Prima experienţă
plăcută, de când m-am înscris la Atelierul de Dramaturgie a Alinei Nelega. Am
avut emoţi frumoase. Eram adunaţi vreo 11 indivizi. Începutul Festivalului a fost deschiderea a Atelierului Alina Nelega,
la teatru Naţional Mihai Eminescu, în sala V. Cupcea. Într-o sală mică şi
îmbrăcată în negru. Pentru prima dată particip la astfel de atelier şi mă
bucuram pentru aşa experienţă plăcută.
Prima zi, am făcut
cunoştinţa cu toată lumea. Alina Nelega ne-a dat un exerciţiu interesant, toţi
prezenţi să găsim cuvinte pozitive la toate piesele din teatru din culoare
neagră să dă pozitiv. Înainte culoare neagră pentru mine era negativă şi nu mi
place, dar din când am făcut exerciţiu
astă cu culoarea neagră, am început să-mi placă culoare neagră. Am început
să mă oboşinuiesc cu culoarea, să mi place şi mai tare.
Pe urmă, pe fuiţe
10 cuvinte cele mai frumoase.
Înţelept
trăire
Lumină
iubire
Zbor
frumos
Viaţă
dorinţă
Noapte
adrenalină
Dans
Pasarea Phoenix
10 cuvinte
negative, urâte
Minciună
prostie
Dezamagire
agresivitate
Trădare
violenţă
Făţărnicie
lăcomie, egosism, invidie
10 locuri unde ar
decurge acţiunea
Pe scenă la teatru
Acasă, pe stradă,
în lift, în trolebus, în maşină, în OZN, apă, în peşteră, mănăstire, pădure,
Pe foaie de scris
un scenariu
Profesii personaje
10 personaje femeieşti
Prostituată
Curvă de lux
O bătrână, taxatoare, biliotecară, femeie de
serviciu, actriţă de teatru, vânzătoare, medic , profesoară, preoteasă, elevă,
scriitoare, mama.
10 masculine
personaje
Primar, hoţ,
criminal, şofer, omul de la securitate, securistul, actorul de film
preşedintele, tractorist, fermierul, elevul
cântăretul, fotbalist, tată.
Aceste sunt 10
bileţele, le-am aruncat într-o pălărie, şi noi trebuia să alegem 2 personaje şi
să scrie un scenariu despre cele două.
Mie mi-a căzut un
personaj de la mine, şoferul şi un alt personaj regele.
Şoferul care
lucrează pentru rege
Replica: Cu cuvintele spuse de rege către
şofer : La urma urmelor ce este normal? Pune
jos paharul ală te rog? Replici tema pentru acasă.
Tensiune
Transformare
Textul trebuie să
aibă în afară de acţiune şi intrigă. Trebuie să iei decizii detalii.
Deservirea
personajului
Regele
Replici se succid
una pe alta.
Asta era tema
pentru acasă să o scriem. Din păcate nu am scris, din cauză că nu am găsit
ideile interesante pentru a scrie ceva intersant. Nu mi-a venit vreo idee
interesantă. Nu am avut insperaţie deloc. M-am lăsat păgubaşa la textul. Lasand
să scriu mai târziu pentru data următoarea. Numai să aştept să vină
inspiraraţia. Însă la atelierul lui Alina Nelega ma distrat cupios. A fost o
experienţă interesantă, de care voi nu uita niciodată. Unde mi-am făcut
prieteni cu care am rămas legaţi, cu
alţi mai puţini, nu cu toţi poţi să ţii legătură.
28 august 2013, ne-am întâlnit la aceelaşi oră
şi în acelaşi loc. Alina Nelega ne-a rugat să aducem o fotografie, care ne
place nouă care ne reprezintă Să fie vizibilitatea bună.
Ne-a dat un alt
exerciţiu să fie repeteţie, se poate trişa.
La atelierul lui
Alina Nelega de dramaturgie , la început eram inhibată, dar pe parcurs, ne-a
deyinhibată. Mam simţit bine. Parcă aşa şi trebuia. În loc să mă apuc de ale
mele uumblu cu paiele în cap. Îmi vine să urlu de ciudă. Nu-mi place deloc,
Azi pentru prima
dată am fost la workshop. Nu mi-am pus
întrebarea care e scopul. De ce? Parcă vroaim
sau i-au o pauză de la totul asta. Dr uite m-am reîntors, când m-am
scris nici nu m-am gîndit deloc.Involuntar m-am înscris aici. Nu ştiu de ce. Şi
parcă văd şi acum. Citesc pe interent în cadrul CDC, şi ma întâlnesc. Îl caut
pe dracul .
Textele pe care
le-am scris nu erau reuşite deloc. Am fost şi comentarii la adresa lor.Dar nu
mă supăr deloc, nu am pentru ce. Din contra critica este binevenită oricând.
O problemă pe care
o am este răbdare. Nu am deloc răbdare. Şi nu este bine deloc.. Am scris ceva, dar după ce am citit textul
Victoriei Boţan. Victoria mi-a spus câteva aspecte ce trebuie să fie. M-am
bulversat cu totul. Mi-am schimbat cu totul contextul şi povestea. Acum sunt
varză. Oare din cauza oboseli mele. Mi-am dat seama ca textul meu nu e bun
deloc. Trebuie schimbat. Am două personaje nu ştiu să scriu nimic. Nu am nimic
în capul acela al meu prost.
Un alt exerciţiu
dat la Alina Nelega, a doua zi de atelier de dramaturgie. Noi ne-a strâns în
cerc cu toţi ca în grup, prieteni adevăraţi. Ne-am deschis unui altuia, am
devenit mai apropiaţi.
Ne-am pornit de la
al doilea exerciţiu: Pantofii de bebeluş niciodată purtaţi.
Aşa sa pornit
exerciţiu meu, cam nereuşit dar am scris ceva. În maşina unei cu dezabilităţi
la oglindă retrovizoare, stătea agaţat o pereche de pantofi de bebeluşi ce
niciodată nu vor fi purtaţi
Aşa am scris ceva
provizoriu, dar de fapt s-a pornit de la ideea unei femei care a făcut avort
spontan sau care a avortat, ceva de genul ăsta..
a)
Tensiune ----drumul personaj
b)
Transformare a----z
c)
De film
- pe baza
fotografii de scris o scenă o poezie, o
povestire
Trebuie să-i dau o istorie în spatele. Trebuie să găsesc un personaj. Are o
faţă expresivă, zâmbeşte, stare de tensiune –la o transformare
Faţa de expresivă --- fericită, zâmbet
Istoria personajului --- istoria in sine--- iubire respect emoţie,
fericire...locul acţiunii, o muzică preferată.
Un alt exerciţiu, de fapt un ultim exerciţiu pentru runda a doua a
atelierului.În centru săli erau aşezate trei scaune, iar pe scaune erau aşezate
trei tablouri cu femeie dezbrăcate, nuduri, aceste femeie spuneau ceva. Noi
trebuia să scriem ceva despre ele. Se pornea de la întrebarea De ce stau toate
cu spatele? Ce au de ascuns cele trei femeie?
Eu am pornit de la ideea, că ascund durerea dezamăgirea. Nu vreau să afle
istoria. Sunt închise în ele. Nu vor să
împărtăşească şi nu sunt deschise. Asta
era părerea mea. Dar de fapt asta ceea ce am simţit eu atunci când am văzut
tabloul.
Dar de fapt spunea ceva cele trei tablouri.
Prim pictură. Fata semigoală cu jartiere de la o muncă de dansatoare
într-un club de noapte. Indeferenţa neputinţa, este deschisă, dar nu cu toată
lumea. Nu-i place ceea ce face. Dar nu are încotro. Nu prea se simte în largul
ei
Dar de fapt istoria fetei spune altceva. Am sa mai meditez la cele trei
tablouri.
A 2 pictură. Fata se simte tristă se gândeşte şi se întreabă. Pe alocuri
plânge. Suferinţă. Nu vrea să spună la nimeni problema ei pe care ei o doare.
Este absentă. Într-o depresie, că partenerul a părăsit-o singură în propria
casă.
A treia pictură. Acceptarea de sine prin singurătate, tristeţe. Încearcă să
caute singură în linişte. Nu vrea să fie ajutată. Apar multe întrebări. Dar nu
găseşte răspunsurile. Plânge. E doar tristeţe în ochii. Nu vea să vadă pe
nimeni. Se simte bine de una singură. Nu o înţelege, dar nu o înţelege, stări
de emoţii interioare. Nu are pe nimeni, dar ar vrea să aibă pe cineva. Se simte
îndepărtată.
29.08.2013, a treia zi din atelierul Alina Nelega.
Azi, a fost ultima zi, a Atelierul
de Scriere Dramatică a Alinei Nelega. Pentru mine a fost o experienţă plăcută,
să fac parte din colectivul Alinei Nelega. Oameni cu care am fost împreună.
În cele două zile nu am scris nimic ce mi-a dat ea, din cauză că nu am
putut. Dar le voi scrie pentru o altă ocazie. Nu gretă de decizia de-a
participa.
La început aveam întrebări, de ce şi pentru ce? Ce caut aici? Care a fost
scopul meu să particip la workshop asta? Nu înţelegeam de ce? Eu care vroiam să plec de ici? Dar am
rămas până la urmă? Dar nu regret că am rămas, că am partcipat. A fost o
experienţă din cele mai frumoase din viaţa mea.
De duminică mă reîntorc la lucru. Nu prea vreau să mă reîntorc la
muncă. Colegii de la lucru mi-au zis că
îmi este dor de lucru. Dar realitatea este altă, nu-mi este dor de lucru. Nici
de colegii şi nici de cititori nu-mi este dor deloc. Măcar că am chiulit 2 zile de la muncă în folosul meu.
În rest eu simt altceva de la viaţa mea. Dar nimic nu este întâmplător.
Duminica am citit în scenă textele mele, în faţa unui auditor mic. Mă simt
emoţionată pentru că este prima dată când ies în scenă să citesc un text de-al
meu, este o experienţă unic.
Noi emoţii, stării. E ok să ai satisfacţi mare, că vei ştii că te-am auzit
câţiva oameni. Eu prin asta prima dată trec. Eu prin asta nu vreau să mă afirm
deloc. Puţin nu am încredere în mine. Dar lucrez cu mine. Trebuie să am
încredere în mine mai mult.
După ce am trecut prin asta, acum vreau să scriu dramaturgie şi proză.
Vreau să mă afirm prin asta.
Am ştiut de ieri, de monologul meu ca va fi ceva cu el. Mi-e dor de
Bucureşti, de vechii mei prieteni. Vreau să încep o viaţă altfel. Cu mi-am zis
că mă simt ca peştele pe uscat aici.
Mă uit la fotografia mea. Ce frumoşi şi fericiţi eram. Nu-mi vine să cred
că a trecut repede timpul. Mă uit prin ochii albaştri şi reci cum nu am văzut
în viaţa mea când eram vie. Îmi trece un fior rece. Prin ochii mei apar
flashuri de imagine din familie, cu mama şi cu tata, cu dusul la şcoală, primul
sărut cu Tudor. Vai ce simt ceva cald pe obraji mei, parcă nu pot să plâng.
Duce mâna la obraz ca să şterg lacrimile pe obraji, dar se opreşte ştiind că
numai este. Mă doare sufletul iertat de
Dumnezeu, dar atunci ce caut în casă. Îmi apar imagini sinistre în faţa
ochilor mei.
Am emoţii şi teamă lipsă de curaj niţel. Dar cred că totul va fi bine.
Probabil aşa şi trebuie să fie. Nu-i
nimic întâmplător până acum. Poate o să fie bine. Acum când m-am înscris la
Atelierul de Dramaturgie la Alina Nelega. Dar acum nu regret deloc şi chiar mă
bucur. Mi-a rămas să scriu trebuie să am încredere în mine, în propriile mele
forţe.