Am pornit într-o călătorie prin Oman. Viaţa modernă în Oman este caracterizată
de calm şi deschidere, ceea ce face din această unica destinaţie turistică
excepţională pentru vizitatori care ştiu să apricieze un ritm de viaţă lentă.
Al-Batina este o câmpie aflată pe coastă, în golful Oman. Are o lungime de
270 km şi ajunge până la poalelor munţilor Al-Hajar al-Gharb şi Al-Jabal al-
Akhdar. Se întinde între Khatma al Malaha spre nord, ajungând până în Ras al Hamra,
în apropiere de Muscat. Acest loc este renumit pentru plajele sale şi
pentru coastele acoperite de pâlcuri de palmieri. Totuşi,
natura nu e singura comoară locului. În Al-Batina am putut afla mai multe
despre cultura şi istoria Omanului. Aici se află fostele capitale ale
ţării, Ar-Rustak şi Sohar, numeroase
castele şi fortăreţe, precum Ar-Rustak, Nakhl, Sohar, Al-Hazm, Jibrin, Barka şi
Bait An-Naman. Acestea sunt un exemplu minunat de arhitectură defensivă. Regiunea
este renumită şi pentru obiectele de artizanat. Aici sunt produse frumoasele hangere omaneze, obiecte de
ceramică, articole de piele şi o delicioasă halva. Călătoria noastră continuă mai departe de Al-Batina, ne îndreptăm către vechiul şi fosta capitală a Omanului, Sohar.
Călătoria pe coastă începe în Sohar, un oraş cu 100.000 de
locuitori. Este reşedinţa modernă a sultanului, dar şi fosta capitală istorică
a Omanului. Aici s-a născut şi renumitul personaj "Sindbad Marinarul" din "O mie
şi una de nopţi". De-a lungul istoriei şi până în prezent, oraşul s-a dezvoltat
datorită bogăţiilor solului şi a mării. În apropierea oraşului, se află zăcăminte
bogate de cupru, care au început să fie exploatate încă de acum 5000 de ani. În
prezent funcţionează doar trei mine. Celelalte monumente istorice şi pot fi
vizate. Tot aici se află şi una dintre cele mai
mari rafinării din lume şi un port internaţional.
În zona această se află impunătoarea fortăreaţă, în care se află un muzeu
deosebit de interesant. Masiva construcţie albă încojurată de ziduri impunătoare, a fost ridicată de portughezi în prima jumătate a secolului al
XVI-lea. În muzeu deschis aici în 1993
se află exponate unice, care prezintă istoria Soharului.
După călătoria din Sohar, continuăm călătoria spre Barka, unul dintre cele mai vechi oraşe de pe coasta golfului
Oman.
În trecut, oraşul făcea comerţ cu porturile din Africa de Sud, India şi golful Persic,
cunoscând o înflorire economică extraordinară, în special în timpul dinastiilor
Al-Jariba şi Al-Bu Said. Fortul Bait-An- Naman este un vestigiu al celor
vremuri. A fost construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea de imanul Saif
ibn Sultan al-Jaber. La îndemnul său, în
jurul zidurilor fortăreţei s-au plantat
mi de cocotieri.
Situat în apropriere de coastă, fortul Barka este considerat unul dintre
cele mai impunăatoare din Oman. În
interior, se află inscripţii cu numele lui Ahmad ibn-Said, al-Bu Said, primul
iman din dinastia Al-Bu Said, renumitul învingător al perşilor.
După ce am părăsit regiunea Al-Batina, ne-am îndreptat spre Qurazzat, un
set de pescari aflat la sud-estul de Muscat. Piesajul seschimbă simţitor,
vegetaţia abudentă fiind înlocuită de copacii noduroşi şi spinoşi ai zonei
deşertice . În zare, se văd vârfurile întunecate şi sumbre ale munţilor.
Stâncile ascuţite de pe coastă vă vor despărţite de apele de turcoaz şi de
plajele care se întind pe mai mulţi kilometri.
Ultim punct al călătoriei în această seară de-a lungul coastei este Sur,
aflat la 150 km de Muscat Linia şerpuită a coastei formează mici golfuleţe
pitoreşti, cu apă turcoază. Atracţia acestui loc este, cu siguranţă, Bimmah
Sinkhole, ( Casa Demonului) o depresiune carastică, legată de mare printr-un
tunel inundat de apă.
A doua zi ne vom duce pe alt traseu interesant este Moscheea
Al-Khor. Lângă fort, am putut admira moscheea Al-Khor, consturită de sultanul
Qaboos bin Said Al Said. Renumita moschee a sultanului are un minaret tipic cu
cupolă albastră.
În partea de est a golfului se află portul
geamăn, Al-Jalali, legat de continent doar printr-un pasj strâmt, cu
scări înguste, aflat în apropierea portului. Acest fort impresionant este
considerat unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură veche a
oraşului Muscat. A fost restaurat sub îndrumarea sultanului Qaboos bin Said al
Said şi găzduieşte adesea membri ai familiei regale, şefi de stat sau demnitari ai altor ţări.
Arhitectura fortului subliniază forţa acestuia. Zidurile impunătoare, groase,
şi solide, cu creneluri dispuse regulat, pot fi
văzute la distanţă. Uşile masive, ţintate, permit accesul din curtea
mare în nişte încăperi a căror destinnaţie este greu de identificat. Se
presupune că într-una dintre acestea, lipsită de ferestre, erau ţinuţi
întemniţaţii. Restul fortului are o structură extrem de complexă. În trecut,
probabil că acest lucru făcea mai dificilă cucerire sa de către inamici. Şi în
prezent,vizitatorii pot rătăci ore întregi prin labirintul de scări, camere şi
turnuri.
În încăperile aflate în turnul
central al fortului s-a deschis un
muzeu. Colecţiile unice de aici prezintă istoria, arta şi cultura Omanului.
Palatul sultanului, Al–Alam, este o adevărată capodoperă a noii arhitecturi
orientale, fiind considierat cea mai
fumoasă clădire din Muscat. A fost construită în anul 1972 de către sultanul
Qaboos bin Said al Said. Am putut admira doar faţada exterioară a clădirii şi
poarta impresionantă( Bab Al-Kabir) a palatului, deoarece accesul în reşedinţa
sultanului este interzis.
Coloanele înalte, arcadele ,
ornamentele aurii, albastre şi verzi, detaliile de fier forjat... toate acestea
conferă palatuluiun aspect de basm, ireal.
Mi-ar place să vorbesc despre minunăţiile Omanului, de zonele în care am fost
şi am rămas fascinată de frumuseţiie pe care le-am văzut. A fost o visare
continuă, încă nu mă puteam trezi, din aceea visare. Omanul este o ţară în care
nu ai vrea să pleci niciodată, şi sunt locuri în care ai vrea să mergi de mai
multe ori în acele locuri şi să rămâi acolo.
Încă ceva interesant am descoperit cât am citit despre Oman că i se mai spune şi „Ţara celor o mie de
forturi”. Este şi normal, având în vedere că aproape în fiecare oraş din Oman
există un fort. Cele mai multe dintre acestea au apărut în timpul dinastiei Al-
Jariba, care a adomnit în Oman între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Forturile, înconjurate de ziduri impunătoare, protejau oraşele şi satele din
apropiere. Forturile, aveau provizii de apă şi de alimente, pentru a putea
rezista în faţa unor asedii prelungite. În multe dintre aceste, existau
tuneluri de câţiva kilometri, prin care se aduceau provizii şi hrană
luptătorilor. Cele mai renumite forturi sunt Al-Jalali, Al-Mirani, Nakl, Ar-Rustak,
Sohar, Nizwa, Bahla, Kurajjat, Al-Hellah, Al- Chandak, As- Suwaik, Barka, Bait
An-Nuaman, Al-Hazm, Ibri, Bait Ar-Radaida, Al –Muntarib, As- Sunasila, Bilad Sur, Ras al Hadd, Mirbat, Sada şi Taka.
Primul loc pe care l-am vizitat, este la sud de Muscat se află oraşul Nizwa,
tot o fostă capitală istorică a Omanului între secolele al VI-lea şi al
VII-lea. Din Muscat, aici se poate ajunge pe un transeu care străbate lanţul
muntos Al-Jabal al Akhadar. Piesajele întâlnite de-a lungul drumului îţi taie practic răsuflarea. Pantele abrupte,
cu stânci colţuroase, multicolore, sunt întrerupte de văi înguste ici şi colo,
în acest peisaj arid, am putut vedea mici sate, agăţate parcă, pe pantele
ameţitoare, mici moschei şi turme de capre care găsesc pe stânci..
La nord de Nizwa, se află Al-Hamra, este un astfel de sat. Uliţele sunt
înguste, care şerpuiesc printre terasele stâncoase, alcătuiesc un labirint
complicat cu scări, poteci şi chiar tuneluri. Acestea sunt străjuite de case
înalte, construite din piatră şi lut. Satul s-a dezvoltat aici datorită unui
pârâu care vin din munţi şi care asigură apa necesară pentru culturi şi pentru
locuitori. Pe drum spre Nizwa, am trecut pe lângă, Bid-bid un orăşel faimos pentru covoraşele
din frunze de palmier şi pentru produsele ceramice, dar şi pentru fortul de
aici. În prejurimi, am văzut aproape 40 de turnuri de apărare, care fac parte
dintr-o centură de fortificaţii vastă. În spre sud, se află orăşelul Samail,
umbrit decurmali, unde s-a născut Mazin ibn- Ghaduba, cel care a construit
prima moschee din Oman. Din păcate, s-a păstrat doar fundaţia acesteia,
moscheea fiind reconstruită de mai multe ori. În apropierea oraşului, se află
Wadi Samail, una dintre cele mai mari văi din Oman.
În sfârşit, Nizwa. Oraşul se află într-o vale largă, umbrită de
curmali. Aici se găsesc nenumărate, monumente istorice restaurate, oraşul fiind
cel de-al doilea din Oman în ceea ce
priveşte importanţa turistică. Fără îndoială atracţia turiştilor va fi atrasă
de numeroasele moschei. Moscheea Jama, cu minunata sa cupolă, Soal, Ash-
Shawathinah, Ash- Sharia, Al-Alin, Ash- Sheikh.
Ne îndreptăm spre fort Nizwa. Fortul Nizwa a fost construit la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul sultanului-iman Bin –Saif Al-Jaber I.
Acest fort este cel mai des vizitat de turişti. Stilul său ilustrează puterea
pe care oraşul o avea în acele vremuri, fiind un bun exemplu de arhitectură
militară omaneză.
Turnul circular are o înălţime de 35 de m şi un diametru de 45 m, fiind
considerat cel mai înalt din ţările arabe. Fundaţiile sale masive ajung până la 30 m adâncime. Intrarea în fort este
păzită de două tunuri, din cele 24 care au fost cândva aici. După ce am trecut de poartă, ne-am pierdut într-un labirint de scări, pasaje, coridoare şi săli. Alte patru turnuleţe
apără vârful turnului. Pe unul dintre acestea este gravat numele
sultanului Bin- Saif Al-Jaber. În
jurul tunurilor se află nişte ghiulele mâncate de rugină.
Dincolo de zidurile oraşului se află bazarul, care este mai mic decât
renumit bazar din Muttrah.
Bazarul a fost restaurat şi amenajat, pierzându-şi
oarecum farmecul oriental. Aici vânzătorii vă vor oferi hangere khanjar,
bijuterii din argint, vase din alamă, articole din piele şi ceramică. Produsele
alimentare se vând în hală acoperită. În apropierea de bazar se află un
restaurant omanez tradiţional. Dacă veniţi prin zonele aceste pline de farmec
puteţi să vă îndrostiţi şi să nu plecaţi. Aici puteţi să savuraţi cafeau
condimentată, turnată dintr-un ibric de alamă într-o ceşcuţă de porţelan. Cei
care beau cafea stau pe covoraşele de pe jos şi ronţăie curmale proaspete. O
atmosferă cu adevărat orientală.
După ce am părăsit Nizwa, am mers spre vest, spre Bahli – oraşul magiei negre. Unii localnicii cred vrăjile
făcute aici le pot aduce ghinion oamenilor. În folclorul omanez, "demonii de aici sunt vinovaţi pentru tot răul
din lume".
La 540 de km de Muscat, legiunea Al-Wusta este o zonă întinsă, deşertică,
din centrul Omanului, mărginită la vest de deşertul Ar-Rub al- Khali. Până de
curând, a fost locuită de triburile seminomade de beduini, care se ocupau cu
creşterea caprelor şi a cămilelor, cu ţesutul şi realizarea de produse
artizanale. În această zonă, până în prezent, aici mai trăiesc doar beduinii
din tribul Harasis, în deplină armonie cu natura, fiind o parte integrantă a acesteia.
Dezvoltarea regiunii a atras investiţiile guvernamentale: s-au construit
spitale, şcoli, fântâni arteziene, precum
şi drumul care leagă capitala Omanului, Muscat, de oraşul aflat în sud,
Salalah. Aici se află cele mai multe sonde petroliere în funcţiune.
Dar cea mai importantă bogăţie a zonei Al- Wusta o reprezintă natura.
Această zonă cu câmpii acoperite cu petriş, cu dune, cu vârfuri stâncoase şi
ascuţite, cu peşteri şi cu apele azurii ale Mării Arabiei, este de fapt, o
imensă rezervaţie naturală.
În zona centrală din Al-Wusta şi pe coasă se află multe peşteri. Din multe
dintre acestea, precum Al-Raki, Al-Masak sau Qataar, ies izvoare, ale căror ape
se adună în rezervoare de suprafaţă. Din păcate, apa lor nu este potabilă.
Deosebit de interesante sunt grotele de pe malul mării, făcute de mâna omului.
Din partea cetrală a acestei zone ne-am îndreptat spre est, pentru
ajunge în Al- Dukm, un oraş aflat pe malul Mării Arabiei. Pe drum se văd dunele
de sare, câmpia Ashtaan, înconjurată pantele abrupte ale munţilor şi acoperită
de acacii.
În regiunea Al-Dukm, coasta e un loc deosebit, o minunată oază, cu climă
blândă şi cu plaje acoperite de diferite scoici multicolore. Şi piesajul este
neobişnuit. Am văzut golfuri largi, nisipoase golfuleţe stâncoase şi o grămadă
de stânci cu forme ciudate. Delfinii şi broaştele ţestoase înoată atât de
aproape, încât le puteţi zări de aproape, încât le puteţi zări fără prea multe
eforturi. Nisip fin, apă curată, vânt răcoritor şi sate de pescari aproape
părăsite.
În sudul Omanului, se află Zufar(Dhofar), o regiune cu adevărat deosebită. Zonă
de pe coastă este opusul a tot ceea
ce am văzut până acum în Oman. Pământul
este fertil, iar recoltele sunt bogate. Fertilitatea solului se datorează
condiţiilor climatice deosebite. Deşi
Omanul este aproape lipsit de precipitaţii, în regiunea Salalah, timp de
câteva luni pe an, suflă musonul(
Khareef), care aduce ploaia.
Preciipitaţiile schimbă complet piesajul- zonele deşertice, aride, se tranofrmă
într-o oază acoperită de curmali şi cocotieri. Apare o vegetaţie tropicală
abundentă, de pe stânci se scurge apa, iar râurile încep să irige păşunile.şi
culturile din zonă.
Este cunoscut şi pentru tâmâia care creşte în această zonă producătoare de
culturi de cereale, cartofi dulci, citrice. Încă din vechime, sultanatul Oman a
fost renumit pentru producţia sa de tămâie, numită şi rişină de tămâie,
deosibit de preţuită în Antichitate. Tămâia era transportată cu caravanele în
porturi şi trimisă în Marea Mediterană, în Marea Roşie, în Mesopotania, India
şi China. Tămâia sosită din ţările arabe era transportată de caravane în Petra,
apoi în Gaza şi Damasc. Tămâia care trebuia să ajungă în Egipt era transportată
prin Coptos spre Alexandria. Siturile arheologie Shisr(Ubar), Khor Rori
(Sumhuram), Al-Balid şi Wadi Dawkah au fost punctele cheie pe Drumul Tămâii.
Pâmântul din Zufar nu e doar fertil, ci ascunde şi secrete. În 1992, în
urma analizării unor fotografii făcute din satelit în partea de sud a Omanului,
s-a constat că, în apropiere de Ubar, în nisipurile deşerturiui Ar Rub al
Khali, se ascunde ruinele unui vechi oraş. Cercetările au arătat că pereţii înalţi, coloanele
impunătoare şi obiectele ceramice datau din anul 100 î. Hr.
Capitala Zufarului este Salalah, este unul dintre cele mai mari aşezări la
1040 km de Muscat. Faptul că e situat atât de departe de capitală nu înseamnă
că este un oraş de provincie. Salalah este motropola tămâiei.
Începuturile aşezării datează din anul 325 î.Hr., când în locul actualului oraş Salalah se află vechiul
Al-Balid. Oraşul a început să se înflorească de abia în secolul al X-lea, când
reginea Al-Balid a fost ocupată de civilizaţia Manjawi, Al –Balid a devenit
unul dintre cele mai importante oraşe arabe de pe aşa drum al Tămâii. Bodgăţia
de atunci s-a datorat, în primul rând, comerţului cu răşina produsul de
arbustul Boswellia sacra şi arborele de
smirnă pe care vechii egipteni începuseră s-o folosească cu 4000 de ani î. Hr.
Tămâia era exportată aproape în întreaga lume cunoscută: China, India, Africa
de Sud, Irak şi Europa.Vasele pleacau din portul aflat în apropiere în Sumhuram( în prezent Khor Roril), un oraş
care a apărut cu cel puţin 3000 de ani î. Hr.
Astăzi, oraşul se hrăneşte încă din reputaţia sa, frumoasele vase pentru
tămâie fiind obiectele cele mai vânate în souk.
Al-Balid nu este singurul sit arheologic din Salalah. Şi în Al-Mughsil am
găsit ruinele vechilor ziduri, morminte
şi moschei. În Razzat, se află morminte preislamice, iar în At-Ain Hamran,
ruinele vechiului fort. Însă ceea ce-i atrage în Salalah pe mulţi turişti, în
special pe musulmani, sunt mormintele profeţilor. Ar trebui vizitaţi măcar unul
dintre ele, de exemplu cel aflat dauspra oraşului., în Jabbal Qara.
Descris în Coran ca fiind mormântul profetului Azub(Iov, în Biblie), aceasta se
află într-o clădire micuţă, cu copolă.
Salalah nu adăposteşte doar vestigii ale clădirilor istorice.
Piesajele frumoase, plajele întinse din
Khandaq, Qurum, Dahariz şi Al-Mughsil, dar şi izvoarele Razzat, Sahnout, Hamran
şi Yarziz atrag aici o mulţime de turişti dornici de linişte. Vestigii ale
Antichităţii am putut vedea în oraşul Taqah, aflat la est de Salalah.
După un tur atât de solicitant al oraşelor, am putut să ne întoarcem în
sânul naturii. Plajele nisipoase, piesajele pitoreşti ale Wadi Darbat şi Wadi
Althum, izvoarele, peşterile, golfurile, păsările.... Sunt prea multe lucruri
frumoase care vă aşteaptă pe coastă pentru a le putea enumera pe toate. Unul
dintre acestea este Khaur Suli, din apropiere de Taqah, într-un golf. Aici
diversitatea faunei şi a florei este uimitoare.
Ultima zi ne îndreptăm spre Musandam este cea mai nordică regiune din Oman,
separată derestul ţării de teritoriul Emiratelor Arabe Unite. Promontoriul
stâncos al peninsulei se învecinează cu strâmtoarea Ormuz(Madik Hurmuz), unul
dintre cele mai frumoase trasee maritime din lume. Mulţi sunt de părere că
peninsula Musandam este unul dintre cele mai frumoase şi sălbatice locuri din
lume. Defileurile adânci, numeroasele văi şi marea de turcoaz ascund o floră şo
o faună extrem de bogate şi de
diversificate În ceea ce priveşte
piesajul, aceasta seamănă cu.. Scandinavia, golfurile sale lungi aducând foarte
mult cu nişte fiorduri. De aceea, regiunii Musandam i se mai spune şi
„Norvegiei Arabiei.”
Călătoria noastră începe în Khasab, cel mai important oraş al regiunii.
Aici nu există prea multe atracţii. Străzi cu mănunchiuri suspendate de cabluri
electrice şi de telefonie,, un centru micuţ, umbrit de palmieri, şi un bazar
tradiţional în care se găsesc de toate: vase, ţesături, articole din ceramică.
Am vitzitat şi fortul din secolul al
XVII-lea, înconjurat de ziduri.
Adevăratele atracţii ne aşteaptă însă în afara oraşului. Acestea sunt
fiordurile cu apă limpede, unde se zbenguie delfini, precum şi lanţul mntos
Al-Hajar al Gharb, locul ideal pentru un safari montan.
În partea centrală a peninuslei se află cel mai înalt vârf din această
zonă, Jebel al-Harim(2087 m).
În vârf se poate ajunge pe drumul şerpuit,
străjuit de stânci. Urmând acest traseu, am putut trece peste o vale, de o
câmpie micuţă, de câteva sate de munte, răspândite de pante. De pe platforma de
belevedere aflată înainte de a anjunge în vârf, am putut vedea parte de o
minunată panoramă a peninsulei.
Aici se termină călătoria mea prin Oman, am văzut multe locuri frumoase şi interesante. Vă recomand să vizitaţi Omanul şi locurile pe care vi le-am descris, aveţi ce vedea, şi puteţi să rămâneţi cu impresii şi cu amintire frumoasă şi plăcută.
