Împreună cu familia într-o călătorie de vis la Salalah.

Această călătorie în Salalah am visat-o tare demult. Am avut în plan să o facem împreună cu o prietenă foarte bună. Mi-am făcut planuri împreună cu ea, dar nu a fost să fie să merge împreună.

Însă, am mers împreună cu familia mea. Nici nu m-am așteptat că voi ajunge așa de repede la Salalah. Mi s-a îndeplinit o dorință foarte mare și pe neașteptate. Comnatul soțului meu ne-a invitat să mergem împreună în această călătorie. Soțul meu a propus să invităm și pe părinți mei. La început au refuzat, dar până la urmă i-am convins să meargă cu noi.

M-am bucurat enorm că au mers cu noi, ideea că v-om petrece timpul împreună și ne v-om cunoaște mai bine. Mi-a oferit o mare satisfacție.

Călătoria noastră a  durat 5 zile, de sâmbăta până joi,  dar joi ne-am întors acasă. În aceste 5 zile am plănuit să vizităm cele mai frumoase  și renumite locuri din Salalah.

Distanța era de 1017 km, un drum lung și obositor, cu multe perepeții interesante. Niciodată nu am să uit această călătorie frumoasă.

Decuseară ne-am făcut bagajele, ne-am luat cele mai importante lucruri. Soț meu a închiriat un apartament cu 3 camere, cu bucătărie și cu comodități.

Pe 4 septembrie 2021, într-o zi  de sămbătă dimineața, ne-am trezit pe la ora 4.30 dimineața, am trecut să-i luăm pe părinți mei la ora 5  și să pornim la drum. Ne-am pornit din Muscat mai devreme ca să ajungem la Salalah.

Ne-am luat micul dejun și cafeau pe drum ca să nu ne oprim de mai multe ori. Dar oricum ne-am oprit pentru a alimenta mașina, și pentru a face treburile necesare și  ca să ne dezmorțim picioarele.

Plecarea noastră era din ce în ce mai emoționantă, am făcut aproape 10 ore cu mici opriri, pentru prânz și pentru alte necesități.

Bucuria era imensă că v-om pleca într-o nouă locație, nu aveam chef de nimic și am acceptat orice numai să vizitez cele mai frumoase locuri în timpul sezonului Khareef.

Ce este cu sezonul Khareef, cine nu știe, am să vă povestesc în câteva cuvinte pe scurt.

Desigur, primul și cel mai popular este sezonul Khareef. În timp celălalt este sezonul de iarnă. Khareef tradus din arabic pentru sezonul de toamnă. Aceasta este sezonul proeminent în Salalah. Vremea din Salalah este foarte plăcut la mijlocul anului, de la sfârșitul lunii iunie până la sfârșitul lunii septembrie, în fiecare an.   Aceasta este perioada lui Khareef.

În această periodă am văzut o verdeață luxuriantă, aromele copacilor de tămâie în floare absolută și cascadele glorioase care îți trezesc sufletul pur și simplu înconjurat de ceața răcoritoare de pe vârfurile înalte ale munților.

Temperaturile scad până la 25 C, făcând din Dhofar stația de deal perfectă după ce ați vizitat Muscatul.

Salalah este al de-al 3-lea oraș ca mărime din Oman și capitală orașului Dhofar Governorate. Este un loc unic în Peninsula Arabică și este cunoscut pentru turism tot timpul anului. Există multe lucuri de făcut în Salalah, Oman și există atracții turistice minunate.

Salalah este renumit datorită piesajului său uimitor și a vremii minunate. Există două anotimpuri, care sunt populare pentru turiștii care vizitează Slalah.

Am ieșit din Muscat și am luat-o către direcția Nizwa. În fața noastră a început să se înalțe munții frumoși și de diferite mărimi, așa a ținut până la ieșirea din regiunea Nizwa, pe urmă am luat-o către localitatea Adam, acolo ne-am oprit pentru a ne odihni și a alimenta mașina.

 Mai pe urmă, am luat-o către o altă localitate Al Ghabah,am făcut un mic popas, și de acolo către Haima, aici ne-am odihnit, am băut cafea și am alimentat mașina.

Alt popas era Thumrait, un pic mai lung, am luat prânzul și ne-am odihnit. Pe parcursul drumului până la Thumrait, munții s-au terminat la ieșirea din Adam, a început șesul și pe urmă o vale de Dune cu nisip alb și fin.

Totul drumul nostru până la intrarea în regiunea Salalah, era cu nisip și dune, o zi cu soare și caldă

Dar după aceea, am ajuns în regiunea Salalah, au apărut și munții la orizont și se vedeau nori grei de ploaie. Ne-am bucurat că în sfârșit vine și ploaia.

Am urcat la deal cu mașina,  a început să apară ceață deasă și ploua mărunțel că nu se vedea nimic în fața noastră. Vremea s-a schimbat brusc de la soare la ceață. Ne-am bucurat de priveliștea de afară.

Practic până la coborârea în oraș, vremea a ținut cu noi. În oraș era doar înnorat, semn bun că va ploua.

Vila pe care am închiriat-o am găsit-o repede în apropierea airoportului. Am închiriat vila pentru 5 zile.  Vila pe care am închiriat-o avea 3 camere, 2 băi, o bucătărie, și o sufragerie.

Deja s-a făcut ora 19:00, am ieșit afară pentru a face cumpărături dar și pentru a lua cina. Afară era ceață și a început să plouă  frumos. Umiditatea era mare.  S-a făcut întuneric că nu se vedea nimic în jurul nostru. Oboseala pe care am avut-o, nu am mai simțit-o deloc.

Eram într-o visare că nu mi-a venit să cred că suntem la Salalah.Dar mă simțeam bine, timpul de afară îmi aducea aminte de ploiile neîntrerupte de a acasă. Iubesc ploile mărunte de toamnă și ploile de vară. Ploaia curăță totul praful lăsând un mirs plăcut de aer curat și de prospețime.

Ne-am întors în apartamentul nostru obosiți și plini de energie pozitivă, și cu o mare bucurie în suflet. Am intrat în casă, nu-mi simțeam corpul meu. Am căzut într-un somn adânc, și m-am trezit la rugăciunea de dimineața. Și iar la somn. Am visat ceva frumos dar nu-mi aduc aminte.

A doua zi, Duminica, 5 septembrie 2021, m-am trezit la ora 8 dimineața. Vroiam să mai dorm mai mult dar nu m-au lăsat să dorm. M-am trezit dintr-un somn adânc și greu, vroiam să beau cafeau și să mănânc micul dejun.

Am luat micul dejun și prânzul în apartament. După aceea, ne-am pregătit și am plecat să vizităm Salalah, și unde ne-a aștepta o altă destinație frumoasă Peștera Al Marneef.

 Am luat către zona Shatti Al Mughasayl, la aproximativ 40 km de Salalah. În drum către peștera, am întâlnit multe cămile și vite mari curnute ce pășteau pe imaș dar și pe marginea drumului, ce îngreuna circulația.

Am luat-o către regiunea Al Mughsayl,  regiune este o frumoasă plajă unde te poți scălda liniștit, dar și Peștera Marneef. Plaja Mughsay este cea mai faimoasă din regiune pentru că sunt găurile de la Mugsayl, la vest de Salalah.

 Micile găuri din stâncă chiar deasupra mării permit unei fântâni puternice de apă de mare să explodeze în aer în perioadele în care mare este ușor agitată. Suntetul pe măsură ce aerul și apa mării se reped în sus este aproape, ca și cum ar apărea un monstru supărat mai degrabă decât o scăscadă dramatică de apă.

Cu vederea la găurile de suflare, peștera Al Marneef oferă un loc protejat pentru a relaxa și a  bucura de priveliștia brizei. Nisipul alb și moale al lui Mugsayl Beach se întinde pe șase km neîntrerupți și micile sale adăposturi pitorești permit familiilor să facă picnic și să se relaxeze cu vedere la mare. Mugsayl are, de asemenea, unii dintre cei mai accesibili copaci din regiune și atunci când înfloresc albinele produc miere de tămâie.

Pe lângă peșteră, au fost echipate facilități pentru vizitatori.Un grad de protecție a fost instalată pe partea laterală cu vedere la mare, pe lângă scaune, coridoare, pasarele și un pod.

Erau mulți vânzători ambulații care vindeau de la berbecue, la popocorn dulce, la înghețată și multe alte gustări din care puteai să te înfrupți. Bătea un vânt tare și era răcoare afară. Valurile erau agitate. În îndepătare se vedea o ceață deasă, ce acoperea tot muntele din jur în prejur.

Farmecul acestui loc începe din jur în prejur,  ce are mai multe bănci pentru ca turiștii să se bucure de priveliștea minunată a plajei și a găurilor de suflu Al Marneef Blowholes, care sunt, de asemenea, numite Al Mughaail Blowholes sau Fântâni.

Aceste găuri din pământ sunt cunoscute ca peșteri marine, prin care vin apele mării, creând fântâni frumoase și  înalte care stropesc apă în jurul lor. Între plaja cu nisip alb, muntele magnific, peștera adâncă și fântânile fermecătoare, peștera Al Marneef este evadarea perfectă pentru toți iubitorii de natură.

Am făcut cele mai frumoase poze împreună cu familia mea. Am urcat sus pe pe munte la înălțime să văd priveliștea de sus.

Am coborât și am luat-o către oraș, ne-am dus la piața de fructe, am băut apă de cocos și am cumpărat papaya, ca să o mâncăm la iarbă verde.

Locația pentru astfel de picnic am ales Ayn Razat. La Ayn Razat era un loc bun pentru popas și pentru a mânca papaya, ne-am bucurat de vremea de afară, cu ceață și ploaie măruntă.

Nici bine nu am terminat papaya că au venit și ceilalți membri ai familie. Ne-am întâlnit exact la momentul când noi deja am terminat papaya.  Am mai stai cu ei vreo 45 de minute,  și am băut ceai cu biscuiți.

Deja se înnoptase de-a binelea. Am plecat acasă, și pe drum am cumpărat ceva la cină. Părinții nu a mai vrut să iasă afară,  deoarece erau obosiți.

Însă noi am ieșit pentru a ne mai distra la mall. A fost o zi reușită și plină de emoții plăcute.

Luni, 6 septembrie 2021, a fost o zi posomorâtă, mi s-a făcut dor de soare. Când m-am trezit afară era înnorat. Dar am avut o dorință mare de călătorie și o aventură de neuitat.

Am luat cu noi termosul cu cafea,  ca să ne putem trezi și să ne de-a energie pentru toată ziua. Am luat-o în direcția Mirbat Fort,  situat între escara extradordinară a lui Jebel Samhan și Marea Arabiei, Mirbat este un oraș de coastă fermecător, din punct de vedere istoric, se negocia cu cai, și tămâie și pește.

Cu vedere la intrare în port se află Fortul Mirbat, care la origine se află într-o fortificație de la începutul secolului al XIX-lea. Separat de Fortul Mirbat de un deal mic se află mormântul văruit al lui Mohammed bin Ali, un respectat lider religios care a murit în 556 H. Dincolo de Mirbat, linia de coastă devine mai accidentală pe măsură ce drumul șerpuiește prin aflorimente de piatră de granit în drumul său spre Sadh, cu fortul său mic și Hasik, așezat pe un golf vast.

Mersul pe străzile din Mirbat dezgroapă câteva artificii interesante și vechi, și  case de negustori. Am ajuns în localitate, am căutat fortăreața și pentru a ne bucura de zona turistică. Casele abandonate de lângă fortăreață avea un farmec aparte, un mister ce vroiai să-l dezvălui, dar acele locuri nu-ți permitea să le cunoști pentru a nu le divulga taina lor.

După ce am vizitat această minunată fortăreață și piesajele din împrejurimi, am luat-o către o altă direcție interesantă Wadi Darbat. Înainte că să vă povestesc despre aceste minunate locuri, vreau să  vă povestesc despre izvoarele de apă. Ele sunt doar în sezonul ploios. În multe locuri din Salalah se formează din cantitățile de ploi ce cad pe pământ.

 Sudul Dhofarului este binecuvântat cu multe izvoare. Unele sunt sporadice, iar altele cum ar fi fluxul de la Ayn Razat, sunt continue. Situat chiar la nord de Saadath, izvorul Ain Sahnat este situat la capătul unei frumoase văi împădurite.

Drumul care se întoarce la platou este mărginit de păduri dese care rămân în frunze bine bupă Khareef. Adâncimile situate în două văi dintre Salalah și Taqah sunt izvoarele gemene ale Ain Tabruk și Ain Athum. Ascuns pe dealuri bine împădurite, sezonul este la ambele capete ale unei văi foarte atractive, iar în timpul Khareef, pajiștile deschise din centrul văii sunt ideale pentru picnicuri.

După ce am vizitat Fortul Mirbat, am luat-o către Wadi Darbat, afară ploua și era ceață pe alocuri. Era mereu înnorat afară, nici un pic de soare la orizont, îmi amintește de vremea de la noi.

În aceste locuri era ceva neobișnuit pentru această regiune în care ne aflam.

S-a deschis  în fața noastră un piesaj nemaivăzut și de nedescris, totul era verde în jurul nostru. Un verde deschis frumos viu colorat, trebuie să-l vezi ca să te convingi de frumusețea lor.

Mi-am adus aminte de cineva care povestit despre o casă de culoarea galbenă a unei vrăjitoare care se afla în Wadi Darbat. Respectiva casă galbenă se afla sub unii dintre cei mai înfricoșători copaci și formațiuni bizare al lanțului muntos, este la o aruncătură de băț de una dintre localitățiile care se văd cascadele în timpul ploilor.

Când am ajuns acolo în Wadi Darbat, am încercat să o găsesc cu privirea dar nu am găsit-o, dar povestea înfricoșătoare pe care am aflat, nu ma lăsat în pace, curiozitate și dorința să o găsesc aceea căsuță misterioasă.  Într-un alt articol am să povestesc această poveste despre aceea casă misterioasă și de ce oameni trec pe lângă ea cu teamă.

Wadi Darbat este extrem de popular în timpul sezonului ploios. Aproape  de Taqah, la aproximativ de 65 de km cu mașina de la Salalah, ne-am plimbat cu catamaranul prin wadi unde este cea mai mare zonă turistică. Am văzut turiști care s-au plimbat cu barca cu motor sau cu vâsle. Am văzut copii care au hrănit peștii la mal, dar și oameni care au făcut picnic.

Pășunile formate în timpul ploios oferă hrană pentru cămile, vaci, capre și măgari, și un loc pentru picnic, odihnă pentru vizitatori. La amiază, ni s-a făcut foame la toți, am căutat un loc pentru prânz la iarbă verde.

Am ieșit din Wadi Darbat și am urcat sus pe munte, am găsit o poiniță unde ne-am așezat să luăm prânzul. A fost cel mai romantic loc plin de țânțari și musculițe, și păsările ciripeau, o liniște totală.

După o oră de popas, am pornit să vedem și alte locuri interesante și priveliști frumoase.

Ne-am urcat sus, am văzut îndepărtare o cascadă frumoasă, pe care nu știam cum se numește. L-am întrebat pe soțul meu cum se numește. El mi-a zis că se numește Ayn Khor.

Din păcate nu m-am dus până la ea, că era departe și eram obosită, dar priveliștea era splendidită. Cascada Ayn Khor este una dintre atracțiile turistice din întreaga lume în timpul sezonului ploios. Cascadele Ayn Khor, de asemenea, cunoscute sub de numele de Cascada Raysult.

Este situată la Wadi Jardum lângă frabrica de ciment Raysult la 20 de km distanță de orașul Salalah. Această bucată de rai este accesibilă cu mașină, este recomandată din cauza deplasării pe șosea, iar zona din apropierea cascadei este stâncoasă făcută din pietre mici.

Ne-am oprit pe marginea drumului, în fața noastră se vedea o priveliște minunată, munții îmbrăcați în verde, după multă vreme am văzut și soarele pentru prima dată. Ne-am oprit la o cafea cu fructe și ne-am fotografia. A fost ceva magnific.

Ne-am întors acasă obosiți dar plini de energie pozitivă și relaxați. Ni s-a făcut foame, ne-am oprit să luăm câte un shawarma. Ne-am culcat așteptând ziua următoare.

Marți 7 septembrie 2021. Ne-am trezit pe la 7, am luat micul dejun și am pornit la drum ca să vizităm și alte locuri interesante.  Primul loc pe care l-am vizitat a fost Ayn Athum, este cea mai frrumoasă și importantă atracție turistică din Salalah, este aproape de Wadi Darbat.

Chiar înainte de a ajunge la un izvor cu același nume, o mică parcare apare pe partea dreapta a drumului și o potecă pavată dispare misterios în tufișurile împădurite. La sfârșitul cărării, există o descoperite surprinzătoare: o cascadă de calcar(15m) alunecă pe faleză, formând stalactite și filtrându-se  prin ferigi cu părul de fată, cactuși segmentați și diverse târâtoare. Cascada are loc numai după ploi abundente, dar este un loc magic chiar și atunci când este liniștit de sezon.

Când am ajuns acolo am dat niște alpiniști care urcau și coborau acel munte. Am început  să fiu geloasă pe ei, vroiam să fiu în locul loc pentru câteva minute să simt adrenalină, plăcere, bucurie și fericire.

După această locație frumoasă, ne-am îndreptat către următoare destinație care era Ayn Hamran un izvor aproape de Ayb Athum și are o înălțime de 162 de metri. Ayn Hmran este situat la sud-vest de Kir, la vest de Jabal Nsib.

După această am plecat la o altă locație care  se numea Ayn Sahalnoot, care era doar la 15 km de Salalah și care o verdeață strălucitoare în fiecare an.

 

Valea are piesaje naturale, impresionante și frumoase. În timp, ce am condus pe drumurile șerpuite ale acestei văi, am putut vedea verdeață în jur. Drumurile au fost înguste, cu coturi ascuțite, am fost foarte precauți în timp ce am condus.

 O prietenă mai bună mi-a spus despre acest loc pe care l-am vizitat cât timp eram în vizită la Salalah, era vorba despre punctul anti-gravitațional. Locul aceasta misterios se afla între Taqah la Mirbat aproximativ 27 de km de Taqah.  Există un punct pe drum deluros în care mașina oprită pe dreaptă va fi tras pe deal, fără a ține cont de legile gravitației. Am fost curioasă să încerc această experiență și multă adrenalină.

Un alt loc a fost Peștera Ittin situată deasupra unui munte și Ayn Jarziz noua pasarelă Ittin, o altă atracției a zonei. Parcul Ittin atrage, de aseamenea, turiștii pentru verdeața sa luxuriantă, dar nu le-am vizitat pentru că am avut prea puțin timp.

După aceste locuri minunate, am vizitat izvorul Ayn Razat. Acest izvor copios  curge de pe deal în orice moment al anului și se rostogolește pe trotuarul de calcar. Apa se adună într-un set de iazuri de crini , ale căror flori roz și albastre atrag libelule strălucitoare-portocalii, care la rândul lor sunt urmărite de pescari rege cu ciocuri de o nuanță similară. Există o grădină frumoasă, populară pentru vizitatori care vor să se relaxeze și să organizeze picnicuri în familie.

În planul nostru era să ne oprim să luăm prânzul, dar ne-am îndepărtat către o altă locație frumoasă unde ne-am oprit pentru a ne înfrupta din bucatele pe care le aveam la noi.

Ultima distinație pe care ne-am dorit-o să o vizităm a fost Ayn Jarzizl, era multă lume care se fotografiau și care se scaldau în apa care curgea din munte.  Am stat aici decât 15 minute și ne-am dus acasă. Eram obosiți și vroiam să mergem la Piața de banane și de cocos,  cea mai veche din Salalah.

Seara după cina ne-am dus la Piața Haffa unde sunt magazine de meșteșuguri locale.

Localnicii sunt cunoscuți pentru dragostea și respectul față de cultura lor, iar guvernul susține arta țării sale, există multe lucruri de admirat atunci când doriți să cumpărați suveniruri sau chiar mâncăruri pentru dvs și pentru gospodărie. Acele piese lucrate manual au povestea lor și o istorie a meșteșugului transmisă de la o generație la alta. Haffa Souq  este cunoscut pentru cele mai frumoase și cunoscute piese.

La Piața Haffa, nu se vinde doar meșteșuguri și condimente, dar se vinde tămâie și buhur, cu diferite mirosuri. La intrare în piață mirosul de tămâie te atrage ca să le cumperi. Vânzători te întâmpină cu zâmbâte ca să cumperi de la ei.

Miercuri, 8 septembrie 2021, ne-am trezit devreme și ne-am pornit la drum, micul dejun l-am luat la iarbă verde. Ne-am bucurat enorm de mult de această călătorie minunată și frumoasă, o aventură și  peripeții noi.

Am luat-o în direcția Tawi Atair, am trecut de Wadi Darbat, unde  ne-am oprit să luăm micul dejun.  Prin fântâna păsărilor conține una dintre cele mai superbe coline care indică calcarele cu faguri de miere. Vasta Tawi Atair Sinkhole este a treia cea mai mare colină din lume, având o lungime de 1 km și o adâncime de 200 de metri.

După ce am terminat micul dejun gustos, am pornit către Al Mughasyl și la ultima destinație, am luat prânzul în Rakhyut.  De aici priveliștea este uimitoare și am fost norocoși să vedem munți trecând sub noi. Este un loc perfect pentru fotografierea norilor care se află deasupra acestuia.

Înainte de a pleca în acestă localitate țineți cont de timpul de acolo.

 Am urcat pe munte de-a lungul drumului Sarfait. Este aproximativ 130km de centrul Salalah, la care ne-am gândit să ajungem într-o zi.  Ne-am aventurat spre vest dincolo de Mughsail spre hotarele cu Yemen, nu am fost deloc dezamăgiți de linia de coastă dramatică, iar răsucirile drumului montan oferă numeroase priveliști uluitoare și oportunități să  ne forografiem.

Drumul pe care l-am parcurs este asfaltat, încât accesul a fost ușor să urcăm, este recomandat pentru picnic sau înot este capătul îndepărdat al plajei unde am ajuns la prânz.

Am numărat aproximativ opt curbe pe care le ia drumul pentru a urca muntele, am privit speculos Wadi Aful, vegetația mereu se schimba și linia de coastă zimțată,nu toate sunt ascunse de ceața. După Fazayah și înainte de Shaat, am trecut de un post de control al armatei. Ne-au verificat documentele.  În direcția Shaat pe partea stângă am observat nori.

Priveliștea este cu adeavărat fascinată. Ziua a fost însorită,  cu nori deasupra noastră. Am urcat până  la Shaat, având parte de o zi senină unde am observat marea albastră de pe stâncă. Marea era calmă cu nuanțe de albastru și turcoaz.

În timp de ceață nu se  poate vede nimic. De-a lungul pasarelei și a colibelor, am văzut o poartă și câteva scări care duc într-un alt loc minunat, care deloc baricadat. Pentru a coborâ aceste scări trebuie multă precauție. Zona este interesantă și dificilă în același timp.

Stânca de desubt este destul de alunecoasă. Am fost foarte atenți. Nu ne-am dus în  cealaltă parte, totuși, mulți oameni au făcut-o.

M-am gândit dacă vreodată o să ajungeți în aceste părți vroiam să vă dau traseul pentru a ajunge la Shaa't din Salalah, drumul se face prin Eftalqoot, Mughsayl și Fazayah.

De la Shaat la Dalkut unitatea este prin Agdorot, Anzawat, Arafat, Firqat, Kazmim, Muqurah, Kharfat, Huta, Shahab Asaib, Ashkool, Thatiny, Aydam, Airdit, Jeddert, Merdm Asetat, Bal Sab, Rakhyut, Mazahoob, Ergot, Ashkhuriat și Furios.

După ce am vizitat aceste minunăți  am mers către Rakhyut, în timp ce am condus, am găsit multe cămile. Nu era nimeni care să meargă pe acest drum și, din moment ce noi eram doar unul pe acest drum, am decis să mergem mai departe.

Pentru a ajunge la plaja Rakhut, am luat  rândul Moscheii Ashqool de pe autostradă. Am încercat să mergem de acolo, dar nu era un drum asfaltat. Nu am continuat pe acel drum și am continuat pe autostradă, până nu am văzut locația unde trebuia să ajungem.

De pe autostrada principală, am trecut prin Hasal, Ambroof, Arqaf, Haar și Safqut înainte de a ajunge în orașul Rakhyut. Această unitate se află de-a lungul stâncii, cu vederi uimitoare la munți și la Oceanul Indian.

Pe tot parcursul călătoriei, peisajul a fost minunat. Norii atingeau munții verzi.

Vederea plajei Rakhyut este fascinantă din Safqut. Plaja este înfruntată de munții verzi.

Rakhyut are o plajă frumoasă, cu copaci înalți de cocos, răspândită pe plajă într-un rând drept.

Unele colibe și bănci umbrite sunt acolo pentru a ne așeza, a ne relaxa și a face un picnic extraordinar de familie.

Când am intrat în localitate, am văzut în depărtare case abandonate din fața plajei Rakht arată istoria, cultura și moștenirea acestui loc. Vremea de afară era ceață și înnorat, valurile erau mari și frumoase. Te bucurai de priveliștea pe care o vedeai, și am avut parte de un prânz copios în fața oceanului.

Deja eram obosiți și vroiam să plecăm acasă. Deja s-a făcut seara. Ni s-a făcut foame. Am comandat ceva de la un restaurant turcesc și am mâncat acasă.

Ne-am făcut bagajele pentru că a doua zi ne-am întors acasă. Din cauza oboseli ne-am culcat. A doua zi, ne-am trezit odihniți pentru a pleca la drum.

Joi, 9 septembrie 2021, ne-am trezit devreme pe la ora 8. Am luat micul dejun am băut cafeau de dimineața. Mama a pregătit mâncare și cafeau pentru a bea pe drum. Am pus tot în mașină. Dimineața a fost posomârâtâ și înorat. Am ieșit din Salalah triști că lăsăm cea mai frumoasă atracție turistică. După ce am ieșit din zona montană cu ceață și ploaie măruntă, am luat-o pe același drum, pe care am venit. Am parcurs aproape 1000 km de la Salalah până la Muscat. Am avut mici opriri  pentru alimenta mașina dar și pentru a ne odihni, a bea cafea, a lua prânzul și pentru alte nevoi personale. Ne-am bucurat enorm de mult pentru această călătorie fantastică pe care am avut-o cu familia.

Am ajuns acasă foarte obosiți dar încărcați cu energie pozitivă, relaxați și odihniți. Dacă iar v-om călători la Salalah v-om merge pe alt traseu care este fantastic și frumos.Cu mare nerăbdare așteptăm cu altă ocazie.

                                                       Scrisă de Elena Boguș

Review Book: How to write well. The Classic Guide for Nonfiction Writers by William Zinsser

 "A fundamental book for a generation of writers who want to know how to write a clean, irresistible picture." New York Times

How to write well. The classic guide for nonfiction writers is a book I recommend for those who are journalists, beginners, and already professional writers.

It helps and teaches you, and it can't help you better work on your texts.

I started reading this book and I haven't finished it yet. I wanted to understand the secrets of nonfunctional writing and discover myself as a writer, and learn a lot about how to write well and sell the book.

 One condition for being able to write really well is, surprisingly for many, the liberation from the "tyranny of the finished product." The writer is not interested in teaching writers how to sell, but how to write.

In his approach, the search for a meaning or an idea and the non-renunciation of the intention with which he set out to write a text are essential. The writer who respects these two coordinates could have the chance to have something to sell at the end of his approach. You must have something to convey to the reader in the hope that you will persuade him to read the text you have written.

Despite what some, and not a few, believe, nonfiction is literature. In other words, nonfiction is not an inferior species. Writing well about people, places, businesses, sports or science is an art that must be detached through a systematic effort.

The absence of this effort is the only way to a failure, as you do not master the subject on which you speak, as it is not enough to have a talent for writing.

The book does not end before offering some reflections on the relationship between the author and the book writer. The manuscript must sometimes be separate from the exercise of a book writer with different views or lower standards.

 

The author considers that "a good editor does not like anything more than a copy that does not need to be touched. A bad editor is obsessed with doing his job, thus proving that he has not forgotten the details of grammar and usage. pedant who noticed the asphalt potholes, not the landscape. "

The author of the book recommends that all those who write defend their text from changes that they perceive as inappropriate. To give in, without solid arguments, to adjustments imposed by the book editor, just so that the publisher does not get upset and the text no longer equates with the writer's acceptance of his humiliation. The author recounts his own experience, highlighting the tenacity with which he struggled for every point and for every comma in his texts.

In his opinion, the writer, after taking his talent as far as he was able, has to fulfill another important mission: to protect him from the unjustified interventions of some intermediaries who insinuate themselves along the way to the public.

I recommend that you read this book and polish yourself and become better than you are now.

                                                          Written by Boguș Elena

Recenzie de carte: Cum sa scriem bine. Ghidul clasic pentru scriitorii de nonfictiune de William Zinsser

 " O carte fundamentală pentru o generație de scriitori care vor să afle cum se poate scrie o poză curată, irezistibilă". New York Times

Cum să scriem bine. Ghidul clasic pentru scriitorii de nonficțiune, este o carte  pe care o recomand pentru cei care sunt jurnaliști, începători ai scrisului,  și deja scriitori profesioniști.

Vă ajută și vă învață, și de nu poate să vă ajute mai bine să lucrați la textele vostre.

Am început să citesc această carte și încă nu am terminat-o. Vroiam să înțeleg tainele scrisului nonfuncțiune și să mă descopăr pe mine ca scriitor, și să învăț multe despre cum să scriem bine și să vindem cartea.

 O condiție  pentru a putea scrie cu adevărată bine, este, surprinzător pentru mulți, eliberarea de "tirania produsului finit". Pe scriitor nu îl interesează să-i învețe pe scriitori cum să vândă, ci cu să scrie.

În abordarea sa, căutarea unui sens sau a unei idei și nerenunțarea la intenția cu care s-a plecat la drum în redactarea unui text sunt esențiale. Cel care scrie respecând aceste două coordonate ar putea avea șansa ca, la finalul demersului sau, să aibă ceva de vânzare. Trebuie să ai ceva de transmis cititorului pentru a spera că îl vei convinge pe acesta să lectureze textul elaborat de tine.

În pofida a ceea ce cred unii, și nu puțini, nonficțiunea este literatura. Cu alte cuvinte, nonficțiune nu este o specie inferioară. A scrie bine despre persoane, locuri, afaceri, sport sau știința este o arta care trebuie desprinsă printr-un efort sistematic.

Absența acestui efort este o cale singura spre un eșec, întrucât nu ajunge să stăpânești subiectul despre care te pronunți, după cum nu este deloc suficient să ai talent la scris.

Cartea nu se încheie înainte de a oferi câteva reflecții pe marginea raporturilor dintre autor și redactor de carte. Manuscrisul trebuie, uneori, apart de imixiunea exercisivă a unui redactor de carte cu vederi diferite sau cu standarde mai puțin înalte.

 

Autor consideră că "unui redactor bun nu-i place nimic mai mult decât o copie pe care nu e nevoie să o atingă. Un redactor prost este obsedat să-și facă lucru, dovedint astfel ca nu a uitat amănuntele gramaticii și utilizării. Este un pedant care a observat gropile din asfalt, și nu piesajul."

Autorul cărții  recomandă șa toți cei care scriu să își apere textul de schimbări pe care le percep ca inadecvate. A ceda, fără argumente solide, în fața unor ajustări impuse de redactorul de carte, doar pentru a ca nu cumva editorului să se supere și textul să nu mai echivaleze cu acceptarea de către scriitor a umilirii sale.  Autorul povestește propria sa experiență, reliefând tenacitatea cu care s-a luptat pentru fiecare punct și pentru fiecare virgulă din textele sale.

În opinia sa, scriitorul, după ce și-a dus talentul cât de departe a fost capabil, mai are de îndeplinit încă o misiune importanță: să îl păzească de intervențiile nejustificate ale unor intermediari care se insinuează pe parcursul drumului către public.

Vă recomand să citiți această carte și să vă șlefuiți și să deveniți mai bun decât sunteți acum. 

                                                          Scrisă de Boguș Elena