Chişinău capitala Basarabiei

M-am nascut în Basarabia, în oraşul Chişinău, am copilărit, învaţat şi am plecat mai de parte în Romania la studii dar cu gandul eram la Basarabia, la situaţia politico-economică, la problemele sociale cu care se confruntă locuitori acestei ţări, ce nu s-a schimbat deloc şi nu se va schimba în următorii ani atâta timp cât mai trăim cu visul  paradisului comunist.  Noi tineri ai secolului 21 avem de suferit din cauza « visatorilor », pentru ca săracia şi nevoia te preface într-un barbar care luptă să supraviţuiască pentru un trai mai bun şi uită de lucrurile cele mai importante, cum ar fi istoria și bogăţia culturală-spirituală a Basarabiei.

Mulţi oameni ca nişte veritabili patrioţi ai ţării s-au jertifit pentru a apara baştina împotriva dusmanilor, iar generaţiile actuale irosesc gloria trecutului, fiind manipulaţi de politicienii corupţi.

Înainte de a mă înscrie la concurs, am vrut să scriu despre Chişinău, oraşul în care m-am născut şi despre valorile istorico - culturale şi arhitecturale ale capitalei basarabene. M-am întrebat de multe ori, plimbîndu-mă prin oraşul Chişinău, dacă are ceva pastrat din trecutul său. Din pacate, monumentele istorice şi arhitecturale sunt prea puţine pentru a dezvălui adevarata personalitate a oraşului prin care s-ar atrage mai mulţi turişti şi investiţii ca o adevarată capitală europeană ce doreşte să devină. Asta m-a întristat şi mai tare, că au ajuns să strice totul… generaţiile următoare care se vor naşte aici nu se vor putea delecta cu obiecte arhitecturale, istorice şi culturale ale Basarabiei.

 Chişinăul este singurul oraş istoric protejat de către stat. Și dispune de cele mai numeroase colecţii de edificii cu valoare de 977 de monumente. Cu toate acestea, Chişinăul istoric este pe cale de dispariţie. Doar în perioada anilor 2006-2011 au fost şterse de pe faţa pământului 40 de monumente ocrotite de stat. Și alte 17 edificii, declarate prin lege drept monumente, se ruinează pe zi ce trece. Aceeaşi soarta ingrată o au şi vestigiile arheologice. Practica condamnării la demolare a câte un monument pe lună, din cele incluse în Registrul monumentelor din Barasarabia ocrotite de stat, continuă: chiar în ultimele luni, înca trei edificii au fost “asasinate“ sub privirile instituţiilor de drept.

Problema care este vizibilă în Chişinău este distrugerea Chişinăului istoric, starea deplorabilă a monumentelor de cultură, istorie, arhitectura şi arheologie. Este evidentă insensibilitatea culturală a unor politiceni şi funcţionari publici, precum şi lipsa de responsabilitate în exercitarea oblogaţiunilor de serviciu şi voinţa rea a acestora.

O alta problemă cu care se confruntă Chişinăul este dezvoltarea şi protejarea centurilor verzi şi parcurilor atât de multe în Chişinău, viitorul grădinăritului urban, reducerea poluării şi crearea unei arhitecturi şi a unui sistem de transport ecologic şi avantajos din punct de vedere energetic.

Cetăţenii şi tineri ONG-şti doresc să pastreze parcul şi ca el sa fie transformat mai departe într-o zona pe care locuitorii oraşului s-o utilizeze şi de care să fie mândri. Astăzi, sunt utilizate doar unele  zone ale parcului, fapt ce permite construirea de noi clădiri pe terenul neutilizat.

Oraşul Chişinău este cunoscut prin marea sa cantitate de centuri verzi şi parcuri. Fiindcă poluarea actuala şi multe zone industriale nu mai permit promovarea oraşului ca sustenabil şi “verde”, oraşul Chişinău ar putea fi promovat internaţional ca “oraşul pădure”.

O altă problemă care este oraşul istoric ţine de conservarea monumentelor, restaurarea vechilor modele de străzi din centrul oraşului, regenerarea vechilor modele de străzi, regenerarea ariilor industriale, adaptarea noilor arhitecturi şi valorilor care pot fi consolidate pentru a promova oraşul Chişinău.

 O altă problemă este infrastructură de o proastă calitate, care trebuie considerabil îmbunatăţită. Tinerii chişinăueni ar trebui atrenaţi în conservarea farmecului natural al oraşului şi al valorilor istorico-culturale, inspirându-le dragostea fata de oraşul natal. Din păcate, Chişinăul este ameninţat din ce în ce mai pregnant de noi construcţii, în timp ce pieţele publice şi trotuarele sunt, de obicei, utilizate ca parcări ilegale.

Regimul comunist a şters de pe faţa pământului basarabean numeroase biserici, mănăstiri, clădiri şi edificii monumentale. Bolşevicii ateişti au încercat să rescrie istoria neamului nostru, începând cu distrugerea unor spaţii cu valoare istorico-spirituală.

Opus practicii statelor europene de conservare a monumentelor istorice, basarabenii de astăzi, inspiraţi de iresponsabilitatea politicienilor şi a conducerii ţării faţa de valorile istorico-culturale ale meleagurile noastre, tind spre prăbuşirea şi eradicarea acestora. Ar trebui sa luăm un exemplu, din partea statelor care au o personalitate istorico-culturală. Avem nevoie de o schimbare şi nu mă refer doar la partea economică, politică, socială, dar şi la partea turismului cultural- istoric. Trebuie să promovăm valori, credinţe, istorie şi cultura. Dar situaţia din ţară economică, socială şi poltică, ce nu permite implementarea unor proiecte pentru a dezvolta şi a aduce investiţi în ţară şi în Chişinău, ne va fi greu sa ne mişcăm înainte dacă nu ne rupem de trecutul sovietic pe care l-am avut şi să acceptăm de fapt că suntem români de la geto-daci şi să ne schimbăm spre bine, spre un viitor mai bun şi o capitală europeană.

În final, grupările și partidele politice, administrația municipală, structurile administrative de stat ar trebui să ajungă la un dialog întru conservarea patrimoniului istorico-cultural al orașului și al țării în general. Ca să dea dovadă că le pasă de Basarabia în care s-au născut, de capitala pe care o conduc și de locuitorii acesteia.

http://www.blog-pentru-basarabia.ro/concurs-blog-pentru-basarabia/

                                                              Scrisă de Elena Boguș

Anunţ pentru concurs!!

Dragi colegii și prieteni m-am înscris la Concursul Blog pentru Basarabia. Am o rugaminte daca puteti și vreți să mă susțineți cu un vot de încredere din partea voastră. Aș fi recunoscătoare fața de voi și va mulțumesc anticipat, colega și prietena voastră Elena Bogus.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

În şedinţa de ieri, din cadrul Atelierului "Vlad Ioviţă", ce a avut loc la Biblioteca Haşdeu, au venit aceleaşi persoane cunoscute ca de obicei vin. Am întîrziat la această şedinţă, din motive personale. Când am ajuns Dumitru Crudu, le-a dat colegiilor mei de lucru. Le-a dat să scrie două texte diferite.

Primul text să fie o persoană duplicitară sau cu 2 feţe sau cu stării. Iar al doilea text să fie intrigă: intrigă principală şi secundară.

Fiecare ne-am împrăştiat prin sala bibliotecii pentru a lucra fiecare pe foaia lui, dar nu trecut mult timp s-a iscat un mic scandal interetnic foarte dur şi urât în acelaşi timp, pentru că nu am putut să ne concentrăm să scriem.

Dar situaţia s-a calmat şi ne-am apucat să lucrăm asupra lucrului.

Mie personal mi-a venit tot felul de gânduri şi idei în capul meu. Dar a mers bine, mi-am dat drumul şi am început să scriu dintr-o răsuflare. Avem în gând tot textul, toate persoanele, intriga şi dragoste. Mai greu până mi-am dat drumul să scriu, dar într-un final am scris, pentru mine este de fiecare dată un început la ceva anume, şi de aceea mă aşteptam la critici dure la textul meu.

Nu am scris de mult ceva experimentat, dar mai degrabă ceva inventat de mine şi am continuat aşa mai departe,  dar după ce am experimentat, mi-a plăcut că am avut curaj şi iniţiativă să scriu.

După ce am terminat de scris, am trecut la lecturarea textelor noastre şi pe urmă la comentarea lor. Fiecare din noi am criticat şi am comentat despre textele colegiilor noştri.

Dumitru Crudu a spus ceva despre textul Ninei Caraman, că trebuie să fie fluent, curat, că această critică se referea şi la textele mele, pentru că sunt la acelaşi nivel cu Nina.

Critica constructivă este foarte bună, te ajută să munceşti şi să creşti asupra munci tale. Trebuie să citeşti multe cărţi şi de scris cât mai multe texte, pentru a exersa, pentru a-ţi da drumul la inspiraţie. în rest a fost o zi obişnuită, mai nimic nou, acelaşi lucru zi de zi.

                                                                                                           

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Pe data de 11 iunie s-a tinut sedinta la Hasdeu, din pacate nu am fost prezenta la sedinta, am fost ocupata, dar am rugat-o pe Nina sa ma informeze cu privire ce au facut colegii mei la sedinta. Imi pare rau, ca nu am fost, ca as fi vrut sa fac exercitile pe care Dudu ne le pune sa facem. Este o idee buna pentru cei care vor sa devina prozatori sa facem cat mai multe exercitii dar sa fie si viarti cat mai multe a prinde sa facem cat mai multe. Sa ne fie mult mai usor, sa scriem o proza buna. Dar saptamana viitoare recuperez cumva lipsa mea de sambata asta, la care nu am fost.

Acest text am preluat din ce a scris Nina la atelier si cat am inteles din el. Dar a fost greseala mea ca nu l-am citit si pe urma sa-l scriu dupa spusele mele.

Sedinta s-a inceput, in timp ce Dudu a venit iar cu ideea de mai scrie un exercitiu, ce a preluat dintr-o carte care a citit-o si le-a dat colegilor mei. Cartea din care a citit Dudu este Mimesis Reprezentarea realitatii in literatura occidentala. Daca am intele eu bine din ce a scris Nina pe foaia care mi-a dat sper sa fie corect ce le-a dat colegilor, Dudu. Sa scrie un text cu tensiune maxima, degresiune, scopul actiunii sa fie si mai mare.

Colegii mai au avut o ora la dispozitie, pe urma au inceput ca fiecare sa citeasca, Fiecare si-au spus o parere in prvinta fiecarui text al colegului sau.

S-a trecut la criticile textelor a colegilor mei.

Din textul lui Valerian Ciobanu, toti si-au spus o parere, ca este un text pornografic, Colegii mei au dat o concluzie ca faptul ca el a scris textul dintr-o bucata deja scrisa. "Si doar spre sfarsitul textului a mentionat de fapt ca era scris anterior" a zis Valerian Ciobanu

Natalia Graur a scris impreuna cu Cristi si le-a placut colegilor despre text, a fost cel mai reusit text a mai spus Dudu.

La sfarsitul atelierul colegii mei au plecat la cafeneau de langa parca si au continuat mai departe cu proza Ecaterinei. A fost interesanta pacat ca nu am fost.:) Dar recuperez smbata viitoare.

Cenaclul Republica

Azi, 10 iunie la ora 18.30 la bilbioteca nationala a fost open mic, unde fiecare tanar scriitor ne-a citit din poeziile lui. Si pe urma la ora 19.00 am trecut la cel mai astept eveniment Lansarea romanului Taramul lui Sasa Kozak de Iulian Ciocan.

Moderatoarea a fost Moni Stanila.

Am avut invitati foarte importanti Vladimit Besleaga si Andrei Burac, Dumitru Crudu, Alexandru Vaculovski si tineri cititori si critici.Cenaclu a fost foarte interesant sa povestit sa glumit si sa criticat in  laudele prozatorului.

Fiecare si a spus o parere despre romanul lui Iulian Ciocan. A fost o seara interesanta sa servit ceai si cafea si s-a mancat placinte cu branza si cartofi.:) Mersi Ecaterina pentru placinte. Am uitat sa ti multumesc!!

Poze preluate de pe Blogul Cenaclu Republica

Concurs " Blog pentru Basarabia"

M-am inscris in concursul "Blog pentru Basarabia". Uitandu-ma de curiozitate si fiind foarte curioasa sa vad despre ce este vorba, mi sa parut interesanta ideea de a scrie ceva despre Basarabia. Va sugerez si voua dragi mei colegii sa va in scriti la concurs si sa luati parte si voi.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Azi, inainte de a pleca la sedinta le-am cules cirese colegilor mei de la atelier, am vrut sa le fac o bucurie si sa-i servesc cu cirese de la mine din gradina. Afara era cald si frumos, o zi spuberba de-a sta la o terasa cu colegii. La biblioteca am gasit-o pe Elena si pe urma au venit si restul. Intre timp venise si Ion un lighean de capsuni,am mancat cu pofta pentru mult timp. Chiar vroiam sa mananc cu pofta asa cand ai o gradina de capsuni si te duci sa mananci zilnic din gradina. Dudu iar ne-a pus la un exerctiu de a scrie o proza(la inceput a venit cu ideea de scrie Matchovski, dar dupa aia sa renutat din motive ca nu sa citit). Pe urma, sa ajuns sa scriem o proza cu diferite subiecte, dar sa respectam regula, sa fie tensiune, neasteptat, actiuni intamplare, sa fie cap coada. In mintea mea , se conturase ceva, aveam ceva idee cu subiectul sa fie la sat, ceva umor si parodie. Dar cand sa-l pun pe foaie nu mai puteam sa-l scriu ca nu se leaga ca nu pot sa scriu, am renuntat sa mai scriu, cu parere de rau. Normal ca imi era o ciuda de ne descris ca nu aveam inspiratia de care am nevoie sa scriu si macar odata normal. Imi venise in minte ca mai pe acele vechi incepute care nu le-am scris cap coada si as vrea sa le lucrez macar. Am nevoie de inspiratie si de motivatie. Fiecare au scris ceva diferit si interesant pentru inceput. A mers bine S-au comentat si sau spus parerea despre text. La sfarsit dupa dinalizarea sedintei ne-am dus la un ceai cald, la un bar de langa parc si statia de troleu, fiecare a consumat ce a vrut. A fost o seara interesanta si  distractiva, a meritat seara la terasa cu colegii.