Poveste de vampiri

 

Bat în uşă. Uşa se deschide intru în casă. Nu era nimeni. Strig: E cineva acasa. Sunt poştăriţa voastră, v-am adus corespondenţa. Tăcere. Nu mi răspunde nimeni. Deodată îmi aleargă prin faţa mea o pisică neagră, şi mă sperii. Speriată ce eram, intru în casă, fac câţiva paşi înainte, în urma mea uşa se închide,mă întorc cu capul, nu era nimeni.

Întorc capul, şi deodată apare în faţa mea, Domn Ferid.Mă sperii îngrozitor, scuip a doua oară în sân, aşa ma învăţat mama. Când te sperii să scuip în sân ca să fugă răul de tine.

Buna ziua!! Sunt poştăriţa dvs, v-am adus poşta.

Domnul Ferid se apropie de mine şi se uită în ochii mei, îmi spune, să iau loc pe canapea, să mă servească cu limonadă. Mă pofteşte în sufragerie,îl urmez din urmă şi cuminte ce eram mă aşez pe canapeaua comodă.

Începuse să mi spună că sunt o femeie frumoasă, deşteaptă, eşti buna de tot. Nu am înţeles ce vroia să spună “că sunt bună”. El continua cu laudele şi cu privirea lui rece. Mă privea din cap până picioare. Practic îmi citise toate gândurile mele. Am simţit asta.

Tu bea limonadă că trebuie să vină soţia mea Mathilde cu ficiorul nostru de la supermarket, vei face cunoştinţă ei.

Ferid: Ah, da! Vreau sa te invit la masă mâine, esti prima persoană care vine la noi la masă!! Noi nu am invitat pe nimeni la masă. Ne-ar face o mare plăcere dacă ai veni mâine la ora 20.

În timpul astă, intră pe uşă, o femeie blondă şi un băiat de vreo 12 ani.

Ferid: Oh! Ai venit Mathilda, în sfârşit, uite ce musafir avem la noi. Am invitat-o pe ea mâine la cină la ora 20. Ocazie bună să o cunoaştem pe poştăriţa noastră, îi spune Ferid soţiei sale.

Hai să cunoşti şi tu pe ea. În timpul astă, îmi beau limonada, iar pisica lor neagră se aşează lângă mine pe canapea. Nici nu o observasem şi mă sperii îngrozitor.

Fac cunoştinţă cu ambii membrii a familiei. Soţia şi copilul dispar în bucătărie, soţul mă conduce la uşă.

Îmi şopteşte la ureche, atingând cu mână gâtul, ai un gât frumos, te-aş mânca cu poftă, miroşi bine, te-aş linge toată.

Îmi dai voie. De ce să-mi dai voie. Gâtul Tău e acuma  al meu. Mmm, ce bun e şi ce miros plăcut ai. Cu ce parfum te-ai dat?

Ştii că îmi place enorm de mult. Deabia aştept să vii mâine!!

Tu vei veni mâine la cină? Vrei să fii amanta mea? Îţi voi da o viaţă veşnică, cum nimeni nu  a avut-o.

Eu mă feresc la o parte. Îmi cer scuze Ies din casă dl Ferid şi plec.

Speriată. Nu ştiam ce să cred. Parcă visasem Îmi spuneam în gândul meu că sunt paranoică că visasem.

În urma îl văd pe dl Ferid  se uită la mine, mă conduce cu privirea din urmă. Îmi trecură un fior prin mine un fior prin mine.

Dar mă liniştesc şi îmi spun, că e imaginaţia mea.

Noaptea am visat un coşmar că mă trezisem din somn, până dimineaţa nu am dormit.Mă speriasem, mă bucurasem, că nu e real. E doar un vis.

A doua zi, am venit să onorez invitaţia familiei X. Bătusem la uşă. Îmi deschise, stăpânul casei, mă invitasem să intru.

Soţia mea, trebăluieşte la bucătărie, iar feciorul meu e sus în cameră.Aşă că intă nu te ruşina.Nu am tras atenţia la feţele lor,până acuma. Dar după ce am intrat în casa lor, lumina de la bec, le vedeam bine chipurile.

Dl Ferid, mă invitase să beau un pahar cu vin. Îl refuzase politicos că nu beau băuturi alcoolice. Se uitară la mine cu ochii ameniţători, hipnozanţi, mă convinseseră să beau acel pahar de vin roşu.

Intrară în sufrageria unde fusese pusă masa, tacâmurile erau puse, tot feluri de mâncare. Mă aşezaseră pe canapea, dl Ferid îmi turnă într-un bacal de vin roşu, ca sângele uman, luarăm o înghiţitură.

Dar l-am întrebat: Dvs nu serviţi un pahar de vin cu mine. Ba da desigur servesc cu tine.

Te rog nu mi spune Dvs, spune-mi Tu, mă ruga Ferid.

Aştept să pună masa Matilda, că mi foame nu am mâncat toată ziua.

De ce? Îl întreb: Noi avem o masă mai specială, nu mâncam orice. Trebuie să mergem la vânătoare, ca să ne procurăm hrana.

Eu: Dar ce fel de mâncare, vă procuraţi?

Ferid: Animale. Noi cu soţia ne-am certat azi. De fapt noi divorţăm, că nu ne mai înţelegem deloc în ultima vreme. Aşă că tu vei lua locul ei.

Trăim împreună din cauza copilului nostru, Gelul de 12 ani.

Vrei să fii amanta mea?, mă întreabă Ferid. Nu mi-ai răspuns la întrebare, ieri.

Ak, Mathilda dar Gelu undei? Strigă la soţia lui din salon din direcţia bucătăriei.

Se deschise uşa, era Mathilda. Îi răspunde cu voce răstită. Doar şti că e la el în cameră.

Acuş îl chem. Noi două nu am făcut cunoştinţă? zise Mathilda mie.

 Eu:Nu.

Mathilda mă numesc.

Maria. Încântantă de cunoştinţă

Mathilda: Şi mie îmi pare bine să vă cunosc.

Sunteţi foarte frumoasă şi apetisantă. Azi toată ziua soţul meu îmi vorbise de Dvs.

În cealaltă cameră se auzea, dl Ferid cum îl striga pe Gigel.

Gigel vino la masă, avem oaspeţii, se auzea vocea lui Ferid!!

De sus, se aude vocea copilului: Acuş tată cobor imediat!!!

Dar ce a zis soţul dumitale de mine, că îi placeţi foarte mult, foarte apetisantă

Nu înţelegeam ce vrea să spună, soţia lui dl Ferid. Uitându-mă în pahar. Paharul era gol, nu de mult. Şi acuma se umplea fugitiv, nici nu observaseră că ma-m ameţit de a binelea. Iar se umplea paharul.

Dl Mathilde se îndreptaseră spre bucătărie, probabil avea ceva la cuptor, şi cu vocea tare ne anunţaseră că peste 10 minunte vom lua cina.

Mă uitasem pe geam se înnoptaseră de- a binelea  Undeva îndepărtare se auzea tunete şi fulgere. Va ploua, spunea dl Ferid . Îmi place ploaia.

Dar Ţie Maria, îţi place ploaia?, mă întreba Ferid.

Da îmi place, îi răspund!!

Ferid: Ce bine înseamnă că ne potrivim de minune, uitându-se la mine.

Privirea lui era rece şi goală.Mă urmărea în permanenţă, nu puteam gândi şi acolo se cuibărea de binelea.

Căutam un ceas şi o oglindă în casa aceea, şi nu o vedeam deloc. Ferid observă căutările mele insistente, înţeleseră imediat şi îmi răspunseră: că nu este ce căutaţi Dvs!!

Eu ndumerită. Poftim!?

Ferid: Maria, dvs căutaţi ceasul şi oglinda. Însă noi aceste lucruri nu le avem în casă, doar în baie avem una.

Matilde nu-i place de oglindă

Eu: De ce? Îl întreb

Ferid: E o istorie întreagă, îmi răspunse Ferid!! Dar am să vă rspund altădată.

În timpul astă, intră Mathilda cu o farfurie , venind din bucătărie, dar din altă cameră vine ficiorul lor.

Gigel bine că ai venit, vino şi fă cunoştinţă cu noua noastră musafiră. De azi va veni mai des pe la noi.

Gigel: Buna Ziua!! Încntată de cunoştinţă.

Maria: Buna Ziua!! De asemenea.

Mă uitam la ambele feţe, ale fecioruui arăta mai rozăvel la faţă decât cei doi, dar ei arătau mai palezi gri la faţă. Mă impresionase chipul lor.

Oare sunt bolnavi? Îmi pusese întrebare. Deodată dl Ferid, spunea că nu sunt bolnavi.

Aşa ne-am născut. Mai albi gri pe suprafaţa corpului.

Membrii familiei se aşează la masă, mă poftesc şi pe mine, să iau loc lângă dl Ferid.

Cei doi soţi, la un capăt de masă, iar eu cu feciorul lor, stăm în faţă în faţă.

Eu lângă dl Ferid, dar gigel mai aproape doamna Matilda.

Afară începură să ploua, să tune şi să fulgere. Căutam prun geantă telefonul să vad cât era ora. Era ora 23:00, era târziu. Mai stau încă puţin şi plec acasa. Voi chema taxiul.

Pe masă erau un crier având ca garnitură fasole, fiicat pe lângă el avea cartofiii, salată, inimă în sânge cu macaroane.

Mă uitasem lung la felurile de mâncare pe masă şi mă încrunt. Vroiam să întreb, din ce sunt felurile de carne.

Dar Mathilda îmi răspunde că toate felurile de mâncare sunt din vacă şi de oaie. Mă liniştisem niţel. Mă uitasem la telefon deja era trecut de miezul nopţii. Eram îngijorată vroiam să plec acasă.

Afară încă ploua tare, bătea vântul îngrozitor.

Îmi beau repede vinul, paharul rămânea gol.  Le mulţumesc pentru ospitalitate, mă ridic de pe scaun.

Îi întreb dacă au un telefon, pentru a comanda un taxi.

Dl Ferid îmi răspunde: Ne pare rău, dar noi telefon nu avem.

Îmi scot telefonul din poşetă. Formez numărul companiei de taxi.

Îmi dă : Telefonul este în afara ariei de acoperire.

Dl Ferid: Ne pare rău!! Dar aici în zona noastră nu avem acoperire. De aceea nu deţinem nici telefon, numai fiul nostru, are internet la calculator. Cât timp vorbiră de net şi de calulator.

Se opriseră şi lumina. În casă se făcură beznă totală, nu se vedea nimic,numai lumina de la fulger mai lumina încăperea.

Matilda aprinde toate lumnările din casă, Ferid se duseră să vadă din ce cauză se stinseră lumină, iar gigel îmi ţinură companie.

La noi des se întâmplă asta, îmi spuseră Gigel.

Apărură dl Ferid din păcate avem o pană de curent, până a doua zi nu vom avea lumină.

Matilda vine cu o propunere, ca să rămâneţi la noi. Avem camere destule, vei dormi între cmera noastră şi a fiului nostru.

Dl Ferid: Da draga mea e o idee bună, chiar aşa rămâneţi la noi şi mâine veţi pleca în siguranţă, şi ploaia se va opri. Dar se prevede că va ploua toată noaptea. Afară e întuneric. La ora asta e întuneric să umbli pe străzi de una singură.

Nici taxiul nu va putea intra până la noi, că drumul este anevois.

Gigel, dispăru până în bucătărie, o ajută pe maicasa la strânsul mesei şi la spălatul veselei. Se auzeau voci ridicate, se certau amândoi.

Nu se îneţelegea, ce vorbeau. Observam un lucru că lipseşte ceva. Dar nu ştiam ce. Când colo lângă mine se aşezaseră pisica lor, nici nu o boservasem, mă speriasem.

Mă plimbasem la parterul casei din curiozitate, casa toată era luminată de lumina lumnărilor puse  de Matilde. Se aude voce de barbat.

Maria, unde eşti?, smă strigă Ferid. Aici îmi sunteţi, credeam că v-am pierdut. Ce era să fac fără dvs.

Făceam cunoştinţă cu casa dvs?, i-am răspuns.

Ferid: Vă place casa mult?

Eu : Da foarte mult!!

Ferid: Asta Matilde  a aranjat-o aşa. E frumoasă, şi mie îmi place mult. Mă simt bine.

Dar din păcate vrem să o vinde!

Eu : De ce?

Ferid: Pentru că noi vrem să divorţăm, nu ne mai înţelegem deloc, în ultima vreme.

Matilde ne cheamă pe amândoi, la ceai cu tort.

Gigel: Gogo unde ai fost te-am căutat, îşi alintă motanul negru.Ţi-am pregătit să mănânci.

Pe la 24:30 mâncam prăjitură şi beam ceai. Mă gândeam cine la ora asta mănâncă tort şi bea ceai, şi aşa sunt grasă. Cine se va mai uitat la mine, de azi înainte.. Ce bine că nu au oglindă să vadă încât timp m-am rotunjit.

De o dată se aude vocea dl Ferid, spunându-mi : Dar, Tu, Maria nu eşti deloc grasă, arăţi foarte bine. Ţi-am zis că azi vei fi a mea pe vecie. Dacă nu ţi-am zis, atunci îţi zic acuma.

Eu ameţită cum era, nu am înţeles ce vroia să zic, mă gândeam că poate glumeşte.

Vai, vă mulţumesc pentru complimente, sunteţi foarte drăguţ şi amabil.

La un moment dat, se aude vocea lui Gigel: Tată, Mamă e timpul pentru culcare.

Da, dragul meu mergem la culcare, făcură o privire mirate, se uitau unul la celălalt, ca să nu mi dau seamă că ascund ceva de mine. Un secret numai de ei ştiut.

Şi că nu se aşteptau ca feciorul lor să vorbească în faţa unui străin cu aşa tonalitate.

Ferid : Mathilda aratăi camera unde va dormi musafira nostră.

Mathilda: Da, dragul meu!! Mathilda lua o lumnare din partea dreaptă de pe masă şi se duse până la şifoner dintr-o cameră şi îmi aduse o camaşă de noapte.

Mă roagă să urmez să îmi arate unde voi dormi. Urcară scarile până la etajul superios, o luară în partea dreapta, cele 3 odăi erau una lângă alta. Camera mea era la mijloc, baia era în stânga. Pe urma urma un coridor lung, cu mai multe camere.

Mathilda descuie uşa camerei, cu lumnarea o lumină de a binelea. Aerul din odaie era rece şi închis, parcă de mult nu fost deschis un geam.

Am pus o plamumă mai groasă ca să nu vă fie frig noaptea, că afară plouă şi bate vântul. Nu aş vrea că sa fie frig, îmi spusese Mathilda.

Mă scuzaţi această cameră nu a fost de mult aerisită şi nu s-a făcut curat. Dar sper să vă simţiţi bine şi să puteţi dormi comod.

Praful şi păinjenişul acoperea toată odaia, îi dă dea un aer de mister şi ciudat. Lăsase sfeşnicul  pe masă şi îmi ură noapte bună. La fel şi eu, îi urară noapte bună.

Mi-am lăasat hainele aranjate frumos pe un scaun.Mă uitam prin cameră, simţeam un aer de mister. Parcă această cameră îi aparţinea cuiva, dar acel cuiva a plecat de mult. Dar şi-a lăsat amprenta pe ea.

 Se auzeau paşii de barbat prin coridor, se opriră la uşa mea. Bate în uşă.

Întreb:Cine?

Eu sunt Ferid!! Am venit să vă zic noapte buna!!

Mă apropii de uşă şi îi deschid.

El îmi spune : Mă scuzaţi că v-am speriat. Îl poftesc înauntru. El refuză politicos. Nu vreau să stau pe capul dvs, mult se vede că sunteţi obosită.

Ferid: Vroiam să vă zic, că mă bucur foarte mult că aţi rămas la noi peste noapte.  Nu vă reţin mult. Vă urez noapte bună!!

Eu: Vă mulţumesc pentru tot!! Noapte bună!!

Afară tună şi fulgeră, ploua cu găleata. I-au sfeşnicul şi îl pun pe noptieră. Patul meu era între 2 geamuri, cu faţă la uşă în partea dreaptă era şimeneul.

Am stins sfeşnicul şi mă bag în pat. Nici nu bine adorm, aud foşnituri şi zgomote ciudate în cameră. Mă sperii îngrozitor nu mă încumet să deschid ochii.

Aud foşnetul cearşeafurilor. Îi simt greutatea trupului pe al meu. Deschid ochii, deasupra mea, se afla  Ferid, cu colţi ascuţiţi deasupra mea, caa unui lup, cu degetele cu nişte unghi mari. Mă înşfacă, mă ţinură cu putere, îmi întoarseră gâtul pentru mă linsese, avea un miros urât de tot, a hoit mirosea. Parcă mâncaseră o murtăciune. 

Eu mă zvârcoleam , ca o oiţă blăndă care era pe punctul  de fi tăiată. Mă zbat cu tot dinadinsul.

Ajung sfeşnicul de pe noptieră şi îl lovesc cu putere pe Ferid în cap. Acesta cade jos şi la un moment dat, acesta dispare, nu îl mai văd. Mă uit pe jos şi nu îl mai văd, a dispărut.

Speriată fiind, caut să aprind lumnările, dar nu găsesc chibrituri.

Pe gâtul curgea sânge, caut să mă şterg. Eram într-o stare de şoc. Nu vinea să cred, ce mi s-a întâmplat. Nu am dormit toată noaptea.

Ploaia înceteniseră. Spre dimineaţa, m-am îmbrăcat şi am plecat. Am fugit, până nu mi-am simţit picioarele de durere. Dar fugeam. În urma nu m-am uitat. Dar am simţit că cineva mă urmărea cu privirea.

Am luat un taxi şi dusă am fost. Acest eveniment la nimeni nu am povestit. Mi-am dat demisia de postul de poştăriţă.