Corpul mi-a dat de ştire. Ceva nu e în regulă cu mine. Am simţit cum organismul mi-a dat de ştire. Aveam simptome clare că ceva nu era în regulă cu mine. Corpul îmi tremura, respiram greu, lipsa de aer în plămâni, mă face să tuşesc des şi mă sufoc, oboseala din organism îşi facea simţită. Simt că numai pot să mă mişc, stau ca o stană de piatră şi mă doare tot din cap până picioare. Mi-am dat seama că bateriile mele sunt off. Trebuie să mă odihnesc şi să-mi încarc bateriile. Ştiam ce-a mai bună metodă ca să mă reîncarc, aceea este singurătatea. Un simptom care ştiam, era aceea că mi se făcuse dor de mine şi de Dumnezeu. Dorul de părinţii şi de familie. Dar cel mai mult de mine, să stau în singurătate şi să mă liniştesc niţel şi să reflectez la ceva urma în viaţa mea, şi-a planifica viitorul meu. Singurătatea este cel mai bun remediu pentru a-mi reveni la viaţă şi la mine însămi.
Mă întind în pat cu scrumiera lângă mine, aprinde ţigara pe care o aveam de mult, pusă undeva ascunsă de mine să nu o găsească nimeni. O aprind trag din ea, şi mă las condusă de ea. Simt cum corpul îmi pluteşte, închid ochii şi mă las dusă de val. Trăiesc euforie nedescris care durează mai mult de oră.
Nevoia de singurătate m-a adus să scriu aceste rânduri în Fragmentul de Notiţe. Se spune că persoanelor puternici "Nu le este teamă de timpul petrecut în singurătate. Oamenii puternici mental se bucură şi chiar preţuiesc timpul petrecut singuri. Ei folosesc aceste perioade pentru a reflecta, a planifica şi pentru a fi productivi. Cel mai important, fericirea şi stările lor de spirit nu depind de alţii. Ei pot fi fericiţi cu alţii, pot fi fericiţi şi singuri". Aproape 33 de ani am fost singură, m-am obişnuit cu singurătatea. Am avut oameni dragii prietenii, dar totuşi eram singură. Am găsit în singurătate un refugiu pentru a-mi regăsi echilibru şi pentru a reflecta, a planifica şi pentru a fi productivă. Asta nu e un defect, ce, asta e o necesitate a fiecărui om. De-a acorda mai mult timp lui sieşi, de-a fi cu el însăşi şi de-a se bucura de lumea lui interioară. De-a încărca bateriile.
Acestea sunt nevoile mele de a fi cu mine însămi şi de-a mă bucura de mine, să citesc o carte, să ascult muzică, să privesc un film interesant şi de ce nu să scriu ceva interesant.
"Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate"
Mircea Eliade