Recenzie de Carte: Corespondenţă inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle

Pe rafturile unei librării din Chişinău, am găsit Corespondenţă inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit, de la Editura Polirom, Iaşi 2000. Mi-am dorit să-l cunosc pe Mihai Eminescu nu ca un geniu, scriitor sau ca gazetar, ci ca un om simplu cu emoţii, sentimente, trăiri, bucuri şi tristeţe, şi de ce nu filosofia de viaţă. Poeziile şi scrisorile şi postumele lui Mihai Eminescu spune totul despre el ca om ce a trăit în vremurile de odinioară.

Volumul de față reunește 93 de scrisori inedite adresate de Mihai Eminescu- Veronica Micle și 15 scrisori trimise de către aceasta lui Mihai Eminescu. În addendă sunt publicate două scrisori ale Veronicăi Micle către sora poetului, Harieta Eminovici, precum  și o scurtă notă adresată poetului de către Titu Maiorescu. Aceste scrisori  provin din arhiva familiei Graziella și Vasile  Grigorcea. Impresiile mele asupra cărți au fost bune decât mă așteptam.
Cred, îndrăznesc să cred, că nimic. Sunt scrisori eminesciene către Veronica Micle, întregind romanul  lor epistolar de dragoste. 
Scrisorile conțin informații de prim ordin despre creația lui Eminescu, despre gândirea lui politică și socială. Așadar, nu doar un mare eveniment cultural ci și o extraordinară surpriză umană ce radiografiază complicatele relații tandre și ironice, încrâncenate și ludice, amare și zlobii, naive și îngândurate, severe și generoase, imature și grave dintre  tineri din veacul trecut care se iubeau cu pasiune.

Să facem Pace! Pentru un progres al spiritului.

Într-o viaţă anterioară Buddha era căpitan pe un vapor cu un echipaj de 500 de marinari. A aflat că unul dintre ei plănuia să-i omoare pe cei 499 pentru a le fura bunurile. De trei ori a încercat să-l împiedice, dar marinarul nu s-a lăsat. Atunci el s-a gândit aşa: " Dacă nu-l împuşc pe el, ceilalţi 499 vor muri. Dar, pe de altă parte, dacă-l omor înseamnă că accept să suport consecinţele negative asupra karmei, ce presupune moartea unui om în scopul salvării a 499 de vieţi omeneşti şi, de asemenea, îl împiedic pe respectivul om să săvărşească păcatul de a lua viaţa a 499 de persoane.În plus, dacă nu-l ucid pe cel care complotează, devin vinovat indirect de moartea 499 de persoane." Atunci a luat arma şi l-a împuşcat pe matinar.


"Această parabolă am preluat-o din cartea autorului Stephane Hessel şi Dalai Lama - Să facem pace! Pentru un progres al spiritului, Editura Nemira, Bucureşti 2012. Este o discuţie liberă dintre cei doi, mai degrabă un interviu, unde discută despre viaţă, pace, umanitate, liniştea sufletului, practica non-violenţă în lume, politică şi drepturile omului. Este o carte, care o citeşti şi înţelegi multe, care te pune pe gânduri în acelaşi timp pui şi întrebări.
 Democraţia sunt oamenii, nu privilegiaţi, ci oamenii în general. Dacă observăm peste tot diferenţe uriaşe între cei mai săraci şi cei mai bogaţi, democraţia trebuie să acţioneze, să reacţioneze, să-i ajute primii să beneficieze de drepturile şi de libertăţile lor. Iată la ce e bună politica, iar noi îi putem redescoperi temeiul  spiritual. Vrem să avem guverne interesate  nu doar mândria naţională, ci şi de a învăţa să colaboreze. Avem nevoie de cooperare interguvernamentală şi de multilateralitate, pentru acum ştim ce se întâmplă pretutindeni. Un om este împuşcat în sudul Egiptului : ştim imediat ce putem face.  Avem nevoie de un lider democratic pentru lumea întreagă, în acord cu această exercitare laică a spiritului în favoarea nonviolenţei, a compasiunii. Democraţie laică, da, dar ea nu exclude un plan superior, şi anume spiritualitatea toleranţei."
                                                    Stephane Hessel

Învață să te focusezi pe ce îți dorești

Uneori avem nevoie să învățăm cum să ne focusăm pe dorințele noastre. Nu știm sau nu putem. Avem nevoie de ceva care să deie un imbold, o motivare pentru a învăța să ne focusăm pe ce dorim. În timp ce am răsfoit pagina de internet, am găsit o poveste indiană interesantă, cum să învățăm să ne focusăm pe ceea ce dorim.

Un maestru indian într-o zi cu discipoli săi în pădure ca să-i înveţe să tragă cu arcul. El le-a dat fiecăruia dintre ei un arc,  și ca ţintă a pus în fața lor, o distanţă de 50 de metri, o pasăre de lemn, apoi le-a spus să se concentreze numai pe ochiul păsării, pe care ar trebui să-l nimerească cu săgeata. Apoi i-a întrebat ce văd ei.

 Primul discipol i-a zis că el vede cerul, pădurea, copacii din apropiere și apoi ochiul păsării. Maestrul  i-a spus să se oprească, și l-a întrebat pe al doilea ce vede. Aceasta i-a răspuns că vede doar ochiul păsării, și maestrul i-a spus să tragă. Și, bineînțeles, a nimerit direct în ochiul păsării și a doborât-o.

În concluzie: Trebuie să învățăm să ne focusăm pe ce avem nevoie să obținem pentru a ne atinge țelul. Dacă lăsăm tot ce  este în jurul nostru să ne influenţeze, riscăm fie să nu obținem ceea ce dorim, fie să întârziem rezultatul pozitiv.