O cană de apă la azilul de bătrâni -Partea I

Prima  dată când scriu o dramă cap-coadă. Sper să vă placă aceast text scris în cadrul atelierul Scriere Dramatică

Scena 1

Domnul Filipescu, se grăbea să ajuncă la lucru, intră în Minister, urcă scările pentru ajunge la birou. În cabinet era venit Gavriluţă, asistentul său. Stătatea la biroul lui şi lucra la dosarele pe care îi mai rămăsese de săptămâna trecută.

Filipescu intră pe uşă. Îl salută.

Dl Filipescu: Salut Gavriluţă!

Gavriluţă : Buna Dimineţa Dl Filipescu.

Dl Filipescu: Ce faci măi Gavriluţă?

Gavriluţă: Păi lucrez la dosarul Casei de Copii!!

Dl Filipescu: Lasă tu casa de copii şi apucă-te să te uiţi peste dosarul azilului de bătrâni.

Gavriluţă: De ce?

Dl Filipescu: Am vrut să-ţi spun ieri dar directorul nu ma lasat. Mi-a zis să-ţi spun azi, până iau o decizie corectă.

Dă să-ţi povestesc. Ieri am ajuns mai devreme la birou. Tu nu veniseşi încă. Când am descuiat uşa şi am intrat în cabinet. Am văzut pe jos un plic. L-am ridicat. Nu avea nume şi adresă. Dar îmi era adresat mie. Am rupt plicul şi înăuntru era o scrisoare. Era un mesaj pentru mine. L-am deschis, am început să citesc.

Scrisoarea zicea aşa: „Dl Filipescu, vă scrie un bătrân de la azilul nr 2 din Chşinău. Cu părere de rău, nu vă pot da numele meu, ca să nu am probleme cu cei de la conducerea azilului. Dar vă scriu, ca să vă aduc la cunoştinţă că la azil, se petrec nereguli în adiministraţie. Vă rog să veniţi la noi în vizită. Vă aştept cu mare plăcere. Cu respect O persoana necunoscută.”

Astă era mesajul pe care conţinea scrisoarea. În ziua aceea m-am gândit cine a putut trimite această scrisoare. Nu are nume, adresă, doar îmi este adresată mie. M-am uitat pe plic mai atent şi am văzut un semn care arăta că este de la azilul de bătrâni” O cană de apă pentru bătrâni”. Am cercetat mai atent scrisul ca să văd, dacă îmi era cunoscut, dar nu era cunosct. Atunci, nu am stat mult pe gânduri, şi m-am dus la director sus. I-am dat să citească scrisoarea. A stat pe gânduri şi mi-a zis să mă duc în vizită. Mi-a zis să nu-ți arăt scrisoarea ţie în aceea zi. Să nu ți-o arăt  scrisoarea în a doua zi, dacă  decide când voi merge.

De aceea, Gavriluţă, azi am hotărât să mergem la azilul de bătrâni. Dl Filipescu scoate scrisoarea din sertarul biroului său şi i-o dă lui Gavriluţă.

Acesta citeşte cu atenţie, nu zice nimic.

Gavriluţă: Nu vi se pare suspect ceva Dl Filipescu? De ce ar tremite cineva scisoarea, fără adresă şi nume? Măcar să scrie numele ca să ştim cine a trimis şi motivul ei. Ce nereguli poate să fie acolo, dl Filipescu? Noi data trecută, înainte de a da bani, am verificat şi parcă totul era în regulă. Acum ce nereguli pot să mai fie. E cel mai bun azil din ţară. Are toate condiţiile. Bătrânii sunt respectaţi şi bine hrăniţi.

Poate aşa de văzul lumii să fie bine, dar în interiorul azilului poate să fie nereguli ? Dar mai bine, să mergem într-o inspecţie, să ne asigurăm că totul e bine. Pe urmă vom scrie raportul pentru dosar, că totul e ok. Ministrul ne va întreba dacă facem controale regulate la azile.

Dar oricum trebuie să vedem ce se întâmple acolo. Să vedem pe ce se duc banii, din ajutorul statului.

Gavriluţă: Bine fie! La ce oră trebuie să mergem? Pentru că avem multe dosare de rezolvat şi nu numai la azil, dar şi la casa de copii sunt probleme.

Dl Filipescu: Uite cum facem măi Gavriluţă!!  Mergem pe teren, ne ducem la fiecare în parte. La urmă rămâne azilul de bătrâni. Hai să ne gândim la cine mergem mai întâi. Avem multe dosare şi trebuie să le rezolvăm pe rând.

Ştii ce m-am gândit, măi Gavriluţă? Îi vom suna şi le vom zice că venim la ei, la ora 18.00 Dar noi, îi vom lua prin suprindere. Vom merge pe la ei la ora 16.00

Gavriluţă: Bine, cum zici dumneta Dl Filipescu!! Dar îţi spun că mergem degeaba. Pierdem timpul cu vizita la Azilul de bătrâni. Mai bine, am merge la Casa de Copii, acolo mi s-a părut ceva suspect.

Dl Filipescu: Dă mai bine să-i anunţ, că venim la ei. Da! Încă ceva nu trebuie să ştie nimeni de la azil. Că am fost sunaţi de la ei. Ai grijă! să nu te scapi cumva, în timp ce vorbim cu directoarea şi cu restul.

Ai grijă ciocul mic. Că de nu o iei de la mine. Ai înţeles Gavriluţă! Eu cu tine vorbesc! Eşti atent? În timp ce Gavriluţă era ocupat cu căutarea dosarului de la azilul de bătrâni.

Gavriluţă: Da! Dl Filipescu.

Dl Filipescu: Ştii numărul de la Azil?

Gavriluţă: Nu, dl Filipescu!! Căutaţi în agenda cea albastră de pe raft! Că acolo sunt toate numerele de telefoane de care aveţi nevoie!! Eu le-am scris.

Dl Filipescu căută agenda de telefoane de pe raft în direcţia unde ia arătat Gavriluţă. Găseşte agenda pe raft şi caută numărul de telefon. Găseşte şi  îl formează.

Iar Gavriluţă era ocupat cu rezolvarea problemelor din dosar. După ce a găsit dosarul azilului, răsfoi atent.

Dl Filipescu: Alo! Bună Ziua!! Dl Filipescu la telefon.

Doamna Sofia Nicolaevna, vă anunţ că azi la ora 18.00, Eu şi Gavriluţă, venim în vizită. Dl Filipescu a pus receptorul jos.

Cei doi se apucară să lucreze la dosarele încă nerezolvate. Se uită la ceas, era ora 9.30. Munca lor era în toi.

Pe urmă, se pregătiră, să plece, să inspecteze casele de copii şi azilul de bătrâni.

                            Va urma continuarea !!