Together with the family on a dream trip to Salalah.

 I dreamed of this trip to Salalah a long time ago. We planned to do it with a very good friend. I made plans with her, but it wasn't to be going together.

But I went with my family. I didn't even expect to get to Salalah so quickly. I had a very big wish come true. My husband's brother-in-law invited us to go on this journey together. My husband proposed to invite my parents as well. At first they refused, but in the end I convinced them to go with us.

I was very happy that they went with us, the idea that we will spend your time together and get to know you better. It gave me great satisfaction.

Our trip lasted 5 days, from Saturday to Thursday, but on Thursday we returned home. During these 5 days we planned to visit the most beautiful and famous places in Salalah.

The distance was 1017 km, a long and tiring road with many interesting walls. I will never forget this beautiful journey.

Last night we packed our bags, took our most important things. My husband rented a 3-room apartment with a kitchen and amenities.

On September 4, 2021, on a Saturday morning, we woke up around 4.30 in the morning, we went to pick up my parents at 5 o'clock and set off. We left Muscat earlier to reach Salalah.

We had breakfast and coffee on the way so we wouldn't stop several times. But anyway we stopped to power the car, and to do the necessary chores and to get our feet wet.

Our departure was more and more exciting, we did almost 10 hours with small stops, for lunch and other necessities.

The joy was immense that we were going to a new location, we didn't feel like anything and we accepted anything just to visit the most beautiful places during the Khareef season.

What about the Khareef season, who doesn't know, I'll tell you in a few words briefly.

Of course, the first and most popular is the Khareef season. The other time is the winter season. Khareef translated from Arabic for the fall season. This is the prominent season in Salalah. The weather in Salalah is very pleasant in the middle of the year, from the end of June to the end of September, every year. This is Khareef's time.

During this period we saw a lush greenery, the aromas of incense trees in absolute bloom and the glorious waterfalls that awaken your soul simply surrounded by the refreshing fog on the high peaks of the mountains.

Temperatures drop to 25 C, making Dhofar the perfect hill station after visiting Muscat.

Salalah is the third largest city in Oman and the capital of Dhofar Governorate. It is a unique place in the Arabian Peninsula and is known for tourism all year round. There are many things to do in Salalah, Oman and there are wonderful tourist attractions.

Salalah is famous for its amazing scenery and wonderful weather. There are two seasons, which are popular for tourists visiting Slalah.

I left Muscat and headed for Nizwa. In front of us began to rise beautiful mountains of various sizes, so it lasted until the exit from the Nizwa region, then we took it to the village of Adam, where we stopped to rest and power the car.

 Later, we took it to another Al Ghabah locality, made a short stop, and from there to Haima, where we rested, drank coffee and refueled the car.

Another stop was Thumrait, a little longer, we had lunch and rested. On the way to Thumrait, the mountains ended at the exit of Adam, the plain began and then a valley of dunes with fine white sand.

All our way to the entrance to the Salalah region, was with sand and dunes, a sunny and warm day

But after that, we arrived in the Salalah region, the mountains appeared on the horizon and heavy rain clouds could be seen. We were glad that the rain was finally coming.

We drove up the hill, thick fog began to appear and it was raining lightly because nothing could be seen in front of us. The weather suddenly changed from sun to fog. We enjoyed the view from the outside.

Practically until the descent into the city, the weather held with us. It was just cloudy in the city, a good sign that it was going to rain.

The villa I rented I quickly found near the airport. I rented the villa for 5 days. The villa I rented had 3 rooms, 2 bathrooms, a kitchen, and a living room.

It's already 19:00, I went out to shop but also to have dinner. It was foggy outside and it started to rain nicely. The humidity was high. It was getting dark because nothing could be seen around us. The fatigue I had, I didn't feel it at all.

I was dreaming that I couldn't believe we were in Salalah. But I felt good, the weather outside reminded me of the uninterrupted rains of coming home. I love the small autumn rains and the summer rains. The rain cleans all the dust leaving a pleasant smell of clean air and freshness.

We returned to our apartment tired and full of positive energy, and with great joy in our souls. I entered the house, I could not feel my body. I fell into a deep sleep, and woke up to the morning prayer. And back to sleep. I dreamed of something beautiful but I don't remember.

The next day, Sunday, September 5, 2021, I woke up at 8 o'clock in the morning. I wanted to sleep more but they wouldn't let me sleep. I woke up from a deep and hard sleep, I wanted to drink coffee and eat breakfast.

I had breakfast and lunch in the apartment. After that, we prepared and went to visit Salalah, and where another beautiful destination awaited us Al Marneef Cave.

 We took the Shatti Al Mughasayl area, about 40 km from Salalah. On the way to the cave, I met many camels and large horned cattle that grazed on the ridge but also on the side of the road, which hindered traffic.

We took it to the Al Mughsayl region, the region is a beautiful beach where you can bathe quietly, but also the Marneef Cave. Mughsay Beach is the most famous in the region because of the holes in Mugsayl, west of Salalah.

 The small rock holes just above the sea allow a strong seawater fountain to explode in the air during periods when the sea is slightly choppy. The sound as the air and sea water rushes up is close, as if an angry monster appears rather than a dramatic drop of water.

Overlooking the wind holes, Al Marneef Cave offers a sheltered place to relax and enjoy the breeze. The soft white sand of Mugsayl Beach stretches for six uninterrupted miles and its small scenic shelters allow families to picnic and relax with sea views. Mugsayl also has some of the most accessible trees in the region and when the bees bloom they produce incense honey.

In addition to the cave, visitor facilities have been equipped. A degree of protection has been installed on the side overlooking the sea, in addition to chairs, corridors, walkways and a bridge.

There were many ambulance vendors selling from barbecue, sweet popcorn, ice cream and many other snacks you could enjoy. It was a strong wind and it was cool outside. The waves were choppy. In the distance was a thick fog, which covered the whole surrounding mountain.

The charm of this place starts all around, which has several benches for tourists to enjoy the wonderful view of the beach and the Al Marneef Blowholes, which are also called Al Mughaail Blowholes or Fountains.

These holes in the ground are known as sea caves, through which the waters of the sea come, creating beautiful and high fountains that splash water around them. Between the white sandy beach, the magnificent mountain, the deep cave and the charming fountains, the Al Marneef cave is the perfect escape for all nature lovers.

I took the most beautiful pictures with my family. I climbed high on the mountain to see the view from above.

We went down and took her to the city, went to the fruit market, drank coconut water and bought papaya to eat on the green grass.

The location for such a picnic was Ayn Razat. At Ayn Razat it was a good place to stop and eat papaya, we enjoyed the weather outside, with fog and light rain.

I didn't even finish the papaya because the other members of the family came. We met just as we were finishing papaya. I stayed with them for about 45 minutes, and drank biscuit tea.

It was already well into the night. I went home, and on the way I bought something for dinner. His parents did not want to go out because they were tired.

But we went out to have more fun at the mall. It was a successful day and full of pleasant emotions.

Monday, September 6, 2021, was a gloomy day, I missed the sun. It was cloudy when I woke up outside. But I had a great desire to travel and an unforgettable adventure.

We took the coffee thermos with us so we could wake up and energize ourselves for the whole day. We took it in the direction of Mirbat Fort, located between the extraordinary escarpment of Jebel Samhan and the Arabian Sea, Mirbat is a charming coastal town, historically, traded with horses, and incense and fish.

Overlooking the entrance to the port is the Mirbat Fort, which was originally in a fortification from the early nineteenth century. Separated from Fort Mirbat by a small hill is the whitewashed tomb of Mohammed bin Ali, a respected religious leader who died in 556 H. Beyond Mirbat, the coastline becomes more accidental as the road winds through granite outcrops. on his way to Sadh, with its small fort and Hasik, perched on a vast bay.

Walking through the streets of Mirbat unearths some interesting and old fireworks, and houses of merchants. We arrived in the locality, we looked for the fortress and to enjoy the tourist area. The abandoned houses near the fortress had a special charm, a mystery you wanted to reveal, but those places did not allow you to know them so as not to divulge their secret.

After visiting this wonderful fortress and the surrounding landscapes, we took it in another interesting direction Wadi Darbat. Before I tell you about these wonderful places, I want to tell you about the springs. They are only in the rainy season. In many places in the Salalah it is formed from the amounts of rain that fall on the earth.

 The south of the Dhofar is blessed with many springs. Some are sporadic, and others, such as the flow from Ayn Razat, are continuous. Located just north of Saadath, the Ain Sahnat spring is located at the end of a beautiful wooded valley.

The road that returns to the plateau is bordered by dense forests that remain in the leaves well bupa Khareef. The depths located in two valleys between Salalah and Taqah are the twin springs of Ain Tabruk and Ain Athum. Hidden on well-forested hills, the season is at both ends of a very attractive valley, and during Khareef, the open meadows in the center of the valley are ideal for picnics.

After visiting Fort Mirbat, I took it to Wadi Darbat, it was raining outside and it was foggy in places. It was always cloudy outside, no sun on the horizon, it reminds me of our weather.

In these places it was something unusual for this region where we were.

An unseen and indescribable landscape opened in front of us, everything was green around us. A bright green brightly colored green, you have to see it to convince yourself of their beauty.

I remembered someone telling me about a yellow house of a witch in Wadi Darbat. That yellow house is located under some of the most frightening trees and bizarre mountain ranges, it is a stone's throw from one of the localities that see the waterfalls during the rains.

When I got there in Wadi Darbat, I tried to find her with my eyes but I didn't find her, but the scary story I found didn't leave me in peace, curiosity and the desire to find that mysterious house. In another article I will tell this story about that mysterious house and why people pass by it with fear.

Wadi Darbat is extremely popular during the rainy season. Near the Taqah, about 65 km by car from Salalah, we took a catamaran ride through the wadi where is the largest tourist area. I saw tourists riding a motor boat or rowing. I saw children who fed the fish on the shore, but also people who had a picnic.

The pastures formed during the rainy season provide food for camels, cows, goats and donkeys, and a place for picnics, rest for visitors. At noon, we were all hungry, we looked for a place for lunch on the green grass.

We left Wadi Darbat and went up the mountain, we found a small place where we sat down to have lunch. It was the most romantic place full of mosquitoes and mosquitoes, and the birds chirped, a total silence.

After an hour of rest, we started to see other interesting places and beautiful views.

We climbed up, we saw in the distance a beautiful waterfall, which we did not know what it was called. I asked my husband his name. He told me his name was Ayn Khor.

Unfortunately I didn't go to her, because she was far away and I was tired, but the view was splendid. Ayn Khor Waterfall is one of the tourist attractions around the world during the rainy season. Ayn Khor Waterfalls, also known as Raysult Waterfall.

It is located at Wadi Jardum next to the Raysult Cement Factory 20 km away from Salalah. This piece of heaven is accessible by car, it is recommended due to the road, and the area near the waterfall is rocky made of small stones.

We stopped on the side of the road, in front of us we could see a wonderful view, the mountains dressed in green, after a long time we saw the sun for the first time. We stopped for a coffee with fruit and took a picture. It was something magnificent.

We returned home tired but full of positive energy and relaxed. We were hungry, we stopped for a shawarma. We went to bed waiting for the next day.

Tuesday, September 7, 2021. We woke up around 7, had breakfast and set off to visit other interesting places. The first place I visited was Ayn Athum, it is the most beautiful and important tourist attraction in Salalah, it is close to Wadi Darbat.

Just before reaching a spring of the same name, a small parking lot appears on the right side of the road and a paved path mysteriously disappears into the wooded bushes. At the end of the path, there is a surprising discovery: a limestone waterfall (15m) slides on the cliff, forming stalactites and filtering through ferns with girl's hair, segmented cacti and various creepers. The waterfall takes place only after heavy rains, but it is a magical place even when the season is quiet.

When I got there I came across some climbers going up and down that mountain. I started to be jealous of them, I wanted to be in place for a few minutes to feel adrenaline, pleasure, joy and happiness.

After this beautiful location, we headed to the next destination which was Ayn Hamran a spring near Ayb Athum and has a height of 162 meters. Ayn Hmran is located southwest of Kir, west of Jabal Nsib.

After that I went to another location called Ayn Sahalnoot, which was only 15 km from Salalah and which has a bright green every year.

The valley has natural, impressive and beautiful landscapes. In time, as I drove along the winding roads of this valley, I could see the greenery around. The roads were narrow, with sharp bends, we were very careful while driving.

 A better friend told me about this place I visited while I was visiting Salalah, it was about the anti-gravity point. This mysterious place is located between Taqah and Mirbat about 27 km from Taqah. There is a point on a hilly road where the car stopped on the right will be pulled up the hill, regardless of the laws of gravity. I was curious to try this experience and a lot of adrenaline.

Another place was the Ittin Cave located above a mountain and Ayn Jarziz the new Ittin footbridge, another attraction of the area. Ittin Park also attracts tourists for its lush greenery, but I did not visit them because I had too little time.

After these wonderful places, we visited the Ayn Razat spring. This abundant spring flows from the hill at any time of the year and rolls on the limestone sidewalk. The water gathers in a set of lily ponds, whose pink and blue flowers attract bright-orange dragonflies, which in turn are chased by king fishermen with beaks of a similar hue. There is a beautiful garden, popular for visitors who want to relax and organize family picnics.

Our plan was to stop for lunch, but we moved to another beautiful location where we stopped to enjoy the food we had.

The last destination we wanted to visit was Ayn Jarzizl, there were a lot of people taking pictures and bathing in the water flowing from the mountain. We only stayed here for 15 minutes and went home. We were tired and wanted to go to the Banana and Coconut Market, the oldest in Salalah.

In the evening after dinner we went to Haffa Square where there are local craft shops.

Locals are known for their love and respect for their culture, and the government supports the art of its country, there are many things to admire when you want to buy souvenirs or even food for you and your household. Those handmade pieces have their own story and a history of the craft passed down from one generation to the next. Haffa Souq is known for the most beautiful and well-known pieces.

At Haffa Square, not only crafts and spices are sold, but incense and buhur are sold, with different smells. At the entrance to the market, the smell of incense attracts you to buy them. Sellers greet you with smiles to buy from them.

On Wednesday, September 8, 2021, we woke up early and set off, we ate breakfast on the green grass. We really enjoyed this wonderful and beautiful journey, an adventure and new adventures.

We took the direction of Tawi Atair, passed Wadi Darbat, where we stopped for breakfast. Through the fountain of birds contains one of the most beautiful hills that indicate the limestones with honeycombs. The vast Tawi Atair Sinkhole is the third largest hill in the world, with a length of 1 km and a depth of 200 meters.

After finishing the tasty breakfast, we set off for Al Mughasyl and at the last destination, we had lunch in Rakhyut. From here the view is amazing and we were lucky to see mountains passing below us. It is a perfect place to photograph the clouds above it.

Before leaving for this town, take into account the time there.

 I climbed the mountain along Sarfait Road. It is about 130km from the center of Salalah, which we thought we would reach in one day. We ventured west beyond the Mughsail to the borders with Yemen, we were not at all disappointed by the dramatic coastline, and the twists and turns of the mountain road offer many stunning views and opportunities to photograph ourselves.

The road we traveled is paved, so access was easy to climb, it is recommended for picnics or swimming is the far end of the beach where we arrived at noon.

I counted about eight curves that take the road to climb the mountain, I watched Wadi Aful speculatively, the vegetation is always changing and the jagged coastline, not all are hidden by fog. After Fazayah and before Shaat, I passed an army checkpoint. They checked our documents. In the direction of Shaat on the left I noticed clouds.

The view is truly fascinating. The day was sunny, with clouds above us. We climbed up to Shaat, having a clear day where we noticed the blue sea on the rock. The sea was calm with shades of blue and turquoise.

Nothing can be seen in the fog. Along the walkway and the huts, I saw a gate and a few stairs that lead to another wonderful place, which is not barricaded at all. A lot of caution is needed to go down these stairs. The area is interesting and difficult at the same time.

The rock below is quite slippery. We were very careful. We didn't go the other way, however, many people did.

I thought if you ever get to these parts I wanted to give you the route to get to Shaa't in Salalah, the road is through Eftalqoot, Mughsayl and Fazayah.

From Shaat to Dalkut the unit is through Agdorot, Anzawat, Arafat, Firqat, Kazmim, Muqurah, Kharfat, Huta, Shahab Asaib, Ashkool, Thatiny, Aydam, Airdit, Jeddert, Merdm Asetat, Bal Sab, Rakhyut, Mazahoob, Ergot, Ashkhuriat and Furious.

After visiting these wonders I went to Rakhyut, while driving, I found many camels. There was no one to walk this road, and since we were just one on this road, we decided to move on.

To get to Rakhut beach, we took the turn of the Ashqool Mosque on the highway. We tried to get there, but it was not a paved road. We did not continue on that road and we continued on the highway, until we saw the location where we had to get.

From the main highway, we passed through Hasal, Ambroof, Arqaf, Haar and Safqut before reaching the city of Rakhyut. This unit is located along the cliff, with stunning views of the mountains and the Indian Ocean.

Throughout the trip, the scenery was wonderful. The clouds were touching the green mountains.

The view of Rakhyut Beach is fascinating from Safqut. The beach is facing the green mountains.

Rakhyut has a beautiful beach with tall coconut trees, spread on the beach in a straight line.

Some shady huts and benches are there to sit, relax and have an amazing family picnic.

When I entered the village, I saw in the distance abandoned houses in front of Rakht beach showing the history, culture and heritage of this place. The weather outside was foggy and cloudy, the waves were big and beautiful. You enjoyed the view, and we had a hearty lunch in front of the ocean.

We were already tired and wanted to go home. It's already evening. We were hungry. I ordered something from a Turkish restaurant and ate at home.

We packed our bags because we came home the next day. We went to bed because of fatigue. The next day, we woke up rested to go on the road.

On Thursday, September 9, 2021, we woke up early around 8 o'clock. We had breakfast and drank coffee in the morning. My mother made food and coffee to drink on the way. I put everything in the car. In the morning it was gloomy and cloudy. We left Salalah sad that we leave the most beautiful tourist attraction. After leaving the mountain area with fog and light rain, we took the same road we came from. We traveled almost 1000 km from Salalah to Muscat. We had small stops to power the car but also to rest, drink coffee, have lunch and other personal needs. We were very happy for this fantastic trip we had with the family.

We arrived home very tired but full of positive energy, relaxed and rested. If we travel to Salalah again we will go on another route that is fantastic and beautiful. We look forward to another opportunity.

                                                                   Written by Elena Boguș

 

                                                             

Împreună cu familia într-o călătorie de vis la Salalah.

Această călătorie în Salalah am visat-o tare demult. Am avut în plan să o facem împreună cu o prietenă foarte bună. Mi-am făcut planuri împreună cu ea, dar nu a fost să fie să merge împreună.

Însă, am mers împreună cu familia mea. Nici nu m-am așteptat că voi ajunge așa de repede la Salalah. Mi s-a îndeplinit o dorință foarte mare și pe neașteptate. Comnatul soțului meu ne-a invitat să mergem împreună în această călătorie. Soțul meu a propus să invităm și pe părinți mei. La început au refuzat, dar până la urmă i-am convins să meargă cu noi.

M-am bucurat enorm că au mers cu noi, ideea că v-om petrece timpul împreună și ne v-om cunoaște mai bine. Mi-a oferit o mare satisfacție.

Călătoria noastră a  durat 5 zile, de sâmbăta până joi,  dar joi ne-am întors acasă. În aceste 5 zile am plănuit să vizităm cele mai frumoase  și renumite locuri din Salalah.

Distanța era de 1017 km, un drum lung și obositor, cu multe perepeții interesante. Niciodată nu am să uit această călătorie frumoasă.

Decuseară ne-am făcut bagajele, ne-am luat cele mai importante lucruri. Soț meu a închiriat un apartament cu 3 camere, cu bucătărie și cu comodități.

Pe 4 septembrie 2021, într-o zi  de sămbătă dimineața, ne-am trezit pe la ora 4.30 dimineața, am trecut să-i luăm pe părinți mei la ora 5  și să pornim la drum. Ne-am pornit din Muscat mai devreme ca să ajungem la Salalah.

Ne-am luat micul dejun și cafeau pe drum ca să nu ne oprim de mai multe ori. Dar oricum ne-am oprit pentru a alimenta mașina, și pentru a face treburile necesare și  ca să ne dezmorțim picioarele.

Plecarea noastră era din ce în ce mai emoționantă, am făcut aproape 10 ore cu mici opriri, pentru prânz și pentru alte necesități.

Bucuria era imensă că v-om pleca într-o nouă locație, nu aveam chef de nimic și am acceptat orice numai să vizitez cele mai frumoase locuri în timpul sezonului Khareef.

Ce este cu sezonul Khareef, cine nu știe, am să vă povestesc în câteva cuvinte pe scurt.

Desigur, primul și cel mai popular este sezonul Khareef. În timp celălalt este sezonul de iarnă. Khareef tradus din arabic pentru sezonul de toamnă. Aceasta este sezonul proeminent în Salalah. Vremea din Salalah este foarte plăcut la mijlocul anului, de la sfârșitul lunii iunie până la sfârșitul lunii septembrie, în fiecare an.   Aceasta este perioada lui Khareef.

În această periodă am văzut o verdeață luxuriantă, aromele copacilor de tămâie în floare absolută și cascadele glorioase care îți trezesc sufletul pur și simplu înconjurat de ceața răcoritoare de pe vârfurile înalte ale munților.

Temperaturile scad până la 25 C, făcând din Dhofar stația de deal perfectă după ce ați vizitat Muscatul.

Salalah este al de-al 3-lea oraș ca mărime din Oman și capitală orașului Dhofar Governorate. Este un loc unic în Peninsula Arabică și este cunoscut pentru turism tot timpul anului. Există multe lucuri de făcut în Salalah, Oman și există atracții turistice minunate.

Salalah este renumit datorită piesajului său uimitor și a vremii minunate. Există două anotimpuri, care sunt populare pentru turiștii care vizitează Slalah.

Am ieșit din Muscat și am luat-o către direcția Nizwa. În fața noastră a început să se înalțe munții frumoși și de diferite mărimi, așa a ținut până la ieșirea din regiunea Nizwa, pe urmă am luat-o către localitatea Adam, acolo ne-am oprit pentru a ne odihni și a alimenta mașina.

 Mai pe urmă, am luat-o către o altă localitate Al Ghabah,am făcut un mic popas, și de acolo către Haima, aici ne-am odihnit, am băut cafea și am alimentat mașina.

Alt popas era Thumrait, un pic mai lung, am luat prânzul și ne-am odihnit. Pe parcursul drumului până la Thumrait, munții s-au terminat la ieșirea din Adam, a început șesul și pe urmă o vale de Dune cu nisip alb și fin.

Totul drumul nostru până la intrarea în regiunea Salalah, era cu nisip și dune, o zi cu soare și caldă

Dar după aceea, am ajuns în regiunea Salalah, au apărut și munții la orizont și se vedeau nori grei de ploaie. Ne-am bucurat că în sfârșit vine și ploaia.

Am urcat la deal cu mașina,  a început să apară ceață deasă și ploua mărunțel că nu se vedea nimic în fața noastră. Vremea s-a schimbat brusc de la soare la ceață. Ne-am bucurat de priveliștea de afară.

Practic până la coborârea în oraș, vremea a ținut cu noi. În oraș era doar înnorat, semn bun că va ploua.

Vila pe care am închiriat-o am găsit-o repede în apropierea airoportului. Am închiriat vila pentru 5 zile.  Vila pe care am închiriat-o avea 3 camere, 2 băi, o bucătărie, și o sufragerie.

Deja s-a făcut ora 19:00, am ieșit afară pentru a face cumpărături dar și pentru a lua cina. Afară era ceață și a început să plouă  frumos. Umiditatea era mare.  S-a făcut întuneric că nu se vedea nimic în jurul nostru. Oboseala pe care am avut-o, nu am mai simțit-o deloc.

Eram într-o visare că nu mi-a venit să cred că suntem la Salalah.Dar mă simțeam bine, timpul de afară îmi aducea aminte de ploiile neîntrerupte de a acasă. Iubesc ploile mărunte de toamnă și ploile de vară. Ploaia curăță totul praful lăsând un mirs plăcut de aer curat și de prospețime.

Ne-am întors în apartamentul nostru obosiți și plini de energie pozitivă, și cu o mare bucurie în suflet. Am intrat în casă, nu-mi simțeam corpul meu. Am căzut într-un somn adânc, și m-am trezit la rugăciunea de dimineața. Și iar la somn. Am visat ceva frumos dar nu-mi aduc aminte.

A doua zi, Duminica, 5 septembrie 2021, m-am trezit la ora 8 dimineața. Vroiam să mai dorm mai mult dar nu m-au lăsat să dorm. M-am trezit dintr-un somn adânc și greu, vroiam să beau cafeau și să mănânc micul dejun.

Am luat micul dejun și prânzul în apartament. După aceea, ne-am pregătit și am plecat să vizităm Salalah, și unde ne-a aștepta o altă destinație frumoasă Peștera Al Marneef.

 Am luat către zona Shatti Al Mughasayl, la aproximativ 40 km de Salalah. În drum către peștera, am întâlnit multe cămile și vite mari curnute ce pășteau pe imaș dar și pe marginea drumului, ce îngreuna circulația.

Am luat-o către regiunea Al Mughsayl,  regiune este o frumoasă plajă unde te poți scălda liniștit, dar și Peștera Marneef. Plaja Mughsay este cea mai faimoasă din regiune pentru că sunt găurile de la Mugsayl, la vest de Salalah.

 Micile găuri din stâncă chiar deasupra mării permit unei fântâni puternice de apă de mare să explodeze în aer în perioadele în care mare este ușor agitată. Suntetul pe măsură ce aerul și apa mării se reped în sus este aproape, ca și cum ar apărea un monstru supărat mai degrabă decât o scăscadă dramatică de apă.

Cu vederea la găurile de suflare, peștera Al Marneef oferă un loc protejat pentru a relaxa și a  bucura de priveliștia brizei. Nisipul alb și moale al lui Mugsayl Beach se întinde pe șase km neîntrerupți și micile sale adăposturi pitorești permit familiilor să facă picnic și să se relaxeze cu vedere la mare. Mugsayl are, de asemenea, unii dintre cei mai accesibili copaci din regiune și atunci când înfloresc albinele produc miere de tămâie.

Pe lângă peșteră, au fost echipate facilități pentru vizitatori.Un grad de protecție a fost instalată pe partea laterală cu vedere la mare, pe lângă scaune, coridoare, pasarele și un pod.

Erau mulți vânzători ambulații care vindeau de la berbecue, la popocorn dulce, la înghețată și multe alte gustări din care puteai să te înfrupți. Bătea un vânt tare și era răcoare afară. Valurile erau agitate. În îndepătare se vedea o ceață deasă, ce acoperea tot muntele din jur în prejur.

Farmecul acestui loc începe din jur în prejur,  ce are mai multe bănci pentru ca turiștii să se bucure de priveliștea minunată a plajei și a găurilor de suflu Al Marneef Blowholes, care sunt, de asemenea, numite Al Mughaail Blowholes sau Fântâni.

Aceste găuri din pământ sunt cunoscute ca peșteri marine, prin care vin apele mării, creând fântâni frumoase și  înalte care stropesc apă în jurul lor. Între plaja cu nisip alb, muntele magnific, peștera adâncă și fântânile fermecătoare, peștera Al Marneef este evadarea perfectă pentru toți iubitorii de natură.

Am făcut cele mai frumoase poze împreună cu familia mea. Am urcat sus pe pe munte la înălțime să văd priveliștea de sus.

Am coborât și am luat-o către oraș, ne-am dus la piața de fructe, am băut apă de cocos și am cumpărat papaya, ca să o mâncăm la iarbă verde.

Locația pentru astfel de picnic am ales Ayn Razat. La Ayn Razat era un loc bun pentru popas și pentru a mânca papaya, ne-am bucurat de vremea de afară, cu ceață și ploaie măruntă.

Nici bine nu am terminat papaya că au venit și ceilalți membri ai familie. Ne-am întâlnit exact la momentul când noi deja am terminat papaya.  Am mai stai cu ei vreo 45 de minute,  și am băut ceai cu biscuiți.

Deja se înnoptase de-a binelea. Am plecat acasă, și pe drum am cumpărat ceva la cină. Părinții nu a mai vrut să iasă afară,  deoarece erau obosiți.

Însă noi am ieșit pentru a ne mai distra la mall. A fost o zi reușită și plină de emoții plăcute.

Luni, 6 septembrie 2021, a fost o zi posomorâtă, mi s-a făcut dor de soare. Când m-am trezit afară era înnorat. Dar am avut o dorință mare de călătorie și o aventură de neuitat.

Am luat cu noi termosul cu cafea,  ca să ne putem trezi și să ne de-a energie pentru toată ziua. Am luat-o în direcția Mirbat Fort,  situat între escara extradordinară a lui Jebel Samhan și Marea Arabiei, Mirbat este un oraș de coastă fermecător, din punct de vedere istoric, se negocia cu cai, și tămâie și pește.

Cu vedere la intrare în port se află Fortul Mirbat, care la origine se află într-o fortificație de la începutul secolului al XIX-lea. Separat de Fortul Mirbat de un deal mic se află mormântul văruit al lui Mohammed bin Ali, un respectat lider religios care a murit în 556 H. Dincolo de Mirbat, linia de coastă devine mai accidentală pe măsură ce drumul șerpuiește prin aflorimente de piatră de granit în drumul său spre Sadh, cu fortul său mic și Hasik, așezat pe un golf vast.

Mersul pe străzile din Mirbat dezgroapă câteva artificii interesante și vechi, și  case de negustori. Am ajuns în localitate, am căutat fortăreața și pentru a ne bucura de zona turistică. Casele abandonate de lângă fortăreață avea un farmec aparte, un mister ce vroiai să-l dezvălui, dar acele locuri nu-ți permitea să le cunoști pentru a nu le divulga taina lor.

După ce am vizitat această minunată fortăreață și piesajele din împrejurimi, am luat-o către o altă direcție interesantă Wadi Darbat. Înainte că să vă povestesc despre aceste minunate locuri, vreau să  vă povestesc despre izvoarele de apă. Ele sunt doar în sezonul ploios. În multe locuri din Salalah se formează din cantitățile de ploi ce cad pe pământ.

 Sudul Dhofarului este binecuvântat cu multe izvoare. Unele sunt sporadice, iar altele cum ar fi fluxul de la Ayn Razat, sunt continue. Situat chiar la nord de Saadath, izvorul Ain Sahnat este situat la capătul unei frumoase văi împădurite.

Drumul care se întoarce la platou este mărginit de păduri dese care rămân în frunze bine bupă Khareef. Adâncimile situate în două văi dintre Salalah și Taqah sunt izvoarele gemene ale Ain Tabruk și Ain Athum. Ascuns pe dealuri bine împădurite, sezonul este la ambele capete ale unei văi foarte atractive, iar în timpul Khareef, pajiștile deschise din centrul văii sunt ideale pentru picnicuri.

După ce am vizitat Fortul Mirbat, am luat-o către Wadi Darbat, afară ploua și era ceață pe alocuri. Era mereu înnorat afară, nici un pic de soare la orizont, îmi amintește de vremea de la noi.

În aceste locuri era ceva neobișnuit pentru această regiune în care ne aflam.

S-a deschis  în fața noastră un piesaj nemaivăzut și de nedescris, totul era verde în jurul nostru. Un verde deschis frumos viu colorat, trebuie să-l vezi ca să te convingi de frumusețea lor.

Mi-am adus aminte de cineva care povestit despre o casă de culoarea galbenă a unei vrăjitoare care se afla în Wadi Darbat. Respectiva casă galbenă se afla sub unii dintre cei mai înfricoșători copaci și formațiuni bizare al lanțului muntos, este la o aruncătură de băț de una dintre localitățiile care se văd cascadele în timpul ploilor.

Când am ajuns acolo în Wadi Darbat, am încercat să o găsesc cu privirea dar nu am găsit-o, dar povestea înfricoșătoare pe care am aflat, nu ma lăsat în pace, curiozitate și dorința să o găsesc aceea căsuță misterioasă.  Într-un alt articol am să povestesc această poveste despre aceea casă misterioasă și de ce oameni trec pe lângă ea cu teamă.

Wadi Darbat este extrem de popular în timpul sezonului ploios. Aproape  de Taqah, la aproximativ de 65 de km cu mașina de la Salalah, ne-am plimbat cu catamaranul prin wadi unde este cea mai mare zonă turistică. Am văzut turiști care s-au plimbat cu barca cu motor sau cu vâsle. Am văzut copii care au hrănit peștii la mal, dar și oameni care au făcut picnic.

Pășunile formate în timpul ploios oferă hrană pentru cămile, vaci, capre și măgari, și un loc pentru picnic, odihnă pentru vizitatori. La amiază, ni s-a făcut foame la toți, am căutat un loc pentru prânz la iarbă verde.

Am ieșit din Wadi Darbat și am urcat sus pe munte, am găsit o poiniță unde ne-am așezat să luăm prânzul. A fost cel mai romantic loc plin de țânțari și musculițe, și păsările ciripeau, o liniște totală.

După o oră de popas, am pornit să vedem și alte locuri interesante și priveliști frumoase.

Ne-am urcat sus, am văzut îndepărtare o cascadă frumoasă, pe care nu știam cum se numește. L-am întrebat pe soțul meu cum se numește. El mi-a zis că se numește Ayn Khor.

Din păcate nu m-am dus până la ea, că era departe și eram obosită, dar priveliștea era splendidită. Cascada Ayn Khor este una dintre atracțiile turistice din întreaga lume în timpul sezonului ploios. Cascadele Ayn Khor, de asemenea, cunoscute sub de numele de Cascada Raysult.

Este situată la Wadi Jardum lângă frabrica de ciment Raysult la 20 de km distanță de orașul Salalah. Această bucată de rai este accesibilă cu mașină, este recomandată din cauza deplasării pe șosea, iar zona din apropierea cascadei este stâncoasă făcută din pietre mici.

Ne-am oprit pe marginea drumului, în fața noastră se vedea o priveliște minunată, munții îmbrăcați în verde, după multă vreme am văzut și soarele pentru prima dată. Ne-am oprit la o cafea cu fructe și ne-am fotografia. A fost ceva magnific.

Ne-am întors acasă obosiți dar plini de energie pozitivă și relaxați. Ni s-a făcut foame, ne-am oprit să luăm câte un shawarma. Ne-am culcat așteptând ziua următoare.

Marți 7 septembrie 2021. Ne-am trezit pe la 7, am luat micul dejun și am pornit la drum ca să vizităm și alte locuri interesante.  Primul loc pe care l-am vizitat a fost Ayn Athum, este cea mai frrumoasă și importantă atracție turistică din Salalah, este aproape de Wadi Darbat.

Chiar înainte de a ajunge la un izvor cu același nume, o mică parcare apare pe partea dreapta a drumului și o potecă pavată dispare misterios în tufișurile împădurite. La sfârșitul cărării, există o descoperite surprinzătoare: o cascadă de calcar(15m) alunecă pe faleză, formând stalactite și filtrându-se  prin ferigi cu părul de fată, cactuși segmentați și diverse târâtoare. Cascada are loc numai după ploi abundente, dar este un loc magic chiar și atunci când este liniștit de sezon.

Când am ajuns acolo am dat niște alpiniști care urcau și coborau acel munte. Am început  să fiu geloasă pe ei, vroiam să fiu în locul loc pentru câteva minute să simt adrenalină, plăcere, bucurie și fericire.

După această locație frumoasă, ne-am îndreptat către următoare destinație care era Ayn Hamran un izvor aproape de Ayb Athum și are o înălțime de 162 de metri. Ayn Hmran este situat la sud-vest de Kir, la vest de Jabal Nsib.

După această am plecat la o altă locație care  se numea Ayn Sahalnoot, care era doar la 15 km de Salalah și care o verdeață strălucitoare în fiecare an.

 

Valea are piesaje naturale, impresionante și frumoase. În timp, ce am condus pe drumurile șerpuite ale acestei văi, am putut vedea verdeață în jur. Drumurile au fost înguste, cu coturi ascuțite, am fost foarte precauți în timp ce am condus.

 O prietenă mai bună mi-a spus despre acest loc pe care l-am vizitat cât timp eram în vizită la Salalah, era vorba despre punctul anti-gravitațional. Locul aceasta misterios se afla între Taqah la Mirbat aproximativ 27 de km de Taqah.  Există un punct pe drum deluros în care mașina oprită pe dreaptă va fi tras pe deal, fără a ține cont de legile gravitației. Am fost curioasă să încerc această experiență și multă adrenalină.

Un alt loc a fost Peștera Ittin situată deasupra unui munte și Ayn Jarziz noua pasarelă Ittin, o altă atracției a zonei. Parcul Ittin atrage, de aseamenea, turiștii pentru verdeața sa luxuriantă, dar nu le-am vizitat pentru că am avut prea puțin timp.

După aceste locuri minunate, am vizitat izvorul Ayn Razat. Acest izvor copios  curge de pe deal în orice moment al anului și se rostogolește pe trotuarul de calcar. Apa se adună într-un set de iazuri de crini , ale căror flori roz și albastre atrag libelule strălucitoare-portocalii, care la rândul lor sunt urmărite de pescari rege cu ciocuri de o nuanță similară. Există o grădină frumoasă, populară pentru vizitatori care vor să se relaxeze și să organizeze picnicuri în familie.

În planul nostru era să ne oprim să luăm prânzul, dar ne-am îndepărtat către o altă locație frumoasă unde ne-am oprit pentru a ne înfrupta din bucatele pe care le aveam la noi.

Ultima distinație pe care ne-am dorit-o să o vizităm a fost Ayn Jarzizl, era multă lume care se fotografiau și care se scaldau în apa care curgea din munte.  Am stat aici decât 15 minute și ne-am dus acasă. Eram obosiți și vroiam să mergem la Piața de banane și de cocos,  cea mai veche din Salalah.

Seara după cina ne-am dus la Piața Haffa unde sunt magazine de meșteșuguri locale.

Localnicii sunt cunoscuți pentru dragostea și respectul față de cultura lor, iar guvernul susține arta țării sale, există multe lucruri de admirat atunci când doriți să cumpărați suveniruri sau chiar mâncăruri pentru dvs și pentru gospodărie. Acele piese lucrate manual au povestea lor și o istorie a meșteșugului transmisă de la o generație la alta. Haffa Souq  este cunoscut pentru cele mai frumoase și cunoscute piese.

La Piața Haffa, nu se vinde doar meșteșuguri și condimente, dar se vinde tămâie și buhur, cu diferite mirosuri. La intrare în piață mirosul de tămâie te atrage ca să le cumperi. Vânzători te întâmpină cu zâmbâte ca să cumperi de la ei.

Miercuri, 8 septembrie 2021, ne-am trezit devreme și ne-am pornit la drum, micul dejun l-am luat la iarbă verde. Ne-am bucurat enorm de mult de această călătorie minunată și frumoasă, o aventură și  peripeții noi.

Am luat-o în direcția Tawi Atair, am trecut de Wadi Darbat, unde  ne-am oprit să luăm micul dejun.  Prin fântâna păsărilor conține una dintre cele mai superbe coline care indică calcarele cu faguri de miere. Vasta Tawi Atair Sinkhole este a treia cea mai mare colină din lume, având o lungime de 1 km și o adâncime de 200 de metri.

După ce am terminat micul dejun gustos, am pornit către Al Mughasyl și la ultima destinație, am luat prânzul în Rakhyut.  De aici priveliștea este uimitoare și am fost norocoși să vedem munți trecând sub noi. Este un loc perfect pentru fotografierea norilor care se află deasupra acestuia.

Înainte de a pleca în acestă localitate țineți cont de timpul de acolo.

 Am urcat pe munte de-a lungul drumului Sarfait. Este aproximativ 130km de centrul Salalah, la care ne-am gândit să ajungem într-o zi.  Ne-am aventurat spre vest dincolo de Mughsail spre hotarele cu Yemen, nu am fost deloc dezamăgiți de linia de coastă dramatică, iar răsucirile drumului montan oferă numeroase priveliști uluitoare și oportunități să  ne forografiem.

Drumul pe care l-am parcurs este asfaltat, încât accesul a fost ușor să urcăm, este recomandat pentru picnic sau înot este capătul îndepărdat al plajei unde am ajuns la prânz.

Am numărat aproximativ opt curbe pe care le ia drumul pentru a urca muntele, am privit speculos Wadi Aful, vegetația mereu se schimba și linia de coastă zimțată,nu toate sunt ascunse de ceața. După Fazayah și înainte de Shaat, am trecut de un post de control al armatei. Ne-au verificat documentele.  În direcția Shaat pe partea stângă am observat nori.

Priveliștea este cu adeavărat fascinată. Ziua a fost însorită,  cu nori deasupra noastră. Am urcat până  la Shaat, având parte de o zi senină unde am observat marea albastră de pe stâncă. Marea era calmă cu nuanțe de albastru și turcoaz.

În timp de ceață nu se  poate vede nimic. De-a lungul pasarelei și a colibelor, am văzut o poartă și câteva scări care duc într-un alt loc minunat, care deloc baricadat. Pentru a coborâ aceste scări trebuie multă precauție. Zona este interesantă și dificilă în același timp.

Stânca de desubt este destul de alunecoasă. Am fost foarte atenți. Nu ne-am dus în  cealaltă parte, totuși, mulți oameni au făcut-o.

M-am gândit dacă vreodată o să ajungeți în aceste părți vroiam să vă dau traseul pentru a ajunge la Shaa't din Salalah, drumul se face prin Eftalqoot, Mughsayl și Fazayah.

De la Shaat la Dalkut unitatea este prin Agdorot, Anzawat, Arafat, Firqat, Kazmim, Muqurah, Kharfat, Huta, Shahab Asaib, Ashkool, Thatiny, Aydam, Airdit, Jeddert, Merdm Asetat, Bal Sab, Rakhyut, Mazahoob, Ergot, Ashkhuriat și Furios.

După ce am vizitat aceste minunăți  am mers către Rakhyut, în timp ce am condus, am găsit multe cămile. Nu era nimeni care să meargă pe acest drum și, din moment ce noi eram doar unul pe acest drum, am decis să mergem mai departe.

Pentru a ajunge la plaja Rakhut, am luat  rândul Moscheii Ashqool de pe autostradă. Am încercat să mergem de acolo, dar nu era un drum asfaltat. Nu am continuat pe acel drum și am continuat pe autostradă, până nu am văzut locația unde trebuia să ajungem.

De pe autostrada principală, am trecut prin Hasal, Ambroof, Arqaf, Haar și Safqut înainte de a ajunge în orașul Rakhyut. Această unitate se află de-a lungul stâncii, cu vederi uimitoare la munți și la Oceanul Indian.

Pe tot parcursul călătoriei, peisajul a fost minunat. Norii atingeau munții verzi.

Vederea plajei Rakhyut este fascinantă din Safqut. Plaja este înfruntată de munții verzi.

Rakhyut are o plajă frumoasă, cu copaci înalți de cocos, răspândită pe plajă într-un rând drept.

Unele colibe și bănci umbrite sunt acolo pentru a ne așeza, a ne relaxa și a face un picnic extraordinar de familie.

Când am intrat în localitate, am văzut în depărtare case abandonate din fața plajei Rakht arată istoria, cultura și moștenirea acestui loc. Vremea de afară era ceață și înnorat, valurile erau mari și frumoase. Te bucurai de priveliștea pe care o vedeai, și am avut parte de un prânz copios în fața oceanului.

Deja eram obosiți și vroiam să plecăm acasă. Deja s-a făcut seara. Ni s-a făcut foame. Am comandat ceva de la un restaurant turcesc și am mâncat acasă.

Ne-am făcut bagajele pentru că a doua zi ne-am întors acasă. Din cauza oboseli ne-am culcat. A doua zi, ne-am trezit odihniți pentru a pleca la drum.

Joi, 9 septembrie 2021, ne-am trezit devreme pe la ora 8. Am luat micul dejun am băut cafeau de dimineața. Mama a pregătit mâncare și cafeau pentru a bea pe drum. Am pus tot în mașină. Dimineața a fost posomârâtâ și înorat. Am ieșit din Salalah triști că lăsăm cea mai frumoasă atracție turistică. După ce am ieșit din zona montană cu ceață și ploaie măruntă, am luat-o pe același drum, pe care am venit. Am parcurs aproape 1000 km de la Salalah până la Muscat. Am avut mici opriri  pentru alimenta mașina dar și pentru a ne odihni, a bea cafea, a lua prânzul și pentru alte nevoi personale. Ne-am bucurat enorm de mult pentru această călătorie fantastică pe care am avut-o cu familia.

Am ajuns acasă foarte obosiți dar încărcați cu energie pozitivă, relaxați și odihniți. Dacă iar v-om călători la Salalah v-om merge pe alt traseu care este fantastic și frumos.Cu mare nerăbdare așteptăm cu altă ocazie.

                                                       Scrisă de Elena Boguș

Review Book: How to write well. The Classic Guide for Nonfiction Writers by William Zinsser

 "A fundamental book for a generation of writers who want to know how to write a clean, irresistible picture." New York Times

How to write well. The classic guide for nonfiction writers is a book I recommend for those who are journalists, beginners, and already professional writers.

It helps and teaches you, and it can't help you better work on your texts.

I started reading this book and I haven't finished it yet. I wanted to understand the secrets of nonfunctional writing and discover myself as a writer, and learn a lot about how to write well and sell the book.

 One condition for being able to write really well is, surprisingly for many, the liberation from the "tyranny of the finished product." The writer is not interested in teaching writers how to sell, but how to write.

In his approach, the search for a meaning or an idea and the non-renunciation of the intention with which he set out to write a text are essential. The writer who respects these two coordinates could have the chance to have something to sell at the end of his approach. You must have something to convey to the reader in the hope that you will persuade him to read the text you have written.

Despite what some, and not a few, believe, nonfiction is literature. In other words, nonfiction is not an inferior species. Writing well about people, places, businesses, sports or science is an art that must be detached through a systematic effort.

The absence of this effort is the only way to a failure, as you do not master the subject on which you speak, as it is not enough to have a talent for writing.

The book does not end before offering some reflections on the relationship between the author and the book writer. The manuscript must sometimes be separate from the exercise of a book writer with different views or lower standards.

 

The author considers that "a good editor does not like anything more than a copy that does not need to be touched. A bad editor is obsessed with doing his job, thus proving that he has not forgotten the details of grammar and usage. pedant who noticed the asphalt potholes, not the landscape. "

The author of the book recommends that all those who write defend their text from changes that they perceive as inappropriate. To give in, without solid arguments, to adjustments imposed by the book editor, just so that the publisher does not get upset and the text no longer equates with the writer's acceptance of his humiliation. The author recounts his own experience, highlighting the tenacity with which he struggled for every point and for every comma in his texts.

In his opinion, the writer, after taking his talent as far as he was able, has to fulfill another important mission: to protect him from the unjustified interventions of some intermediaries who insinuate themselves along the way to the public.

I recommend that you read this book and polish yourself and become better than you are now.

                                                          Written by Boguș Elena

Recenzie de carte: Cum sa scriem bine. Ghidul clasic pentru scriitorii de nonfictiune de William Zinsser

 " O carte fundamentală pentru o generație de scriitori care vor să afle cum se poate scrie o poză curată, irezistibilă". New York Times

Cum să scriem bine. Ghidul clasic pentru scriitorii de nonficțiune, este o carte  pe care o recomand pentru cei care sunt jurnaliști, începători ai scrisului,  și deja scriitori profesioniști.

Vă ajută și vă învață, și de nu poate să vă ajute mai bine să lucrați la textele vostre.

Am început să citesc această carte și încă nu am terminat-o. Vroiam să înțeleg tainele scrisului nonfuncțiune și să mă descopăr pe mine ca scriitor, și să învăț multe despre cum să scriem bine și să vindem cartea.

 O condiție  pentru a putea scrie cu adevărată bine, este, surprinzător pentru mulți, eliberarea de "tirania produsului finit". Pe scriitor nu îl interesează să-i învețe pe scriitori cum să vândă, ci cu să scrie.

În abordarea sa, căutarea unui sens sau a unei idei și nerenunțarea la intenția cu care s-a plecat la drum în redactarea unui text sunt esențiale. Cel care scrie respecând aceste două coordonate ar putea avea șansa ca, la finalul demersului sau, să aibă ceva de vânzare. Trebuie să ai ceva de transmis cititorului pentru a spera că îl vei convinge pe acesta să lectureze textul elaborat de tine.

În pofida a ceea ce cred unii, și nu puțini, nonficțiunea este literatura. Cu alte cuvinte, nonficțiune nu este o specie inferioară. A scrie bine despre persoane, locuri, afaceri, sport sau știința este o arta care trebuie desprinsă printr-un efort sistematic.

Absența acestui efort este o cale singura spre un eșec, întrucât nu ajunge să stăpânești subiectul despre care te pronunți, după cum nu este deloc suficient să ai talent la scris.

Cartea nu se încheie înainte de a oferi câteva reflecții pe marginea raporturilor dintre autor și redactor de carte. Manuscrisul trebuie, uneori, apart de imixiunea exercisivă a unui redactor de carte cu vederi diferite sau cu standarde mai puțin înalte.

 

Autor consideră că "unui redactor bun nu-i place nimic mai mult decât o copie pe care nu e nevoie să o atingă. Un redactor prost este obsedat să-și facă lucru, dovedint astfel ca nu a uitat amănuntele gramaticii și utilizării. Este un pedant care a observat gropile din asfalt, și nu piesajul."

Autorul cărții  recomandă șa toți cei care scriu să își apere textul de schimbări pe care le percep ca inadecvate. A ceda, fără argumente solide, în fața unor ajustări impuse de redactorul de carte, doar pentru a ca nu cumva editorului să se supere și textul să nu mai echivaleze cu acceptarea de către scriitor a umilirii sale.  Autorul povestește propria sa experiență, reliefând tenacitatea cu care s-a luptat pentru fiecare punct și pentru fiecare virgulă din textele sale.

În opinia sa, scriitorul, după ce și-a dus talentul cât de departe a fost capabil, mai are de îndeplinit încă o misiune importanță: să îl păzească de intervențiile nejustificate ale unor intermediari care se insinuează pe parcursul drumului către public.

Vă recomand să citiți această carte și să vă șlefuiți și să deveniți mai bun decât sunteți acum. 

                                                          Scrisă de Boguș Elena

Travel diary part two.

 The next day we woke up at 7:00 in the morning. I woke up with an indescribable mood, with a state of peace and tranquility in my soul. I had a great desire for adventure and travel.

I had breakfast and set off. We didn't have time to go to the local museum because it was already late. But we didn't have time the next day either because we had to go on the road, because we had so much to see.

I heard the voice of the conductor shouting that it was time to leave. Everyone was in the coaches a long time ago, they were waiting for us to get on. I ran to the bus and set off.

Our destination was Turnu Monastery, we found out that it is one of the monastic hearths of spiritual-Christian sea, in the Diocese of Râmnicu, located in a secluded place on the left bank of Olt, under Mount Cozia, two km from the foundation of Voivode Mircea cel Batran, Cozia Monastery.

Access to the monastery has been particularly difficult for centuries. From the south, you can reach Jiblea by boat, and from Cozia, by boat over Olt, then from below along the river: to the north, the only connection was formed by the paths that climbed to the top of the mountain and descended to the villages of Lovista.

The name of the Monastery comes from a massive tower, on the rock called "Pisof lui Teofil", built in the second century by the Roman legions from the Arutela Camp, whose ruins can still be seen in Poiana Bivolari, below the current hydroelectric power plant. At first it was called "Hermitage after the tower", then Turnu Hermitage, and finally "Turnu Monastery".

Currently, more than 25 monks and brothers live in Turnu Monastery, working and praying. We found out from our guide that near this old monastic settlement are still preserved some famous historical vestiges such as: "Arutela", the stone rock called "Masa lui Trăian" and the thermal baths from Bivolari on the left bank of the Olt .

After we parted from these beautiful places the next destination was the Ostrov Hermitage. Ostrov Monastery is a convent of nuns, dedicated to the Nativity of the Mother of God and is located on an island of the accumulation lake of the Călimănești hydroelectric power plant on the Olt River, being connected to the spa resort Călimănești- Căciulata by a bridge 5 km to the CFR Călimănești-Jiblea stop.

By the time we reached the Ostrov Monastery, one of the coaches had broken down. He just stopped to change the wheel. We were told to go outside until the wheel was set and not to go anywhere. Let's sit by the bus.

But some naughty children disappeared from the buses. Adults began to fidget to ask if anyone had seen them. We didn't see them. But I think someone saw them but doesn't want to say, for fear of having problems with them. Eventually, those who saw them said they went to the nearby store.

Two adults went after, and they weren't there. Those in the store said they did not see any students entering the store. A police car passed us. A policeman in the car asked us if we had any problems.

We did not want to involve the police in the disappearance of the 3 naughty people who left the bus. From a distance you could see the teacher and the 3 students who left without announcing. Meanwhile, the driver finished mounting the bus wheel, things rushed a lot because of the students who left without the teachers' knowledge. We announced to get on the buses to go to the Ostrov Monastery.

The church is rebuilt on the site of an older church from the 14th or beginning of the 15th century, between 1520-521, being founded by the ruler Neagoe Basarab and his wife, Mrs. Despina.

From the 16th century until 1980, the Ostrov Hermitage was a nunnery. In this hermitage, Neagoe Basarab's wife, Mrs. Despina with the name of Platonida, and the mother of Mihai Viteazul, who took the name of Teofana, became monks.

Lunch was approaching, I understood that we would eat at Râmnicul Vâlcea and we would visit the Archdiocese of Râmnic. We stopped at a downtown cafe and bought myself some food. I sat at the table, had a hot tea and a very tasty sandwich that I couldn't finish. After we finished eating, we left in the direction of the church.

In the western and mid-northern part of the picturesque town of Râmnicului Vâlcea, just below the "Capela" hill, at the foot of the beech forest, three churches were built, several buildings and a beautiful orchard with trees was planted.

This corner of the city, as it has been presented over the centuries and as it is presented today, was and remains a place of silence for the souls of believers. The Archbishop's Residence of Râmnicu has the following buildings: Bolnița Cathedral, the Chapel, the Episcopal Palace, the annex buildings, the Antim Ivireanul Cultural-Religious Complex.

After I left the Archbishop's residence, it was past 3:00 pm, I left for the Curtea de Argeș Monastery, located at the end of a boulevard with three hundred-year-old trees. Curtea de Argeș Monastery is the most important place of pilgrimage and prayer in Argeș County, dedicated to the "Assumption".

Founded during the reign of Neagoe Basarb, between 1512-1527, the monastery is part of the most famous Romanian legend. "The legend of Master Manole", also known as the Episcopal Church, because it was the episcopal see between 1739 and 1748.

The "Legend of Master Manole" to which the name Curtea de Argeș Monastery is linked says that the ruler had hired the greatest craftsmen to build the place of worship.

But what they built during the day collapsed at night. One night, Manole dreamed that if he built his wife in one of the walls, the building would last. The next day, when his wife Ana brought him food, Manole built it on the south side. When everything was ready, Neagoe Basarab was impressed by the beauty of the Monastery, ordered the servants to take the stairs leading to the roof so that the craftsmen could not go down and make another more beautiful church.

Then Manole made wings out of the sieve to fly, but he collapsed. It is said that in the place where it touched the ground came a spring that represents Manole's tears. In fact, the spring is right near the Monastery.

Another legend refers to the relics of Saint Filofteea, a 12-year-old girl, whose remains are deposited in the chapel of the Monastery. It is said that the little girl went with food to the workers hired by her father.

One day, however, she gave the food to the beggars she met on the way. Then her father killed her with an ax. The girl's body could not be lifted from below until the name of Curtea de Argeș Monastery was mentioned. For this reason, the priests decided to take the relics to this monastery.

Among the monuments that have been built over the years, the Curtea de Argeș church is the most valuable church art and architectural construction in Wallachia.

After leaving the Curtea de Argeș Monastery, we headed to another monastery of historical and religious importance, which we heard more often: Surpatele Monastery, located in the commune of Frăncești, Surpatele village in Vâlcea County, 12 km Babeni train station and 3 km from Dintr un Lemn Monastery, it is dated to the beginning of the 18th century and is inscribed in the list of historical monuments. The monastery was built on the site of another church founded during the time of Neagoe Basarab, by Tudor Dragoescu and his brother Stanciu, a boyar from the Buzeşti family.

Between 1703-1706, Mrs. Maria, the wife of Prince Constantin Brâncoveanu, rebuilt the foundation of the old church, while building around it all necessary for an important monastery. This Brâncovenească monastery is dedicated to the Holy Trinity. Later, in 1815, it was repaired and repainted by the painter Gheorghe Gherontie, from Hurei. Until 1872, Surpatele Monastery had a rich activity both spiritually and in the cultural-artistic field: there were church workshops, and the writer and musicologist Anton Pann worked here at Dintr un Lemn Monastery as a music teacher and as a teacher. translator of religious books between 1837-1850.

The church of Surpatele Monastery is a typical monument of Brancoveanu architecture. The interior is divided into altar, nave (much more spacious than the narthex) and narthex. The nave is separated from the narthex by a thick wall with a large opening in the middle.

Surpatele Monastery has a rich dowry of scents that is still in the museum's museum collection as well as in other museums in the country. Among these we mention: the Art Museum of Bucharest (Gospel printed in Bucharest in 1693 covered in gold; gilded silver candle) and the Museum of Art Brâncovenească Mogoșoaia (a silver disc, silver nafornita, richly ornamented depicting the Holy Trinity).

We still have to visit another beautiful monastery that we finally left to visit, it is the Dintr un Lemn Monastery located about 25 km south of Râmnicul Vâlcea and 12 km north of Babeni, in the Otasaului valley, in the commune French. According to an old local tradition, it was created in the first decades of the 16th century, by building a single oak material in this place. It was erected in honor of the Icon of the Mother of God, the icon that is still preserved today in the stone church of the monastery. Based on this tradition, the monastic settlement here is called Dintr un Lemn.

The beginnings of the Dintr un Lemn Monastery are linked, as we have seen, to some traditions or legends that undoubtedly preserve some of the truth. The first document in which the name of the monastic settlement here appears is dated April 20, 1635. In another testimony written on November 27, 1640, Matei Basarab says that he built the monastery "as a foundation". He inspired her among the monasteries he founded.

At the end of our adventure we left with a peaceful heart, we visited the most beautiful places and we were left with unforgettable memories for us.

If you want to make a foray into history, I invite you to get in the car and visit them.

At every monastery we passed we prayed for our loved ones, we put a candle to health and the dead. It was a blessing for us to visit these monasteries of the soul. We charged ourselves with positive energy, peace and peace of mind. It was something beautiful and wonderful that I will never forget this beautiful experience. We left our last monastery it was already 18:00, we hurried to get home. We were tired and exhausted from so much road but happy that we enjoyed so many wonderful and beautiful views. I never forgot this trip. I was very happy to have been and visited these places of great holiness.

We arrived in Brașov at 21:00, we said goodbye to each other and wished each other the best. And we ran to the train to catch the last one to St. George. We bought tickets, and we were already on the train.

At 22:00 I was at Sfântul Gheorghe. Our legs hurt, we were tired, but this fatigue is worth anything in the world. For I knew somewhere in my subconscious that this adventure would never happen again. A new day in our lives begins tomorrow.

                                           Written by Elena Bogus