Volume de povestiri

Recent am găsit o listă de povestiri aruncate într-un sertar de la birou.

Volume de povestiri: 

Wells Tower, Să distrugi şi să arzi tot, Curtea Veche, 2011

David Vannt, Legenda unei sinucideri, Litera, 2013

Woody Allen, Apărarea invocă nebunia, Humanitas, 2010

Ernest Hemingway, Zăpezile  de pe Kilimanjaro, Polirom, 2007

Vladimir Nabokov, Povestiri, Polirom, 2010

John Cheever, Integrala prozei scurte, Polirom, 2011

Charles Bukowsky, Poveşti despre nebunia obişnuită, Rao, 2005/ Cea mai frumoasă femeie din oraş, Rao, 2008

 Guillermo Arriaga, Retorno 201, Vellant, 2010

William Saroyan, Nebunie în familie, Rao, 2011

Andrei Platonov, Moscova cea fericită, Polirom, 2007

Adolfo Bioy  Casares, După-amiază unui faun, Curtea Veche, 2009

Julio Cortazar, Cât de mult iubim pe Glenda/ Toate focurile, focul / Manuscris găsit într-un buzunar, Polirom, 2003-2009/ Armele screte, Humanitas, 2007

Dino Buzzati, Cele mai frumoase povestiri, Polirom, 2005

Bernahard Schlink, Minciuni de vară, Polirom, 2011

Julian Barnes, Puls, Nemira, 2011

J.D. Salinger, Nouă Povestiri, Polirom, 2012

Truman Capote, Muzică pentru camelioni, Polirom, 2009

Cristian Teodorescu, Medgidia, oraşul de apoi. Cartea Românească, 2009

Mircea Cărtărescu, Nostalgia, Humanitas, orice ediţie

Răzvan Petrescu, Rubato, Curtea Veche, 2011

John Barth, Toga Party, Nemira, 2009

Kafka, Metmorfoza şi alte povestiri, Polirom, 2012

Boris Vian, Blues pentru o pisică neagră, Univers, 2004

 Philip Roth, La revedere Columbus, Polirom, 2012

Samuel Beckett, Opere 1. Integrala prozei scurte, Polirom, 2011

Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimuţe, Humanitas, 2008

Best of. Proză scurtă a anilor 2000, Polirom, 2013

Cărţi despre arta crisului:

Stephen King, Misterul regelui, Nemira, 2007

Somerset Maugham, Bilanţ, Nemira, 2006

Umberto Eco, Confesiunile unui tânăr romancier, Polirom, 2011

Vă doresc lectură plăcută dacă vă place din această listă a mea!!!:)

Jurnal la Lectia de Reportaj

Este un Feature de istorie umană. Am învăţat la lecţia doamnei Alinei Radu. Cum se face un reportaj, un feature, şi necrolog. A fost o lecţie inteteresantă şi plăcută. Am învăţat multe lucruri interesante. A fost experienţă unică.

„Viaţa m-a învăţat că nu trebuie să ne fie frică de dizabilitate. Experienţele pe care le avem din viaţa noastră ne formează, ne modelează, ne învaţă să privim viaţa într-un anume fel. Dizabilitatea pentru mine este ca orice alte reguli ale jocului; reguli de care trebuie să ţinem cont. Dacă nu era dizabilitate, eram o altă persoană,”  spune Olga profesoară de engleză.

Olga Afanas are 31 de ani, şi  are  propria firmă de traducere profesionistă în Chişinău. În 2005, a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea de Stat din Moldova, cu specializarea Limbă şi Literatură Română şi Engleză. Mai apoi, a urmat un master în Psihologie Clinică şi Asistenţă Psihologică. Recent şi-a luat bursă de doctorat la o Universitatea din Ungaria. Olga s-a născut prematur şi a suferit o traumă la naştere. În consecinţă a fost diagnosticată cu afecţiune locomotorie uşoară. A avut noroc că a fost susţinută de familie şi prieteni, încât a reuşit să treacă împreună peste toate dificultăţile. Are câţiva prieteni buni care o aceptă  aşa cum este ea,  şi o susţin în tot ce face şi o respectă enorm de mult.

 „Muncesc pe cont propriu, nu din cauza deficienţe locomotorii pe care o am, ci pentru a dispune de un regim liber de a putea fi implicată în cât mai multe proiecte posibil, să am timp suficient să pot alege grâul de neghină,” povesteşte Olga.

A lucrat ca voluntar la  câteva oranizaţii non-guvernamentale pentru Persoane cu Dizabilităţi, la Hospice Angelus Moldova, Centru de asistentsa juridica pentru  persoane cu Dizabilitati, Asociţia Gaudeamus în Chişinău, s-a apropiat enorm şi a făcut-o să înţeleagă că persoanele cu dizabilităţii sunt şi ei oameni dar cu nevoi mai speciale, au nevoie să  le fie respctate drepturile, să fie înţeleşi şi să nu fie priviţi cu milă, pentru că lor nu le place lucru acesta.

 Olga este o tânără activă, cu perspective de dezvoltare pentru ea a fost mereu normal şi firesc să muncescă. „Pot să-mi caut un loc de muncă pe piaţa muncii, fără să mă gândesc la faptul că dizabilitatea ar putea fi o problemă. Da, deseori am fost privită mai “altfel”, discriminată chiar, dar am crezut în capacităţile mele, ştiam că pot şi merit mai mult. Deseori, când ajungi într-o situaţie critică te ajută să alegi „grâul de neghină”, să înţelegi de ce eşti în stare cu adevărat...”

Tînara este pasionată de fotografie, fotografiază natura şi oameni. Mai are o pasiune mare care o practică când are timp, face hipism, îi place enorm de mult caii. Se simte bine când este în şa. Are un regret mare că nu dansează, dar îi place şi ar vrea să danseaze, dar condiţia de sănătatea nu-i permite.

Olga a fost deschisă să-mi poveastească despre experienţele sale de viaţa şi despre persoanele cu dizabilităţi. O persoană cu dizabilităţi are nevoie să fie aceptată şi respectată de către ceilalţi. Olga susţine că nu înţelege unde este diferenţa dintre aceşti oameni şi ceilalţi. „Fiecare dintre noi are nevoi speciale, fiecare are nevoie de ceva, condiţii acasă, în familie, la serviciu. În primul rând, pentru un om cu dizabilăţi contează şi este important să fie aceptat de părinţi, şi în al doilea rând  să se acepte pe el însuşi,” spune Olga Afanas.

Olga Afanas a participat ca model la Dare Social Fashion Show, un proiect social de caritate din Republica Moldova este dedicat femeielor cu dificienţe locomotori şi boli incurabile. „La acest proiect au participat mai multe femeie puternice, frumoase, active care sunt din diferite domeni şi de succes, care au lăsat în urma lor un mesaj. Ca şi femeiele cu dizabilităţi sunt oameni normali, au nevoi speciale, au vise dorinţe şi doresc să se căsătorească să devină mame, să se afirme în carieră şi să fie fericite. Pentru mine, acest proiect a fost ceva unic, interesant, a fost o experienţă frumoasă să particip la el.”

Potrivit Marianei Tsibuleac doctor în istorie la Academia de Ştinţă din Moldova şi o bună prietenă cu Olga povesteşte : “ O cunosc pe Olga aproae de 10 ani.  Sunt şi eu o persoană cu dizabilitate şi ceea ce apreciez la ea este felul de a fi. Este o persoană optimistă, activă şi găseşte timp să se implice în foarte multe proiecte şi activităţi. Este o fată care are diferite planuri de investiţi şi de lungă durată. Tot ceea ce-şi  pune ca scop duce la bun sfârşit. A fost un model Dare Social Show, şi este  plin de curaj şi ambiţie spre deosebirre de alte personae cu şi fără dizabilităţi. E de o intelegenţă aparte. Este o persoană cultă şi citeşte foarte mult, şi îi place să împărtăşească cu alţi ceea ce citeşte şi învaţă.

Este persoană prietenoasă şi deschisă, şi întinde oricui şi oricând o mână de ajutor când are nevoie. E o persoană directă, nu-i place să umble pe ocolite. Întotdeauna este flămândă de cunoaştere, educaţie şi informaţie”.

 Potrivit opiniei Liudmilei Iachim, Coordonator Programului de Reabilitare de la Centru de “Motivaţie” declară că: “Persoanele cu dizabilităţi este circa 188 de mii de personae cu dizabilităţi pe toată Republica Moldova, şi aici intră toate categoriile de personae cu dizabilităţi locomotorie, vizuale, personae cu deficiente mentale, şi de sindrom de diferite categorii.

Noi lucrăm de foarte mulţi ani cu personae cu dizabilităţi locomotorie. Şi de câţiva ani încercăm să promovăm integrarea persoanelor cu dizabilităţi în câmpul muncii. Adică să dezvoltăm deprinderiile de viaţă pentru ca asta e primul element important care noi îl vedem. Aici ne-am întâlnit deseori cu această problema.

Dacă e să vorbim despre schimbări la nivelul  de integrare la capitolul accesibilitate, este o problemă destul de mare şi vastă, şi toate situaţile pe care le monotorizăm, accesibilitatea este un punct sau o etapă care împiedică foarte mult integrarea copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi.

Noi de anul trecut dezvoltăm un serviciu de suport pentru tinerii care doresc şi care vor să-şi continue studiile după 9 clase sau dacă au terminat 12 clase. Tinerii care au posibilitatea să se angajeze, se adresează la noi. Este destul de dificil să urmăreşti persoanele cu dizabilităţi, care sunt înscrise la studii, personae care s-au integrat în câmpul muncii prin diferite metode.

Una ca avem proiectele noastre pe care le realizăm şi încercăm să le implicăm pe personae active”.

Conform statisticilor, în Republica Moldova sunt circa 183 mii de persoane cu dizabilităţi. Circa 61% din numărul persoanelor cu dizabilităţi sunt în mediul rural, numărul lor fiind în continuă creştere din 2008 cu circa 2,6% pînă în prezent. La 10 mii locuitori din meidul rural revin 539 persoane cu dizabilităţi şi respectiv 484 la 10 mii locuitori din mediul urban. În aspect gender, numărul femeilor cu dizabilităţi a crescut din anul 2008 cu 2,1%. La 10 mii femei revin 473 femei cu dizabilităţi comparativ cu 563 pentru bărbaţi. La 10 mii de locutori revin în medie 516 persoane cu dizabilităţi, iar fiecare a şase persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă. Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,2% din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţii – 2,1% din numărul total ai copiilor din Republica Moldova.

Jurnalul la Lectia de Fotojurnalism

Ana Caraman (60), medic de familie din Centru de Sanatate din s. Colonita, mun. Chisinau, 18 septembrie 2014. Are o experienta de 38 de ani si isi iubeste meseria pe care o practica.

Potrivit Anei Caraman din Centru de Sanatate din s. Colonita ofera servicii medicale  celor aproape 4000 de locuitori.

Potrivit sursei Organizatiei Mondiale a Sanatatii,  Republica Moldova ocupa pe primul loc  in Europa privind numarul de bolnavi si a celor contaminati de TBC.

Fotografie de Elena Bogus

Această poză am făcut-o la lecţia de fotojorunlism. Am mersi cu toată grupa pe teren în s. Coloniţa, municipiul Chişinău. Împreună cu colega mea Ana-Maria Veveriţă am dat de Centru de Sănătate. Am avut emoţii mari, pentru că prima dată faci poze şi intri în contact cu oameni. A fost o experienţă frumoasă şi interensată. Am învăţat multe lucruri.