzica asurzitoare. Corpul vibra de plăcere dar şi de muzica care cânta în club.

Râdeam cu poftă mare, mă bucuram, săream în sus, aveam o energie în mine, că nu-mi simţeam picioarele, fumam mult. Mi se terminaseră pachetul, am luat de la băieţi.

Vova şi-a dat seama de efect. A trimis cele două puicuţe la mine. Ele dansau provocator pe lângă mine, şi eu am răspuns la provocare. Dansam foarte provocator cu cele două fete. Când colo, la masă, apărut o tipă interesantă, brunetă, focoasă sexy, ca un trup de fotomodel. Tipa mi-a plăcut foarte mult.

-        Cine este tipa, aceea bruneta?  Care a venit la masa noastră?

-         Îmi zice că este o prietenă de a lui Cercel.

Deodată apare Cercel la masă, în timpul ăsta când aparu tipa brunetă. Se salută, nu ştiu ce vorbesc cei doi. Dar mi-a căzut tronc la inimă.

Vova vede că mă uit la ea fix. Mă întreabă: Dacă vreau să-mi facă cunoştinţă cu ea? Acuş vorbesc cu Cercel.

Se apropie Cercel de mine, surâzând . Mă ia de umăr ca un prieten bun.

-         Vrei să-ţi fac cunoştinţă cu e? Ea este o prietenă de a mea. E o puicuţă tare beton.

-         Da, mi-ar face plăcere, de ce nu? Sper că nu te deranjează, că îmi place de ea.

-         Desigur că nu mă deranjează.  Dacă îţi place e a ta în seara asta.

Vova se apropie de mine, mă bate bucuros pe urmăr, că am acceptat într-un final să mă distrez cu o gagică

Mi-am dat seama, că Vova crede că nu am fost deloc cu o gagică, crede că sunt virgin şi nu ştiu să fiu cu o fată. Dar el nu ştie nimic de viaţa mea. Nu mă cunoaşte bine.

Am avut câteva relaţii serioase cu fete de lungă durată, dar nu din astea. Nu mă culc chiar cu toate curvele. Dar această tipă mi-a căzut tronc. Aş vrea să fie a mea.

Vova se apropie  de ea, îi şopteşte ceva la urechi, se uită în direcţia mea zâmbind. Nu ştiu despre ce au vobit cei doi.

Fata îl urmează pe Vova, în direcţia mea. Ajungând în dreptul meu. Vova face prezentările.

-         Bobo, ţi-o prezint pe Nina.

-        Încântată de cunoştinţă, Bobo!!

-        Îmi pare bine să te cunosc, Nina!!

Nina nu se compară cu alte fete, este diferită decât celelalte fete din breaslă ei. Nina avea 1.70 cm, avea măsuri de fotomodel, avea vreo 26 de ani, avea gust. Părul lung şi drept, cu degetele lungi şi fine. Îmbrăcată cu stil şi gust, într-o rochiţă scurtă până la genunchi.

-         Nu prea te-am văzut pe aici, eşti nou?

-        Da, sunt nou. Ce bei?

-         Un wisky, te rog?!

Îi face semn chelnerului să se apropie. Chelnerul se apropie de mine. Îi zic Chelnerului să aducă, un Wisky. Dar mie să-mi aducă un tonic, dublu cu gheaţă. Chelnerul plecă.

Noi am rămas să vorbim mai departe. Discuţia noastră era interesantă, am vorbit despre orice. Nu prea o cunosc bine, pentru că nu prea am vorbit despre ea. Am vorbit lucruri banale.

Discuţiile noastre se rezumau la maşină, drifturi, concursuri ce se organizau la noi în Chişinău. A participat cu maşina la astfel de concursuri. Am apucat să vorbim despre viaţa şi despre viitor.

Discuţia şi băutura mergea  în toi. Ne simţeam bine. Nici nu ştiu când  am trecut la dulciugăreli, îmbrăţişări, săruturi patimaşe. Îmi plac mult giugiulelile.

Nina mă trage într-un colţişor la clubului, unde ştia ea mai bine, să avem intimitate. Mă i-a de mână şi mă duce după ea, numai de ea ştiut. O urmez, supus.  Ca un motan, când vede o mâţă în călduri. Hipnotizat de ea. Ieşim din local, mă trage într-un colţ sub un perete afară.

Ne sărutam pasional, şi pe urmă treceam repede la sarutul cel vulgar. O sărut pe gât. Simt cum îi place sărutul meu. Îi dau frumos breteau jos de la rochie şi sutien, sărut sânul, şi se excită.

La amândoi bătăile inimii şi tensiunea arterială creşte. Simt un fior în tot corpul şi pielea reacţionează. Corpul se încordează pentru câteva secunde după care o relaxare bine meritată.

Actul în sine a durat foarte repede şi plăcut în acelaşi timp. Niciodată nu am crezut că mă voi simţi aşa de bine, cu Nina.

În timp ce plăcerea era în toi, veni Ghena şi mă cheamă, hai să mergem că e timpul.

Nina mă întreabă: - Ne vom mai vedea!?

-        Da!! Ne vom vedea cu siguranţă. Îmi iau rămas de la Nina, o las şi îl urmez pe Ghena.

Ies afară, Banda era deja afară, numai pe mine mă aşteptau, uni erau urcaţi în maşină alţi afară lângă maşină.

Vova era în maşină, mă aştepta, îşi fuma din ţigară, era nervos şi ameţit se cunoştea cum fuma ţigara.

-         Hai măi Bro, urcă-te mai repede!

Vova apasă pe accelerație şi pornim la drum. Am ieşit din zona clubului, ne-am îndreptat către ieşirea din oraş, maşinile ne aşteptau acolo. Noaptea în oraş era forfotă. Lumea se distra la maxim. O altă parte tineretului se distra la drifturi, maşinile erau pregătite pentru a participa curse de maşină.

Chişinăul niciodată nu dormea, dar noi ne distram.

Îl întreb pe Vova: -  Cât e ora?

-         E ora 1:30.

-        Asa de repede a trecut timpul. Nici nu am văzut cum a trecut de repede.

Între timp, ne sunase Cercel, ne anunţa că Tirurile sunt la marginea oraşului, să ne ducem acolo, că ne aşteaptă pe noi.

-         Vova de ce ne pornim noaptea?

-         Pentru că oamenii noştri lucrează noapte asta, sunt în tura de noapte.  Ne vor aştepta să venim.

Cercel ne aşteaptă deja la ieşirea din oraş. Când am ajuns, l-am văzut pe Cercel, fuma din ţigară după ţigară, era nervos şi iritat. Ne-a laut la întrebări. De ce am întârziat!?

-        Ce aşa de greu veniţi? Cât se poate să vă aştept. Am zis la ora 1 să- mi fiţi aici!! Dar acuma  cât e ora? Noi trebuia să fim la drum?!

-        Scuză-ne Bossul, că am venit aşa de târziu, am avut probleme. Au apărut nişte oamenii din bandă rivală. Am lămurit câte ceva.

Cercel strigă:-  Hai gata urcarea  în maşini, ne pornim la drum, timpul trece, dar noi trebuie să fim la vamă. Băieţii ne aşteaptă. Repede trebuie să plecăm. Avem treabă.

Împreună cu Vovă ne urcăm în maşina noastră, am luat-o înainte Tir-urilor. Ceilalţi băieţi veneau în spatele nostru.

Traseul era liber, nimeni nu ne încurca. Era linişte, am trecut câteva sate până să intrăm în codru. Pe traseul mai erau câteva tiruri de marfă.

Nu se prevestea să se întâmple nimic pe traseu, nu ne încurca să ducem planul până la capăt.

Ambii cu pistolul  la îndemână, ca nişte prietenii devotaţii să sară în ajutor, când ni se întâmplă ceva. Muzica cânta tare. I-au şi îl dau mai încet, ca să fim atenţi la drum.

Cu ceilalţi şoferi din bandă vorbeam prin raţie. Raţia era un mijloc de comunicare între noi, ne anunţam în caz de primejdie dacă se ivea ceva.

Drumul nostru a decurs bine. Până la un moment dat, am văzut nişte motociclişti  care veneau din fața noastră, cu viteză mare, iar cu ei şi nişte maşini de cursă. Conduceau ca nişte nebuni, claxonau şi făceau gălăgie.

Nu vedeam nimic rău în asta, pentru că mi se părea normal să-i văd la ora asta. Dar Vova, i se păru suspect, presimţea că ceva nu e în regulă.

Vova i-a raţia şi anunţă băieţi, că sunt din bandă rivală să se pregătească.

Mă anunţă pe mine, să pregătesc armele, sunt în spatele nostru. Dar nu trecuse mult timp, când din spatele nostru, văzând prin oglindă, că motocicliştii veniră, ne întrecuse, şi o luară înainte. Au dispărut pentru câteva secunde. Mergeam cu viteză medie.

Când la un moment dat în faţa noastră, pe un deal, îndreptaţi spre noi.

Prin raţie, Ghena ne transmite să pregătim armele că avem musafirii.

Vova îmi spune să iau armele din dotare din spate. Le luăm şi ne pregătim pentru a întâmpina musafirii. Deschidem gemurile, ne pregătim în caz că împuşcă în noi.

Motocicliştii a venit cu viteză mare spre noi, și au început să tragă în noi. Iar noi în ei. Totul s-a petrecut foarte repede că nici nu am observat că veneau direct spre noi. Gloanţele zburau în toate părţiile, două gloanţele au nimerit în parbiz, iar a doua în Vova. Pe Vova l-a nimerit direct în inimă. Am ieșit pe geam și trăgeam spre ei. Maşina deviase de la drum, cât pe ce să o ia în câmp, dar am luat volanul în primire. L-am dat jos pe Vova din mers, am închis portiera. M-am aşezat în locul lui, am luat raţia de jos. A dat comandă la soferii tiruri-lor să mă urmeze din urmă, că îi duc la vamă.

Se auzea vocea lui Cercel:-   Bobo, de acuma tu conduci operaţiunea, vei răspunde Tu.

 La vama moldovenească te aşteaptă maşina, cu tot cu acte. Pe aceasta fă o să dispară. Ai înţeles?

-         Da am înţeles, Cercel!

-         Ia Tiru-urile și pleacă. Tu stii planurile noastre. Asteaptă un semn de la mine, când vei trece dincolo. Da!! Sub scaun, acolo sunt puse actele si banii, şi toată operaţiunea noastră.

-        Îl intreb pe Cercel care e situţia? Avem victime?

-         Da avem victime!! Vova, Ghena, Coco şi Dodo.

-        Îmi pare rău!!!

-        Hai să nu ţi pară rău!! La drum! Acum toată responsabilitatea e pe umerii Tăi! Să nu mă dezamăgeşti!! Am încredere în Tine!!

-        Ah da!! Era să uit, Bobo te felicit!! Ai intrat în Banda noastră. Bine ai venit!!

-        Mersi mult!! Cercel.

-        Vei auzi de mine încurând! Aşteaptă o informaţie de la mine!!

-         Ok!?

Ne salutăm reciproc.

-        Îi întreb pe băieţi din camion dacă sunt bine?

Ambii cei care sunt în camion erau teferi. Am mers înainte, cu viteză mare, ca să fim la ora indicată de Cercel la vamă. Am schimbat maşină am luat toate lucrurile din aceea veche, am intrat în vama moldovenească, omul nostru ne aştepta pe noi. A luat actele nostre şi a şoferilor, le-a trecut în calculator, am trecut şi vama marfară. Am plătit repede ce am avut de plătit. Am trecut repede, vama moldovenească. Nu am avut nici o problemă. Am ajuns la vama românească, am sunat pe cine trebuie, ne-a ieşti în întâmpinarea noastră. Şi aici nu am avut nici o problemă. S-a rezolvat.

Am ieşit din vama românească. Am băgat viteză, ne bucuram că am trecut vama fără probleme.

Le transmit băieţilor, că mai avem de trecut un hop, acela să nu apară cei de la frontieră, că de fiecare dată patrulează noaptea şi ziua. Dar totul era linişte, nu se auzea nici o patrulă de poliţie de frontieră.

Mergem înainte, trecem câteva orăşele, ajungem la pensiunea la care trebuia să ajungem câtre dimineaţă. Ne-am cazat, am mâncat, ne-am retras fiecare prin camerele lor. Eram epuizaţi, vroiam să văd patul, altceva nu mă interesa.

Am deschis leptopul, am văzut că nu am primit nici o informaţie de la nimeni. 

M-am aruncat în pat, şi am adormit dus, până seara la 19:00 Am deschis televizorul să văd ce se mai aude, am dat peste ştirile Pro TV,  de la ora 19:00 Când de odată la generic se aude de incidentul din Republica Moldova, că au avut loc nişte confruntări dintre două bande rivale. Au fost identificaţi cadavrele  lumii interlope de la Chişinău,  pe care poliţia îi căuta de mulţi ani, prin  RM.

Au fost anunţate unele persoanele care au murit în confruntare. Dar poliţia nu vrea să dezvăluie încă nimic, cât timp merge ancheta.

Pentru prima dată, în Republica Moldova, se întâmplă un astfel de incident, dar ţara este săracă şi plină de oameni corupţi, astfel de lume contrabandilor de droguri şi de ţigări, care trec zilnic fraudulos ambele hotare celor două ţări.