8 iunie 2015

Oman - În inima deşertului

O călătorie prin Oman m-a făcut să scriu despre aceste locuri minunate şi bogate în tradiţii cu o cultură diferită şi fascinantă, te faci să uiţi de unde vii. Omanul este ţara tămâiei, o naţiune de negustori care se află la marginea deşertului. Într-adevăr omanezii sunt un vechi popor de negustori, întreţinând relaţii comerciale încă din cele mai vechi timpuri cu ţări din Orientul Îndepărtat  şi din estul Africii.
Omanul este o ţară frumoasă şi magnifică care se află în inima deşertului. Cu deşerturi nisipoase, stânci golaşe şi neospitaliere, văi fertile şi coaste scăldate de valurile Oceanului Indian – aceasta este Sultunatul Oman, un ţinut misterios, aflat la marginea peninsulei Arabice. Când am văzut aceste ţinuturi magnifice m-am îndrăgostit de aceste locuri, de aceste ţinuturi magnifice, o altă lume ca în poveştile O mie şi una de nopţi”.
Oman ( Uman, cum se mai numeşte Sultanatul Oman) se află sud-vestul  Asiei, în peninsula Arabică, între golful  Oman şi Marea Arabiei. La est se învecinează cu Yemen, Emiratele Arabiei Unite şi Arabia  Saudita. Cea mai mare parte a Omanului este acoperită de podişuri şi de munţi. În nord se află un lanţ munţos, în sud-vest,  podişul  Zufar şi masivul  muntos  Jabal al-Qara. În partea centrală se află o câmpie întinsă, care se tranformă spre vest, în deşertul  Rub al- Chali. Clima în Oman este tropicală, aridă/uscată.
 Dacă nu ştiaţi că această ţară magnifică, până în anii 1970, ţara a fost  oarecum închisă pentru restul lumii. Dar acum îi putem  admira minunatele piesaje, forturile vechi şi, în primul  rând,  îi putem cunoaşte oamenii ospitalieri şi prietenoşi, cei mai mulţi fiind musulmani ibadiţi.
Totuşi putem  afla adevărul despre Oman vizitând forturile vechi, micile caravanseriauri cu firme arabeşti, pierdute prin sate, unde viaţa cotidiană nu s-a schimbat prea mult în ultimele secole şi, nu în ultimul rând, bazarurile aglomerate, care există aproape în fiecare orăşel.
Izolarea Omanului  de restul lumii şi teama  de diversitatea culturală şi religioasă a nou-veniţilor au împiediecat dezvoltarea turismului în masă, în formă comercială. De aceea infrastructura turistică este slab dezvoltată( cu excepţia  celei  din oraşele mari). Totuşi, datorită acestui fapt, diversitatea naturală şi culturală Omanului se va pastra multă vreme de acum încolo.
Vechile sisteme de irigaţie aflaj, numeroasele forturi şi castele fortificate, deşertul arid şi vegetaţia bogată din sudul ţării, iată câteva din cele mai interesante lucruri pe care le puteţi vedea.
Şi partea ce mai interesantă  şi mai atractivă a Omanului este tradiţia şi cultura acestui loc minuntat. Omanul este  o enclavă a tradiţiei arabe. În Oman, în ciuda atitudinii deschise, tradiţia  învinge modernismul. Spre deosebire de alte ţări din peninsula Arabică, turismul a început să înflorească în Oman.  Omanul încă mai este o enclavă a culturii şi tradiţiei arabe din viaţa de zi cu zi, prezentată în bazarurile aglomerate, în străduţe înguste , în miciile porturi, în satele uitate de lume, în fastul  plin de strălucire.
Industria meşteşugărească din Oman a îmbogăţit semnificativ cultura arabă. Mari succese au fost înregistrate în domeniul construcţiilor navale, în timp cioplirea lemnului este o artă practicată în toată ţară. Aceste meşteşuguri care mizează pe stilizarea au introdus noi motive şi linii decorative uimitoarea în formele arhitecturale ridicate din lut, care sunt foarte variate.
 Meşteşugul argintarilor are o tradiţie  îndelungată în Oman. Timp de milenii, cei care lucrează în argint au produs opere cu adevărat frumoase, ca de exemplu, ceainice remarcabile, cafeterie şi, mai ales, vase pentru  tămîie. Şi cu toate că faimoasele pumnale curbate din argint numai sunt astăzi folosite ca arme, nu au pierdut nimic din importanţa lor ca simbol  al masculinităţii. Sunt adesea purtate la brâu în timpul ceremoniilor festive.
Ataşamentul de tradiţie se manifestă aici şi prin hainele purtate de omanezi. Atât în oraşe, cât şi în sate uitate de lume, bărbaţii poartă dishdasha albă( uneori bleu), lungă până în pământ. Dishdasha este o tunică fără guler şi manşete, cu tivul colorat şi cu broderii în jurul gâtului. Costumul este completat de hangerul /khanjar prin la centură şi de eşarfa care acoperă capul. Aceasta poate fi aranjată ca un turban sau ca o Kumma. 
În schimb, femeile poartă rochii lungi, largi tradiţionale, care le ascund formele, sau abaya, un veşmânt fără nicio o formă, largă, de culoare neagră. De multe dintre ele au început să nu-şi mai acopere faţa. 


Capitala Omanului, este Muscat, se află în partea de nord a ţării, în golful  Oman,( khalij Uman). Oraşul a fost înfiinţat în secolul al XIV-lea de către portughezi. În perioada 1508-1659, aceştia l-aun fortificat, transformându-l într-o bază navală comercială. Oraşul a început să se dezvolte abia la sfârşitul secolului al XX-lea, sub domnia sultanului actual, Qaboos bin Said al Said. În prezent are o populaţie de  700000 de locuitori. Este un oraş obşnuit, bine întreţinut şi, din păcate , lipsit de farmecul Orientului Mijlociu. Aceste lucru este, probabil, o consencinţă a faptului vechiul Muscat  nu mai există.  Actualul sultan a dărâmat casele din lut. În locul lor se ridică nişte construcţii albe ca zăpada, în stil tradiţional .. dar noi. Casele sunt frumoase de un alb imaculat, se păstrează tradiţia în arhitectura caselor.
Oraşul Muscat  se află pe coastă, înconjurat de stâncile golfului, care formează un port natural.  Facem o călătorie în trecut şi nu numai, este străjuit de două forturi gemene, construite în secolul al XVI-lea de către portughezi:Al Mirani, în parte  de vest a golfului, şi Al –Jalali, în partea de est. Între cele două forturi se află palatul sultanului, Al –Alam. În trecutul, fortul, fortificaţiile fortăreţei Al –
Muttrah şi turnurile de apărare au făcut ca golful  şi oraşul se fie imposibil  de cucerit. Oraşul este dominant de fortul  Al –Mirani. Înconjurat de ziduri cu o înalţime de câteva zeci de metri, aceasta a fost construit de porughezi în anul 1850, pe ruinele vechilor fortificaţii locale.
Zidurile sale impunătoare au o grosime de un metru, iar, dincolo de aceastea, se înalţă un turn cu o înlţime de 26 de metri. Aici se află un muzeu de mici dimensiuni, care adăposteşte o colecţie interesantă de arme de epocă: armuri, săbii arabe din secolul al XVII-lea, pistoale din secolele al XVII-lea şi al XIX-lea şi scuturi din piele din rinocer. Tot aici există şi o expoziţie de bijuterii din argint specifice tradiţiei arabe.

 Am pornit într-o călătorie prin Oman. Viaţa modernă în Oman este caracterizată de calm şi deschidere, ceea ce face din această unica destinaţie turistică excepţională pentru vizitatori care ştiu să apricieze un ritm de viaţă lentă.
Al-Batina este o câmpie aflată pe coastă, în golful Oman. Are o lungime de 270 km şi ajunge până la poalelor munţilor Al-Hajar al-Gharb şi Al-Jabal al- Akhdar. Se întinde între Khatma al Malaha spre nord, ajungând până în Ras al Hamra, în apropiere de Muscat. Acest loc este renumit pentru plajele sale şi pentru  coastele  acoperite de pâlcuri de palmieri. Totuşi, natura nu e singura comoară locului. În Al-Batina am putut afla mai multe despre cultura şi istoria Omanului. Aici se află fostele capitale ale ţării,  Ar-Rustak şi Sohar, numeroase castele şi fortăreţe, precum Ar-Rustak, Nakhl, Sohar, Al-Hazm, Jibrin, Barka şi Bait An-Naman. Acestea sunt un exemplu minunat de arhitectură defensivă. Regiunea este renumită şi pentru obiectele de artizanat. Aici sunt produse  frumoasele hangere omaneze, obiecte de ceramică, articole de piele şi o delicioasă halva. Călătoria noastră continuă mai departe de Al-Batina, ne îndreptăm către vechiul şi fosta capitală a Omanului, Sohar.
Călătoria pe coastă începe în Sohar, un oraş cu 100.000 de locuitori. Este reşedinţa modernă a sultanului, dar şi fosta capitală istorică a Omanului. Aici s-a născut şi renumitul personaj "Sindbad Marinarul" din "O mie şi una de nopţi". De-a lungul istoriei şi până în prezent, oraşul s-a dezvoltat datorită bogăţiilor solului şi a mării. În apropierea oraşului, se află zăcăminte bogate de cupru, care au început să fie exploatate încă de acum 5000 de ani. În prezent funcţionează doar trei mine. Celelalte monumente istorice şi pot fi vizate. Tot aici se află şi una dintre cele mai  mari rafinării din lume şi un port internaţional.
În zona această se află impunătoarea fortăreaţă, în care se află un muzeu deosebit de interesant. Masiva construcţie albă încojurată de ziduri impunătoare, a fost ridicată de portughezi în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În muzeu deschis  aici în 1993 se află exponate unice, care prezintă istoria Soharului.
După călătoria din Sohar, continuăm călătoria spre Barka, unul dintre  cele mai vechi oraşe de pe coasta golfului Oman.
În trecut, oraşul făcea comerţ cu porturile  din Africa de Sud, India şi golful Persic, cunoscând o înflorire economică extraordinară, în special în timpul dinastiilor Al-Jariba şi Al-Bu Said. Fortul Bait-An- Naman este un vestigiu al celor vremuri. A fost construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea de imanul Saif ibn Sultan al-Jaber. La îndemnul  său, în jurul zidurilor fortăreţei  s-au plantat mi de cocotieri.
Situat în apropriere de coastă, fortul Barka este considerat unul dintre cele mai impunăatoare din Oman.  În interior, se află inscripţii cu numele lui Ahmad  ibn-Said, al-Bu  Said,  primul iman din dinastia Al-Bu Said, renumitul învingător al perşilor.
După ce am părăsit regiunea Al-Batina, ne-am îndreptat spre Qurazzat, un set de pescari aflat la sud-estul de Muscat. Piesajul seschimbă simţitor, vegetaţia abudentă fiind înlocuită de copacii noduroşi şi spinoşi ai zonei deşertice . În zare, se văd vârfurile întunecate şi sumbre ale munţilor. Stâncile ascuţite de pe coastă vă vor despărţite de apele de turcoaz şi de plajele care se întind pe mai mulţi kilometri.
Ultim punct al călătoriei în această seară de-a lungul coastei este Sur, aflat la 150 km de Muscat Linia şerpuită a coastei formează mici golfuleţe pitoreşti, cu apă turcoază. Atracţia acestui loc este, cu siguranţă, Bimmah Sinkhole, ( Casa Demonului) o depresiune carastică, legată de mare printr-un tunel inundat de apă.
 A doua zi ne vom duce  pe alt traseu interesant este Moscheea Al-Khor. Lângă fort, am putut admira moscheea Al-Khor, consturită de sultanul Qaboos bin Said Al Said. Renumita moschee a sultanului are un minaret tipic cu cupolă albastră.
În partea de est a golfului se află portul  geamăn, Al-Jalali, legat de continent doar printr-un pasj strâmt, cu scări înguste, aflat în apropierea portului. Acest fort impresionant este considerat unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură veche a oraşului Muscat. A fost restaurat sub îndrumarea sultanului Qaboos bin Said al Said şi găzduieşte adesea membri ai familiei regale, şefi  de stat sau demnitari ai altor ţări. Arhitectura fortului subliniază forţa acestuia. Zidurile impunătoare, groase, şi solide, cu creneluri dispuse regulat, pot fi  văzute la distanţă. Uşile masive, ţintate, permit accesul din curtea mare în nişte încăperi a căror destinnaţie este greu de identificat. Se presupune că într-una dintre acestea, lipsită de ferestre, erau ţinuţi întemniţaţii. Restul fortului are o structură extrem de complexă. În trecut, probabil că acest lucru făcea mai dificilă cucerire sa de către inamici. Şi în prezent,vizitatorii pot rătăci ore întregi prin labirintul de scări, camere şi turnuri.
În  încăperile aflate în turnul central al fortului s-a deschis  un muzeu. Colecţiile unice de aici prezintă istoria, arta şi cultura Omanului.
Palatul sultanului, Al–Alam, este o adevărată capodoperă a noii arhitecturi orientale, fiind  considierat cea mai fumoasă clădire din Muscat. A fost construită în anul 1972 de către sultanul Qaboos bin Said al Said. Am putut admira doar faţada exterioară a clădirii şi poarta impresionantă( Bab Al-Kabir) a palatului, deoarece accesul  în reşedinţa  sultanului este interzis.
Coloanele  înalte, arcadele , ornamentele aurii, albastre şi verzi, detaliile de fier forjat... toate acestea conferă palatuluiun aspect de basm, ireal.
Mi-ar place să vorbesc despre minunăţiile Omanului, de zonele în care am fost şi am rămas fascinată de frumuseţiie pe care le-am văzut. A fost o visare continuă, încă nu mă puteam trezi, din aceea visare. Omanul este o ţară în care nu ai vrea să pleci niciodată, şi sunt locuri în care ai vrea să mergi de mai multe ori în acele locuri şi să rămâi acolo.
Încă ceva interesant am descoperit cât am citit despre Oman că  i se mai spune şi „Ţara celor o mie de forturi”. Este şi normal, având în vedere că aproape în fiecare oraş din Oman există un fort. Cele mai multe dintre acestea au apărut în timpul dinastiei Al- Jariba, care a adomnit în Oman între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Forturile, înconjurate de ziduri impunătoare, protejau oraşele şi satele din apropiere. Forturile, aveau provizii de apă şi de alimente, pentru a putea rezista în faţa unor asedii prelungite. În multe dintre aceste, existau tuneluri de câţiva kilometri, prin care se aduceau provizii şi hrană luptătorilor. Cele mai renumite forturi sunt Al-Jalali, Al-Mirani, Nakl, Ar-Rustak, Sohar, Nizwa, Bahla, Kurajjat, Al-Hellah, Al- Chandak, As- Suwaik, Barka, Bait An-Nuaman, Al-Hazm, Ibri, Bait Ar-Radaida, Al –Muntarib,  As- Sunasila, Bilad Sur, Ras al  Hadd, Mirbat, Sada şi Taka.
Primul loc pe care l-am vizitat, este la sud de Muscat se află oraşul Nizwa, tot o fostă capitală istorică a Omanului între secolele al VI-lea şi al VII-lea. Din Muscat, aici se poate ajunge pe un transeu care străbate lanţul muntos Al-Jabal al Akhadar. Piesajele întâlnite de-a lungul drumului  îţi taie practic răsuflarea. Pantele abrupte, cu stânci colţuroase, multicolore, sunt întrerupte de văi înguste ici şi colo, în acest peisaj arid, am putut vedea mici sate, agăţate parcă, pe pantele ameţitoare, mici moschei şi turme de capre care găsesc pe stânci..
La nord de Nizwa, se află Al-Hamra, este un astfel de sat. Uliţele sunt înguste, care şerpuiesc printre terasele stâncoase, alcătuiesc un labirint complicat cu scări, poteci şi chiar tuneluri. Acestea sunt străjuite de case înalte, construite din piatră şi lut. Satul s-a dezvoltat aici datorită unui pârâu care vin din munţi şi care asigură apa necesară pentru culturi şi pentru locuitori. Pe drum spre Nizwa, am trecut pe lângă,  Bid-bid un orăşel faimos pentru covoraşele din frunze de palmier şi pentru produsele ceramice, dar şi pentru fortul de aici. În prejurimi, am văzut aproape 40 de turnuri de apărare, care fac parte dintr-o centură de fortificaţii vastă. În spre sud, se află orăşelul Samail, umbrit decurmali, unde s-a născut Mazin ibn- Ghaduba, cel care a construit prima moschee din Oman. Din păcate, s-a păstrat doar fundaţia acesteia, moscheea fiind reconstruită de mai multe ori. În apropierea oraşului, se află Wadi Samail, una dintre cele mai mari văi din Oman.

În sfârşit, Nizwa. Oraşul se află într-o vale largă, umbrită de curmali. Aici se găsesc nenumărate, monumente istorice restaurate, oraşul fiind cel de-al doilea din Oman  în ceea ce priveşte importanţa turistică. Fără îndoială atracţia turiştilor va fi atrasă de numeroasele moschei. Moscheea Jama, cu minunata sa cupolă, Soal, Ash- Shawathinah, Ash- Sharia, Al-Alin, Ash- Sheikh.
Ne îndreptăm spre fort Nizwa. Fortul Nizwa a fost construit  la jumătatea secolului al XVII-lea,  în timpul sultanului-iman Bin –Saif Al-Jaber I. Acest fort este cel mai des vizitat de turişti. Stilul său ilustrează puterea pe care oraşul o avea în acele vremuri, fiind un bun exemplu de arhitectură militară omaneză.
Turnul circular are o înălţime de 35 de m şi un diametru de 45 m, fiind considerat cel mai înalt din ţările arabe. Fundaţiile sale masive ajung  până la 30 m adâncime. Intrarea în fort este păzită de două tunuri, din cele 24 care au fost cândva aici.  După ce am trecut de poartă, ne-am pierdut într-un labirint de scări, pasaje, coridoare şi săli. Alte patru turnuleţe apără vârful turnului. Pe unul dintre acestea este gravat numele sultanului  Bin- Saif Al-Jaber. În jurul  tunurilor se află  nişte ghiulele mâncate de rugină.
Dincolo de zidurile oraşului se află bazarul, care este mai mic decât renumit bazar din Muttrah.
Bazarul a fost restaurat şi amenajat, pierzându-şi oarecum farmecul oriental. Aici vânzătorii vă vor oferi hangere khanjar, bijuterii din argint, vase din alamă, articole din piele şi ceramică. Produsele alimentare se vând în hală acoperită. În apropierea de bazar se află un restaurant omanez tradiţional. Dacă veniţi prin zonele aceste pline de farmec puteţi să vă îndrostiţi şi să nu plecaţi. Aici puteţi să savuraţi cafeau condimentată, turnată dintr-un ibric de alamă într-o ceşcuţă de porţelan. Cei care beau cafea stau pe covoraşele de pe jos şi ronţăie curmale proaspete. O atmosferă cu adevărat orientală.
După ce am părăsit Nizwa, am mers spre vest, spre Bahli – oraşul  magiei negre. Unii localnicii cred vrăjile făcute aici le pot aduce ghinion oamenilor. În folclorul omanez,  "demonii de aici sunt vinovaţi pentru tot răul din lume". 
La 540 de km de Muscat, legiunea Al-Wusta este o zonă întinsă, deşertică, din centrul Omanului, mărginită la vest de deşertul Ar-Rub al- Khali. Până de curând, a fost locuită de triburile seminomade de beduini, care se ocupau cu creşterea caprelor şi a cămilelor, cu ţesutul şi realizarea de produse artizanale. În această zonă, până în prezent, aici mai trăiesc doar beduinii din tribul Harasis, în deplină armonie cu natura,  fiind o parte integrantă a acesteia. Dezvoltarea regiunii a atras investiţiile guvernamentale: s-au construit spitale, şcoli, fântâni arteziene, precum  şi drumul care leagă capitala Omanului, Muscat, de oraşul aflat în sud, Salalah. Aici se află cele mai multe sonde petroliere în funcţiune.
Dar cea mai importantă bogăţie a zonei Al- Wusta o reprezintă natura. Această zonă cu câmpii acoperite cu petriş, cu dune, cu vârfuri stâncoase şi ascuţite, cu peşteri şi cu apele azurii ale Mării Arabiei, este de fapt, o imensă rezervaţie naturală.
În zona centrală din Al-Wusta şi pe coasă se află multe peşteri. Din multe dintre acestea, precum Al-Raki, Al-Masak sau Qataar, ies izvoare, ale căror ape se adună în rezervoare de suprafaţă. Din păcate, apa lor nu este potabilă. Deosebit de interesante sunt grotele de pe malul mării, făcute de mâna omului.
Din partea cetrală a acestei zone ne-am îndreptat spre est, pentru ajunge în Al- Dukm, un oraş aflat pe malul Mării Arabiei. Pe drum se văd dunele de sare, câmpia Ashtaan, înconjurată pantele abrupte ale munţilor şi acoperită de acacii.
În regiunea Al-Dukm, coasta e un loc deosebit, o minunată oază, cu climă blândă şi cu plaje acoperite de diferite scoici multicolore. Şi piesajul este neobişnuit. Am văzut golfuri largi, nisipoase golfuleţe stâncoase şi o grămadă de stânci cu forme ciudate. Delfinii şi broaştele ţestoase înoată atât de aproape, încât le puteţi zări de aproape, încât le puteţi zări fără prea multe eforturi. Nisip fin, apă curată, vânt răcoritor şi sate de pescari aproape părăsite.

În sudul Omanului, se află Zufar(Dhofar), o regiune cu adevărat deosebită. Zonă de pe coastă este opusul  a tot ceea ce  am văzut până acum în Oman. Pământul este fertil, iar recoltele sunt bogate. Fertilitatea solului se datorează condiţiilor climatice deosebite. Deşi  Omanul este aproape lipsit de precipitaţii, în regiunea Salalah, timp de câteva luni pe an,  suflă musonul( Khareef), care aduce  ploaia. Preciipitaţiile schimbă complet piesajul- zonele deşertice, aride, se tranofrmă într-o oază acoperită de curmali şi cocotieri. Apare o vegetaţie tropicală abundentă, de pe stânci se scurge apa, iar râurile încep să irige păşunile.şi culturile din zonă.
Este cunoscut şi pentru tâmâia care creşte în această zonă producătoare de culturi de cereale, cartofi dulci, citrice. Încă din vechime, sultanatul Oman a fost renumit pentru producţia sa de tămâie, numită şi rişină de tămâie, deosibit de preţuită în Antichitate. Tămâia era transportată cu caravanele în porturi şi trimisă în Marea Mediterană, în Marea Roşie, în Mesopotania, India şi China. Tămâia sosită din ţările arabe era transportată de caravane în Petra, apoi în Gaza şi Damasc. Tămâia care trebuia să ajungă în Egipt era transportată prin Coptos spre Alexandria. Siturile arheologie Shisr(Ubar), Khor Rori (Sumhuram), Al-Balid şi Wadi Dawkah au fost punctele cheie pe Drumul Tămâii.
Pâmântul din Zufar nu e doar fertil, ci ascunde şi secrete. În 1992, în urma analizării unor fotografii făcute din satelit în partea de sud a Omanului, s-a constat că, în apropiere de Ubar, în nisipurile deşerturiui Ar Rub al Khali, se ascunde ruinele unui vechi oraş. Cercetările  au arătat că pereţii înalţi, coloanele impunătoare şi obiectele ceramice datau din anul 100 î. Hr.

Capitala Zufarului este Salalah, este unul dintre cele mai mari aşezări la 1040 km de Muscat. Faptul că e situat atât de departe de capitală nu înseamnă că este un oraş de provincie. Salalah este motropola tămâiei.
 Începuturile aşezării datează din anul 325 î.Hr., când în locul  actualului oraş Salalah se află vechiul Al-Balid. Oraşul a început să se înflorească de abia în secolul al X-lea, când reginea Al-Balid a fost ocupată de civilizaţia Manjawi, Al –Balid a devenit unul dintre cele mai importante oraşe arabe de pe aşa drum al Tămâii. Bodgăţia de atunci s-a datorat, în primul rând, comerţului cu răşina produsul de arbustul Boswellia  sacra şi arborele de smirnă pe care vechii egipteni începuseră s-o folosească cu 4000 de ani î. Hr. Tămâia era exportată aproape în întreaga lume cunoscută: China, India, Africa de Sud, Irak şi Europa.Vasele pleacau din portul  aflat în apropiere  în Sumhuram( în prezent Khor Roril), un oraş care a apărut cu cel puţin 3000 de ani î. Hr.
Astăzi, oraşul se hrăneşte încă din reputaţia sa, frumoasele vase pentru tămâie fiind obiectele cele mai vânate în souk.
Al-Balid nu este singurul sit arheologic din Salalah. Şi în Al-Mughsil am găsit  ruinele vechilor ziduri, morminte şi moschei. În Razzat, se află morminte preislamice, iar în At-Ain Hamran, ruinele vechiului fort. Însă ceea ce-i atrage în Salalah pe mulţi turişti, în special pe musulmani, sunt mormintele profeţilor. Ar trebui vizitaţi măcar unul dintre ele,  de exemplu cel  aflat dauspra oraşului., în Jabbal Qara. Descris în Coran ca fiind mormântul profetului Azub(Iov, în Biblie), aceasta se află într-o clădire micuţă, cu copolă.
Salalah nu adăposteşte doar vestigii ale clădirilor istorice. Piesajele  frumoase, plajele întinse din Khandaq, Qurum, Dahariz şi Al-Mughsil, dar şi izvoarele Razzat, Sahnout, Hamran şi Yarziz atrag aici o mulţime de turişti dornici de linişte. Vestigii ale Antichităţii am putut vedea în oraşul Taqah, aflat la est de Salalah.
După un tur atât de solicitant al oraşelor, am putut să ne întoarcem în sânul naturii. Plajele nisipoase, piesajele pitoreşti ale Wadi Darbat şi Wadi Althum, izvoarele, peşterile, golfurile, păsările.... Sunt prea multe lucruri frumoase care vă aşteaptă pe coastă pentru a le putea enumera pe toate. Unul dintre acestea este Khaur Suli, din apropiere de Taqah, într-un golf. Aici diversitatea faunei şi a florei este uimitoare.
Ultima zi ne îndreptăm spre Musandam este cea mai nordică regiune din Oman, separată derestul ţării de teritoriul Emiratelor Arabe Unite. Promontoriul stâncos al peninsulei se învecinează cu strâmtoarea Ormuz(Madik Hurmuz), unul dintre cele mai frumoase trasee maritime din lume. Mulţi sunt de părere că peninsula Musandam este unul dintre cele mai frumoase şi sălbatice locuri din lume. Defileurile adânci, numeroasele văi şi marea de turcoaz ascund o floră şo o faună extrem de bogate  şi de diversificate  În ceea ce priveşte piesajul, aceasta seamănă cu.. Scandinavia, golfurile sale lungi aducând foarte mult cu nişte fiorduri. De aceea, regiunii Musandam i se mai spune şi „Norvegiei Arabiei.”
Călătoria noastră începe în Khasab, cel mai important oraş al regiunii. Aici nu există prea multe atracţii. Străzi cu mănunchiuri suspendate de cabluri electrice şi de telefonie,, un centru micuţ, umbrit de palmieri, şi un bazar tradiţional în care se găsesc de toate: vase, ţesături, articole din ceramică. Am vitzitat şi fortul  din secolul al XVII-lea, înconjurat de ziduri.
Adevăratele atracţii ne aşteaptă însă în afara oraşului. Acestea sunt fiordurile cu apă limpede, unde se zbenguie delfini, precum şi lanţul mntos Al-Hajar al Gharb, locul ideal pentru un safari montan.
În partea centrală a peninuslei se află cel mai înalt vârf din această zonă, Jebel al-Harim(2087 m).
În vârf se poate ajunge pe drumul şerpuit, străjuit de stânci. Urmând acest traseu, am putut trece peste o vale, de o câmpie micuţă, de câteva sate de munte, răspândite de pante. De pe platforma de belevedere aflată înainte de a anjunge în vârf, am putut vedea parte de o minunată panoramă a peninsulei.
Aici se termină călătoria mea prin Oman, am văzut multe locuri frumoase şi interesante. Vă recomand să vizitaţi Omanul şi locurile pe care vi le-am descris, aveţi ce vedea, şi puteţi să rămâneţi cu impresii şi cu amintire frumoasă şi plăcută.