"Scriitorul adevarat este un om singur.Şi, pe masură ce creşte în ochii celorlalţi, se confundă tot mai mult în sigurătate. Iar dacă este suficient de bun,în fiecare zi este nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei. Pentru un scriitor adevărat,fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins.Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş...." Ernest Hemingway
14 august 2021
Travel diary part one
10 august 2021
Jurnal de călătorie partea întâi
De data aceasta nu o să-l mai numesc articol, ci jurnal al călătoriei mele. Această experiență pe care am avut-o în perioada cât am fost elevă la liceu nu o voi uita niciodată. În jurnalul pe care îl scriu zilnic încerc să notez fiecare moment din viața mea, fiecare experiență plăcută și mai puțin plăcută.
M-am gândit că voi
despărți acest jurnal al călătoriei mele în două părți: de fapt cele două zile
pe care le-am avut în excursie.
România nu numai este o
țară frumoasă din punct de vedere geografic, cultural sau istoric, este bogată
și din punct de vedere religios, cu
culte religioase: mănăstiri și biserici construite după câderea comunismului.
Aici vreau să vă
povestesc mai pe larg despre experiențele mele după ce am vizitat câteva
mănăstiri din acea perioadă. Această
excursie pe care am făcut-o în vara anului 2001, pe data de 19 / 20 iunie cu
colegii de clasă și Asociația Culturală Creștină Justian Teculă am luat-o pe
drumul mănăstirilor. Două zile în natură și liniște. În acestă călătorie au
fost mai mulți copii decât adulți, au fost diriginții de clasă.
Cu 2 zile înainte de-a
pleca în această minunată călătorie, am fost anunțați de către dirigintă să ne
pregătim emoțional, sufletește și cu banii și băgaj că vom avea 2 zile de
neuitat.
Prima zi : Sâmbătă dis-dimineață mi-am făcut
bagajul pentru a pleca într-o călătorie de neuitat, mi-am luat strictul
necesar, haine groase, banii pentru cheltuielile necesare, mâncare, apă și
multe altele de care aveam nevoie. M-am bucurat enorm de mult. Mi-am anunțat
părinți că voi pleca într-o călătorie frumoasă cu clasa și diriginta.
Mi-au permis să plec. Mi-au spus să am grijă de mine. Eu m-am
bucurat. La ora 8 deja eram la Gara
Feroviară cu bagaje cu tot și o stare emoțională de nedescris. Deja diriginta
și câteva persoane erau la gară mă așteptau să vin ca să cumpărăm bilete de plecare
la Brașov. Emoțiile și agitația erau la cote maxime.
Trenul către Brașov l-am
avut la ora 8:15. Am avut timp să ne cumpărăm bilete și să ne mai cumpărăm câte
ceva pentru a ne simți bine. Am auzit din depărtare trenul, emoțiile creșteau
din ce în ce mai tare când trenul se apropia de peron.
Am așteptat să iasă
pasagerii din tren și să urcăm noi. Am sperat că nici un eveniment nu se va întâmpla în această călătorie, dar de unde că
s-a întâmplat multe și am să vă povestesc ce anume. Au fost cele mai memorabile
momente din viața mea. Am ajuns la Brașov aproape de ora 8:40. Am coborât năvălă din tren și fuga să ieșim
din CFR, că să ne ducem direct la autobuzul
care ne aștepta. Din depărtare am văzut
autobuzele și mulțimea din jurul lor. Ne așteptau pe noi.
Erau două autobuze cu
copii și adulți care ne supravegheau pe parcursul călătoriei noastre. Mai
târziu am aflat că această călătorie a noastră a fost organizată de Asociația
Culturală Justian Tecula din Sfântul Gheorghe. Dar autobuzele erau din Brașov.
Ne-am bucurat pentru această excursie de două zile. Ne-am ales locurile de
lângă geam ca să admirăm frumusețea de afară.
Ghidul nostru ni s-a
prezentat și ne-a explicat traseul nostru pe care l-am avut pe parcusul celor
două zile în excursie.
Din păcate nu am reținut
chiar toate numele lor pentru că am mers acolo pentru prima dată.
Vroiam să-mi notez impresiile mele despre locurile pe care le-am vizitat, ca să nu uit nici un detaliu. Am plecat din Brașov, în fața noastră se deschidea niște locuri foarte frumoase și vii, peisaje pe care nu le-am văzut niciodată până acum. Munții, pădurile întinse, șese, și în special sate și orășele mici. Am luat în direcția Râmnicul Vâlcea.
Înainte nu știam nimic
despre această mănăstire, pentru că nu ne-a spus nimeni despre ea. Noroc că am
avut un ghid care ne-a povestit câte ceva despre mănăstire.
Mănăstirile sunt înconjurate
de liniște și oferă credincioșilor care ajung acolo în pelerinaj posibilitatea
unei regăsiri spirituale și un minunat loc de rugăciune. Am să vă povestesc pe
rând despre fiecare loc pe care l-am vizitat. Merită de vorbit despre ele dacă
vreți să le vizitați. Aveți ce vedea.
Am mers în direcția
Râmnicul Vâlcea, lăsând în partea stângă Curtea de Argeș pentru a doua zi.
Prima mănăstire care am
vizitat-o a fost Mănăstirea Hurezu, încă de la intrarea în mănăstire
ne-a întâmpinat mirosul de tămâie și liniștea de acolo. Te puteai încărca cu
energie pozitivă cât erai la mănăstire. Fiecare mănăstire pe care am vizitat-o,
transmitea o energie aparte, liniște, pace și pozitivitate.
Ghidul ne-a povestit
istoria acelui loc minunat. Am ascultat
cu mare atenție fiecare lucru care ne povestea ghidul nostru. Ce am reținut
este că Mănăstirea Horezu( Hurezi) a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu
în anul 1690-1697. Printre mănăstirile istorice Hurezi este considerată ca
fiind cel mai reprezentativ complex de arhitectură definitoriu pentru „stilul
brâncovenesc”. Biserica mănăstirii avea menirea să devină necropola familiei Brâncoveanului
și neamului. Mai este și o legendă de unde se trage numele mănăstirii. Legenda spune că de teama turcilor, meșterii
lucrau numai noaptea când cântau huhurezii, de aici se trage și numele mănăstirii.
Prin toate aceste mărturii
istorice și frumuseții artistice, mănăstirea Huruzei este una dintre cele mai
convingătoare opere ale creației spirituale multiseculare pe care marele
istoric Nicolae Iorga a numit-o printr-o fericită fromulare în lucrarea „Bizanț
după Bizanț”, continuatoare a civilizației romane, ale cărei moștenitori în
Europa de Răsări sunt romanii.
Mai departe vă las pe
voi să descoperiți singuri această frumusețe rară a Mănăstiri Horezu aveți ce
vedea și să descoperiți.
Drumul era plin de
râsete și jocuri. Nu ne-am plictisit deloc. A fost vesel pe parcusul drumului
până la distinație. Drumul a fost ușor și intrigant fără nici un incident
neplăcut.
La plecare de la
mănăstire, pe partea dreaptă se vedea Cheile Oltețului și Peștera Polovragi,
alcătuiesc o arie protejată de interes național, situată în Oltenia, pe
teritoriul județului Gorj. Ghidul nostru ne-a spus multe lucruri interesante
despre aceste locuri, dar din păcate nu am avut timp să le vizităm, pentru că
am avut alte locații care ne așteptau să le vedem.
Următoarea noastră este destinație, Mănăstirea Bistrița
și Mănăstirea Arnota, ambele mînăstiri se află la distanță mică una de
altă, imposibil să nu treci și să nu le vizitezi pe ambele.
Mănăstirea Bistrița,
ctitorie a boierilor Craiovești (Barbu, Banul Craioviști și frații săi, Pârvu
vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii
1492-1494. Ea se află în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din
județul Vâlcea, pe valea râului cu același nume.
După anul 1989, viața monahală a capătat noi valențe. Din
anul 1999, stăreția mănăstirii a luat sub conducerea ei și Mănăstirea Arnota
prin transformarea acesteia din mănăstire de călugări în mănăstire de maici.
Mai bine vă las să o
descoperiți singuri această minunăție lăsată decătre mai mari ctitori ai
neamului nostru pentru noi.
Fiecare mănăstire are o
istorie frumoasă și interesantă, despre care este mult de povestit și de relatat. Mai
bine vă las pe voi să faceți o incursiune în istorie a acestor locuri minunate despre
care vă povestesc.
Impresiile sunt mari și
frumoase greu de relatat, dar este minunat să le vizitezi. După aceea am luat-o către Schitul
Pătrunsa și Schitul Pahome și un alt schit Bradul Gurguiata-Vâlcea, care ne
era în drum. Am zis păcat să nu trecem și să nu
vedem aceste schituri.
Schitul se păstrează și astăzi
în stare bună și este declarat monument istoric.
Următorul schit pe la
care l-am vizitat este Schitul Pahomei care, este situat pe teritoriul
localității Băile Olănești, din județul Vâlcea, această așezare monahală, trece
pe un drum foriestier practicabil și accesibil și cu mijoace auto, până la
Izvorul Frumos, care țîșnește de sub steiul de stâncă lung de aproape 50 de metri,
pe care este clădită biserica schitul, având hramul „Sfântul Prooroc Ile
Tesviteanul”.
Din pisania actuală a
schitului rezultă ca întemietori sunt Pahomei monahul și Sava Haiducul în anul
1950, justificându-se numele de Schitul de la Izvor Frumos.
Biserica construită sub o mare stâncă (pe care se află chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața, își așteaptă în liniște și rugăciune vizitatorii.
Iar despre Schitul Bradul am să vă povestesc pe scurt câteva informații care mi-au fost relatate de către ghidul. Nici nu știu ce să vă povestesc că sunt multe de povestit. Dar am să încerc să povestesc ceva interesant și util.
Schitul Bradu este un schit ortodox aflat în localitatea Gurguiata, la mai puțin de zece kilometri de stațiunea Băile Olănești, în județul Vâlcea. Aflat la o distanță de aproximativ 25 de kilometri de orașul Râmnicul Vâlcea, schitul este așezat în mijlocul pădurii, într-o zonă foarte retrasă. Ultimii trei kilometri nu pot fi parcurși cu mașina, pelerinii trebuind să meargă pe jos această distanță.
Schitul Bradu a fost construit pe temelia unui schit mai vechi, numit "Schitul de sub Râpa Bradului",închinat tot Sfântului Ioan Botezătorul, care exista deja în anul 1737. Schitul cel vechi, construit din lemn, a fost înălțat de pustnicii locului, înainte date de 15 iulie 1737, când este menționat de un document al vremii.
După ce am terminat de vizitat schitul ne-am dus către autocar ca să continuăm călătoria noastră până la Căciulată. Mai avem de parcurs câteva locații interesante.
Pe drum am aflat de la dirigintă că Băile Olănești, localitatea mai este supranumită și izvoarele de aur, nume datorat izvoarelor minerale iodurate bromurate, sodice, calcice, sufluroase și clorurate, hipotone sau izotone. Am trecut prin Olănești, apoi prin Valea Cheii în fața noastră în partea dreapta ni se arata în zare Mănăstirea Sărăcinești.
Din păcate planul nostru nu a fost să vizităm
această mănăstire, dar cineva a dorit să trecem pe la ea să o vizităm, dar în
grabă că timpul ne presa pe toți. Aveam multe de văzut.
Nu prea am știut de mănăstire mai nimic, doar
m-am informat de pe internet câte ceva interesant. Ce pot să zic în câteva
cuvinte despre ea, este frumoasă și priveliștea era de nedescris.
Aici, la confluența râului
Olănești cu râul Cheia, în mijlocul satului Valea Cheii care până în anul 1964
s-a numit Saracinești așa cum glăsuiește pisania, de aproape 300 de ani, în
bătaia vânturilor și vijeliilor Biserica fostei Mănăstiri Sărăcinești.
Ghidul nostru ne-a zis că
a fost o mănăstire de călăgurițe până în jurul anului 1860, după aceea a fost o
mănăstire de călugări până în 1873. Din 1873 până în 1913 biserica a fost
filială a parohiei Cheia iar casele au adăpostit școala primară la care veneau
elevi din satele vecine: Păusești, Olănești și Cheia.
Iar din 1913 până în 1960
a fost mănăstire de călugărițe, când a fost desființată în mod abuziv. În
prezent biserica deservește credincioși din satul Valea Cheii iar casele au
fost transformate în cămin pentru bătrâni. Proprietatea mănăstirii ( biserică
și incinta) nu a fost retrocedată nici astăzi în ciuda demersurilor făcute.
Direcția noastră Mănăstire
Govora care era plănuită demult. Mănăstirea Govora, ultima locație
era Mănăstirea Cozia, Căciulata care era destinația finală. Mănăstirea de
maici, cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, Mănăstirea Govora este
amplasată la poalele dealului Cosul Mare, pe raza comunei Mihaiești din județul
Vâlcea la 6 km de Băile Govora și la 18 km de Râmnicul Vâlcea, pe fosta moșiei
Hinta.
Faptul prin care Govora
a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului românesc și pentru care
avea să se înscrie pentru totdeauna între mănăstirile de cultură din țară a
fost întemeierea tipografiei în incinta ei. Aceasta s-a făcut cu porunca și cu
cheltuiala înțeleptului voievoid Matei Basarab și cu osteneala egumenului
Meletie Macedoneanul, care o adusese de la Kiev, dăruită fiind de Petru Movilă.
Mănăstirea Govora rămâne
în istoria neamului ca fiind gazda primei tipărituri în limba română de la
Govora după tipăriturile din Ardeal ale lui Coresi. Încăperile în care a
funcționat vechea tipografie mai există și astăzi.
La Govora, loc de
rugăciune, de meditație și de cultură, întâlnești la fiecare pas istoria
patriei. Parcă vezi umbra vechilor voievoizi, care au stat de strajă apărând bătrânele hotare
ale țării și dreapta credință.
Acest așezământ își așteaptă vizitatorii în atmosfera specifică de liniște și pace.
După ce am vizitat Mănăstirea Govora, următoare noastră destinație era Schitul Cornetul, fost schit de călugări, azi Mănăstirea Cornetul cu hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezător", a fost ctitorit de vornicul Mareș Băjescu și soția sa Maria, în anul 1666. Altarul a fost pictat în 1741. În anul 1808 a fost distrus de un incediu, fiind refăcut și zugrăvit în 1835. În anul 1898 s-a construit calea ferată și tunelul care trece pe sub porțile din fața bisericii fiind necesară demolarea chiliilor. Din vechile clădiri a rămas numai un foioșir, zidurile și turnul de apărare de la nord și est de biserică.
Cupola și o parte din altar au fost dărămate în 1916-1918 și refăcute între anii 1923-1925. Ultima restaurare a acestui monument istoric s-a făcut în anul 160 de către Direcția Monumentelor Istorice. Pictura este lucrată în fresca, altarul fiind pictat în 1761 de pictorii Radu, Mihail și Iordache, iar naosul și pronaosul în 1835 de starețul Irinarh.
După aceea ne-am îndreptat către Mănăstirea Frăsinei, Biserica Mănăstirii Frăsinei, zisă și Biserica Mare, având hramul Adormirea Maicii Domnului, cu întreg ansamblul de clădirii, în forma de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o între 1860-1863, an în care o sfințește. Pictura, făcută în ulei de Avachian. Această biserică este monument istoric.
Vă las pe voi dragii mei cititori să o descoperiți singuri prin frumusețea ei interioară și exterioară vizitând-o.
Ne-am dus la Căciulata, deja se făcuse târziu. Aceasta era destinația finală pe ziua aceea. Ne-am cazat la un hotel.Ne-am odihnit nițel, am luat cina împreună. După aceea ne-am plimbat prin oraș. Afară era o vreme răcoroasă și noroasă. Dar nu a plouat. Ne-am pornit pe jos la Mănăstirea Cozia, situat la 3 km de stațiunea balneo-climaterică Călimănești Căciulata pe malul drept al Oltului și la 20 km nord de Râmnicul Vâlcea, ansamblul mănăstiresc de la Cozia, cu hramul Sfânta Treime, la început a fost cunoscut de Mănăstirea Nucet, abia mai târziu primind numele de Cozia, după muntele din vecinătate.
În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea și al monahei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărița după moartea fiului ei, decedată în 1605. Piatra funerară a dormitorului este o copie a celei originale și datează din 1938.
M-a impresionat pictura bisericii foarte mult. Am aflat mai târziu de la o măicuță, pictura bisericii a fost făcută în frească, în 1390-1931. Aceasta s-a păstrat în pronaos. În naos și altar pictura a fost lucrată tot în frească, în 1707, cu prilejul lucrărilor de reparații făcute în ansamblul monahal de pe vremea harnicului Șerban Contacuzino. A fost refăcută de Preda zugravul și de fii săi, Ianache și Mihail. În 1984-1986 a fost restaurat întreg ansamblul mural.Întregul așezământ monahal se află într-un cadru natural liniștit, încojurat de frumuseți naturale ispititoare. Monarhii duc o viață foarte austeră, slujbele se țin noaptea, iar hrana este fără carne.
1 august 2021
Continuing my journey
In these interesting trips, we learned and got to know about our country, history, traditions and culture.
In the summer of 2000, my chemistry teacher announced to the whole class that we were going on a trip with our geography teacher. Who wants to go and let her know, who wants to go. Not everyone wanted to go on a trip, some in our class and some in his class. It seemed to me that this trip was opportune to get to know us better and spend time together.
The teacher informed us the day before that we were leaving, to have food with us, money, water and change of clothes, that we had plans to bathe in Lake Sfânta Ana.
Our first location was the volcanic mountains of Racoș and the second location was Lake Sfânta Ana. Romania is a beautiful country, with splendid areas and new discoveries. I realized that I had not discovered all of Romania. There is much more to see. It takes time and finances.
He told us to all be at the Railway Station at 8 in the morning, to buy tickets, and whoever is late only goes with us. My sister Alex went with us on this interesting and adventurous journey that would later happen to me and a colleague of mine.
The long-awaited day of June 3, 2000, was approaching. My sister and I were happy to go on this trip with my classmates and the geography teacher.
We woke up around 7 in the morning, ate breakfast, dressed in sports clothes, took some food and water with us, and train money and other expenses.
We hurried to my train station with my sister so we wouldn't be late. By the time we got there, several colleagues and the headmistress were waiting for us. A few of my colleagues and the geography teacher hadn't come yet. There was still time. I arrived early.
-
Prima zi de Colocviu În data de 25-26 mai 2012, la Chişinău, s-a început Colocviu Ştiinţific cu participare internaţională,...
-
Cititndu-l pe Papini ma pus pe gânduri în multe privinţe referitor la viaţa mea. Viaţa mea a fost interesantă până anul trecut când m-am î...
-
Am citit această poveste despre valorile umane scris de Mimo. Vreau să o împărtăşesc prietenilor mei care îmi vizitează blogul meu. Ilus...