21 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

De fapt sedinta de ieri a fost  ce mai reusita din toate sedintele la care am participat pana acuma. Am fost fericita ca mi tremurau tot corpul.  Urlam de fericire si satisfactie sincer nu mi trebuia nimica. Parca apucasem ceva usor si linistitor. Asta ma bucura de tot. Pentru prima data in viata mea, ma simt fericita cu adevarat. Ieri a fost ceva frumos pentru mine, nu mam asteptat din partea mea ca voi face ceva, ce ma asteptam putin din partea mea. Sper sa mai urmeze astfel de momente fericite care sa ma faca mandra si mai mult sa muncesc. Asta ma motiveaza cel mai mult. Asta ma face cea mai puternica.
Dumitru ne-a pus sa scris iar o proza despre o aventura, sa fie o rasturnare de situatie.
Cei care au fost toti am scris, inclusiv si eu. Am scris si eu o povestire ce mi-am iamginat o intamplare de la scoala. A fost senzational ca am scris si eu. Asta ma bucura foarte mult. Am citit capodopera mea. Aveam emotii mari, dar mi-a trecut, pe urma emotiile criticilor care avea sa mi critice proza. Am asteptat frumosel sa mi vina randul la criticat.
Ma suprins faptul ca am avut numai laude bune la adresa mea ce am scris. Asta ma incuraja enorm mult.
Stiu ca povestirea mea nu era ce mai reusita, cu mici greseli de tot felul.Dar exista o logica si scris cu acuretete cap coada.
Dar parerea celorlalti conteaza pentru mine. Critica este buna pentru toti care scriu proze si poezii.
Stiu ca mai am de lucru, dar asta ma face sa ma incurajeze si sa mi dea motivatie cel mai mult si sa merg inainte.
Incetul cu incetul mi-a ating un vis. Unul din visurile mele.
Sedinta de ieri a fost faina mi-a placut enorm. Si ma bucurat enorma. Saream ca un copil in sus de bucurie.
Pe urma ne-am dus la un ceai la Speranta, a venit majoritatea care trebuia sa vina. A fost o iesire care a meritat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu