Bandă - proză scurtă scrisă de Bogus Elena

                             - Prima parte -

În lumea contrabandei cu ţigări şi droguri am intrat în 2002. La îndemnul  unui prieten, ce se  afla în Bandă de vreo 5 ani.

Acest prieten îmi povestea, că căştiga bine, dar mai mult nu vroia să-mi spună, pentru a mă proteja de Bandă.

Mi s-a părut o lume fascinantă şi periculoasă, dar cel mai mult m-a tentat să câştig banii uşor. Pentru mine nu conta ce trebuie să fac, vroiam mulți banii.

Ca să intru în bandă, trebuia să aduc o contribuţie, trebuia cumva să-mi dovedesc fidelitatea şi să mă manifest prin fapte. Nu toţi aveau aceşti bani la ei, atunci mergea pe calea furatului ca să facă rost de bani, îmi spunea şeful Bandei.

 Însă nu tu toţi aveau acces la bandă. Intrau acei care ar erau infiltrați.

Asa-zisul, şef al Bandei, se numea Cercel, era o poreclă pusă de el. Identitatea se schimba zilnic, ca să şteargă urmele. Numai cei care îl cunoşteau, îi cunoşteau  şi secretele, fiind persoanele de încredere.

Cercel era un bărbat bine făcut, chel,  și înalt. Era recidivist, a comis multe jafuri în ţară şi peste hotare, nu-i cunosc numele şi prenumele. Erade  o ager din fire, că poliţia nu a dat  încă de el până acum. Juca bine rolul de bunul cetăţean, care nu vrea să aibă dea face cu poliţia.

Are relaţii bune cu mafia din Europa de Est şi de Vest. Este un temut interlop de la noi. Am înţeles că are un temut rival  bine cunoscut. Acela era Soco. Cercel şi  Soco, deţin monopolul pe teritoriul Republicii Moldova. Între cei doi concurenţa este mare. De aceea cei doi nu prea se intersectează. Deoarece există o rivalitate mare între cei doi.

Cu ajutorul prietenului meu, am ajuns la Cercel, pentru ca să intru în bandă.

Dar nu credeai că poţi fi acceptat aşa fără să înţelegi în ce te bagi. Aici nu este locul unde poți să ieși, oricând vrei Tu.

Acesta mă anunţă că trebuie să trec printr-o serie de încercări de a intra în banda. Pentru a face parte din bandă trebuie să aduci bani cu orice preț.

Cercel mă întreabă:-  Ce alegi la iniţiere, să aduci bani sau să furi?

-         Câţi banii trebuie să aduc, îl întreb pe Cercel?

Cercel răspunde :-  Mulţi, nu cred că ai atâţia?  Nu cred că se pune vorba banilor. Pentru că tu aceşti bani nu îi ai. Atunci te duci la furat.

-        Bine!! Mă duc să fur. Pentru că aceşti bani nu îi am la mine.

-         Foarte bine!! Îmi place că eşti hotărât!! Îmi plac oameni deciși. Sarcina ta, este să jefuiești o bancă din Chişinău. Nu te vei duce singur, îl vei lua pe Vova cu tine. Noi banca, o avem în vizor de multă vreme. Planul are să ţi-l spună mai târziu.

-        Da!!

Celălat coleg, care a mai participat la furt este Vova, era mic de statură decât Cercel, are acelaşi înălţime ca şi mine, ras pe cap, bine făcut.

Toţi din bandă  sunt bine făcuţi. Cercel îşi alege oamenii potriviți, nu acceptă nici graşi, dar nici slabi, alege să fie  binefăcuţi. De aceea, toţi cei care sunt în bandă, nu fac excepţii îi pune pe toți la încercare.

Depinde de om, nu sunt toţi la fel.  Cercel are o mână dreaptă care îl sfătuieşte pentru a lua decizii corecte.

Din povestiriile lui Vova,  am aflat că anul trecut, au furat un tir cu arme, de la rivalii lor, de aceea au arme bune în depozit.

A mai aflat, că au multe depozite la câţiva km de Chişinău pentru a şterge urmele să nu deia poliţia de ei, dar şi rivalii a altor bande.

Nu toţi ştiu de depozitele lui Cercel. Numai câţiva. Ei îşi aleg din lumea lor, recedivişti, care sunt în libertate şi care nu se pot integra în societate. Pentru ca să-i manevreze cum doreşte el. Sunt liberi şi nu sunt căutaţi de poliţie.  Pentru că Cercel face în aşa fel ca să dispară.

Cercel are o şmecherie de a lui pentru a şterge urma oamenilor lui.

Are câteva afaceri în Chişinău şi  în Bălţi cu alte nume. Îi merge bine, pentru că are relaţii sus-puse. Totuși fiind la început, nu sunt deschise toate ușile.

Bobo: Mersi mult!! Vă asigur că nu vă voi dezamăgi!!

 Vova mă conduce până la maşină. Maşina în care ne urcăm  era un BMW neagru, îmatriculat cu numere de Transnistria.

Vova: Ce, îţi place maşina?

Bobo: Da, foarte mult!! De unde o ai?

Vova:  Din Italia, e furată şi ansamblată aici, ca să arate aşa!!  Noi am lucrat la ea, ca să o dăm dispărută. Deoarece poliţia, e pe urmele noastre. Dacă vei jefui banca, vei intra în banda noastră. Vei avea şi tu  așa maşina. Avem multe din astea. Arată super. Majoritatea participă la Drifturi. Băieţii noştri sunt pe teren cu ele, particpă la concursuri. Ca să câştige bani frumoşii din asta.

Eram tare entuziasmat, aveam curaj nebun, numai să am bani şi o maşină ca a lui Vova. Ăsta era visul şi dorinţa mea, să intru în bandă. Să fiu cel mai tare şi smecher. Dar cel mai tare  e să câştig bani mulţi.

-         Eşti pregătit pentru iniţiere?

-        Da, sunt gata!! Dar te rog să mă duci până acasă să mă schimb?

Vova: Bine, unde stai?

Bobo: Stau în Durleşti

Am luat-o în direcţia Buicanilor Vechi, am intrat în Durleşti. Vova a mers cu viteză mare a luat-o pe scurtături,  am ajuns la mine acasă. I-am aratat  lui Vova unde se află intrarea în bloc.

Maşina se opreşte. Deschid portiera.

Vova îmi zice: Să-ţi mişti curul cât mai repede, că avem treabă şi nu avem timp de pierdut. Ai înţeles?!

Bobo: Eu vin repede. Nu stau mult!

Cobor din maşină. Intru în bloc. Acasă nu era nimeni. Intru în camera mea. Încep să mă dezbrac, îmi scot din buzunare lucrurile, portofelul, telefonul, bricheta şi ţigările.

Mă uit în dulap, după pantaloni zdrenţuroşi şi un maiou albastru. Mă îmbrac cu ele. Nu uit să-mi iau ţigărele şi bricheta, celelalte lucruri importante le las acasă să nu mă încurce. Mai caut un fes vechi, ştiam de existenţa lui pe undeva prin lucrurile mele.

După ce l-am găsit, caut prin sertarele de la birou, un foarfece, îi fac doii ochii fesului, iar gura şi nasul este acoperit ca să nu mă recunoască nimeni.

Mă încalţ în adidaşii mei mai vechi şi ies din casă. Cobor scările, mă îndrept direct către maşină.

Vova mă aştepta în maşină. Era nervos, fuma ţigară după ţigară. Deschid portiera şi intru.

-         Băi! Bro, ce aşa de mult a durat? Trece timpul. Nu te-ai uitat la ceas?

-        Ştiu că a durat mult, dar până am găsit cu ce să-mi acopăr faţa. Dar mănuşi chirurgicale nu am găsit.

-        Lasă Bro, că am eu câteva în maşină, că îți voi da.

-         Bun!! Vova îmi povesteşte despre acţiunea noastră, din seara aceasta? Care e planul? Unde se află Banca pe care o vom jefui?

-        Acus, îţi spun Bobo! Planul este deja făcut de mine şi de Cercel, numai trebuie să ţi-l spun.

Banca pe care trebuie să o jefui se află la Botanica, la porţile oraşului.

Ia din torpedou un pistol de calibru 36 al meu este de 35mm .

Tu vei intra şi o vei amininţa pe casieriţa  de la schimbul valutar, ca să-ţi deia bani. Punei în sac, însă eu voi sta de 6. Îţi acopăr spatele.

În portbagajul mașini este un sac, în acela vei pune banii.  Dacă au clienţi, nu vom lua ostatici sau să-i împuşcăm. Repede facem treabă şi o ştergem. Ca să nu apară poliţia. Nu face parte din planul nostru. Nu trebuie să lăsăm urme.

Vova a luat-o pe un alt drum, de pe strada mea a luat-o spre Telecentru, nu înţelegeam de ce?

De ce a schimbat ruta şi încotr-o ne ducem. Am ajuns aproape de Gara de Sud.

-         Încotr-o mergem Vova?

-        Măi Bro ne oprim la un prieten, pe ici prin apropiere să iau nişte bani. El îmi era dator cu nişte bani. Mă vei aştepta în maşină. Va dura câteva minute.

Ajungem în dreptul unei depozit mare. O mulţime de maşini, stăteau lângă acel depozit. Vova parchează maşina în dreptul porţii, şi se duce la depozit. Intră în depozit.

În maşină îl aştept. Ascult muzică. Am dat muzica mai încet, că mă durea capul. Vroiam să mă concentrez pe jefuitul băncii.

Pentru prima dată jufuiam o bancă, vroiam să o fac fără griji, fără să mă apuce emoţiile şi să o fac cu cap.

Dar îmi făceam planul în cap, de atâta gândit mă durea capul şi mai tare.

Când deodată se aud împuşcături în depozit. Mă uit în toate părţile să văd dacă a auzit cineva prin înprejurime. Iau pistolul, cobor din maşină şi o i-au spre depozit. Țin  pistolul la spate, deschid uşa depozitului, intru direct în înăuntru. Scot pistolul de la spate, şi merg înainte cu el, îndreptând la o eventuală ţintă care îmi va ieşi în cale.

În faţa mea sunt containere multe, merg înainte mă uit prin toate părţile în caz, în care îmi apare vre-un impediment.

Nu se mai auzeau împuşcături, numai vorbe se auzeau la distanţă. Gândul m-a dus direct la Vova, poate era rănit şi avea nevoie de ajutorul meu.

Mai încolo, în faţa mea era afişată 3 inşi ucişi pe jos şi un individ  cu pistolul îndreptat la capul lui Vova. Când m-a văzut, individul strigă la mine:  pistolul jos sau trag?

Vova striga cu voce tare: Nu îl asculta, trage, dacă nu ne împuşcă pe amândoi! Nu ştiam ce să fac, mă apucase o panică uriaşă. El tot striga către  mine, pune pistolul jos sau trag în el !

Nu am ţinut niciodată o armă în mână, sau să împuşc un om. Acum erau exclus  sentimentele, nu era pentru mine. Trebuia să-mi salvez amicul, aveam un plan împreună de dus până la capăt. Trebuia să fac ceva.

Vova strigă împuşcă odată, ce mai stai?

Iar individul, strigă, pune pistolul jos sau trag în el?

Hai Bro, odată nu auzi, îmi tremură mâinile, nici bine nu ţin pistolul că se descarcă în piciorul individului. Acesta cade, ţinudu-se de picior. Vova ia pistolul  şi mai trage în el. Glonţul nimereşte în umărul invididului.

Vova aruncă pistolul individului şi noi alergăm spre ieşire. Ieşim afară. Ne îndreptăm către maşină. Ne urcăm în ea. Vova porneşte motorul. Apasă pe accelerație şi dăm bătăie.

Eu speriat, iar Vova nervos şi agitat, înjura de mama focului. Nu se aştepta la aşa ceva. Ne aprinsem amândoi ţigările, fumam agitaţi şi nervoşi.

-         Îţi mulţumesc mult, că mai ajutat!! Că de nu, cred că eram mort. Cine era să te ajute la jefuit banca?

Nu am zis nimic, aprobând din cap.

Fumam ţigară după ţigară. Nu îl mai întreb ce s-a întâmplat. Las să treacă totul. Vova mergea cu viteză mare făcea nişte viraje bruşte nu mai ca să ajungă la bancă. Am ieşit la locul unde trebuia, să ajungem. Am ţinut-o tot aşa. Numai ca să ajungem mai repede.

Vova îmi spune dinînainte, să mi pun fesul în cap şi mănuşile chirurgicale. Intrăm într-o curte, banca era în faţa noastră, se numea Lex. Ne-am oprit în faţa ei.

Am coborât din maşină şi am intrat cu viteză mare în bancă. Cu pistoalele înainte, Vova se opreşte la paznic şi îl imobilizează, iar eu o iau înainte pentru a le imobiliza pe cele doua caseriţe de la ghişeu.

Strig la una din ele:- Pune banii în sac!! Mai strig încă o dată la ea, cu voce tare. Ea deschide seiful şi pune banii în sac, mecanic.

Celei de-a doua casierițe îi leg mâinele şi îi astup gura cu plasture, ca să nu facă gălăgie şi să nu ne strice planurile.

Speriate amândouă, la faţă albe ca varul, ca peretele bănci, ochii erau largi, ca două cepe, prin ei se citeau, nu ne omorâţi, avem famili.

Nu eram atenți cu  le cheamă, dar  era atenți la cât puneau bani. O blondă, iar cealaltă era brunetă. Erau drăguţe. Mi-a plăcut cea blondă, tot timpul am avut o afinitate pentru blonde, nu toate, doar cele naturale.

Încă odată mai strig la cea blondă să pună banii mai repede în sac! Ea speriată punea banii în sac, i-am zis să pună bacnote de 100 de lei.

Vova striga la mine: - Hai mai repede Bro!! Mişcă-ţi fundul, trebuie să ajungem mai repede!!

După ce a pus banii în sac, am legat-o, i-am astupat gura cu scoci. Ca să nu strige după ajutor. Am pus pistolul la spate, am luat banii de pe jos, am ieşit afară din bancă.

Am urcat în maşină şi Vova a apăsat pe accelerație. Am dispărut fără urmă. Când am ieşit din zona băncii, atunci am scos măştile şi mănuşile chirurgicale.

Am luat-o în zona Râşcani, la ieşirea din Chişinău, aproape de Stăuceni. Amândoi mulţumiţi de prada şi de reuşită. Vova a rămas satisfăcut de munca mea. La sunat pe Cercel să-i spună că planul nostru a fost dus până la capăt. Şi venim la locul nostru am luat pe străduţe cât mai lăuntrice, cât mai departe de aglomeraţie, ca nimeni să nu-şi deia seama de faptă şi de maşina noastră.

                                           Va urma!!