Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Atelierul s-a ţinut pe 16 aprilie 2011, la Biblioteca Haşdeu. La şedinţă au venit aceeaşi oameni care vin de obicei. Dl Dumitru a venit cu ideea să scriem un exerciţiu o schiţă poliţistă. Fiecare am trecut la scris. Am scris o schiţă poliţistă interesantă care i-a plăcut foarte mult ce am scris. Ma încurajat să scriu mai bine. A fost o seară interesantă.

Recenzie de carte : Jurnalului de Witold Gombrowicz

  Witold Gombrowicz Jurnal, Editura Univers, Bucuresti 1998.

O alta carte care am terminat de curand a fost Jurnalul de Witold Gombrowicz, ma interesat sa vad cum scriu mari nuvelist si dramatug din perioada interbelica. Mi-a placut mult unele lucruri pe care le spune. A trebui sa informez macar ce capodopere a scris sa nu o dau in bara cu totul.

Nascut 1904, intr-o familie cu vechi traditii nobiliare, isi petrece copilaria la tara, scoala o face totusi  la Varsovia, unde se muta cu toata familia, intra la Facultatea de Drept , o termina, pleaca la Paris, revine. Toate acestea se intampla de parca nu arata deloc convulsile istoriei a  Primului razboi mondial, redobandirea independentiei de catre Polonia, razboiul cu bolsevicii.

In 1920 baietii de varsta lui erau pe front isi aparau Varsovia, in fata cazacilor lui Tuhacevski, iar el isi vedea linistit de carte. Nouasprezece ani mai tarziu o simpla coincidenta il ajuta sa paraseasca Europa in ajunul celui de-al doilea razboi mondial  pleaca in Argintina unde va ramane  pana in 1963.....

Pe parcursul vietii devine nuvelist si dramaturg scriind numeroase nuvele, drame si jurnalul.

In 1937 publica prima sa nuvela  Ferdydurke. Memoirs from a Time of Immaturity, later retitled Bakakaj, collection of short stories, 1933.

Yvonne, Princess of Burgundy, drama, 1935.

Trans- Atlantyk , novel ,1953.

The Wedding, dram, 1953

Historia, drama, 1962

Kosmos, novel, 1965

Diaries, 1953-1969

Pornografia, novel, 1966.

A murit pe 24 iulie 1969 la varsta de 64 de ani.

"Daca Jurnalul meu va reusi sa influenteze pe cineva, nu o va face  in maniera unui val care ineaca o stanca, ci asemeni unei ape care penetreaza, care se infiltreaza..."

                                                                                           Witold Gobrowicz, 1969

" Imaginea pe care o pastrez despre Gombrowicz este a unui personaj mandru si pudic, in ciuda  eforturilor sa le de a seduce. Era un seducator. Solitar in ceea ce priveste geniul sau, avea o mare forta  interioara si mici slabiciuni, poate chiar o fragilitate pe care doar el si-o stia si pe care o compensa  prin ceea ce putea  fi socotit aroganta. Oricum, geniul ii supara pe cei siliti sa-l intalneasca."

                                                                                                    Maurice Nadeau, 1968.

Jurnalul seduce toate temele sale, apartinand celor mai dispute probleme. Jurnalul aduce in lumina in ceea ce priveste atitudinea agresiva, ironia, sarcasmul pe care Gombrowicz l-a avut, insingurarea sa ramanand trasatura psihologica principala.

Gombrowicz a pornit in aventura si  lui literara cu ferma convingere ca menirea lui artistica este de molarea Formei ce denatureaza fiinta lucrurilor si il subjuga pe om.

Adevaratul obiect al reflectiei estetica si filosofice ramane la autor Fiinta umana, dare care nu este o notiune abstracta, ci inseamna un om in dimensiunea lui concreta, unica incofundabila.

Doua elemente par a fi constitutive  in cazul celor 3 volume si anume: caracterul lor de text literar constient construit, cu puternice implicatii fictionale si relativa estompare a factorului biografic. Plasmuirea realitatii modelarea propriei personalitati si a propriei biografii iata ce urmareste  autorul acestui jurnal insolit.

Lunga si dramatica disputa in jurul conditiei umane ce are loc in paginile Jurnalului este structurata pe principiile operei a doua conceptii : Una traditionala si savantul il defineste pe om drept particica a planului dumnezeiesc, o veriga intr-un lant, un element intr-un sistem. Intr-o astfel de viziune, a omului nu-i ramane decat sa faca eforturi disperate si zadarnice sa cunoasca adevarul, sa ingenucheze in fata adevarului.

A doua supriza de proportii este aceea ca varianta sceptico-eroica "a umanismului modern", propusa de autor  isi trage seva de profunzimele traditiei nationale poloneze, acea traditie pe care autorul  cu atata inversunare se straduieste s-o submineze. Oricum, indiferent daca aceasta constatare este sau nu adevarata, daca  nu traia n-ar fi fost fi fost deacord cu noi.

               Karimierz  Jurczak

Recenzie de carte : Jack Kerouac și William S. Burroughs, "Și hipopotamii au fiert in Bazinul lor, Polirom 2009, Proza XX. București.

 Am terminat de curând de citit cartea lui Jack Kerouac și William S. Burroughs, "Și hipopotamii au fiert in Bazinul lor, Polirom 2009, Proza XX. București." Nu am citit niciodata de Kerouac o carte, am vrut sa vad cum scrie.

Jack(Jean Louis)Kerouac(1922-1969) s-a născut în Lowell, Massachusetts. La terminarea liceului a obținut o bursă  în Columbia University.

S-a înrolat apoi în armata, dar în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Primul său roman The Town and the City, a apărut în 1950. Ulterior, Kerouac va colabora  un stil narativ  spontan brut, nefinisat, al cărui rezultat a fost ro Samanul On the road ( Pe drum,1957); Polirom,2000,2009).

Printre celelalte cărți publicate de Jack Kerouac se numără The Dharma bums(Vagabonzi Dharma, 1958, Polirom,2009), Dr Sax(1959), Big Sur(1962), Visions of Gerard(1963).

William S. Burroughs(1914-1997), s-a născut în St.Louis Missouri. A debutat în 1953 cu Junky, iar în 1959 a publicat în Franța romanul Naked a provocat un imens scandal. 

În 1982 este ales membru în Academia Americană și în Institute of Arts and Letters, iar statul francez îi acordă titlul  de Commandeur de l' Orde des Arts et des Letters.

Din opera lui William Burroughs în colecția Biblioteca Polirom  au apărut Pederost(2003) și Junky(2005).

Și Hipopotamii au fiert în bazinul lor este o carte rară atât prin destinul cât și prin semnificația ei.

Romanul a fost scris de cei 2 părinți  ai generației beat în 1945, cu un deceniu înainte de explozia curentului pe care l-am impus, împreună cu Allen Ginsberg, în literatura americană.

Cartea a apărut însă abia în 2008 după moartea celor 2 autori și a unuia din personajele centrale ale romanului.

Nu e totul de mirare de vreme ce acest roman cu un titlul superb, preluat dintr-o știre de la radio, este o poveste cu alternative, sub 2 așa-zise pseudonime: Will Dennison( Will.S. Burroughs) și Mike Ryko(Jack Rerouac).

Povestea se încheagă astfel în cele 2 relatării la persoana întâi. Dincolo de narațiunea propriu-zisă, cei 2 reușesc  să creeze atmosfera decadentă din NY de la sârșitul celui de-al doilea RM.

"Vreau să spun ciclul vieții spirituale a cuiva. Îți parcurgi ciclul  experienței tale într-un mod artistic și cu ajutorul artei, iar asta este oferta ta creatoare pentru societate."

                      "A treia moralitatea" Gerald Heord.

"Un roman eveniment scris în anul 1945, descoperit și publicat în 2008. O combinație de policier, thriller și elogie existențialistă pe tema lipsei de sens a vieții moderne, un amestesc de Dashiell Hamnmet și Albert Camus..... O mărturie fundamentală despre generația beat, cu detalii precise și dialoguri pline de viață dintr-o Americă astăzi disparută."

                                                               San Francisco Chronicle

"Alternativ, capitol după capitol, Burroughs și Kerouc ne oferă imaginea unui Manhattan nebun...

Dintre cei 2 Kerouac, care pe atunci avea 20 ani, este scritorul mai experimentat, în vreme ce la Burroughs, începător absolut se disting deja temele

 și obsesiile care se vor evidenția în Prânzul dezgolit".

                                                                                                     Kirkus Reviews.

Impresia mea, despre această carte, este bună dar nu întra atîta încât să mă cucerească. Aș vrea să mai citesc și altceva despre Kerouac, ca să îmi fac o idee și să mă pot pronunța mai bine.

 În a doua carte pe care am citit-o Marele Singuratic de Marin Preda, mi-a plăcut foarte mult, este simplu, piesajul și personajele sunt definite și sunt conturate bine.

Născut la Siliștea-Gumești, Jud Teleorman, a fost un nuvelist, romancier, scriitor și director de editură română.

Operele sale.

- 1948 apare Întâlnirea din pământuri, volum de povestiri.

- 1949 Ana Roșculeț.

- 1952 Desfășurare

 -1955 Moromeții, roman, volumul 1

- 1959 Ferestre întunecate.

- 1959 Îndrăzneala

- 1962 Risipitorii, roman

-1967 Moromeții, roman, volumul 2

- 1968 Intrusul

- 1972 Imposibila întoarcere, roman

- 1972 Marele singuratic, roman

- 1973 Întâlnirea din  pământuri roman( ediția  a 2-a)

- 1975 Delirul, roman

- 1977 Viața ca o pradă roman

- 1980 Cel mai iubit dintre pământeni, roman.

După ce am citit cartea lui Marin Preda mi sa părut interesantă și simplistă.

Eugen Simion:" Proza epica  de la un tip de proza comportamentalista. Ca proza de analiza : dulbeaza discursul epic sau, mai exact introduce  un discurs paralele. Simina sta de vorba cu Nicolae si, ca totdeauna discutia lor are un caracter daca nu de-a dreptul plemic oricum contrariat  explozibil.

 Doua orgolii, doi oamenii raniti sufleteste, doua suspiciuni aproape, patologice sceptice in acelasi timp, darnici de afectiune.

Simina incepe alt discurs (un monolog interior, in fapt lung si complicat  in care taie firul in patru analezeaza faptele cauta dedesubturile unei idei) ajungand, de regula, la concluzii catastrofale in privinta  tanarului de care este un mod vadit indragostita fara scapare."

Nicolae eroul principal banuitor de o senciritate uneori brutala, alteori tacuta si dusmanos, inchis intr-o singuratate  agresiva.

Este un personajul ca atare  si naratorul  care este in preajma .

 Marele singuratic este, dar in buna masura (romanul de dragoste) din interior un roman de analiza cu o tipologie notabila.

Simina face parte din tipologia ferminitatii preotiste in varianta intelectuala Luchi Matiolla. Constanta femei intelegente si orgolioase  naturii dilematice cu reacti imprevizibile si vehimente. Ranite in sentimentele si orgoliul lor  se retrag  in singuratate si se imbolnavesc la propiu sau iau decizii la limita compromisului moral. Eroina aduce un element inedit in aceasta tipologie care sa evite cele 2 tipuri traditionale  de femei din proza romaneasca.

a) femeia voluntara si  rea(femeia barbat ambitioasa dominatoare si cruda -modelul Vidra).

b)femeia papusa sentimentala slaba victima a barbatului - modelul  eroina lui Dului Zamfirescu.

Nicolae avea un copil cu Marioara ii platea pensia alimentara pentru copil, la Saftica. Il vezitase pe feciorul la 2 luni, la inceput  ii aducea bomboane si jucari, dar pe urma nu i-a mai adus nimica. Din cauza ca Nicolae nu o iubise pe mama copilului si nici fata de copil nu avea sentimente asa de profunde, nu vroia acest copil si din aceasta cauza nu se atasase fata de el.

 Intrase in actiune eroina noastra principala Simina Golea, naratorul o descrie pe eroina noastra.

" Era bine facuta, nici prijina , nici bondoaca, picioarele ei erau frumoase pline si alungite  o faceau parca inalta. Era blonda dupa ten si dupa ochii, dar parul avea culoarea mierii de salcam. Era pictorita ca si sotul ei. De 24 de ani era maritata cu Patrascu era si el pictor, era un sol infidel, o batea. Si din motivele acestea Simina a divortat de Patrascu.

Ambele personaje principale isi spuse ofurile si gandurile prin monologuri

Simina provine dintr-o familie cu tata pictor si mama nu este cunoscuta. Insa Nicolae vine dintr-o familie binecunoscuta Familie Moromete, saraca cu neajunsuri.Si parinti lau dat la scoala sa invete, pentru a inceput a vrut sa fie invator, dar ajuns sa fie inginer agronom.

Din motive nu a avut si nu a vrut sa aiba o relatie cu mama copilului si cu Simina din teama sa nu si piarda libertatea se simtea foarte bine in ipostaza de holtei. Cum un prieten de a lui Nicolae, Iosif, care spunea de el: nu ma sperie gandul nu are nici un prieten ( mi-ar fi placut  sa-l am pe Iosif, am tinut la el, dar el a ras de mine si a facut din secretele mele prilej de distractie. Nu avea incredere in nimeni Nicolae, ii placea cum este el, simplu nu prea se compleca el cu viata, nu vroia sa sufere, se simtea bine in pielea lui, pana a cunoscut-o pe Simina si sa atasat de ea, dar pentru inceput nu a recunoscut asta, doar atunci cand aflase despre boala ei grava pe care o avuse si avea sa moara. Simina se imbolnavea de TBC si a decedat in patul de spital, atuncea pe Nicolae la marcat despartirea de Simina.

Lui Nicolae ii placea sa fie mai mereu singur si de aici se de duce si titlul prozei de Marin Preda,"Marele Singuratic"

 "Recitesc dupa mai multe de 30 de ani de la aparitia Marelui Singuratic si ce constat? Ca lectura merge, mai intai, greu si ca, atunci cand vine vorba de lumea satului, verva naratorului creste subit si stilul epic capa influenta.

Stilul redevine meticulos, putin impiedicat indata ce prozatorul face analiza unui sentiment complex: iubirea dintre insingurat, incapatanat si banuitor(horticultor Nicolae Moromete) si o prietena intelegenta si putin sofisticata Simina Golea, trecuta printr-o casnicie nefericita(cu brutalul Victor Patrascu), obsedata de talentul ei nesigur."                        Curtea Veche Jurnal National.

"Roman autobiografic? Intrebat, prozatorul evita sa dea un raspuns! Un roman, oarecum, in care eroii din Morometii isi dau, parca, o intalnire de adio intr-un epilog, in care au loc iubiri profunde si nefericire, gelozii si crime dostoievskienne, comentarii morale acute si pertinente si analize bune, verosimile, de ordin existential. Este domeniul si stilul in care Preda a excelat totdeauna."       Eugen Simion.

Cartea mi-a placut enorm de mult as vrea sa mai citesc si altceva de Marin Preda.

În prima carte pe care am citit anul asta, Miguel de Cervantes y Saavedra Don Quijote de la Mancha la cererea lui om care imi este prieten bun.

Cervantes s-a născut în anul 1547 la Alcala de Henares, în ziua de 7 sau 8 octombrie, Miguel dde Cervantes Saavedra, ca fiu al lui Rodrigo de Cervantes  și al Leonorei de Cortinas.

Pentru prima dată când apare publicat - într-un colectiv numele lui Cervantes. Cu ocazia morții Izabelei de Valois, soția lui Filip al II-lea, fostul dascăl al scriitorului, Juan Lopez de Hoyos, publică o culegere de poezii ale elevilor săi, poezii scrise în limba latină și spaniolă Printre  acești tineri colaboratori apare și Cervantes cu un sonet, patru redondillas, o copla și o elegie în terține.

Între anii 1583-1587 Cervantes se consacră, cu o mare fecudintate, primelor sale lucrări dramatice. Inițiativa, atribuită lui Lope de Vega, de-a reduce la trei acte vechea comedia în 5 acte, este de fapt o inovație a lui Cervantes din această perioadă. Acuma scrie el Sultana turcilor, Bătălia navală, Ierusalim, Amarantul, Unica și viteaza Arsinda, Pădurea iubirii, precum și tragediile Numancia și Suferința din Alger.

În anul 1604 termină prima parte din Don Quijote. Romanul este cunoscut în cercurile literare mai înainte de-a fi tipărit.

1606 Cervantes mai scrisese și nuvele: Mătușa închipuită, Gelosul nestăpînit, Rinconete și Cortadillo.

1613 Publică o culegere de 12 nuvele, sub titlul de nuvele exemplare(sau Romane exemplare).

1614 Scrie marele poem Călătoria în Parnas, după modelul poetului italian Cesare Caporali.

1615 Faptul îl îndurerează pe Cervantes și îl decide să grîbească închierea romanului, temrinat pe la începutul anului; partea a doua se vedea lumina tiparului la 30 martie. Tot în acest an,  Cervantes mai scoate o culegere de Opt Comedii. Cervantes lucreazî cu greu la ultima sa operă, romanul de aventuri Persiles și Sigismunda.

Cervantes despre Don Quijote :" Materialismul cros învinge. Punctul de plecare al istoriei lui Don Quijote este, nu încape îndoială dorința autorului de a trezi oroarea cititorului pentru istoriile închipuite și pline insanități din cărțile cavalerești. "El cura" și el " barbero" fac un tiraj sever în biblioteca lui don Quijote și ard numeroase cărți începând  cu Amadis de Gaura [......].

"Cam tot ce înfăptuiește Quijote e o persiflare a ariotismului. Don Quijote trăiește într-o lume de cavaleri și păstori, adoră o Dulcinea, se crede victima permanentă a vrăjitorilor, combate cu giganții(prefăcuți fie în mori de vînt, fie în burdufuri cu vin), vede într-o peștere pe Merlin, pe Durandarte, zboară la distanțe incalculabile pe un cal de lemn, zărind pământul cât o alună, și în fine ia hotărîrea să înnebunească întocmai ca Orlando" furioso", în care scop își lasă pantalonii și face tumbe pășind pe mîini cu picioarele în sus."[......].

"Creatorul lui don Quijote este, așadar, unul din părinții realismului și ca atare foarte aproape de noi. Spre a face dorit verosimilul și a dezgusta de fabulos a inventat un nebun făcînd tot soiul  de isprăvi rizibile."

"Că don Quijote este inițial un erou ridicul, deci negativ, pare sigur. Totuși, prin forța creației și nu mai puțin sensuri adiacente, date de autor, el devine în mare măsură un erou, pozitiv, luînd în exegeză proporții uriașe și atingând după unii, culmile sfințeniei. Unii au ajuns la concluzii periculoase, exaltând în el aventura iraționalistă, nebunia ca regim de viață, din care nu s-au tras rele abia vindecate."

"În istoria lui Cervantes sînt, în spiritul celor de mai sus, doi nebuni, don Quijote și Sancho Panza, în mod greșit acesta din urmă considerat ca expresia bunului simț. " Nu mă mir  atît de nebunia cavalerului- spune bărbierul -, cît de cimplicitatea  scutierului". " Sancho e un "simple", un "bobo", un om sărac cu duhul, un monument de asinitate, în definiția lui Giordano Bruno.

Prin el grăiește natura, neînnobilată de sforțările intelectului, natura primară ce n-a atins culmile umanismului. Sub aspect teoretic, el este nici vorbă un bolnav. Suferința lui constă în faptul  de a nu putea recepta și interpreta  just realul, morbul lui e halocinatoriu. Cîteodată delicrul este de percepție, alteori de interpretare. Astfel morile de vînt i se par giganți, dar țăranca arată așa precum  este, îngrozitor de urâtă. De data aceasta Quijote socotește a fi obiectul unei vrăji care îi răpește  adevărata aparență a lucrurilor. În rezumat, don Quijote are crize  ale noțiunii de real pe care îl înlocuiește cu un ideal. Faptul că explică în felul următor: don Quijote crede  în tradiția cavalerească așa cum un om de știință modern crede în legile naturii."[...]. Don Quijote  se dedică binelui public, misiunea fiind să ajute  pe cei în suferință. să ridice pe cei căzuți, să repare nedreptățile , să pedepsească insolența.

După ce a citit această carte, cu părere de rău, am citit-o într-un momente prost în viața mea, de aceea a mers foarte greu lectura,în comparație cu cea a lui Marin Preda. Pot să spun că proza lui Cervantes nu ma captat așa de tare cum Marele Singuratic.

După ce a citit romanul mi-a dat impresia că Cervantes a scris cartea aceasta, explorând și călătorind prin lume, după ce a citit cărțile cavalerești, inspirându-se pentru don Quijote sau chiar El imaginundu-se un fel de hidalgo ce călătoria prin lumea largă întâlnid tot felul de oameni pe care le-a întâlnid de-a lungul vieții lui până la moarte.

Jurnalul Atelierul "Vlad Ioviţă "

Pe data de 9 aprilie 2011, am ţinut Atelierul "Vlad Ioviţă", la Biblioteca "Haşdeu", au vneit aceeaşi oameni. Am început Atelierul cu cartea lui Cărtărescu, am luat poezia "Chiuvete", am citit şi pe urmă am analizato, despre ce este vorba în poezie. Dumitru Crudu ne-a dat să scriem un exerciţiu asemănător, dar am luat un alt exemplu din"Romeo şi Julieta", personajul Lorenzo.
Pe urmă, am trecut să scriem după o altă poezie tot de a lui Cărtărescu, am luat exemplu "Chişinău". La finalul poeziei, am vorbit despre poezia lui Sucevenu, despre părţile bune şi proaste ale poeziei.
Tema pentru acasă a fost să continuăm povestirea despre "Chişinău".

Invitaţie la Spectacolul Strigătul din 8 aprilie 2009

Nina Carman, va invita pe toate lumea la spectacolul "Strigatul din 8 aprilie 2009 " ce va avea loc pe 8 aprilie 2011 la orele 16, la Ginta Latina, Chisinau, Republica Moldova.  Va asteapta cu drag Nina Caraman!!!

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Atelierul Vlad Ioviţă s-a ţinut pe data de 2 aprilie 2011. Sâmbăta la ședință am fost 12 persoane. Pentru început trebuia să vorbim despre bloguri, însă Aurelia Borzin a întârziat și am trecut la altceva. Dudu venise cu propunerea să analizăm textele unor autor austrieci cu notorietate.

Și am început cu poezia lui Pound și a poeziile austriacului Benn. Care mi sa părut texte dure ce emana o forta ce te înspăimântă. Însă poeziile lui Benn au tensiune izbitoare.

Dudu venise cu ideea  ca să scriem și noi după "Tinerețe frumoasă" o poezie după Benn. Și fiecare a făcut poezia lui în felul lui. A fost o seara cât de cât buna și productivă.

Data viitoare am înțeles la ședință că vom vorbi despre alți autori mai buni.

Recenzie de carte: Zidul de Jean-Paul Sartre

Am terminat de curand sa citesc Zidul de Jean-Paul Sartre. Jean-Paul Sartre, romancer, dramaturg și fondatorul al unei noi școli de idei care va fi cunoscută ca existențialistă.

S-a născut la Paris în anul 1905. A publicat filosofie, romane nuvele, teatru, critică și eseuri, eseuri politice, scenarii, autobiografii, memorii și corespondență.

 A publicat primul volum "Nausee"(Greața), în 1938 și un an mai târziu, un volum de scurte povești intitulat "The Wall"(Zidul în 1939).

Cariera lui literară s-a oprit în 1939 când Armata Franceză a fost mobilizată. A fost luat prizonier în iunie 1940 și închis în Staleg XII D lângă Trier.

După 9 săptămâni în închisoarea Germană, Sartre a reușit să scape și să-și găsească singur drum spre Paris. Cumva, în ciuda faptului că erau sub ocupație Germană, Sartre a reușit numai să scrie încă o carte cât și să producă piese de teatru  în capitala ocupată.

În 1943, Charles Dullin pune în scena prima lui piesă de teatru a lui Sartre " Les Mouches sau Files".

Un an mai târziu a fost pusă în scenă și a doua piesă " No exit".

 Alte piese cum ar fi:

- The Respectful Prostitute(1946)

- Dithy Hands(1948)

- The devil and the Good lord(1951)

- The Condemmend of Altona(1959)

Din biblioteca lui Sartre mai fac parte si alte carti cum ar fi: Caile Libertatii Vol 1 si 2,3, Varsta Intelepciunii, Aminarea, Cunoasterea in suflet, O prietenie Ciudata, Cuvintele. A mai scris si teatru: Mustele, Cu usile inchise, Marti fara ingropaciune etc.

Printre premiile NY Drama Critics Circle(1947)

Premiul Grand Novel(1950)

Premiul Omegna(1960)

Premiul Nobel literatura(1964)

" Lumea este oglinda libertății mele".

                                                                  Jean-Paul Sartre

Una dintre cele mai importante creații existențialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul(1939), este o colecție de 5 nuvele reprezentative pentru scrierile sale ulterioare.

Prima dintre ele, care dă și titlul volumului,descrie, pe fondul experientelor crude și, totodată, absurde prin care a trecut Sartre voluntar în Războiul Civil din Spania, ultimele clipe din viață ale unor prizoneri condamnați la moarte, închiși în aceeași celulă.

Absurditatea naturii umane în lumea modernă, luptă pentru supraviețuire și pentru păstrarea libertății și demnității individuale jalonează un parcurs inițiatic în care aceste teme extreme de actuale sînt urmărite cu totală obiectivitate și, nu rareori, cu un profund dezgust.

Când am luat această carte în mână ma împins o curiozitate enormă să o citesc. Mi-a plăcut enorm de mult, pentru că ma ținut cu sufletul la gură să văd ce se întâmplă cu fiecare personaj din cele 5 nuvele.