Acum că ai rămas singură pe drum, îţi rămâne să te ridici de jos şi să mergi singură pe drum. Te scuturi de praf şi iarăşi eşti. Rochia albă şi lungă de bumbac, va arată aşa cum ai îmbrăcat-o de la început. Mirosul de iasomie, iar va apărea. Aşa de tare m-am obişnuit cu singurătatea că nu ştiu dacă mă voi obişnui să fiu cu cineva, să-i pot oferi ceva ce are nevoie, să-i fiu prietenă, soţie,mama copiilor lui, amantă şi iubita lui. Nu ştiu dacă voi putea să-i îndeplinesc aceste cerinţe când deja m-am făcut prietenă cu singurătatea şi libertatea mea. Înseamnă că nu sunt s-a născut omul meu, care să mă facă, să mă simt femeie în sensul bun al cuvântulu.
"Scriitorul adevarat este un om singur.Şi, pe masură ce creşte în ochii celorlalţi, se confundă tot mai mult în sigurătate. Iar dacă este suficient de bun,în fiecare zi este nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei. Pentru un scriitor adevărat,fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins.Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş...." Ernest Hemingway
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Prima zi de Colocviu În data de 25-26 mai 2012, la Chişinău, s-a început Colocviu Ştiinţific cu participare internaţională,...
-
Cititndu-l pe Papini ma pus pe gânduri în multe privinţe referitor la viaţa mea. Viaţa mea a fost interesantă până anul trecut când m-am î...
-
Am citit această poveste despre valorile umane scris de Mimo. Vreau să o împărtăşesc prietenilor mei care îmi vizitează blogul meu. Ilus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu