16 noiembrie 2016

În căutarea singurătăţii

 Corpul mi-a dat de ştire. Ceva nu e în regulă cu mine. Am simţit cum organismul mi-a dat de ştire.  Aveam simptome clare că ceva nu era în regulă cu mine. Corpul îmi tremura, respiram greu, lipsa de aer în plămâni, mă face să tuşesc des şi mă sufoc, oboseala din organism îşi facea simţită.  Simt că numai pot să mă mişc, stau ca o stană de piatră şi mă doare tot din cap până picioare. Mi-am dat seama că bateriile mele sunt off. Trebuie să mă odihnesc şi să-mi încarc bateriile. Ştiam ce-a mai bună metodă ca să mă reîncarc, aceea este singurătatea. Un simptom care ştiam, era aceea că mi se făcuse dor de mine şi de Dumnezeu. Dorul de părinţii şi de familie. Dar cel mai mult de mine, să stau în singurătate şi să mă liniştesc niţel şi să reflectez la ceva urma în viaţa mea, şi-a planifica viitorul meu. Singurătatea este cel mai bun remediu pentru a-mi reveni la viaţă şi la mine însămi.
Mă întind în pat cu scrumiera lângă mine, aprinde ţigara pe care o aveam de mult, pusă undeva ascunsă de mine să nu o găsească nimeni. O aprind trag din ea, şi mă las condusă de ea. Simt cum corpul îmi pluteşte, închid ochii şi mă las dusă de val. Trăiesc euforie nedescris care durează mai mult de oră. 
Nevoia de singurătate m-a adus să scriu aceste rânduri în Fragmentul de Notiţe. Se spune că persoanelor puternici "Nu le este teamă de timpul petrecut în singurătate. Oamenii puternici mental se bucură şi chiar preţuiesc timpul petrecut singuri. Ei folosesc aceste perioade pentru a reflecta, a planifica şi pentru a fi productivi. Cel mai important, fericirea şi stările lor de spirit nu depind de alţii. Ei pot fi fericiţi cu alţii, pot fi fericiţi şi singuri". Aproape 33 de ani am fost singură, m-am obişnuit cu singurătatea. Am avut oameni dragii prietenii, dar totuşi eram singură. Am găsit în singurătate un refugiu pentru a-mi regăsi echilibru şi pentru a reflecta, a planifica şi pentru a fi productivă.  Asta nu e un defect, ce, asta e o necesitate a fiecărui om. De-a acorda mai mult timp lui sieşi, de-a fi cu el însăşi şi de-a se bucura de lumea lui interioară. De-a încărca bateriile.
Acestea sunt nevoile mele de a fi cu mine însămi şi de-a mă bucura de mine, să citesc o carte, să ascult muzică, să privesc un film interesant şi de ce nu să scriu ceva interesant.

"Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate"
 Mircea Eliade




Fragment Notiţe de Jurnal

Îmi este dor de lucrurile simple şi noi, de lucrurile care te fac să zâmbeşti în fiecare dimineaţă, când bei o cană de cafea şi citeşti o carte interesantă. Tot timpul cărţile au fost pentru mine călătoria în lumea cunoaşterii, a înţelepciunii şi a descoperii lumii noi. Trăieşti şi respiri pentru a crede în cel mai frumos lucru Dumnezeu. Te bucurii de fiecare moment din viaţa ta, de o floare, de razele soarelui, ce nu le vezi când îţi luminează chipul plin de riduri.
Îţi este dor să scrii câteva rânduri de versuri şi texte. Te bucuri când pe rafturile stau cuminte, aşezate cărţile ce aşteaptă să fie citite.
Mirosul de afară te duce hăt departe într-o lume necunoscută unde nu ai mai fost niciodată. Te bucurii de zâmbetul de copil pe care îl ai în tine. Eşti fericită cu ce ai. Îi mulţumeşti Bunului Dumnezeu de existenţa Ta aici pe pământ. Te arunci într-o lume necunoscută cărţilor.

28 septembrie 2016

Fragmente: Notiţe de Jurnal

Mi-e mi s-a făcut dor de mine şi de Tine Doamne. Mi-e mi s-a făcut dor să scriu poezie, să citesc o carte, să ascult muzică, să ascult universul din jurul meu. Să ascult glasul oceanului, liniştea din jurul meu. Să-ţi  ascult gândurile haotice care nu le poţi să le prinzi şi să le strângi şi să le pui pe raft. Pare absurd. Oare gândurile sunt absurde când le scrii pe o foaie de hârtie! Şi le laşi să curgă şiroaie pe hârtie, ca mergele pe o aţă. Ele stau drept.


















27 septembrie 2016

Scrisoare către prieten/prietena,

Dragă prietene/prieten,
Îţi adresez această scrisoare ţie, din toată inima mea. Sper că ea va ajunge la inima ta odată. Şi mă rog lui Dumnezeu să mă înţelegi şi să mă accepţi aşa cum sunt, că nu sunt perfectă, am unele momente că sunt egoistă, răutăcioasă şi invidioasă. Să ştii că nu vreau să mă justific în faţa ta. Nu e scopul meu. 
Dar de fapt vreau să-ţi mulţumesc pentru existenţa ta în viaţa mea. Îţi multumesc pentru că îmi arăţi lucrurile aşa cum sunt. Îmi demonstrezi că relaţia ta cu mine e ceea mai bună, ceea mai bună experienţă de-a învăţa că oameni sunt diferiţi, şi trebuie să-i acceptăm aşa cum sunt ei. Îţi mulţumesc că îmi eşti alături măcar de la depărtare, dar îmi eşti alături cu gândul, dacă nu cu prezenţa suflteasca. Pentru mine asta nu contează dragă prietene, să ştii. Partea materială nu mă interesează, dragă prietene. Cel mai mult îţi mulţumesc că îmi arăţi cu adevărat că iubirea există, dacă tu nu crezi în ea. Îmi arăţi că prietenia există, dacă tu nu o vezi. Ea există, aşa cum este ea. Să ştii prietenia nu e perfectă, ca şi oamenii. Vrei să vezi dacă eşti prieten adevărat, uitete mai des în oglindă şi întreabă-te dacă eşti tu prieten bun cu ceilalţi. Şi dacă tu sari în ajutor când ceilalţi au nevoie de tine. Şi dacă ţie îţi pasă de suferinţă celorlalţi. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat aşa buni prieteni şi Mă rog pentru ei, să fie sănătoşi şi fericiţi! Şi Dumnezeu să Te Binecuvânteze dragă prietene!! Să ştiii că eu te iubesc  ca esti prezenta in viata mea mea. Nu mă interesează cum eşti Tu. Mă interesează că eşti în viaţa mea. Că îmi dai acele lecţii de care uneori ar fi bine să le învăţ de la tine.  Să ştii că Dumnezeu ne-a trimis unuia, altuia să ne avem, să creştem unul cu celălalt, şi să ne iubim. Toţi ajungem unde trebuie. Şi vom fi toţii împreună.
Îţi mulţumesc dragă prietene pentru tot. Te iubesc!! Te iert pentru nepăsare şi pentru ignoranţa ta!! Vreau să ai parte de fericire şi de dragostea celor din jur. Mă rog lui Dumnezeu, să-ţi de-a multă înţelepciune, şi minte ca să vezi că lucrurile stau altfel decât crezi tu.  Prietenii adevarati vin si merg cu tine pe drumul vietii ca sa te schimbe, sa te invete lectiile vietii. Iar cei care sunt in trecere, vin si pleacă dar raman cu amintirile și lecția învățată. Să ne îndrumăm unul pe celălalt.
Sper că într-o zi ne vom vedea împreună şi ne vom aminti de cele mai frumoase amintiri ale noastre. Vreau să strig în gura mare că Te iubesc prietene, mă simt cea mai fericită că te-am în viaţa mea. Te iubesc mult de tot!! Să ştii ca nu-ţi ţin pică sau ură. Nu ştiu ce înseamnă aceste cuvinte. Te iert!!
Scrisoare pentru toţi prietenii mei!!


20 septembrie 2016

Book Review: Orhan Pamuk " A strangeness in my mind"


Orhan Pamuk won the Nobel Prize in Literature in  2006. His novel My Name is Red won the 2003 iMPAC Dublin Literary Award. 
The first time I read this author and his books. When I found this book in the bookstore made me curious to read because I'd heard he is a very good author. I started reading " A strangeness in my mind" by Orhan Pamuk, with great interest and curiosity.
Being the Adventures and Dreams of Mevlut Karatas, a Seller of Boza, and of His friends, and Also a Potrait of Life in Instanbul Between 1969 and 2012 from, many different Points of View.
At the age of twelve, Melvut Karata comes to Istambul, hoping to make it rich yet luck never seems to be on  his side. He spends three years writing love letters to a girl he saw just once at a wedding, only to elope by mistake with her sister. And though he grows to cherish his wife and the family they have, he stumbles toward middle age in a series of jobs leading nowhere. But every evening, without fail, Mevlut still wanders the streets of Istanbul, until fortune conspires once more to let him understand at last what it is he has always yearned for.
Told from different perespectives by a host of beguiling characters, A strangeness in My Mind is a modern epic about coming of age in a great city, and a brilliant tableau of life in Istanbul over the past fifty years, from Nobel Prize winning bestelling author Orhan Pamuk.

Book Review: Ernest Hemingway "The Snows of Kilimanjaro"


 I was happy when did I find " The Snows of Kilimanjaro" by Ernest Hemingway. I read two books, of this author:"The old Man and the Sea and Others Stories."
The Snows of Kilimanjaro is about Spare powerful tough, in part autobiographical and totally convincing in their realism, men and women of passion and action live, fight, love and die in scenes of dramatic intensity. From  haunting tragedy on the snow-capped peak of Kilimanjaro to brutal sensationalism in the bullring from rural America with its deceptive calm to the heart of war-ravaged Europe, each of the stories in this classic collection is feat of imagination, a masterpiece of description.