Straniu cine a crezut ca ma voi intoarce inca odata sa-l citesc pe Umberto Eco. Am descoperit ca Umberto Eco este unul din scriitori mei preferati. In afara de Haruki Murakami, si multi alti. Incerc sa-mi dau seama de ce el ma atrage mult? Asta e a doua carte a lui citita de fapt. Prima carte a lui Umberto Eco, a fost numele Trandafirului. O citisem cu inima la gura. Mi se parea grea ca textura, dar totusi ma atragea nespus de mult sa o citesc, ca si Pendulul lui Foucault. De ce asa ma atrage sa-i citesc capodoperele?
Romanul te tine captat in aceasta lume a misterelor de joc, te face sa te tii de ea pana o descoperi treptat.
Pendulul lui Foucault este un roman elaborat cu ingeniozitatea inginereasca, in care misterul ia nastere printr-o banala intamplare. Trei redactori ai unei edituri de textele ezoterice construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasa a unui Complot urias, initiat de Cavalerii Templieri( dupa dizolvarea Ordinului de catre regele Frantei) pentru pastrarea in custodie a Secretului absolut al cunoasterii si al puterii. Tot jocul porneste de la un manuscris deliriant si ia proportiile unui vartej care, de la un anumit punct, nu mai poate fi dominat de initiatorii lui. Cuvintele( semnele) se razbuna chiar pe cei care le manevreaza, in momentul in care acestia transforma jocul combinatoriu in scop in sine.
Inca nu am terminat cartea sa o citesc. Dar sunt in continue cautare a mesajului ce vrea sa ne trasnmita autorul in cartea sa.
O recenzie foarte bună!
RăspundețiȘtergere