În căutarea liniștii interioare

Din tăcere se naște liniștea, iar din liniște se naște rugăciunea. Liniștea Ființei. Când pierzi contactul  cu liniștea  interioară, pierzi contacul cu tine însuți. Când pierzi contactul cu tine însuți, te pierzi de lume.

Când am citit un articol de pe internet, m-am dus cu gândul la mine, la neliniștea mea. Chiar așa și este, pierd contactul cu lumea exterioară.

Liniștea este esența lumii. Oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se  întâmplă, ci de cum înțeleg ei ceea ce li se întâmplă.

Nu poți fi în plinul inimile tale, decât dacă te ierți pe tine însuți și îi ierți pe ceilalți.

Nu poți fi în plinul inimii tale, dacă ești îngrijorat și furios sau dacă respiri superficial sau cu greutate.

Dacă te relaxezi și respiri adânc, gândurile vor zbura ca niște păsări speriate. Acum ești în liniștea din care vine toate sunetele. Adevărata inteligență funcționează în liniște.

Creavitatea și soluțiile la probleme se află în liniștea interioară. Trebuie să ieși în afara gândurilor și să intri în starea pură a existenței.

Când privești un copac și percepi liniștea, ești liniștit. Te conectezi cu el pe un nivel foarte profund. Când privești un copac sau o ființă umană în liniște, cine privește? Ceva mai profund decât o persoană conștientă ce își privește creația.

Tu ești conștiința deghizată într-o persoană. Numai când ești în liniște în interiorul tău, numai atunci poți avea acces la realitatea păcii în care pietrele, plantele și animalele ființează.

Nici o relație nu poate prospera fără acest sentiment de spațiu  care vine odată cu liniștea. Dacă spațiul de liniște lipsește, relațiile vor fi dominate de minte și atunci vor putea  fi ușor luate de probleme și conflicte.

Să întâmpini orice și pe oricine într-o stare de liniște, în locul zgomotului mental, este marele dar pe care-l poți oferi universului.

Universul ne sprijină în tot ce gândim. Ceea ce este important în acest moment este să alegi și să crezi ceea ce spui în acest moment. Pentru că aceste gânduri și cuvinte vor crea viitorul tău. Punctul tău de putere este în momentul prezent. Aici se formează deja experiențele tale de mâine.

Universul ne sprijină total în fiecare gând pe care alegem să-l gândim și să-l credem. În acest moment un gând poate fi observat și schimbat.

Gândurile noastre sunt conforme cu credințele noastre. Atașamentul este o formă a controlului în care identitatea ta devine atașată de realitate fixată într-un anumit mod. Incapacitatea de a iubi transformată din iubire în atașament, iar atașamentul ne obligă să uităm de Dumnezeu.

A renunța la atașament înseamnă să permiți rănilor să respire, să se vindice și să fie reintegrate în ființa ta. A elibera atașamentul înseamnă a înfrunta o realitate cu claritate și accepta să fie ceea ce este.

Acum, vă sugerez un mic exercițiu care l-am pus în practică și trebuie să-l faceți zilnic, timp de o săptămână.

1.   Nu vă plângeți de nimic, nici în sinea Dvs, nici în fața altor persoane;

2.   Nu urmăriți jurnalele de știri TV;

3.   Nu ascultați văicărelele celor din preajma, cereți-le să schimbe subiectul.

Dacă aveți răbdare să faceți aceste exerciții, veți observa că perspectiva se va schimba în spre binele vostru și veți deveni liniștiți interior.

Câteva principii de materializarea dorințelor

Am citit undeva pe net sau într-o carte, numai țin minte cu exactitate unde, am găsit câteva principii de materializarea dorințelor. O simte că meriți să obțin ce îți dorești și să fii fericită; că ți se cuvine fericirea.

1.  Vizualizează;
2. Simte;
3.  Transpune-te;
4. Verificarea că ai posibilități cu visul Tău;
5. Ai încredere;
6. Fii activ;
7. Crează și menține un mediu prielnic visului Tău și acționează ceea ce se potrivește cu visul tău, eliminând contradicția dintre Tine și visul Tău;
8. Bucurăte de împlinirea viselor celorlalți;
9. Contribuie la visele altora în timp ce mergi pe linia visului Tău;
10. Lasă-ți visul să respire modificându-și expresia în pas cu viața Ta.

Astea sunt câteva principii de materializarea viselor Tale. Merită de încercat!!

Recenzie de carte: Umberto Eco Confesiunile unui tânăr romancier

Aşa de tare îmi doream să citesc ceva de Umberto Eco şi mă gândeam că nu am citit nimic de el. Dar răsfoind nişte caiete de ale mai vechi, am dat notat de mine. Înseamnă că am citit ceva de el, şi mă bucur enorm de mult. O singură carte nu e de ajuns să citeşti şi să spui că acest autor este bun sau preferatul tău. Am o dorinţă nebună să citesc cât mai multe cărţi de ale lui. Din păcate în Muscat nu sunt cărţu ale marilor scriitori contemporani. Dar aş vrea să cumpăr nişte cărţi bune de ale lui.

Mi-am notat ceva foarte interesant şi util pentru un scriitor începător ca şi mine. Nici nu pot să mă numesc scriitor că nu am scos nimic până acum. Dar sper cu ajutorul lui Dumnezeu să scot ceva interesant care mă reprezintă.

Am notat câteva idei din cartea lui Umberto Eco, ce mi-a atrat atenţia şi ce mi-a plăcut mult. Autorul vorbeşte despre listele de obiecte, fapte, personaje, locuri et, de cuprinsul unui text, despre importanţa, rolul şi frumuseţea acestora şi apoi oferă exemple concrete, atât din romanele sale cât şi din alte opere cunoscute.

Volumul este împărţit în patru capitole: Scrierea de la stânga la dreapta, Autori, text şi interpreteţi, Câteva remarci despre personajele de ficţiune şi Liste personale.

Capitolul care m-a provocat cel mai mare interes a fost primul în care Eco este puţin mai personal, merge şi pe exemple din opera sa, discută despre aspecte tehnice ale romanului, despre ce anume l-a făcut ca după 10 ani de scris filosofie, tratate şi eseuri să ase apuce de ficţiune.

"Un exemplu mi-am notat în caieţelul meu despre diferenţa dintre liste practice şi liste poetice este diferenţa dintre liste practice( sau pragmatice) şi liste literare sau poetice sau estetice acele liste vizuale, muzicale şi gestuale.

Listele poetice sunt deschise într-un anume sens, presupuse a se sfârşi cu etcetera. Ele îşi propun să sugereze o infinitate de persoane obiecte, evenimente din 2 acţiuni:

Primul. Scriitorul e conştient că numărul total al lucrurilor este prea vast pentru a fi consumate.

Doi. Scriitorul îşi satisface propria plăcere câteodată pur auditoric de a se lansa într-o enumerare fără sfârşit.

Iar listele practice reprezintă o formă, deoarece ele conferă unitate unui set de obiecte care, deşi nu seamănă între ele sunt supuse unei presiuni contextuale adică, între ele există o legătură doar pentru pentru că reprezintă obiectivul aceluiaşi proiect. 

Trei. Scriitorii întocmesc liste atunci când liste atunci când setul de elemente cu care au de a face este atât de vast, încât le depăşeşte abilitatea de a le stăpâni sau când îi seduce felul în care sună cuvintele care denumesc o serie de lucruri.

În cel din urmă caz, autorul listei face tranziţia de la o listă de referinţă şi semnificaţi la o listă de semnificaţie.

Diferitele forme de listă ar consta în general din acumulări cu alte cuvinte secvenţe şi juxtapuneri pe termeni lingvistici, aparţinând aceleiaşi  sfere conceptuale.

Retorica clasică defineşte enumerarea prin anaphora şi enumerarea prin asyndeton sau polysyndeton.

Anaphora este este repiiţia aceluiaşi cuvânt la începutul fiecărei fraze sau al fiecături vers.

Iar Asindetonul este o strategie retorică prin care se elimină conjucţiile dintre elementele unei serii.

Opusul asindetonului este polisindetonul care leagă toate elementele prin conjucţii. Excesul din punct de vedere literar asemenea demersuri ştiinţifice de clasificare oferă scriitorilor un model de risipă, deşi se poate afirma că, dimpotivă, scriitori au fost cei care au servit drept model oamenilor de ştiinţă. "

Restul depinde de autor, de intenţia acestuia, de cultura şi talentul lui.

 Ca toate cărţile sale şi aceasta se citeşte cu drag şi, chiar dacă uneori este o lectură solicitantă, cu siguranţă la sfârşit rămâi cu ceva, ţi se întipăresc în minte câteva cunoştinţe şi, poate cel mai important, ţi se deschide pofta de a mai citi ceva de el sau chiar de a reciti cu un ochi mai matur şi mai format un roman de-ale sale.

Fragment Notiţe de Jurnal

Jurnalul de notiţe alături de cărţi mă simt fericită. Când stai printre cărţii numai vrei să ieşi din ele. Le simţi respiraţia şi vocile lor, sunau tare: Cumpără-mă pe mine!? Iamă-mă pe mine, nu vei regreta deloc când mă vei citi!! Sunt cea mai interesantă, iamă-mă pe mine!! Te rog!? Vreau să scap de aici, vreau să stau frumos pe raft la tine şi să fiu citită. Glasurile lor, se auzeau tare. Titlurile lor păreau interesante şi te ademeneau cu privirea lor. Îţi făceau cu ochii. Mirosul lor era diferit dar plăcut. 17 cărţi stau acum pe masa mea, aşteaptă să fie citite şi răsfoiete, le-am cumpărat de la Book Fair din Muscat. Alegerea a fost bună. 

Fragment Notiţe de Jurnal

Dumnezeu ma Binecuvântat să mă nasc om  şi nu altceva în viaţa mea. Mă rog lui Dumnezeu ca să-mi pot crea propria istorie pe care El a văzut-o înaintea mea, dar El să mă îndrume pe drumul plin de flori iasomie, şi pe timp de soare şi plin de oameni care să mă înveţe, că nu trăiesc în zadar în viaţa asta. Şi când voi muri, voi avea o moarte senină, mirosind a iasomie, iar alături de mine să fie îngerul păzitor, ce mă va lua la El, şi să mă lase împărăţia lui Dumnezeu.

Istoria mea să fie întimpărită în cartea vieţii mele şi într-o carte scrisă de mine. Iar asta mă va face să fiu împlinită, pentru că nu am trăit în zadar pe lumea asta.

Fragment Notiţe de Jurnal

Acum că ai rămas singură pe drum, îţi rămâne să te ridici de jos şi să mergi singură pe drum. Te scuturi de praf şi iarăşi eşti. Rochia albă şi lungă de bumbac, va arată aşa cum ai îmbrăcat-o de la început. Mirosul de iasomie, iar va apărea. Aşa de tare m-am obişnuit cu singurătatea că nu ştiu dacă mă voi obişnui să fiu cu cineva, să-i pot oferi ceva ce are nevoie, să-i fiu prietenă, soţie,mama copiilor lui, amantă şi iubita lui. Nu ştiu dacă voi putea să-i îndeplinesc aceste cerinţe când deja m-am făcut prietenă cu singurătatea şi libertatea mea. Înseamnă că nu sunt s-a născut omul meu, care să mă facă, să mă simt femeie în sensul bun al cuvântulu.

Fragment Notiţe de Jurnal

Uite aşa, am ajuns la un moment dat, că dacă vrei să vorbeşti cu cineva despre ce simţi, ce crezi, ce doreşti, ce vrei sau ce ai pe suflet. Te trezeşti că nu ai cu cine vorbi. Sunt mereu ocupaţi cu vieţile şi problemele lor.

Uite aşa, ai ajuns, în ziua de azi, că eşti singură pe pâmânt, cu singurul Dumnezeu. Numai El unicul te poate asculta şi înţelege de fapt ce vrei să spui, ce simţi, ce crezi, ce doreşti şi să te mângâie pe creştet, şi să nu te lase să fii singur în momentele de singurătate.

Dumnezeu e gata să te asculte, ca un tata înţelept şi un prieten devotat ce este, numai să te deschizi lui, când te rogi lui Dumnezeu. Dumnezeu are să te ajute în momentele Tale de singurătate. Singurătatea este un moment  de discuţie cu tine însuţi şi îţi este prietenul cel mai bun.