O cană de apă la azilul de bătrâni - continuare

Continuarea textului dramatic

Scena 2

 În cabinetul directoarei se auzea telefonul. O femeie de vreo 45 de ani, se apropie şi răspunde.

Sofia N: Alo! Cinei? Ah! Dvs dl Filipescu! Poftim! Bineînţeles! Vă aşteptăm!

La ce oră? Bine la revedere! Pune receptorul şi iese din cabinet.

În timp ce vorbea Sofia Nicolaevna la telefon, pe colidorul azilului trecea o femeie în căruciorul cu rotile şi auzi de conversaţia. Sofia Nicolaevna foarte agitată şi speriată iese din birou, o vede pe Elizaveta o salută.

Sofia N: Buna! Dvs sunteţi aici. Ce ma-ţi speriat!

Elizaveta: Buna ziua Sofia Nicolaevna! Mă scuzaţi că v-am speriat!

Elizaveta rămâne în urmă. Iar Sofia Nicolaevna bate în uşa contabilei şi intră la ea. Elizaveta o urmă şi se opri în dreptul uşi contabiliei. Să asculte ce vorbesc cele două.

Sofia Nicolaevna intră în cabinetul Verei Alexandrovnei, într-o lăsuflare. Vera Alexandrovna era ocupată la calculator. Cele două se salută.

 Sofia N: Buna Vera!

Vera: Buna Sofia Nicoaevna!

Sofia Nicolaevna: Vera ştii că avem o problemă mare(oftă).

Vera Alexandrovna: Ce problemă avem Sofia Necolaevna? Ce s-a mai întâmplat?

Sofia Necolaevna:  Am intrat în casa cea mare cu totul. Azi dimineaţă am primit un telefon de la minister. A sunat iar Filipescu. M-a anunţat că vin să fac o inspecţie la azil. Dacă află cei de la minister, că banii care au dat pentru cheltuielile administrative, nu au fost cheltuite pentru ce trebuie, o să păţim rău de tot. Dacă ne vor întreba ce am făcut cu bani? Ce le vom zice?

Vera Alexndrovna ai făcut raportul pe ce am cheltuit bani?

Vera Alexandrovna:  Iar vin aştia? Ce mai vor de la noi. Dată trecută au venit în inspecţie. Acum iar. Nu am făcut raportul Sofia Nicolaevna.

Vera Alexandrovna se enerva şi mai tare.

Sofia N:  Liniştiţi-vă Vera Alexandrovna. Pe degeaba vă enervaţi. Trebuie cumva să ieşim din situaţie. Nu trebuie să-şi dea seama de ce am făcut noi. Cum nu ai făcut raportul? Tu ştii că trebuie să-l faci până la ora 18? Cu sigurnaţă ne va cere raportul pe ce am cheltuit bani pentru adrministrarea azilului. Ce le vom zice?

Vera A:  Dar nu m-am gândit că vor veni aşa degrabă.Lasă că voi face raportul. Dar mă gândesc de unde voi face rost de chitanţe, pe ce am cheltuit noi?

S.N: Lasă tu chetanţele le iau asupra mea. Iar tu fă raportul până la ora 18, trebuie să fie gata. Dacă vine Filipescu şi Gavriluţă, iar se va lega de ceva. Aşa cum s-a legat data trecută. Acum nu trebuie să dăm motive de suspiciune că aici ar fi ceva nereguli. Că nu, vai de capul nostru.

Sper că nu ai zis nimănui? Sper să nu afle nimeni.

V.A.: Nu am zis nimănui, cum credeţi dvs?! Să avem grijă că aceşti pereţi au urechi. De când lucrez aici sunt atentă la fiecare mişcare. De nu cădem în groapa săpată de noi.

S.N: Da! Ai dreptate! Nu m-am gândit la asta! Trebuie să fim atente, că aici avem duşmani mulţi. De când am anunţat că vom da bătrâni afară. Cine ştie care ne sunt duşmani noştri?Sau dăcă îi avem deja făcuţi printre mortăciunile astea.

Dar să mă uit pe colidor dacă nu cumva ne spionează careva!

Sofia Nicolaevna se îndreaptă spre uşă. Deschide uşa, nu era nimeni. Se uita pe o parte, pe altă parte a colidorului nu era nimeni.

S.F Of!! Ce bine că nu este nimeni( A răsuflat uşurată) A închis uşa.

Mătuşa Elizaveta a intrat în camera de alături când le-a auzit pe cele două femeie vorbeau, care să verifice dacă nu spionează careva.

Sofia Nicolaevna: Mă duc să vorbesc cu bucătăresele, să prepare ceva bun. Că doar avem oaspeţi la noi în vizită. Pe urmă mă voi duce şi voi anunţa bătrâni că vin la noi cei de la minister. Să se pregătească pentru vizita de la ora 18.

Am o rugăminte la tine, te rog până la ora 18 să fie gata raportul? Am să-ţi aduc chitanţele acelea ca să adaugi la raport.Sa vadă pe ce am cheltuit noi.

Stai fără griji V.A. că se va rezolva.

Sofia Nicolaevna a ieşit din cabinetul contabiliei şi închise uşa după ea. Se duce în direcţia bucătăriei.

 

Scena 3

În altă cameră undeva la etaj mai jos. Bucătăreasa Dusea a adus mâncare la Moş Filimon.

Moş Nichifor stătea în camera lui cu scrisoare în mână, o citea şi o recitea. Era ora prânzului, nu se duse la cantină să mănânce cu toţi odată. Ramase la el în cameră.

În cameră lui Moş Filimon intră bucătăreasa Dusea, să-i aducă de mâncare.

Bucătăreasa Dusea: Dar mata, ce stai aici? De când te aşteptăm la masă? De ce nu ai venit?

Moşul Filimon Tace. Bucătăreasa îi pune mâncare în farfurie şi un pahar cu ceai, o felie de pâine unsă cu unt şi magiun. Ea vede scrisoarea în mîna bătrânului se duce şi o ia cu forţa.

 Bucătăreasa Dusea: Cine ţi-a trimis scrisoarea asta?! Ia să văd.

Bucătăreasa Dusea deschide scrisoarea şi o citeşte. Ochii mari ai bucătăresei, se făcu ca două cepe. Zâmbetul ei este ironic.

Dusea:  Ah!! Mata moşule nu te îmbăta cu apă rece. Coboară cu picioarele pe pământ şi numai visa. Că feciori matale şi-a luat talpaşiţa şi de mut a uitat de tine.

Bucatăreasa se plimba prin camera moşului, cu scrisoarea în mână şi o analiza atent.

Dusea :  Dacă nu a venit până acum să te vadă, înseamnă că iaţi adio de la ei. Îşi văd de viaţa lor, de soţii şi de copii. Nu mai au timp şi de matale. De când lucrez aici, foarte rar vin să-i iei acasă pe bătrâni. Iau adus aici şi îi lasă pe capul nostru. Ce să mai vorbesc de vizitat, vin foarte rar.

Bătrâni aştia sunt bataie de cap pentru copii lor. Nu-i mai pasă! Şi ce are să facă cu ei? Unde să-i ţină la bloc, nu au loc unde să se mişte, da păi să aibă grijă de bătrâni.

În zilele noastre, copii nu mai au nevoie de părinţi lor. Astea sunt vremurile, grele vremuri am ajuns. Beţi de voi bătrâni, aţi ajuns aici, în loc să primiţi o cană cu apă la bătrâneţe.

Vin la noi şi îi lasă. În ziua de azi, tineri îşi uită de părinţii lor. Cui le trebuie, atâta bataie de cap, trebuie să le dai o cană de apă când au nevoie. Dar aşa tineri s-au dezis de ei. Şi de cană au uitat.

Aşa, au ajuns în ziua de azi, copii pleacă peste graniţă.  Uită de copii şi de părinţii lor. Vin şi îi lasă la azil şi la casa de copii. S-au îi lasă pe stradă. Fără educaţie fără nici un acoperiş deasupra lor. Ajung mai târziu infractori şi criminali.

Hai că trebuie să plec, să las palavrageală. Că de nu ne apucă seară. Mai trebuie să duc de mâncare şi la alţi bătrâni. Nu numai matale nu ai venit la masă azi. Mai sunt şi alţi ca matale, care nu vin la masă. Vin eu şi trebuie să le aduc. Pe deasupra îmi plătesc bine pentru serviciile prestate.

Ah, era să uit să-ţi spun ştii că mata ai uitat să plăteşti că te servesc! S-a adunat la contul matale. Dacă nu plăteşti nu-ţi mai aduc mâncare în cameră.  Ai să vii singur la bucătărie ca toţii bătrâni.

Ştii că s-a anunţat să fie daţi afară bătrâni din azil?! Cu siguranţă ai aflat! Acum mai ieşi pe afară, nu sta de unul singur în cameră că nu e aer aici!

Dacă ne le-ai plătit pe asistente, nici nu a trecut pe la tine?! Ce miros închis e aici. Mai dute mata pe afară că te vei simţi mai bine.

Bucătăreasa deschide geamul pentru aerisire, şi aruncă scrisoarea motolită într-un colţ şi pleacă.

Ieşi din camera bătrânului şi plecă la ceilalţi bătrâni, care nu au fost la masă.

Moş Filimon se ridică de pe pat şi se duse să-şi ia scrisoarea din colţ.  Ia paharul în mână şi-l duce abia-abia la gură. Desfăcu scrisoarea şi o îndreptă.

După ce Bucutăreasa Dusea se duse la ceilalţi bătrâni. Intră în bucătărie. Unde o găsi pe Marioara. Punea în cratiţă macarea rămasă, ca să o pună în frigider.

Dusea:  Auzi fă Mărio, iar am fost la Moş Filimon! Iar stă singur în cameră. Un miros de urină şi de nespălat, că ţi se întoarce stomacul pe dos. De s-ar duce mai repede de la azil, că m-am săturat de el. Să vină alţi bătrâni cu banii.

Mărioara :Hai Dusea nu mai la banii te gândeşti?! Gândeşte-te, dacă ar fi maica-ta în locul lui. Ce ai face? La fel te-ai comporta cu ea, ori l-ai aduce aici? Cu siguranţă nu?

Maricica : Ai milă de Moş Filimon! Că toţi vom ajunge bătrâneţe?! Cine ne va aduce o cană de apă la bătrâneţe? Trebuie să le purtăm de grijă. De aceea statul ne plăteşte salariul, nu avem dreptul să le luăm din pensie. Ei plătesc şederea.Nu au dreptul să ne deie banii, dacă află cei de la asistenţa socială că luăm banii de la pensionarii. Ne vor închide!! Înţelegi ce vreau să spun.?!

Dusea: Mai taci Fă Maricică!! Nimeni nu va afla că noi luăm banii de la bătrâni, Sofia Nicolaevna ţine totul sub controlul ei. Îi sperie pe bătrâni ca să-şi ţina gura. Tu cum crezi, că aşa este linişte la noi. Nimeni nu deschide, nici măcar Moş Filimon. Sofia Nicolaevna îi ţine sub tensiune în permanenţă.

Măricica: Mai taci Fă proasto! Oricum adevărul va ieşi la iveală. Nimic nu rămâne ascuns pentru mult timp. Că nu mai la bani te gândeşti! Bani ţi-a sucit minţiile! Numai cu gândul la banii stai, dar nu te gândeşti la păcatele tale. Nu mai prostii îndrugii pe gura aia.

În timp, cât cele două bucătărese vorbeau, pe uşa bucătăriei intră Sofia Nicolaevna.

Directoarea instituţiei Sofia Nicolaevna, era o rusoaică, blondă şi al dracului de rea. Avea în jur de 50 de ani. Nu-i păsa de cei din jurul ei. Era cu gândul la bani. Viaţa ei se învărtea în jurul banilor. Totul făcea ca să-i fie numai ei bine, şi nu bătrânilor.

Banii care a intrat în azil, s-a cheltuit pe reparaţia instituţiei, mâncare, cheltuieli administrative, salarii, medicamente pentru bătrâni, dar o parte rămaşi îi pune în buzunarul ei.  Nu împarţea cu nimeni.

Toată lumea din azil ştia asta. Dar se temea de ea, era foarte rea şi dură cu lumea de la azil. Chiar şi bătrâni. Când se ceartă sau strigă la cineva, fiecare încearcă să nu-i isea nimeni în cale.

Sofia Nicolaevna :Ce s-a întâmplat? Despre ce vorbiţi? Ah nu! spuneţi că deja ştiu despre cine vorbiţi!? Iar vorbiţi despre Moş Filimon. Ce a mai făcut de data asta?

Dusea : Nimic. Sofia Nicolaevna, stă iar în camera lui şi citeşte scrisoare primită acum 5 ani.

Sofia Nicolaevna: Iar mai stă cu scrisoarea aceea? Cât se poate?! I-am zis lui Moş Filimon  Nichiforevici să le scrie băieţilor  să-i trimată banii. Dar tot nu le-a scris nimic.

M-am certat cu el, din cauza banilor. El tot o ţine că va plăti din pensia lui. Dar îi zic că pensia lui, şi aşa e mică. Nu ajunge pentru mâncare.  Are datorie, dar nu-i pasă. Dar m-am săturat să-i tot explic. Dar el o ţinea pe a lui.

L-am ameninţat că dacă nu plăteşte toată datoria, se va trezi în stradă. Îmi vine să-l dau afară. Am de adus în locul lui, bătrâni. Sunt cereri pentru un pat. Stau la coadă mulţi pentru azilul nostru. Sunt uni care plătesc mult nu mai săl aducă pe bătrâni aici.Dar mai am, acum numai 3 paturi libere. Dar cereri sunt multe.

Dar cu Filimon Nichiforevici, mă mai gândesc ce să fac?! Să-l dau afară sau nu? Încă nu ştiu ce să fac.

Dusea:  Cel mai bine să-l daţi afară. Nici bani nu dă. Până acum nu a plătit

Maricica: Nu, Sofia Nicolaevna fie vă milă de Filimon, nu are unde să se ducă. Rămâne pe drumuri. Unde se va duce? Va cerşii.

Sofia N:  Dar mie ce mi pasă. De când mie să pasă de bătrâni aştia. Care m-am săturat peste cap de ei. Nu mai bani să fie, că ei să moară pe capete, că nu mi pasă.

Maricica: Nu aveţi inimă!

S.N: Ia mai închide gura! Măricico, că nu tu hotărăşti. Cine pleacă sau rămâne, hotărăsc eu.?! Eu decid, ai înţeles!!

Dusea răutăcioasă, chichotea sub nas. Aprobând-o pe Sofia N vroia săi facă pe plac Sofiei N.

Sofia N: Vai! După ce am venit? Ah, am uitat! Iară m-aţi luat cu Filimon şi cu problemele lui, că am uitat de ce am venit aici?!

Dusea: Nu ştiu, Sofia N, de ce a-ţi venit? Cu singuranţă aţi veni pentru ceva important.

Cât femeiele erau ocupate să fac curat prin bucătărie. Sofia N şi-a adus aminte după ce a venit.

Sofia N: Ah! Acum, mi-am adus aminte. Da, fetelor, azi avem oaspeţi importanţi. Azi va veni la noi o Comisie de la Guvern. Vă rog să vă apucaţi de lucru. Să preparaţi ceva bun. Să vadă că avem grijă de bătrâni noştri. Am să dau comandă de prăjituri pentru ceai.

Dusea şi Maricia îi răspunse Sofiei N că va face o mancare bună şi gustoasă, să te lingi pe degete.

Sofia N: Dar eu mă duc să-i anunţ pe toţi bătrâni noştri. Să se băiască şi să se îmbrace curat.

Măricia: Sofia Nicolaevna, la ce ora va veni oaspeţii noştri de la Guvern? Ca să ştim dacă mai avem timp pentru masă.

Sofia N:Da, aveţi timp. Vor veni pe la ora 18. Aşă că aveţi timp destul să pregătiţi o masă gustoasă. Dar eu am grijă de toate.

     Voi vă ocupaţi cu curăţenia în bucătărie şi ospătărie, că le voi face turul prin tot azilul să vadă unde s-au dus banii.

Sofia Nicolaevna le salută pe bucătărese. Ieşise din bucătărie. Pentru a se duce să anunţe tot personalul din azil. Că vor veni de la minister,  azi la azil.

     Tot în acelaşi timp, într-o cameră, se strânse un grup de bătrâni. Vorbeau şi aşteptau să vină Elizaveta.

Mătuşa Elizaveta intră în cameră, era foarte gândurată la ce a auzise înainte. Pe chipul ei, se citea satisfacţie dar şi tristeţe. Se gândea la consecinţele pe care le va trage după protestul pe care îl va face cu bătrâni în faţa comisiei. Se gândea, şi dacă nu o va crede sau nu va asculta cei de la minister. Şi dacă va câştiga Sofia Ni, ce se va întâmpla cu ea cu grupul de oameni care ia întârtat atâta cu înverşunare să o deie afară pe Sofia N. De ce nu am strâns dovezi ca săi arât celor doi când vor veni?! Dacă nu mă vor crede. O să mi ceară dovezi. Ce proastă sunt de ce nu am strâns dovezi.

Elizaveta Ivanovna trecea de grupul gălăgios se gândea profund la toate.

De odată se făcut tăcere. Unul din bătrâni, strigă la Elizaveta Ivanova!

Un bătrân: Elizaveta Ivanovna, ce s-a întâmplat?

Elizaveta Ivanova nu auzi strigătul lui, era prea gândurată ca să-l audă.

O bătrână încodată strigă la ea cu o voce deja ridica.

O bătrână: Elizaveta Ivanovna, mă auziţi!

De odată Elizaveta Ivanova auzi strigătul bătrânei ce a strigat la ea. Tresări la auzul strigătului.

Elizaveta Ivanovna: Ce strigi la mine? Credeţi că nu vă aud? Mă consideraţi aşa de surdă.(se răsteşte la cei doi care au strigat).

Primul bătrânul: Am văzut că eraţi gâmdurată şi am vrut să vă întrebăm ceva?

Elizaveta Ivanovna: Ce vreţi să mă întrebaţi? Ziceţi odată! Că nu e timp. Trebuie să continuăm  pregătirile pentru protestul nostru. Nu avem timp destul. Trece timpul.

Primul bătrăn: Păi! Despre protest noi vrem să vorbim. Când vom face protest în faţa azilului. Trebuie să adunăm câţi mai mulţi bătrâni să ne susţin. Nu putem numai noi să ieşim să protestăm că atunci vai de capul nostru. Înţelegeţi Elizaveta Ivanovna!

 Elizaveta Ivanovna: Înţeleg foarte bine, ce vrei să spui!Păi la asta m-am gândit până acum.

O bătrână: Nu cumva vreti să renunţaţi la planul nostru de a protesta?

Elizaveta Ivanovna tăcu pentru moment.

Elizaveta Ivanovna: Cei cu tine, cum să renunţ? Da recunosc, pentru un moment am vrut să renunţ la protest, dar când vam ascultat cum aţi vorbit cu încredere cu curaj că vreţi asta. Atunci mi-am schimbat decizia.

Dar ştiţi de ce am vrut să opresc protestul?!

Grupul deodată.

De ce?

M-am gândit la voi, că nu vreau să suferiţi. Pe deasupra nu am dovezi. Cum să facem protest, dacă nu avem dovezi. Ce le vom zice, când vor veni cei de la comisie. Iar Sofia Nicolaevna va spune că nu e adevarat, că e o invenţie de a noastră. Nimeni nu ne va crede. Cine ne va crede pe noi? Dacă nu avem dovezi care să îi arătăm.

De odată pe uşă intră Sofia Nicolaevna.

Sofia Nicolaevna: A! Voi sunteţi aici. Da vroiam să vă anunţ că avem vizită de la minister. Vă rog să vă pregătiţi imediat, vă spălaţi şi îmbrăcaţi. Să daţi impresie bună. Să nu mă faceţi de râs.

Aţi înţeles!! Da la ora 18 să vă văd în sala oficială. Că acolo vreau să vă strângeţi cu toţi. Să aveţi ocupaţie. Da! Încă ceva azi veţi mânca mâncare bună. Cu ocazia că vine aştia de la minister. Dar, de mâine treceţi la mâncare obişnuită. Bun vă las. Mă duc să-i anunţ şi pe ceilalţi. Oricum nu era în competenţa mea să vă anunţ.

Sofia Nicolaevna iese din camera grupului strâns. Grupul rămân foarte suprinşi de venirea celor de minister.

O bătrână : Nu înţeleg, de ce vin cei de la minister? Ce s-a întâmplat?

Un bătrân: Dar, chiar de ce vin? Nu înteleg ?!

O altă bătrână: Măi voi nu înţelegeţi cineva ia anunţat de neregulile ce se petrec aici. Dar cine ia anunţat. Că vin tam-nesamă la noi.

Toţi se uitau miraţi unul la altul. Numai Elizaveta Nicolaevna căzuse pe gânduri. Nu ştia cum să fac rost de dovezi pentru a o da pe Sofia Nicolaevna afară. Era un prilej bun, că vin cei de la minister. Nu se gândise deloc înainte că e un noroc, că vin cei de la minister. Simţea doar o teamă, cum se va desfăşura protestul. Nu e pregătit nimic, nu a anunţat pe nimeni din bătrâni că va avea loc un protest. Să-i susţin pe grup. Ce se va întâmpla?

Unii din bătrâni: Greşi-ţi Elizaveta Ivanovna, cum să nu avem pregătit nimic? Avem pregătit pancardele. Dar în rest celelalte le rezolvăm noi repede. Vom vorbi cu toţi bătrâni care vor să  ne suţină la protestul nostru.

Elizaveta Ivanovna: De odată se opri şi le zise. Nu staţi şi vorbiţi mult!! Hai la treabă! Până când vin cei de la minister, vreau ca toţi bătrâni să fie anunţaţi în secret că se va face protest! Să nu ştie nimeni.  Vreau săi anunţaţi pe toţi bătrâni de la azil.Avem nevoie de oameni ca să ne susţină.

Toţi aveţi griă să nu afle nimeni de planul nostru. Să le spuneţi la toţi pe cei care îi cunoaşteţi

O bătrână: Să-l anunţăm pe Moş Filimon?

Elizaveta Ivanovna: Da Bineînţeles! El tot trebue să ştie. Pe el tot îl luaţi în grupul nostru. Hai odată la treabă! Nu staţi şi zăboviţi că trece timpul.

De odată pe uşă intră Nastea Feodrovna. Femeia de serviciu face parte din grupul protestatarelor. Respiră  şi oftă greu.

Nastea Feodorvna închide uşa după ce intră.

Nastea F: Ştii ce se aude prin azil?

Elizaveta Ivanovna: Ce?

Nastea F: Se zvoneşte pe aici. Că cineva a trimis o scrisoare  la minister. De aceea, acei  de la minister vin la noi? Cine putea să trimită scrisoare? Doar de la noi? Cel sau cea care cunoaşte neregulile azilului nostru?

Elizaveta Ivanovna: Sincer, nu ştiu? Ce vă uitaţi aşa la mine? Credeţi că eu am trimis scrisoarea? Nu am ce face, să trimit scrisoarea. Toată lumea să sară în capul meu?!

Nu eu! Şi nu vă uitaţi aşa lung la mine. Că nu eu, vă mai repet încodată.

Dacă trimiteam, pe urmă toată vina era să fie în capul meu. Dar nu eu am trimis. Elizaveta Ivanovna se plimba nervoasă prin odaia în care se aflau grupul de protestari.

O bătrână: Dar cine a trimis, atunci?

Un bătrân: Oare să fie Nichifor Filimon? El aşa tăcut. Nu zice nimic. Eu îl suspectez pe el? Să ştiţi.

Nastea F: Nu, el. Nu are cum să fie el. Pentru că trec foarte des şi vorbesc cu el. Nu cred că este el. Mi-ar fi zis. Îl cunosc destul de bine. Nu cred.Eu cred că este cineva care cunoaşte bine situaţia azilului. Care este pe lângă Sofia Nicolaevna. Trebuie să o cunoască bine.

O altă bătrână: Băgaţi mână în foc pentru el, Nastea F? S-ar putea să fie el. Dar cine să fie oare? Să fie cineva aici la azil, de care să nu ştim noi?! Sunt de 5 ani, nu ştiu şi nu am aflat nimic.

Nastea F: Da bag mâna în foc pentru el!

O bătrână : Dar poate unul din noi, să fie trimis?

Deodată toţi se uitară unul la altul miraţi şi suspecioşi unul la altul.

Elizave Ivanovna: Nu cred, că am trimis noi. Nu cred că am fi făcut prostia asta. Cred că cineva care o cunoaşte pe Sofia N şi secretele ei bine.

Tăcere totală.

Elizaveta Ivanovna: Hai treceţi la treabă.Anunţa-ţi pe toţi de planul nostru.

Grupul ieşise afară din cameră pentru pregătire. Să anunţe lumea pentru protest.

Elizaveta Ivanovna rămase singură în cameră.Se simţea uşurată că nu anunţase pe nimeni din grup de furtul de bani, pe care l-a comis Sof N şi Vera Al. Ştia un secret mare, vroia să devulge, dar nu avea dovezi. Cine o va crede. Se gândea la persoana care ştia mai multe nereguli din azil. Miza pe aceea persoană care are toate doveziile despre Sofia N, şi putea să o demaşte în faţa comsiei.

În timpul asta un personaj misterios, intră în cabinetul Sofiei Nicolaevna, luă toate chitanţele şi doveziile despre furturile pe care le făcuse înainte. În special crima pe care o comise Sof Nicolaevna, înainte de a fi directoare la instituţie.

Acest personaj misterios trimise scrisoarea la minister. Lua toate doveziile din sertari şi despăru din cabinet. Se duce la ea în cameră şi ascunde în locul  numai de ea ştiut. Ca fica-sa să nu le găsească. Ştia de protest, auzise din întâmplare de la grupul de protestari.

Trebuie să le dau lor toate doveziile pe car le-am luat de la fiica mea, doar la momentul potrivit.

Îmi iubesc nespus fiica mea, dar nu mai putea să închidă ochii de fiecare dată când face o nedreptate. Nu! Cât se poate atâta răutate să facă la oameni ăştia bătrâni care nu au făcut nici un rău nimănui. Au avut ghinionul să steie închişi în aceşti patru pereţii albi şi goi uitaţi de proprii lor copii.

Doreau să le aducă o cană de apă la bătrâneţe, dar nu au norocul asta. Acum şi fiica mea, care îşi bate joc de iei, fură din banii care le aparţine lor. M-am săturat atât să mă umilească, ţipă la mine, nu cât se poate. Nu are nici un pic de stimă. Se gândeşte numai la bani, dar nu se gândeşte deloc la mine. A devenit o egoistă şi foarte rea, nu mai o recunosc. S-a schimbat enorm de mult. Acum aleargă după banii. Nu cât se poate una ca asta? (Este indignată şi nemulţumită.) Pe mine nu mă ascultă deloc. Da o ascult când are vreo problemă sau are vreo greutate pe suflet. Dar la mine s-a gândit. Că şi eu am greutate pe suflet. Niciodată nu s-a gândit la mine. A ajuns o egoistă şi rea. Dar mă face complice la toate acţiunele ei. Am ajuns la vârsta pe care nu mai suport, nu vreau să fiu complice la toate ce face. Vreau să am o bătrâneţe liniştită!

Nu cât se poate să mi reproşeze, ba striga la mine de fiecare dată când este nervoasă, când nu i se primea o tranzacţie. Dacă nu ar fi bani aştia ducea şi ea o viaţă liniştită. Îmi tot vorbeşte numai de banii, că ba şi-a luat maşină, ba şi-a cumpărat haine. Tot se laudă, nu câte se poate una ca asta?! Eu una m-am săturat. Am obosit. Gata! Trebuie să o pun la punct. E fiica mea, o iubesc dar nici să ajungă în halul astă. Să devină o hoaţă şi o criminală, pe suferinţa altor persoane.

Am încercat de atâtea ori să o opresc,dar nici nu vrea să mă audă. Ce să fac cu ea, cum să o opresc? Doar doveziile mă vor ajuta să o liniştesc. Nu contează dacă va ajunge la închisoare, măcar aşa o voi opri, de la toate răutăţile pe care le face.

Aceea persoană era mama Sofiei Nicolaevna, Dorina Gregorievna. Sofia Nicolaevna a vândut casă şi bunurile Dorinei Gregorievna, a oprit banii ei, dar pe mama sa, a dus-o aici. Cu gândul că va fi mai bine. Va avea cine să o îngrejească şi să-i aducă o cană de apă la bătrâneţe.

În timpul asta bătrâni se îmbrăcau, se spălau se pregăteau pentru vizita inspectorilor de la minister. Toţi au fost anunţaţi de vizita lor. Grupuleţe de bătrâni se strângeau în sală pentru a discuta vizita celor de la minister. Grupul de protestari anunţă în mare taină de planul lor, de a face protest la azil. Îi anunţă pe toţi bătrâni, chiar şi pe Moş Filimon.

Toată lumea era deacord să facă proteste. Grupul era agitat  şi foarte hotărât de decizia pe care au luat-o.

Sofia Ni. Intră în cabinetul său, să caute chitanţele şi caietul cu cheltuieli. Deschide sertarul biroului şi nu găsise nimic.

Se panica, nu înţelegea nimic. Unde sunt dosarele ?! Parcă l-am pus aici?! Căută prin toate sertarele  şi rafturile. Nu găsise nimic. Se panică şi se îngrijora şi mai tare. Se aşezase pe un fotoliul de lângă uşă. Luase o gură de aer pentru a se calma.

Calm Sofia Ni, trebuie să ne gândim cine a intrat la mine în birou şi a luat dosarul?!  Se gândise ea în gând. Îşi puse întrebarea. Cine este persoana aceea care a intrat la mine în birou?! Cine ştie de secretele mele şi vrea să mi fac rău?! Oare cine?! Mă duc eu la Vera Alexandrovna, să o întreb cumva nu a intrat la mine şi a luat dosarele sau a văzut pe cineva suspect intrând la mine în birou.

Ea a stat cu uşa deschisă mai tot timpul, cu singuranţă a văzut pe cineva să umble pe ici.

Sofia N ieşi din birou şi se îndreptă către Vera Al. Uşa era deschisă. Bate în uşă.

Vera Al lucra la raportul pe care trebuie să-l prezinte celor de la comisie. Auzi bătaia în uşă  şi o pofti să intre.

Vera A: Ce bine că ai adus dosarul cu toate chitanţale şi doveziile.  Ce bine. Vei vedea că vom rezolva toate probleme noastre. Eu acum lucrez la raport, e mult de scris aici, dar trebuie de scris.

Vera Alexandrovna era cu ochii în dosar şi lucra.

Vera Al îşi ridică ochii din dosar şi se uită la mâinile Sofiei Nicolaevnei

Vera A: Ce s-a întâmplat Sofia N?

Tăcere dintre cele două femei.

Vera A: Unde e dosarul cu chetanţele Sofia N?

Sofia N: Nu ştiu, Vera Al! Nu îl găsesc nicăeri. L-am pus în sertar cu toate doveziile şi nu îl găsesc. Nu înţeleg, parcă nu s-a evaporat?!

V.A: Cum nu îl găseşti nicăeri? Dar unde l-au pus?

Sofia N: Păi ţi-am spus adeneauri, că l-am pus în sertarul de la biroul meu. Unde în altă parte să-l pun. Acolo îmi ţin lucrurile mele.

V.A : Sigur acolo l-ai pus?

S.N: Sigur acolo?! Dar unde în altă parte să-l pun?! Parcă nu am probleme cu memoria.

V.A: Acum ce vom face?! Cum vom acoperi golul în dosar?! Ce vom scrie?!

S.N: Nu ştiu, Vera A, că e o problemă mare. Hai să ne gândim să o rezolvăm! Cum îi vom păcăli pe cei de la minister?!

V.A: Sofia N, tu ştii că nu-i putem să-i păcălim pe Gavriluţă şi pe Dl Filipescu, are nasul bun la descoperirea unor nereguli. Pe Gavriluţă, îl putem  păcăli, dar pe acest Filipescu nu cred. L-am mirosit foarte bine data trecută. Are nasul bun!! Simte de la o poştă când e ceva neregulă.

S.N: Nu-ţi face griji că ne descurcăm noi. Tu îl iei pe Gavruluţă, iar eu pe Filipescu asta.

V.A: Ştii ce nu înţeleg S.N?

S.N: Ce, V.Al?

V.Al: Cu ce ocazie vin cei de la minister?! Mi-am tot pus întrebarea cât scriam raportul pentru cei doi. Tot nu înţeleg! Parcă luna trecută au fost în inspecţie. Acum iar. Ce să mai inspecteze. Parcă nu avem probleme. Oare cineva i-a chemat la noi?! Oare cine vrea să ne facă probleme?!

Tăcere totală între cele două femei.

V.A: Stau şi mă gândesc încodată?! Şi tot nu înţeleg, de ce vin de la minster la noi în inspecţie?! Cine i-a anunţat să vină pe la noi?!

 Vera Alexandrovna se gândea şi se întreba încodată cu voce tare ca să o audă Sofia N.

Sofia Nicolaevna de odată ieşi din biroul Verei Alexandrovnei, lasând-o să vorbească de una singură,

Vera A văzut că vorbeşte de una singură. Nu înţelege, ce s-a întâmplat cu Sofia Nicolaevna. Se aşeza la birou şi îşi continua să scrie la raport.

Sofia Nicolaevna înţelege cine este autorul furtului dosarului. Aceeaşi întrebare îşi pune sigur. Oare cine i-a chemat pe cei doi în inspecţie? Oare să fie mama?! Dar nu cred să fie ? Cum să fie ea? Pentru că este complicele la toate acţiunele mele. Se enerva şi mai tare, pentru că simţi ca mama putea să fie în spatele furtului şi a chemării celor doi.

Undeva în oraş pe drum spre azil Dl Filipescu şi Gavriluţă discutau de problemele ce i se ivise la minister.

Dl Filipescu: Ştii, Gavriluţă în timp ce am fost la conducere sus, pentru ai spune despre problema scrisorii anonime. Dar între timp am aflat o altă problemă ce va afecta pe toţi. Dar până la urmă se va afla această problemă.

Gavriluţă: Care problemă dl Filipescu? Despre ce problemă vorbiţi?

Dl Filipescu: Am aflat, că Guvernul nu va mai da ajutor la azile şi la casele de copii din ţară. Vor fi la milă oamenilor. Din cauza crizei economice ce s-a abătut asupra ţării noastre. Statul a început să facă economie, în buget. Şi aşa sunt probleme cu banii să plătim salariile bgetarilor, locurile de muncă sunt puţine, şomeri sunt mulţi. Mi-a zis săi anuţ pe cei de la azil că nu vom mai da bani până când se va remedia problema cu banii.

Dar acum trebuie să ştie cum să cârmuiască bine banul ca să mai reziste. Până se va rezolva cu banii.

Gavriluţă: Defenitiv sau până când va gasi banii să ajute mai departe?

Dl Filipescu: Nu ştiu. Sus de la conducere a  dat de înţeles că nu va mai da ajutoare deloc. Doar va plăti salariile, dar în rest va lăsa ca administraţia de la azile şi case de copii să se descurce singure.

Trebuie să înţelegem Gavriluţă că bugetul statului nu mai are banii ca să mai deie banii la azile şi case de copii, e timpul ca ele să se descurce singure.

Gavriluţă: Să înţeleg bine că banii se vor duce în altă parte?

Dl Filipescu: Cine ştie, Gavriluţă?! Nimeni nu ştie. Şeful nu mi-a zis nimic. Mi-a dat de înţeles că nu se vor mai da banii. Acum trebuie săi anunţăm pe cei de la azil această veste proastă. Aş vrea să le văd reacţiile lor. În special a lui Sofia Necolaevna.

Gavriluţă: Straniu şi foarte ciudat că aud aşa ceva. Eu tot timpul afla câte o veste importantă şi acum Dvs, aflaţi înainte mea. Sofia Necolaevna? Dar ce mai făcut ea?! Dar nu vi se pare straniu. Dar nu cumva, cei de la conducerea statului, au băgat mâna în bugetul statului pentru a lua bani contribuabilor şi să se îmbogăţească. Aştia sunt în stare de orice. Nu se va îmbogăţi pe spatele nostru şi a bieţilor bugetari ca noi.(Ironic)

Dl Filipescu: Cum ce a făcut? Fură din banii care îi dă statul. Toate ajutoarele care vin de la stat. Nu am dovezii ca să o prind. Mă gândesc la scrisoarea pe care am primit-o. Când am primit scrisoarea, m-am bucurat enorm de mult. Că s-a găsit cineva să o dea în vileag. Sper că cineva are dovezi clare şi îmi va da aceste ca să o pot da afară.

Dl  Filipescu:Cine ştie Gavriluţă?! Eu nu ştiu nimic, aşa am primit ordine de sus să le dau vestea proastă celor de la azilul de bătrâni.

Gavriluţă: Cum aşa?

Dl Filipescu: De ce te miri aşa, Gavriluţă?! Gata s-a terminat vremurile  bune, când statul era darnic cu omul şi dădea la dreapta şi la stânga. Acum trăim în capitalism. Acum cetăţeanul trebuie să se descurce singur. Obişnuieşte-te cu asta.

Acum cei de sus găureşte bugetul local. Cheltuie cum doresc ei, nu se mai gândesc la noi. Se gândesc cum să se îmbogăţească mai repede. Fură de la popor. Au ajuns vremuri grele. Poporul suferă din cauza minciuni şi a indeferenţei statului faţă de cetăţean.  Şi noi din urma lor.

Nu vezi cum cei de sus, ne mint pe faţă, dar noi credem în minciunilor lor. E dură viaţa asta.

Ai să vezi măi, Gavriluţă, noi tot vom suferi tare din urma Guvernului ăsta.  Aşa că ai grijă! Să nu rămâi gol puşcă fără salariu plătit şi un acoperiş deasupra capului. Că atunci, vai de capul nostru.

Vom rămâne fără serviciu! Se aşteaptă zile negre de tot.

Gavriluţă: Crezi mata aşa? Că se poate întâmpla aşa?

Dl Filipescu: Cred Gavriluţă! Cred cu siguranţă se va întâmpla aşa. Hai să mergem că trece timpul. Trebuie să îi luăm prin suprindere. Mi milă de ei. Ce se va întâmpla oare cu ei? ( Tăcură  amândoi) Amândoi ziceau cu voce tare: beţi de ei.

Sofia Nicolaevna nervoasă bate în uşa nu aşteaptă săi răspundă.Intră nervoasă în camera mamei sale.

Mama ei citea o carte. Nu îşi dădea seama de intrarea bruscă ficei sale. Pentru că stătea cu spatele la uşă. Nu auzi bine bătaia din uşă. Stătea prost cu vederea şi cu auzul. Pentru ca lumina de afară săi bată direct în faţă.Sofia N începu să strige la maică-sa în limba rusă. Nu mai ele să înţeleagă despre ce vorbesc.

Sofia N: Mamă Hăi!(strigă cu voce tare). Ai luar chitanţele şi dosarele?

Daria G: Despre ce tot vorbeşti Sofico? Ce acte, ce dosare că tot nu înţeleg?( O făcea pe proasta în faţa ficei sale) Ca să nu şi deie seama Sofia N.

Sofia N: Mama mă faci proastă pe faţă? Azi mi-a fost luat chitanţele, caietul administrativ. Nu le găsesc deloc.

D.G: Şi te-ai gândit la mine că le-am luat, nu-i aşa?! Dar eu de unde să ştiu? Parcă ştiu de dorasele acelea?!

S.N: Mamă nu înţelegi! Da mama ştiu pentru că eu vin şi îţi povestesc totul. Ştii totul despre mine.

D.G: Atunci caută dacă vrei Sofico! Dacă nu mă crezi caută aici. Dacă vei găsi ceva atunci o să acuzi că eu ti le-am luat. Dar aşa cum îţi permiţi să mă acuzi pe nedrept dacă nu ai dovezo întemeiate.( ironic).

Daria Grigorievna, ştia despre isteriile ficei sale. Atunci o ignora cel mai tare.

Sofia N caută prin camera mamei sale. Nu găsi nimic. Nu putea să o ameninţe, că nu avea dovezi că a filmat ea. Se hotărâ să o urmărească pe maica sa.

Sofia. N: Ştii mamă!? Se aude prin azil, că cineva a trimis o scrisoare la comisia de la minister.

Daria.G: Şii?! De ce îmi spui mie? Crezi că am trimis-o eu, aşa tu ai încredere în mine. Da! Dar eu am crezut că fiica mea, cea iubită are încredere. Dar acum îmi dau seama că fiica mea nu are încredere deloc. Crezi că aş fi în stare să trimit scrisoarea la minster? Să te dau de gol la toate lucrurile rele pe care le-ai făcut? Cum poţi crede tu despre mine aşa ceva?

Sofia N: Nu am crezut că eşti tu mamă! Dar când am văzut că lipesesc dosarele, gândul ma dus la tine. Zvonul ajunsese şi la Sofia Nicolaevna. Că cineva a trimis scrisoare la minister.Ştii ceva de scrisoare mamă?! Ai trimis scrisoare la minister?! Cineva a trimis scrisoare la minster? Tot azilul ştie.

D.G: Îţi mai spun încă odată că nu am luat dosarele şi nu am trimis scrisoarea la minister. Pentru ce să trimit,nu am ce face?! Nu am nebunit la vârsta mea. Dacă fac prostia asta,  ştii că cad si eu cu tine odată, doar sunt complicele tău.Vreau să mi trăiesc bătrâneţea liniştită.

Daria Grigorevna o liniştete pe Sofia N, o bate pe umăr.

D. G: Cum să-ţi fac rău, doar eşti fiica mea, te iubesc mult. Nu ţi-aş face rău deloc. Dar te rog lasăte de prostii şi de răutăţi. Tot se întoarce înapoi, faci rău se întoarce rău, faci bine se întoarce înapoi bine. Ai grijă fata mea, eu te-am preîntâmpinat. Vei ajunge şi tu la vârsta mea. Vei aştepta o cană de apă la bătrâneţe şi cine are să ţi-o aducă.

 Cum şi bătrâni aşteaptă o cană de apă de la voi şi de la copii lor, pe care iau abandonat ca pe nişte copii mici.

S.N: Hai mama iar începi cu prostiile, tu ştii că nu va fi aşa.  Tu ştii că nu mi pasă d bătrâni aştia. Eu vreau bani mulţi. Dacă câştig mai mulţi, te voi lua de ici şi vom pleca departe unde ne va mai fi mai bine.

D. G: Pentru ce îţi trebuie mai mulţi bani dragul mamei.Ce să faci cu ei?!

În timpul astă bate cineva la uşă. Le întrerupe discuţiile lor. Era Vera A. Sofia N se duce şi deschide uşa.

V.A: Sofia N,veniţi vă rog afară, că avem de discutat ceva!

S. N: Da! Bineînţeles V.A

V.A: Buna Ziua! Dorina Gregorevna!

D.G: Buna Vero! Ce mai faci?

V.A: Bine, vă mulţumesc!

S.N: Bine, te las, vorbim mai târziu. Am să ies, că avem ceva de discutat, Eu cu Vera A. După ce termin vin la mata imediat.

D.G: Bine, fiica mea. Ne mai auzim.

Sofia N închide uşa şi pleacă. Cele două femei vorbesc pe coridor până la cabinetul Verei A.

Vera. A:  Sofia N, ştii cât e ora?

S.N: Căt e ora? Am pierdut noţiunea timpului cu maicămia.

V. A: E ora 16:00 Ce vom face, ce le vom zice?

S. N:Lasă să vină şi ne vom gândi pe loc.

V.A: Îmi este teamă de mor. Ce vor zice?! Dacă ne vor cere de la noi nişte chitanţe, ce le vom zice?

S.N: Hai să punem de la noi nişte chitanţe. Nimic, le vom zice că nu ne-au dat. Lasă născocim pe moment ceva. Nu ţi fă tu grijă că eu voi lua asupra mea vina. Nu te mai stresa şi îngrijora, că îmi transmiţi şi mie.

Gata hai să terminăn discuţia. Să ne apucă de treabă. Bine hai să facem cheltuielile. Cele două femei rămase în cabinetul contabilei să facă socoteli.

În timpul astă pe poarta azilului, intră cei doi inspectori. Toţi bătrâni erau în azil, nimeni nu era afară ca să-i întâmpine. Era linişte totală.

Gavriluţă şi Dl Filipescu se uitau miraţi unul la altul, că nimeni nu-i era afară. Era o zi superbă de vară. Nici un bătrân nu era afară.

Deschide uşa azilului şi intrau înăuntru. Îi întâmpina femeia de serviciu, ce făcea curăţenie

Femeia de serviciu: Buna ziua domnilor! Cu ce vă pot ajuta?!

Dl Filipescu şi Gavriluţă: Buna Ziua!!

Dl Filipescu: O caut pe Sofia Nicolaevna

Femia de serviciu: Da cine întreabă?!

Dl Filipescu: Suntem de la minister. Am venit în inspecţie la dvs la azil

Femia de serviciu: Ah!! Da, urmaţi-mă!

Femeia de serviciu, îi conduce  pe cei doi de la cabinetul Verei Alexandrovna. Bate în uşa contabilei.

O voce de femeie se aude. Da. Cinei?!

Eu Nastea. Au venit la dvs nişte musafiri.

Să intre!!

Nastea deschide uşa. Intră femeia de serviciu, în spatele ei, intră cei doi musafiri. Cele două femei rămân mute şi uimite la intrarea celor doi. Nu ştiau ce să spună.

Dl Filipescu: Buna Ziua!!

V.A: Buna Ziua!

S.N: Intraţi vă rog, luaţi loc. Nu vă aşteptam aşa de vreme.

Sofia N, strigă la femeia de serviciu, Nastea te rog adu două cafele imediat.

 S.N: Vera vrei ceva? Mie adumi te rog apă?

V.A: Nu mersi.

Sofia Nicolaevna închide uşa după femeia de serviciu.

Între timp cât cei 4 erau în cabinet. Femeia de serviciu Nastea se duce după cafea şi apă, pentru a i servi pe musafiri. După deservire se duse săi anunţe pe bătrâni de sosirea celor de la minister.

La aflarea că veniră cei de la minister, bătrâni bucuroşi se apucă să se pregătească pentru a protesta afară. Se duse să scoată sub pat toate pancardurile pentru a ieşi afară. Îşi pregătiră dinainte ce aveau de spus.

Între timp cei doi de la minister, s-au aşezat pe scaune. Iar femeiele erau la masă, în fata dosarelor.

Sofia N: (Ironică) le-a adresat celor doi. De dată aceasta ce s-a mai întâmplat?  Aşa de odată pe la noi.Cu ce ocazie, pe la noi. Noi vă aşteptam pe la 18. Sper că nu vi s-a făcut brusc dor de noi.

Dl Filipescu : De ce crezi că s-a întâmplat ceva?  De fapt, am avut treabă prin oraş, cu inspecţia şi am terminat mai devreme şi cum eram prin apropiere, am venit direct la azil.  Sper că nu vă deranjăm. Nu am vrut să pierdem timpul. Cu ocazia asta, am venit să vedem ce face bătrâni, să vedem dacă nu au probleme şi nevoie de ceva. Voi doar ştiţi cum ne facem griji de cei mai învârstă?! Da tot am promis că mă voi uita peste raport. 

Sper că raportul este gata,nu avem timp să aşteptăm?

Dar ca să nu o iei pe Sofia Nicolaevna şi pe Vera Alexandrovna pe sus. Dar documentul nu-i gata înţelegem?!

Sofia N:  Nu nui nici un deranj Dl Filipescu. Nu bucurăm că aţi trecut pe la noi. Veniţi aşa de des. Dar ştiţi încă nu am terminat raportul?

Dl Filipescu: Lăsaţi că îmi vei arăta dosarul mai încolo!?  Ne vom uita peste dosar mai târziu.  Înţeleg că v-am luat prin suprindere. Dar nu trebuia să fie gata raportul?! Dacă nu-i gata. Mai bine, să ne plimbăm prin azil. Să văd ce s-a mai schimbat între timp.

Sofia N: Ba trebuia să fie gata demult. Ne-am luat cu cheltuielele azilului. Tu ştii cum e să conduci un azil cu atâţia suferinzi, dl Filipescu?!

Dl Filipescu: Da, da ştiu cum e! Am ordine de Sus că trebuie să controlăm toate orfelinatele să aibă un raport pe ce se duc banii daţi de guvern. Trebuie să ţinem evidenţa pe ce se cheltuie banii. Ca să nu fie  alte probleme.

Ah! Cât pe ce să uit, trebuie să vă dau o veste proastă.Dar nu acum vreau să vă dau. Aş vrea să mă plimb prin azil şi să stau de vorbă cu bătrâni. Să aflu de la ei, dacă mai au nevoie de ceva sau nu duc lipsa de nimic. Hai să mergem Sofia N, Gavriluţă, Vera Al.

Sofia N se gândi ce să facă, să vorbească cu batrâni?! Dar ce să vorbească cu ei?! Ce are de vorbit. Ce să le spună bătrâni că noi avem de gând să-i dăm afară pentru a aduci alţi cu banii. Mă tem că aşa se va întâmpla dacă nu iau totul sub control. Bătrâni le va spune ce am de gând să fac. Asta îmi lipsea mie.

Trebuie să mă gândesc, să mă gândesc bine.

De odată, Dl Filipescu strigă la Sofia N, să mergem, mă auziţi la ce vă gândiţi?!

Sofia N: Da să mergem! Mă scuza-ţi mă gândeam la raport!

Dl Filipescu: Lăsaţi că se rezolvă şi raportul. O să mi povestiţi cum trece timpul pe ici. Uite Vera A, rămâne să facă raportul cu Gavriluţă, dar noi mergem să vedem ce se întâmplă.

Vera Al se speria şi panica mai tare nu îşi arata emoţiile sale. Gavriluţă rămâne mulţumit că nu are să meargă cu cei doi.

Sofia N se speria şi mai tare că rămâne Gavriluţă şi Vera Al singură. Se luă în mâni, ca să nu arate de teamă pe care o avea.

Sofia N: Bun hai să mergem. Bine atunci rămâi şi scrie raportul cu Vera Al.

 Şi brusc intră în cabinetul Vera A, fără să bată, femeia de serviciu Nastea. Era agitată şi speriată, ce văzuse, a alergat să o cheme pe Sofia N.

Nastea nu a scos nici un cuvânt, aştepta să se liniştească. A alergat ca săi anunţe pe cei din cabinet.

S.N: S-a întâmplat ceva?

Nastea încă respira greu şi agitată.

S.N: Ce s-a întâmplat Nastea?

Sofia Nicolaevna începea să se enerveze pe Nastea.

Dl Filipescu: Nu vezi că nu poate să-ţi răspundă că respiră greu, pesemne că a alergat ca să te anunţe de problemă şi tu strigi la ea?!

Ce ţipi la ea, lasă să-şi revină?! Şi pe urmă îţi va răspunde.

Sofia N: Liniştete Nastea! Ce s-a întâmplat?

Nastea: E coşmar afară, veniţi să vedeţi ce petrece afară!! Incredibil, nu mi-am imaginat că se va întâmpla aşa la noi?! Hai să mergeţi să vedeţi ce se întâmplă afară!! E prăpădul cel mare. Mi teamă ce se va întâmpla când veţi vedea ce se petrece!

Nastea avea o voce speriată şi agitată. Se temea cel mai mult ce se va întâmpla mai departe.

Sofia N: Hai să mergem să vedem ce se petrece afară!? Deja mă apucă groază, că ceva s-a întâmplat! Ce s-a întâmplat afară, Nasteo?!

Toţi cei  prezenţi în cabinet au ieşit afară, s-au îndreptat către ieşirea din azil. Când văzu V.Al şi Sofia N, ce se petrece afară, au rămas nemişcate, de ce au văzut. S-au speriat aşa de tare, că nu au scos un câte minute nici un cuvânt. Nu s-a aşteptat să vadă şi să se întâmple la azilul unde îl conduce cele două femei.

                                                 Va urma!!

                                            Scrisă de Boguș Elena

O cană de apă la azilul de bătrâni

Prima  dată când scriu o dramă cap-coadă. Sper să vă placă aceast text scris în cadrul atelierul Scriere Dramatică

Scena 1

Domnul Filipescu, se grăbea să ajuncă la lucru, intră în Minister urca scările să ajungă la birou. În cabinet era venit Gavriluţă, asistentul său. Stătatea la biroul lui şi lucra la dosarele pe care îi mai rămăsese de săptămâna trecută.

Filipescu intră pe uşă. Îl salută.

Dl Filipescu: Salut Gavriluţă!

Gavriluţă : Buna Dimineţa Dl Filipescu.

Dl Filipescu: Ce faci măi Gavriluţă?

Gavriluţă: Păi lucrez la dosarul Casei de Copii!!

Dl Filipescu: Lasă tu casa de copii şi apucăte să te uiţi peste dosarul azilul de bătrâni.

Gavriluţă: De ce?

Dl Filipescu: Am vrut să-ţi spun ieri dar directorul nu ma lasat. Mi-a zis să-ţi spun azi, până iau o decizie corectă.

Dă să-ţi povestesc. Ieri am ajuns mai devreme la birou. Tu nu veniseşi încă. Când am descuiat uşa şi am intrat. Am văzut pe jos un plic. L-am ridicat. Nu avea nume şi adresă. Dar îmi era adresată mie. Am rupt plicul şi înăuntrul era o scrisoare. Era un mesaj pentru mine. L-am deschis am început să citesc.

Scrisoarea era scrisă aşa: „Dl Filipescu, vă scrie un bătrân de la azilul nr 2 din Chşinău. Cu părere de rău, nu vă pot da numele meu, ca să nu am probleme cu cei de la conducerea azilului. Dar vă scriu, ca să vă aduc la cunoştinţă că la azil, se petrec nereguli în adiministraţie. Vă rog să veniţi la noi în vizită. Vă aştept cu mare plăcere. Cu respect O persoana necunoscută.”

Astă era mesajul ce conţinea scrisoarea. În ziua aceea m-am gândit cine poate trimite această scrisoare. Nu are nume adresă, doar îmi este adresată mie. M-am uitat pe plic mai atent şi am văzut un semn care arăta că este de la azilul de bătrâni” O cană de apă pentru bătrâni”. Am cercetat mai atent scrisul ca să văd, dacă îmi era cunoscut,dar nu era cunosct. Atunci, nu am stat mult pe gânduri, şi m-am dus la director sus. I-am dat să citească scrisoarea. A stat pe gânduri şi mi-a zis să mă duc în vizită. Mi-a zis să nu arăt scrisoarea ţie în aceea zi. Să-ţi arăt a doua zi, când voi decide când voi merge.

De aceea, Gavriluţă, azi am hotărât să mergem la azilul de bătrâni. Dl Filipescu scoate scrisoarea din sertarul biroului său şi îi dă lui Gavriluţă.

Acesta citeşte cu atenţie, nu zice nimic.

Gavriluţă: Nu vi se pare suspect ceva Dl Filipescu? De ce ar tremite cineva scisoarea, fără adresă şi nume? Măcar să scrie numele ca să ştim cine a trimis şi motivul ei. Ce nereguli poate să fie acolo, dl Filipescu? Noi data trecută, înainte de a da bani, am verificat şi parcă totul era în regulă. Acum ce nereguli poate să mai fie. E cel mai bun azil din ţară. Are toate condiţiile. Bătrâni sunt respectaţi şi bine hrăniţi.

Poate aşa de văzul lumii să fie bine, dar în interiorul azilul poate să fie nereguli ? Dar mai bine, să mergem într-o inspecţie, să ne asigurăm că totul e bine. Pe urmă vom scrie raportul la dosar, că totul e ok. Ministru ne va întreba dacă facem controale regulate la azile.

Dar oricum trebuie să vedem ce se întâmple acolo. Să vedem pe ce se duc banii, din ajutorul statului.

Gavriluţă: Bine fie! La ce oră trebuie să mergem? Pentru că avem multe dosare de rezolvat şi nu numai la azil, dar şi la casa de copii sunt probleme.

Dl Filipescu: Uite cum facem măi Gavriluţă!!  Mergem pe teren ne ducem la fiecare în parte. La urmă rămâne azilul de bătrâni. Hai să ne gândim la cine mergem mai întâi. Avem multe dosare şi trebuie să le rezolvăm pe rând.

Ştii ce m-am gândit, măi Gavriluţă. Îi vom suna şi le vom zice că venim la ei, la ora 18. Dar noi, îi vom lua prin suprindere. Vom merge pe la ei la ora 16.00

Gavriluţă: Bine, cum zici mata Dl Filipescu!! Dar îţi spun că mergem degeaba. Pierdem timpul cu vizita la Azilul de bătrâni. Mai bine, am merge la Casa de Copii, acolo mi s-a părut suspect.

Dl Filipescu: Dă mai bine să-i anunţ că venim la ei. Da! Încă ceva nu trebuie să ştie nimeni de la azil. Că am fost sunaţi de la ei. Ai grijă să nu te scapi cumva, în timp ce vorbim cu directoarea şi cu restul.

Ai grijă ciocul mic. Că de nu o iei de la mine. Ai înţeles Gavriluţă! Eu cu tine vorbesc! Eşti atent la mine?! În timp, ce Gavriluţă era ocupat cu căutarea dosarului de la Azilul de Bătrâni.

Gavriluţă: Da! Dl Filipescu.

Dl Filipescu: Ştii numărul de la Azil?

Gavriluţă: Nu,dl Filipescu!! Căutaţi în agenda cea albastră de pe raft! Că acolo sunt toate numerele de telefoane de care aveţi nevoie!! Eu le scriu.

Dl Filipescu caută agenda de telefoane pe raft în direcţia unde ia arătat Gavriluţă. Găseşte agenda pe raft şi caută numărul de telefon. Găseşte şi formează.

Iar Gavriluţă era ocupat cu rezolvarea problemelor din dosar. După ce a găsit dosarul azilului, răsfoi atent.

Dl Filipescu: Alo! Buna Ziua!! Dl Filipescu la telefon.

Doamna Sofia Nicolaevna, vă anunţ că azi la ora 18.00. Eu şi Gavriluţă, venim în vizită. Dl Filipescu pune receptorul jos.

Cei doi se apucă să lucreze la dosarele încă nerezolvate. Se uită la ceas era ora 9.30. Munca lor era în toi.

Pe urmă, se pregăti să plece să inspecteze casele de copii şi azilul de bătrâni.

                            Va urma continuarea !!

Top 10 cărți ale lui Fyodor Dostoevsky au inclus psihologice, crime, drame și mistere

 Am vrut să scriu despre aceste cărți pentru că le-am citit în timp ce lucram la bibliotecă.

Am vrut să recomand cele mai interesante cărți pe care le-am citit de-a lungul timpului când lucram în bibliotecă. Mi-a plăcut mult să le citesc. Mi-a fost de ajutor să mă înțeleg pe mine și pe ființa umană.

Lucrările de ficțiuni ale lui Feodor Dostoievski includ 15 nuvele și romane, 17 povestiri și 5 traduceri. Multe dintre romanele sale mai lungi au fost publicate pentru prima dată în serializate din reviste și reviste literare. Anii de mai jos indică anul în care a fost publicată ultima parte a romanului sau prima ediție completă de carte. În limba engleză multe dintre romanele și poveștile sale sunt cunoscute sub diferite titluri.

Cărțile sale au fost traduse în peste 170 de limbi.

Și astăzi am vrut să recomand cărți interesante și cele mai cititoare din lume.

10. Oameni Sărmani

Acesta este un roman epistolar, adică un tabel spus ca o serie de litere între personaje. Și oh, ce personaje sunt acestea! Makar Dievuskin Alexievitch este un copiator, abia scârțâind; Barabara Alexievna lucrează ca croitoreasă și ambii se confruntă cu lipsa de umilință cotidiană pe care societatea o pune asupra săracilor. Aceștia sunt oameni respectați de nimeni, nici măcar de ei înșiși. Aceștia sunt oameni prea săraci, în condițiile lor, pentru a se căsători; dragostea dintre ei este un lucru cast și adecvat, o dragoste care îi aduce pe unii cititori la lacrimi.

Fiodor Dostoievski are ceva profund de spus despre acești oameni și despre circumstanțele sale și spune foarte bine.

9.  Însemnări din subterană

Condus de credința că „omului îi place să-și cântărească doar amărăciunea, iar fericirea nu o cântărește”, naratorul nenumit al Notei subterane este un mizantrop care trăiește singur în Sankt Petersburg în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. secol. Viața lui este o luptă nesfârșită cu sentimentul din ce în ce mai acut de înstrăinare față de semenii săi. În notele sale, el se revoltă împotriva tuturor concepțiilor și valorilor societății, opunându-se științei și raționalismului absolut adoptate de contemporani. Dar când încearcă să-și pună în aplicare principiile și să exercite libertatea absolută de conștiință în care crede în viața de zi cu zi, rezultatele sunt dureroase, ceea ce îi mărește înstrăinarea și disprețul de sine.

Note din subteran este cea mai întunecată lucrare a lui Dostoievski. Este, în primul rând, un studiu de caz privind înstrăinarea și detestarea de sine, o carte care este analizată atât de societate, cât și de individ. În al doilea rând, este o tragicomedie a ideilor. Reprezintă o puternică respingere a ideilor iluminate, precum și a promisiunilor utopiilor socialiste. El respinge cu curaj noțiunile de „dezvoltare” și „moralitate” și descrie ființele umane ca fiind iraționale, sfidătoare și refuzând să coopereze. Pentru a parafraza Nietzsche, Insignia este „vocea sângelui”.

Dostoievski ne-a oferit o lucrare întunecată, dificilă, care a câștigat rolul unei opere importante, nu numai o lucrare care pregătește romane mai populare ale scriitorului rus.

 8. Umiliți și obidiți

Umilit și copleșit, prima dintre marile cărți ale lui Dostoievski spune povestea iubirii, suferinței, mândriei, sacrificiului, greșelilor și iertării - pe scurt, viața așa cum este.

Publicat în 1861, după întoarcerea din exil, remediază deja unele dintre elementele care pot fi acceptate drept recuzită de bază în majoritatea romanelor sale: dragoste pură, dezinteresată, plină de bunătate de sacrificiu, contrastele dintre clasele sociale, naivitatea și tineretul. zel. , maturizarea - prin baia de foc a experiențelor trăite -, mizeria umană care se ascunde sub hainele și acoperișurile clasei superioare,

De data aceasta intrăm în Petersburg prin Ivan Petrovici, personajul-narator. Curios și intuitiv peste măsură, atât analitic, cât și fantezist, el cedează dorinței irezistibile (în ciuda epuizării fizice și psihice) de a descoperi povestea unui bătrân care îi atrăgea atenția de ceva vreme.

În cafeneaua lui Miller, atmosfera patriarhală este frecvent întreruptă de acest bătrân ciudat, extrem de slab, și de câinele său la fel de slab, ciudat și bătrân.

(Desigur, mergând mai departe cu povestea, un cititor perspicace va înțelege rolul acestei bătrâneți, accentuat ca o fosforescență, sugerând puternic experiența de viață dramatică).

Printr-o bizară acumulare de evenimente, Ivan asistă la moartea câinelui Azorka, apoi proprietar (pe care învață să-l numească Jeremiah Smith, un cetățean rus de origine străină, fost mecanic, în vârstă de 78 de ani) și ajunge să-l închirieze pe primul său acasă .

Casa, o cameră mică, extrem de săracă, îi aduce firul evenimentelor care se vor amesteca cu istoria sa personală, o serie de evenimente care odată începute, nu pot fi oprite până la rezultatul natural ...

Printre personajele pe care le vom aminti: familia Ihmenev - naivul Nikolai Sergheievich (binefăcătorul lui Vanea / Ivan), soția sa Ana Andreevna și fiica sa Natasha Nikolaievna, prințul Pyotr Alexandrovich Valkovsky - încarnarea putrezirii umane - și fiul său, Aliosha, Katia și fetița Z și atingătoare.

7. Eternul soț

În timpul lecturii, am reușit să simt de la sentimente de ură și dezgust față de unele personaje, până la compasiune și regret. Nu este la fel de lungă ca celelalte romane ale sale (Crime și pedeapsă, Amintiri despre casa morților, Idiotul, frații Karamazov etc.), dar este o lectură ușoară și „destul de” liniștită. Nu romanul tipic al lui Dostoievski lasă o amprentă puternică asupra condiției umane, dar acoperă și acest subiect în domenii mai largi.

            Velceaninov, un bărbat în a doua sa tinerețe, fără prieteni, având o viață pustie, descoperă că este urmărit de un anume Pavel Pavlovich. Se dovedește a fi omul pe care l-a găzduit timp de un an, apoi s-a întors la Petersburg pentru a continua un proces.

            În acel an, Velceaninov este îndrăgostit de soția gazdei sale, Natalia Vasilievna, cu care va avea un copil (Liza) - eveniment care a avut loc în urmă cu 9 ani. Aceste lucruri vor fi aflate de soțul înșelat, după câțiva ani (la moartea soției sale), când decide să-și vâneze iubitul.

            Pavlovici se dovedește a fi un om cu caracter slab, căruia răzbunarea și chiar încercarea de a-l ucide pe adversar îi dau satisfacție; este un om lipsit de suflet, care se pare că nu și-a iubit niciodată soția - grăbindu-se spre o nouă mireasă, dar nici „fiică”. După ce a devenit alcoolic după moartea soției sale, el încearcă să se pună sub pielea vechiului său prieten, Velceaninov. Acest om, a reușit doar să provoace un dezgust real pentru cei din cazul său; ura pe care am simțit-o de la un dialog simplu până la capăt.

            Între timp, fostul iubit suferă un al doilea șoc când își vede fiica nelegitimă, care nu a reușit niciodată să afle cine este cu adevărat tatăl ei. Velceaninov încearcă să se consoleze pe tot parcursul romanului asupra situației sale, asupra destinului tragic al Lisei și asupra lumii din Petersburg pe care o evitase.

            Este unul dintre romanele de „relaxare” ale lui Dostoievski, în care nu vei avea acel joc subconștient intens care te va urmări non-stop; este bine doar pentru momentul când faci o scurtă pauză între două romane mai grele (cazul meu în care intenționez să-i citesc toate lucrările până la sfârșitul anului).

6. Nopți albe

„Nopțile albe” este o nuvelă scrisă de F.M. Dostoievski și publicat inițial în 1848. Succesul său a fost atât de mare încât s-au făcut mai multe filme după acesta. Unele dintre ele sunt mai vechi, altele mai noi. Marele scriitor rus născut la Moscova este mult mai cunoscut pentru celelalte opere ale sale. „Criminalitate și pedeapsă”, „Frații Karamazov”, „Idiotul”, „Demonii”, „Note din subteran”, „Jucătorul”, „Oamenii săraci”, „Amintirile morților”, „Adolescentul” și „ Umilit și uitat ”. Dar acestea sunt doar câteva dintre scrierile sale, opera sa fiind extrem de extinsă.

„Nopțile albe” este o proză scurtă scrisă de F.M. Dostoievski la o vârstă destul de tânără, la începutul carierei sale

Valoarea sa nu este probabil atât de grozavă, dar asta nu o face să merite mai puțin de citit. La fel ca alte povești ale scriitorului rus, „Nopțile albe” este spus la prima persoană de un narator anonim. Acesta este un tânăr care locuiește la Sankt Petersburg, dar suferă de singurătate. În plus, este un mare visător, preferând uneori să rămână în lumea sa decât să se alăture rândurilor altora.

Probabil astăzi l-am considera ca fiind unul dintre cei mai potriviți reprezentanți ai personalității introvertite. Dar viața lui se schimbă atunci când se întâlnește și se împrietenește cu o tânără. Mai mult, chiar se îndrăgostește de ea destul de repede. Cu toate acestea, dragostea lui nu va fi împărtășită din cauza faptului că fata iubește deja pe altcineva. Și așteaptă ca cineva să revină în viața ei.

5. Adolescentul

Unul dintre cei mai importanți și influenți scriitori din lume, autorul capodoperelor Crime și pedeapsă, Frații Karamazov, Idiotul sau demonii, cărți traduse în toate limbile, adaptate pentru teatru sau ecranizate.

Spre deosebire de celelalte romane ale lui Dostoievski, Adolescentul este spus din perspectiva unui tânăr de nouăsprezece ani, a cărui naivitate se reflectă într-o voce narativă la fel de naivă ca protagonistul cărții. Fiul nelegitim al unui moșier depravat, tânărul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscilează constant între încercarea de a expune greșelile tatălui său și dorința ascunsă de a-i câștiga aprecierea. Înarmat cu un document despre care își imaginează că îi va oferi puterea deplină asupra celorlalți, Arkadi merge la Petersburg pentru a-și întâlni tatăl, dar această experiență inițiatică dezvăluie mizeriile concrete ale vieții adulte și îi schimbă fundamental viziunea asupra lumii. Dostoievski vede trecerea personajului său prin adolescență ca pe o stare continuă de nesiguranță, ignoranță și imperfecțiune, dar și de fantezie și exuberanță în care totul este posibil.

4. Demonii

M-am obișnuit să scriu recenzii ale unor lecturi înainte de sfârșitul procesului. Poate că situația este vina, dar nu regret acest fapt, pentru simplul motiv că astfel de idei sunt volatile, proaspete, dincolo de șabloane sau prejudecăți.

Romanul „Demoni” al lui Dostoievski este în primul rând un fel de provocare pentru mine, un angajament pe care l-am luat cu dexteritate și pasiune. Poate suna oarecum entuziasmant, dar credeți-mă că este greu să citiți clasicul rusesc.

Prima cauză și probabil cea mai evidentă este volumul. Rușilor le place să scrie mult, complicat și extrem de explicit. Unele scene au durat câteva capitole, altele au fost reduse la simple fulgere spontane.

Al doilea - construcția personajelor. Dostoievski are febrilitatea unui parapsiholog, subliniind nu numai trăsăturile statice, ci și metamorfozele comportamentale ale eroilor. Meticulozitatea și satira cu care descrie portretul personajelor este demnă de talentul unui adevărat critic al dramei umane.

3. Idiotul

Idiotul din opera lui Dostoievski este prințul Lev Nikolaevich Miskin, care după un tratament îndelungat la un sanatoriu din Elveția, se întoarce de la Sankt Petersburg, unde probabil datorită faptului că a fost izolat de civilizație mult timp, vede lumea altfel. de la ceilalți.

Neinteligibil oricui pentru sinceritatea pură pe care o arată, pentru comportamentul său față de toată lumea și datorită epilepsiei pe care a suferit-o, primește această poreclă fiind pe deplin conștient de acest lucru.

Fermecător în inocența sa, atrage simpatia celor din jur și ajunge să se atașeze de Nastasia Filippova, o femeie foarte frumoasă, și de Aglaia Ivanova, adolescente dintr-o familie bună. Atașamentul său față de acești doi oameni nu este neapărat din dragoste, ci mai degrabă din compasiune, ceea ce îl face în cele din urmă să sufere mult.

Primind o moștenire, Miskin rămâne neschimbat, dar față în față cu cele două femei și condus de milă, face o alegere (nu neapărat el) care va întoarce aproape toată lumea împotriva lui.

Romanul este foarte complex, cu multe personaje uneori descrise până la cele mai detaliate, cu scene realiste și răsuciri neașteptate, cu analize psihologice bine gândite, care sunt greu de inclus în acest rezumat.

Povestea se încheie cu sfârșitul tragic al prințului, care ajunge înapoi în sanatoriu, neavând nicio șansă de a fi salvat după ce femeia care trebuia să fie soția sa a fost ucisă de fratele său pe cruce.

2. Frații Karamazov

Aceasta este o poveste grozavă care vă face să ghiciți o mulțime de timp. În unele părți, devine puțin plictisitor când pleacă într-una din răbdările sale de caracter psihologic.

Această carte este compusă din 12 cărți, romanul spune povestea novicei Alyosha Karamazov, a necredinciosului Ivan Karamazov și a soldatului Dimitri Karamazov. Acțiunea romanului se concentrează asupra celor trei frați care au fiecare o predispoziție patologică pentru pasiune. În sens metaforic, se poate spune că frații alcătuiesc cumva 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dimitri, cel mai mare, este un exponent al senzualității și al corpului. Ivan, reprezintă intelectul, motivul.

Toți cei trei frați sunt în conflict cu tatăl lor, Feodor Pavlovich Karamazov, care reprezintă tipologia omului depravat care duce o viață imorală și desfrânată.

Smerdeakov, presupus al patrulea frate, fiu nelegitim, îi servește tatălui său Feodor Pavlovich, evoluția sa este de asemenea interesantă; având ca principiu existențial sofismul, el se dedică acestui concept care, în cele din urmă, îl va conduce la sinucidere.

1. Crimă și Pedeapsă

Romanul Crime și pedeapsă (1866) a stabilit gloria literară a lui Dostoievski apărând pentru prima dată în revista Russki Vestnik. Urmat cu interes de contemporani și tradus în aproape toate limbile europene, romanul Crime și pedeapsă a fost prima coeziune literară mai completă a concepției sale filosofice.

Crima și pedeapsa este primul roman social-filozofic al lui Dostoievski care tratează psihologia criminalității cu mare seriozitate. Punctul de plecare al filozofiei lui Dostoievski este adversitatea burgheziei și a sistemului capitalist. Astfel, una dintre preocupările tematice predominante ale scriitorului este evidențierea suferințelor și a mizeriei la care sunt condamnați cei mai mulți oameni.

Acțiunea romanului are loc în anul marcat de o criză financiară gravă și nu întâmplător povestea lui Raskolnikov începe sub semnul aceleiași crize. Familia sa este la un pas de mizerie, el însuși trebuie să-și întrerupă studiile din cauza situației sale financiare precare; pentru a-și ajuta mama și fratele, Dunia vrea să se vândă, la fel ca prostituatele obișnuite. Ce ar putea fi mai natural în Sankt Petersburg de mizerie și cămătărești decât să ucizi și să jefuiești un cămătar?!

                   Scrisă de Elena Boguș