10 martie 2015

My Journey Journal - First day. When I came in Muscat: Chisinau - Dubai - Oman



I did not know what was happening to me. I have not written anything lately. I do not know why ?! But I knew that when I go on vacation, I hope you will come back and write some more. I'll get some rest and inspiration will come. Long wanted such a journey, a change of air, social, cultural, and why not the traditions and customs. This trip was a godsend for me. You have total peace and relaxation.
I decided to write a diary of my journey in the Arab world. This journey has been long awaited by me. I had to go in Oman last year, but it was not to be. But 2013 brought good luck on the trip to Oman.
Winter holidays to spend in a different country. I hope that 2014 would bring me a year richer and the many changes that the previous year that was. I do not believe I'll go on a vacation.

Number of months, weeks, days, hours, minutes and seconds, that day will come soon when I go with my dad, sister. I started reading about Oman and Dubai.



Preparation was in full swing, with stress, worry and nerves are all fully developed. Tickets were ready, luggage were made, expected to go quickly. My emotions grew intense.

December 15th, 2013 at 2:45 p.m., I ticket to Dubai, and from there we flew to Oman. Work colleagues wished me farewell, and no wonder you do not go back. It was an interesting and amusing joke. I do not know if I will respect their request because I am not sitting too thought me to find a groom. I went to see my family and then to rest, and to know another world than in Chisinau.
With luggage in hand, we rushed to the airport. First flight. I was feeling great, I was afraid the plane, but by me lest I be sick or have panic height. But I wanted adrenaline. I love the adrenaline, as love life to the fullest.
I successfully passed passport control and customs. My father was nervous and he would give me a drink. Trying to calm him down but could not. I waited in the hall, waiting for Chisinau Airport. My emotions were justified, but I could not calm myself I left to manifest their will. Tata meantime calmed. It was last seen bureaucracy and stupidity from us.
Before boarding I still had half an hour, I had no patience at all. I wanted to climb faster plane. There were passengers flying in winter holiday in Dubai. How to Chisinau I have not managed to write anything, only the plane began to describe the beautiful landscape that I saw the plane above the clouds. All passengers flying to Oman, we boarded a Boeing 737-800. Weather, yet not changed, it was cold and gloomy. I did not care what the weather was like outside, anyway I go in the sun and warm. Do not take a few minutes and take off the plane. I felt like flying butterflies, but it was not long until we saw fluffy white clouds high above. Up to climb up the attitude, I felt a slight pressure. But it passed quickly. It crossed my emotions and panic that something will happen plane. After several days of cloudy weather in Chisinau, I saw the sun shining and emitted intense heat and indescribable views.


Fluffy white clouds as a sugar sweet wool, you wanted to eat and play with them. I looked up and down and could not see land. The ground was covered with clouds. Clouds were under our place. She felt small turbulence during flight which lasted a few seconds. I looked carefully at the plane and I felt the plane goes low speed, but really going at high speed. I could not take his eyes off the glass views second that I saw during the flight, I was not hungry or thirsty.

I already came to write something interesting ideas. But I noted in my notebook. The strong sun beating me in the eyes with its rays. Unfortunately I was not at my glasses were in the suitcase. When I saw so landscape, I started to write everything I see around me. I was impressed with what I see. I found out later route through many countries had to go over.
The landscape was becoming more beautiful.
They were the many countrymen of ours who spoke in Russian and Romanian, flew to rest in Dubai.
I've never been in Dubai, do not know how it looked in reality, only what I read or what I looked through movies. I waited with baited breath to get to the airport in Dubai.
The atmosphere was very relaxing flight, people were sleeping, reading, eating or watching an interesting movie. Money could buy food or movie, music and more wanted to buy. The ticket is cheap, but the food, movies, music is paid.
Stewardesses people swarmed around the plane, each asked what they wanted, and even wanted food or drink. They were very nice, friendly and smiling with everyone.
I tried to sleep a little, but I could not come away looking from the window of the plane. I tried to go through the route of the aircraft, to see all the countries in which we move us.
We passed on Negre- Sea Turkey- Iraq- Kuwait - Gulf Persic- we left behind Brahain - Qatar and Dubai.
Outside is sleep, see the light of the above cities, fires ignited by people who were offshore boat. It was magnificent. We see the moon with sunrise on the horizon and the sun was setting. It was dark. I did not feel tired at all. Ater waiting to plane, we emotion. I wanted to see another world. As in the story of "Arabian Nights", to feel the smell of incense, to feel the pulse of that world.
The plane descended slowly, reaching the landing. The plane descended slowly. Until I saw Dubai night. It was splendid, Dubai was lit, every street, every building and main motorway linking Dubai with other cities. It was nice around. A stewardess announces to prepare for takeoff. The plane landed with speed went to his place, where he had to stand. In Dubai planes taking off and landing one after another. Each has his schedule. For all countries in which the route. We stopped in place. They came aircraft stairs. The world is ready to take his place each item. It was a lot of people. The plane was full of passengers. I do not know if they were all in Dubai or had other purpose. I expected to descend world so we can get out of us. People moved slowly, one after another .. I felt a slight fatigue, mixed with excitement I got thirsty and hungry.
We look forward to deplane. When I got out, I smelled the smell of hot air, the smell of incense and of another life. It was 10:45 p.m. hour. I had to desire. When you're in a new place, make a wish, and I put that desire.
We boarded the bus and took us over to Terminal 1 and 2. Most people have descended from Terminal 1 But those who remained went down to Terminal 2, which connects other destination in the Middle East and beyond. It was a lot of people in the Arab world, waiting to go to their homes. They looked at us as something new. But we look at them as savages. I was hungry, I removed the bag package food and I ate some boiled eggs and sandwiches, made by me. I was going to the toilet. They took him first and then I went myself. Here the people speak either Arabic or in English.
The Dubai airport is in English or Arabic speaking times and in other languages ​​if you ask them.
I could have done pretty well.
Dad went to reception tickets that we move on to another terminal, that we take our plane to Oman. We plane at 3:45. The reception asked us where and where we cover. I explained that we buy a visa at the destination, ie in Oman. They gave us tickets and checked baggage. I entered the terminal at sea. It was festive atmosphere. Christmas tree was înpodobit. Everyone who saw him photograph him. It was a lot of people. I liked terminal, that was many shops, cafes, pharmacies, where you could have fun and ride quietly as a mall.
We were supposed to leave at about 3:45. We stayed long in terminal. I was already tired because I have not slept, drank coffee and not lose sleep aircraft. People came and went.
The planes take off and land. 24/24 hard work to maximum.
We took off to Oman. Duration 1:45 Duabi -Muscat of minute.Sa mixed emotion fatigue. Just wanted anything, I wanted to go faster and to sleep.
1:45 He passed quickly, and we saw all those present in the realm of Oman flights. It was night. People slept in the terminal, others waiting to go to destination.
We expect to come departure time in Oman. I had expected a further 2 hours before we embark.
By 3:45 I was flying. Stayed at 3:00 we embark on that in half an hour, to be on the plane.
In an hour I was in Muscat International airoport. It took a visa and passport control quickly. We asked the purpose of our visit in Muscat. We saw in the bosom of my family. New sensations new realm. Emotions mixed with fatigue. I did not feel nimc. New place, new emotions and new country for me. Desire exploitation which was the maximum. I wanted to cutrier everything. You know everything.





To be continued













4 martie 2015

Muscat International Book Fair, 20th edition, 27 February - 7 March 2015



In the period 27 February to 7 March 2015 at the Exhibition Centre in Muscat opened the 20th edition of Muscat International Book Fair. In this edition participated in many Publishing Lebanon, Qatar, UAE and Oman. Books were both in Arabic and in English.It sells and books for children of all ages. You can choose.

 When I found her opening, I enjoyed enormously. I wanted to go alone than to see what is sold and bought myself some books.
I did not know and Omani population read books, I really enjoyed it. It was a lot of people in the exhibition book sale that purchased books of all kinds, from classic novels to books on art. You can choose only to have money in your pocket.
I bought eight classic novels and poetry greek interesting.
I had fun and I was glad when I saw so many interesting books and people reading the book.
There are also book lovers.
































4 februarie 2015

Recenzie de carte : Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde


Am terminat cartea "Portretul lui Dorian Grey" de Oscar Wilde recomand să fie citită. Poţi să ai şi tu oglinda ta să te vezi prin ea, aşa cum a avut-o Dorian Gray.
Portretul lui Dorian Gray este un roman scris de Oscar Wilde. Cartea, singurul roman terminat al lui Oscar Wilde, este astăzi una din cele mai cunoscute opere ale sale. Publicat prima dată în 1980 în revista Lippincott' s. Portretul lui Dorian Gray a fost republicat în 1981, într-o variantă revizuită şi extinsă de Wilde, care a eliminat anumite pasaje controversate şi a adăugat 7 capitole şi o prefaţă aforistică.

Romanul spune povestea unui tânăr aristocrat Dorian Gray al cărui portret este realizat de către artistul Basil Halwart. Basil este profund impresionat de frumuseţea lui Dorian, considerând-o sursa sa de inspiraţie, fiind totodată capabilă să îi schimbe modul de a picta.
 Dorian Gray îl cunoaşte pe Lordul Henry Wotton, un prieten al lui Basil şi devine fascinat de modul acestuia de a gândi. Fiind adeptul curentului filozofic numit hedonism. Lordul Henry sugerează că singurele lucruri care merită să fie experimentate în viaţa sunt frumuseţea şi plăcerea simţurilor. Realizând că în viitor frumuseţea sa se va şterge. Dorian îşi exprima dorinţa de a-şi vinde sufletul pentru ca portretul  său să îmbătrânească în locul lui. Dorinţa sa este îndeplinită, iar când tânărul începe să ducă o viaţă desfrânată, portretul serveşte ca o amintire a efectelor acţiunilor sale asupra propriului suflet.Văd portretul este oglinda prin care Dorin Gray îşi vede toate faptele bune şi cele mai puţin bune. Toate gândurile, sentimentele şi emoţiile. " Frumuseţea nu-i fusese decât o mască, tinereţea o batjocură. Şi ce mare lucru frumuseţea? Un timp de verde-crudu, al toanelor fără temei şi al nevolnicelor gânduri. De ce îi îmbrăcasese hainele? Tinereţea îl distrusese."
  Autorul i-a dat misiunea lui  Basil  Hallward să fie un clarvăzător, care să prezică viitorul prin portrele sale, unul din clienţi lui, este şi Dorian Gray care i-a făcut un portret care i-a schimbat viaţa.
"Agitaţia pe care o avea Dorian Gray, atâta cât era, provocată de dispariţia lui Basil  Hallward, avea să se stingă repede. Nu că moartea  lui Basil Hallward i-ar fi apăsat cine ştie ce conştiinţa. Ceea ce-l frământa era moartea trăită a propriului său suflet. Basil pictase  portretul  care îi ruinase  viaţa. Nu-i putea ierta asta. Pictură era cea care făcuse totul. Basil  îi spusese lucruri insuportabile, iar el totuşi dovedise răbdare. Crimă fusese doar o nebunie de o clipă. Cât despre Alan Campbell, sinuciderea a fost un act voluntar. Fusese alegerea lui. Nu avea nimic de a face cu el."
"Dorian Gray îşi dorea o viaţa nouă. Asta era ceea ce aştepta. Dar el deja o începuse. Ferise de calea răului cel puţin o fiinţă inocentă. Nu va mai încerca niciodată să ispitească nevinovăţia. Avea să fie bun.
Moartea lui Basil  Hallward înseamna prea puţin  pentru el. Se gândea Hetty Merton.Această oglindă a sufletului său la care se uita era una nedreaptă. Vanitatea? Curiozitatea? Ipocrizia? Nu era nimic mai mult în renunţarea sa? Era şi altceva? O pierduse din vanitate. Purtase cu făţărnicie masca bunătăţii. Încercase renunţarea din simplă curiozitate. Acum recunoştea acestea toate."
După părerea mea cartea merită citită şi analizată din toate punctele de vedere.




5 ianuarie 2015

Recenzie de carte: W. Somerset Maugham Valul Pictat

Înainte am vizionat filmul mi-a plăcut enorm de mult, nu am ştiut că este după carte Valul pictat de W.Somerset Maugham. Merită de citit romanul.
Romancier, dramaturg şi autor de proză scurtă, Willian Somerset Maugham, unul dintre cei mai cunoscuţi britanici ai secolului XX, s-a născut la Paris în anul 1874.
Valul Pictat a apărut 1925, este povestea tulburătoare a frumoasei Kitty Fane, care, în urma unui adulter, este forţată de soţul ei, medic bacteriolog, să-l însoţească într-o zonă afectată de holeră din China.În contact cu suferinţa cu boala  şi moartea eroina suferă de o transformare profundă, care o face să-şi reevalueze viaţa  şi să înveţe să iubească.
Este o călătorie în timpul căreia personajul principal se va confrunta  cu aspecte ale  vieţii ce-i fuseseră total necunoscute până atunci, ajngând astfel să se descopere pe sine însăşi, dar şi pe cel ce-i este tovarăş de viaţă.
Romanul a fost tanspus cinematografic în 193, Greta  Garbo întruchipând-o pe Kitty Fane. Noua ecranizare, din 2006, îi are pe în rolurile principale pe Naomi Watts şi pe Edward Norton.
Acest roman se merită să fie citit şi de privit filmul The  Painted Veil din 2006.

29 octombrie 2014

Volume de povestiri

Recent am găsit o listă de povestiri aruncate într-un sertar de la birou.


Volume de povestiri: 


Wells Tower, Să distrugi şi să arzi tot, Curtea Veche, 2011
David Vannt, Legenda unei sinucideri, Litera, 2013
Woody Allen, Apărarea invocă nebunia, Humanitas, 2010
Ernest Hemingway, Zăpezile  de pe Kilimanjaro, Polirom, 2007
Vladimir Nabokov, Povestiri, Polirom, 2010
John Cheever, Integrala prozei scurte, Polirom, 2011
Charles Bukowsky, Poveşti despre nebunia obişnuită, Rao, 2005/ Cea mai frumoasă femeie din oraş, Rao, 2008
 Guillermo Arriaga, Retorno 201, Vellant, 2010
William Saroyan, Nebunie în familie, Rao, 2011
Andrei Platonov, Moscova cea fericită, Polirom, 2007
Adolfo Bioy  Casares, După-amiază unui faun, Curtea Veche, 2009
Julio Cortazar, Cât de mult iubim pe Glenda/ Toate focurile, focul / Manuscris găsit într-un buzunar, Polirom, 2003-2009/ Armele screte, Humanitas, 2007
Dino Buzzati, Cele mai frumoase povestiri, Polirom, 2005
Bernahard Schlink, Minciuni de vară, Polirom, 2011
Julian Barnes, Puls, Nemira, 2011
J.D. Salinger, Nouă Povestiri, Polirom, 2012
Truman Capote, Muzică pentru camelioni, Polirom, 2009
Cristian Teodorescu, Medgidia, oraşul de apoi. Cartea Românească, 2009
Mircea Cărtărescu, Nostalgia, Humanitas, orice ediţie
Răzvan Petrescu, Rubato, Curtea Veche, 2011
John Barth, Toga Party, Nemira, 2009
Kafka, Metmorfoza şi alte povestiri, Polirom, 2012
Boris Vian, Blues pentru o pisică neagră, Univers, 2004
 Philip Roth, La revedere Columbus, Polirom, 2012
Samuel Beckett, Opere 1. Integrala prozei scurte, Polirom, 2011
Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimuţe, Humanitas, 2008
Best of. Proză scurtă a anilor 2000, Polirom, 2013



Cărţi despre arta crisului:


Stephen King, Misterul regelui, Nemira, 2007

Somerset Maugham, Bilanţ, Nemira, 2006
Umberto Eco, Confesiunile unui tânăr romancier, Polirom, 2011



Vă doresc lectură plăcută dacă vă place din această listă a mea!!!:)


23 octombrie 2014

Jurnal la Lectia de Reportaj

Este un Feature de istorie umană. Am învăţat la lecţia doamnei Alinei Radu. Cum se face un reportaj, un feature, şi necrolog. A fost o lecţie inteteresantă şi plăcută. Am învăţat multe lucruri interesante. A fost experienţă unică.

„Viaţa m-a învăţat că nu trebuie să ne fie frică de dizabilitate. Experienţele pe care le avem din viaţa noastră ne formează, ne modelează, ne învaţă să privim viaţa într-un anume fel. Dizabilitatea pentru mine este ca orice alte reguli ale jocului; reguli de care trebuie să ţinem cont. Dacă nu era dizabilitate, eram o altă persoană,”  spune Olga profesoară de engleză.
Olga Afanas are 31 de ani, şi  are  propria firmă de traducere profesionistă în Chişinău. În 2005, a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea de Stat din Moldova, cu specializarea Limbă şi Literatură Română şi Engleză. Mai apoi, a urmat un master în Psihologie Clinică şi Asistenţă Psihologică. Recent şi-a luat bursă de doctorat la o Universitatea din Ungaria. Olga s-a născut prematur şi a suferit o traumă la naştere. În consecinţă a fost diagnosticată cu afecţiune locomotorie uşoară. A avut noroc că a fost susţinută de familie şi prieteni, încât a reuşit să treacă împreună peste toate dificultăţile. Are câţiva prieteni buni care o aceptă  aşa cum este ea,  şi o susţin în tot ce face şi o respectă enorm de mult.
 „Muncesc pe cont propriu, nu din cauza deficienţe locomotorii pe care o am, ci pentru a dispune de un regim liber de a putea fi implicată în cât mai multe proiecte posibil, să am timp suficient să pot alege grâul de neghină,” povesteşte Olga.
A lucrat ca voluntar la  câteva oranizaţii non-guvernamentale pentru Persoane cu Dizabilităţi, la Hospice Angelus Moldova, Centru de asistentsa juridica pentru  persoane cu Dizabilitati, Asociţia Gaudeamus în Chişinău, s-a apropiat enorm şi a făcut-o să înţeleagă că persoanele cu dizabilităţii sunt şi ei oameni dar cu nevoi mai speciale, au nevoie să  le fie respctate drepturile, să fie înţeleşi şi să nu fie priviţi cu milă, pentru că lor nu le place lucru acesta.
 Olga este o tânără activă, cu perspective de dezvoltare pentru ea a fost mereu normal şi firesc să muncescă. „Pot să-mi caut un loc de muncă pe piaţa muncii, fără să mă gândesc la faptul că dizabilitatea ar putea fi o problemă. Da, deseori am fost privită mai “altfel”, discriminată chiar, dar am crezut în capacităţile mele, ştiam că pot şi merit mai mult. Deseori, când ajungi într-o situaţie critică te ajută să alegi „grâul de neghină”, să înţelegi de ce eşti în stare cu adevărat...”
Tînara este pasionată de fotografie, fotografiază natura şi oameni. Mai are o pasiune mare care o practică când are timp, face hipism, îi place enorm de mult caii. Se simte bine când este în şa. Are un regret mare că nu dansează, dar îi place şi ar vrea să danseaze, dar condiţia de sănătatea nu-i permite.
Olga a fost deschisă să-mi poveastească despre experienţele sale de viaţa şi despre persoanele cu dizabilităţi. O persoană cu dizabilităţi are nevoie să fie aceptată şi respectată de către ceilalţi. Olga susţine că nu înţelege unde este diferenţa dintre aceşti oameni şi ceilalţi. „Fiecare dintre noi are nevoi speciale, fiecare are nevoie de ceva, condiţii acasă, în familie, la serviciu. În primul rând, pentru un om cu dizabilăţi contează şi este important să fie aceptat de părinţi, şi în al doilea rând  să se acepte pe el însuşi,” spune Olga Afanas.
Olga Afanas a participat ca model la Dare Social Fashion Show, un proiect social de caritate din Republica Moldova este dedicat femeielor cu dificienţe locomotori şi boli incurabile. „La acest proiect au participat mai multe femeie puternice, frumoase, active care sunt din diferite domeni şi de succes, care au lăsat în urma lor un mesaj. Ca şi femeiele cu dizabilităţi sunt oameni normali, au nevoi speciale, au vise dorinţe şi doresc să se căsătorească să devină mame, să se afirme în carieră şi să fie fericite. Pentru mine, acest proiect a fost ceva unic, interesant, a fost o experienţă frumoasă să particip la el.”
Potrivit Marianei Tsibuleac doctor în istorie la Academia de Ştinţă din Moldova şi o bună prietenă cu Olga povesteşte : “ O cunosc pe Olga aproae de 10 ani.  Sunt şi eu o persoană cu dizabilitate şi ceea ce apreciez la ea este felul de a fi. Este o persoană optimistă, activă şi găseşte timp să se implice în foarte multe proiecte şi activităţi. Este o fată care are diferite planuri de investiţi şi de lungă durată. Tot ceea ce-şi  pune ca scop duce la bun sfârşit. A fost un model Dare Social Show, şi este  plin de curaj şi ambiţie spre deosebirre de alte personae cu şi fără dizabilităţi. E de o intelegenţă aparte. Este o persoană cultă şi citeşte foarte mult, şi îi place să împărtăşească cu alţi ceea ce citeşte şi învaţă.
Este persoană prietenoasă şi deschisă, şi întinde oricui şi oricând o mână de ajutor când are nevoie. E o persoană directă, nu-i place să umble pe ocolite. Întotdeauna este flămândă de cunoaştere, educaţie şi informaţie”.
 Potrivit opiniei Liudmilei Iachim, Coordonator Programului de Reabilitare de la Centru de “Motivaţie” declară că: “Persoanele cu dizabilităţi este circa 188 de mii de personae cu dizabilităţi pe toată Republica Moldova, şi aici intră toate categoriile de personae cu dizabilităţi locomotorie, vizuale, personae cu deficiente mentale, şi de sindrom de diferite categorii.
Noi lucrăm de foarte mulţi ani cu personae cu dizabilităţi locomotorie. Şi de câţiva ani încercăm să promovăm integrarea persoanelor cu dizabilităţi în câmpul muncii. Adică să dezvoltăm deprinderiile de viaţă pentru ca asta e primul element important care noi îl vedem. Aici ne-am întâlnit deseori cu această problema.
Dacă e să vorbim despre schimbări la nivelul  de integrare la capitolul accesibilitate, este o problemă destul de mare şi vastă, şi toate situaţile pe care le monotorizăm, accesibilitatea este un punct sau o etapă care împiedică foarte mult integrarea copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi.
Noi de anul trecut dezvoltăm un serviciu de suport pentru tinerii care doresc şi care vor să-şi continue studiile după 9 clase sau dacă au terminat 12 clase. Tinerii care au posibilitatea să se angajeze, se adresează la noi. Este destul de dificil să urmăreşti persoanele cu dizabilităţi, care sunt înscrise la studii, personae care s-au integrat în câmpul muncii prin diferite metode.
Una ca avem proiectele noastre pe care le realizăm şi încercăm să le implicăm pe personae active”.
Conform statisticilor, în Republica Moldova sunt circa 183 mii de persoane cu dizabilităţi. Circa 61% din numărul persoanelor cu dizabilităţi sunt în mediul rural, numărul lor fiind în continuă creştere din 2008 cu circa 2,6% pînă în prezent. La 10 mii locuitori din meidul rural revin 539 persoane cu dizabilităţi şi respectiv 484 la 10 mii locuitori din mediul urban. În aspect gender, numărul femeilor cu dizabilităţi a crescut din anul 2008 cu 2,1%. La 10 mii femei revin 473 femei cu dizabilităţi comparativ cu 563 pentru bărbaţi. La 10 mii de locutori revin în medie 516 persoane cu dizabilităţi, iar fiecare a şase persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă. Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,2% din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţii – 2,1% din numărul total ai copiilor din Republica Moldova.

Jurnalul la Lectia de Fotojurnalism

Ana Caraman (60), medic de familie din Centru de Sanatate din s. Colonita, mun. Chisinau, 18 septembrie 2014. Are o experienta de 38 de ani si isi iubeste meseria pe care o practica.
Potrivit Anei Caraman din Centru de Sanatate din s. Colonita ofera servicii medicale  celor aproape 4000 de locuitori.
Potrivit sursei Organizatiei Mondiale a Sanatatii,  Republica Moldova ocupa pe primul loc  in Europa privind numarul de bolnavi si a celor contaminati de TBC.
Fotografie de Elena Bogus

Această poză am făcut-o la lecţia de fotojorunlism. Am mersi cu toată grupa pe teren în s. Coloniţa, municipiul Chişinău. Împreună cu colega mea Ana-Maria Veveriţă am dat de Centru de Sănătate. Am avut emoţii mari, pentru că prima dată faci poze şi intri în contact cu oameni. A fost o experienţă frumoasă şi interensată. Am învăţat multe lucruri.