Trăiri, emoții și cuvinte

  Uite așa îmi vin idei  de a scrie  poezii și proză care îmi trec prin gând

Ea mă inspiră și mă pune  la muncă.

 Ca să-mi descopăr talentele  pe rând

Care erau ascunse anii la rând

Acum își cer drepturile de a autor

 Iar M, îmi dă putere și curaj  să nu renunț la Ele.

Îmi dă imbold frumos din spate, ca să merg înainte. 

Ca să  scriu o carte și a publica cuvinte

 Ea simte că mama Ei este cineva.

Îmi dorește binele și mă iubește 

Că vrea să-mi schimbe viața.

O aștept cu brațele deschise și Ea simte asta.

O iubire necondiționată ceva ne va uni pe viața.

Book review: "The Woman with Red Hair" by Orhan Pamuk

 It has been a long time since I published an interesting article on my blog. But now I have come with an interesting book which I am reading at this time. A book made me approach literature again.

I really missed reading a book and not least writing texts. Lately I've been discovering other new writers that I've heard of but haven't read yet.

I don't really miss anything from Orhan Pamuk. When a new book comes out, I buy it.

I would now like to return to the book I am reading "The Woman with Red Hair" by Orhan Pamuk.

A short story written in 2016, it is Pamuk's tenth novel, it is the story of a well digger and his apprentice searching for water in barren land.

In mid-1980s Istanbul, master Mahmut and his apprentice use ancient methods to dig new wells; this is the story of their ultimate struggle, but it is also an exploration through stories and images of the ideas of fathers and sons, authoritarianism and individuality, state and freedom, reading and sight.

This short and compelling novel is at once a realistic text investigating a murder that took place thirty years ago near Istanbul and a fictional inquiry into the literary foundations of civilizations, comparing two foundational myths of the West and the East, respectively : Sophocles' Oedipus Rex (a story of patricide) and Ferdowsi's story of Rostam and Sohrab (a story of filicide).

A demonic voice of the eponymous red-haired woman runs along.

The writer Orhan Pamuk is a laureate of the Nobel Prize for Literature, he is one of the emblematic writers of Turkey.

He is a complex writer, a master of details and labyrinthine analogies between the mystical and the real, the author conveys to us that absolutely nothing is up to chance and that, regardless of whether we do not discern everything, every accident has a specific reason.

In the novel The Woman with the Red Hair, I found the construction with the eye of the reader thirsty for perfection, the writer, he masterfully stretches the complicated web of an existentialism located somewhere between Islamism and secularization, as a search not for religiosity, but for one's own self, with good and bad, with the darkness of letting go and the light of dreams.

The story of Cem Celik, a teenager of only seventeen years, is an extremely turbulent one, with countless searches for definition, with the desire to fill his inner emptiness with something burning, unforgettable.

Beyond the harsh climate at home, with a stern father and a traditionalist mother, beyond even Cem's dream of becoming a writer, the real explosion of the young man's existence begins with the father's disappearance, the turning point that will change everything.

The plumber Mahmud, the red-haired woman, traveling theater actress, but especially in Turkey of the 80s, in full revolutionary momentum, have a descriptivism in a concise style, with a philosophy of expressiveness that arouses buzz and empathy in - an inexplicable simultaneity of feeling.

The author unfolds in "The Woman with Red Hair" in three planes that intertwine in a homogeneity of a whole riot.

The foreground is the relationship between Cem Celik and the well master Mahmud, in their frantic search for the earth after finding the primordial odorless and colorless liquid.

 The second plan is the relationship between Cem Celik and the red-haired woman, unfolding between the platonic and the carnal, as an eternal challenge full of sparks between Ying and Yang in the name of animal instincts but, above all, something more than that.

The third plan is the relationship between the adult Cem Celik and the consequences of his teenage mischief.

I also recommend other books by Orhan Pamuk.

                                                       Written by Elena Bogus

Recenzie de carte : "Femeia cu Părul Roșu" de Orhan Pamuk

 De mult nu am publicat un articol interesant pe blogul meu. Dar acum am venit cu o carte interesantă pe care o citesc în această perioadă.  O carte m-a făcut din nou să mă apropii din nou de literatură.

Mi-a lipsit enorm de mult să citesc o carte și nu în ultim rând să scriu texte. În ultima vreme, descopăr și alți noi scritori de care am auzit, dar nu am citit încă nimic de ei.

Nu-mi prea scapă nimic de la Orhan Pamuk. Cum apare o nouă carte, o cumpăr.

Aș vrea acum, să mă întorc la cartea pe care o citesc "Femeia cu Părul Roșu" de Orhan Pamuk. 

O nuvelă scrisă în anul 2016, este al zecelea roman al lui Pamuk, este povestea unui săpător de puțuri și a ucenicului său care caută apă pe pământ sterp.

La mijlocul anilor 1980 Instanbul, maestrul Mahmut și ucenicul său folosesc metode străvechi pentru a săpa puțuri noi; aceasta este povestea luptei lor sfârșietoare,  dar și este o explorare prin povești și imagini a ideilor despre tați și fii,  autoritarism și individualite, stat și libertate, citire și vedere.

Acest roman scurt și convigător este în același timp un text realist care investighează o crimă care a avut loc în urmă cu treizeci de ani lângă Istanbul și o achetă fictivă asupra fundamentelor literare ale civilizaților, comparând două mituri fundamentale ale Occidentului și, și respectiv, Orientului: Oedip Rex al lui Sofocle( o poveste despre patricid) și povestea lui Ferdowsi despre Rostam și Sohrab( o poveste despre filicid).

De-a lungul rulează o voce demonică a femeii cu părul roșu omonim.

Scriitorul Orhan Pamuk este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, este unul din scriitori emblematici ai Turciei.

Este un scriitor complex, maestru al amănuntelor și al labirinticelor analogii dintre mistic și real, autorul ne transmite că absolut nimic nu este la voia întâmplării și că, indifirent dacă noi nu deslușim totul fieare întâmplare are un motiv anume.

În romanul Femeia cu părul roșu, am găsit construcția cu migala cititorului însetat de perfecțiunea, scriitorului,  el întinde cu măiestrie complicata rețea a unui existențialism situat undeva între islamism și laicizare, ca o căutare nu a religiozității, ci a propiului eu, cu bune și rele, cu beznă delăsării și lumina viselor.

Povestea lui Cem Celik, un adolescent de doar șaptesprezece ani, este una extrem de zbuciumată, cu nenumărate căutări ale definirii, cu dorința de a își umple golul lăuntric cu ceva pârjolitor, de neuitat.

Dincolo de climatul aspru de acasă, cu un tată sever și o mamă tradiționalistă, dincolo chiar și de visul lui Cem de a deveni scriitor, adevărata explozie a existenței tânărului începe odată cu dispariția tatălui, momentul de cotitură care va schimba totul.

Meșterul fântânar Mahmud, Femeia cu părul roșu, actriță de teatru ambulant, dar mai ales în Turcia anilor 80, aflată în plin elan revoluționar, au parte de un descriptivism într-un stil concis, cu o filosofie a expresivității care stârnește rumoare și empatie într-o simultaneitate inexplicabilă a simțirii.

Autorul desfășoară în "Femeia cu părul roșu" este în trei planuri care se întrepătrund într-o omogenitate a unui răscolitor întreg.

Primul plan este relația dintre Cem Celik și maestrul fântânar Mahmud, aflați în scormonitoarea căutare a pământului după găsirea primordialului lichid inodor și incolor.

 Al doilea plan este relația dintre Cem Celik și femeia cu părul roșu, desfășurată între platonic și carnal, ca o eternă provocare plină de scântei între Ying și Yang în numele unor animalice instincte dar, mai ales, a ceva mai mult de atât.

Al treilea plan este relația dintre Cem Celik cel adult și urmările zbuciumărilor sale adolescentine.

Recomand și alte cărți ale lui Orhan Pamuk.

                                                                                 Scrisa de Elena Bogus

Qatar - The Pearl of the Desert.

My article is about the trip to Qatar. After Bahrain, I went to Al Khobar customs. We entered Saudi Arabia and took it to Dhahran, with many tourist attractions. The road to Qatar 437 km, in which I did almost 7 hours with stops.

We made small stops to refuel cars and stops. The weather was beautiful, long and adventurous.

On this trip, I enjoyed traveling by car. I had lunch in the town of Al Hofuf at a Yemeni restaurant, after which I slept for a while.

This stop was very good, where I ate delicious and warm food. We wanted to see other beautiful places but we didn't have time.

Saudi Arabia has many tourist attractions. Al Hofuf has two tourist attractions: the first is in Al Qara Hill and the second is Al Hasa Oasis. We both decided to see them, so we used GPS to track the distance of 28 km between them.

For 33 minutes, I saw many beautiful places that I had never seen before. Al Hofuf is just a 25-minute drive from Al Ahsa National Park, and Al Qarah Village and its mountain are nearby. The top of the mountain rises 75 meters above street level and 205 meters above sea level, but it does not require much effort to reach the top for unparalleled 360-degree views of Al Ahsa.

In order not to get lost among those places and to climb the mountain carefully, we took a guide to help us on the road and find other isolated places.

The road to the top of the mountain allowed us to explore the caves. Its network of curves and caves is the result of a phenomenon known as the subaerial weathering mountain, in which limestone was made by rain and rivers rather than groundwater. This has led to the remarkable mushroom shapes of the mountain, the narrow canyons and the high interior passages.

Another peculiarity of the caves is the way the high walls, the cold limestone and the gentle breeze combine to regulate the temperature, making these caves cool in summer but warm in winter.

The most interesting thing is that this tourist attraction has a museum with ornaments and souvenirs. Recent renovations to make the caves more accessible include lighting and paving, while the "Land of Civilizations" museum provides an excellent account of the area's ancient history.

We reached the top of the mountain and had a splendid view of the Al-Ahsa Oasis. From above we saw this emerald oasis through the sand, with over 160 km that hosts most of the three million palm trees. The true miracle of the land can be fully appreciated, giving an appearance to the branched mountain villages as fronds that have supported life for millennia.

These palm trees, their fruits and the reservoirs of crystal clear fresh water flowing under the oasis are the reasons why Al Ahsa has managed to host civilizations that preceded Islam.

Archaeological evidence of some of the oldest settlements in the Arabian Peninsula dating back to 5,000 BC has been found.

The key to survival over the millennia has been the way people here have interacted with the environment, working with the earth. In addition to producing five tons of the best Khalas dates in the world every day, these much-loved palm trees also act as guardianships as a barrier that protects homes and farms from the usual sandstorms.

From the top of the mountain you can see an amazing view of the largest oasis in the world, a source of life that has proven to be an integral part of the city over the centuries.

After visiting Mount Al Qarah, we set off for Al Oasis Al Ahsa. But we did not stop because we saw this oasis from above from above. We just passed her so we could get on our way.

This oasis is an evolving cultural landscape, which is one of the largest natural oases of agricultural palm trees in the world.

 Al-Ahsa has been inhabited since prehistoric times, due to its abundance of water in an arid region. This is a 12-site site that includes palm groves, castles, town centers, archeological sites, villages, Jawatha Mosque and Al Asfar Lake.

It was once one of the richest areas of groundwater resources in the region and behind it was the greenery. The oasis is one of the largest in the world and one of the greenest places in the country with over 3 million palm trees and lots of hot and cold springs, all in a sea of ​​sand.

This place has preserved the richness of its rich historical past and traditions. It has become a popular tourist spot in the country due to its archeological remains of past civilizations, with its greenery and its distinct culture that has passed for centuries.

After visiting these wonderful places, we set off for Qatar, where our husband's family was waiting for us.

From Al Hasa Oasis to Doha, we also covered 247 km with customs, in four hours with all the stops, refueling cars, we rested and prayed. It took me an hour from customs to Doha. Relatives were waiting for us.

Entering the city, I noticed that this country is one of the richest in the world. Qatar has recently spent no less than $ 30 billion on new infrastructure.

The Salwa Road, which leads to the Saudi border, on a four-lane highway with intersections, is planned to develop air and underground passages.

Various projects have been completed or are in full swing, such as Alshghal’s Expressway or New Port. A little later, on the way to Al Shahaniya, the place where the camel races take place, I saw an impressive subway line, which crosses areas where there is practically nothing at the moment.

Now I would like to talk about Qatar, it has a population of 2.2 million inhabitants but only 15% of them are Qataris get-beget, the rest being nationalists and expats.

 Doha, the capital of Qatar, is a beautiful city, where the authorities are trying to keep the quality of life to a high standard. In Doha it is clean everywhere and the police are doing their job, traffic in public order.

Qatar is one of the safest countries in the world, with a very low crime rate. The city provides security but there are rules that must be followed.

I saw a few places in Qatar because I had a balanced schedule in those seven days. Doha being the tourist center of the country is important to organize your time because in Qatar life has a slower pace.

However, the services are always impeccable and the locals have never left the feeling that things are at random. I came by car, and the cost of fuel is embarrassingly low, but don't think that the traffic is light. The traffic is quite strange and light accidents are quite frequent. I was careful about speed restrictions, because there are radars everywhere and the fines are high.

When I entered the city at night, there was a lot of noise and light on all the streets of the city. We were happy and tired that we reached our destination safely. To get to our destination we used GPS, which took us directly to the tall blocks of flats in the residential area.

The block in which I live is the residential neighborhoods close to the ocean and the embassies of European countries.

Very quickly we reached the block where my husband's brother-in-law and nephew were already waiting for us. All around were hundreds of storeys high towers. They were lit in different colors. It was unusual for me to sleep on the 36th floor.

We took the things out of the car and climbed upstairs, where he was waiting for us with the table set.

We were hungry and tired. We took a shower and went to bed.

I had breakfast and drank coffee in the morning. We didn't go to town because we were waiting for the others to come and have lunch. I left the city a little later, where I saw the museums in Doha: the Museum of Islamic Art (MIA) and the National Museum of Qatar.

The city does not differ much from the old one in colorful details. The Museum of Islamic Art did not work, instead I saw the National Museum of Qatar.

We went to the National Museum of Qatar which was open. The museum dedicates some of its rooms to the country's geological history, fauna and flora, nomadic tribes and Qatari architecture.

The National Museum also exhibits a collection of pieces and relics of Islamic art, a collection of medals donated to Qatar by foreign leaders when the country was under their control, military medals from the Qatari army. A section of the museum is dedicated to gas and oil and a wing to the sea, including a lagoon where a traditional dhow (boat) is anchored.

Life in the desert is not completely foreign to the people of Qatar, because not many years have passed since they gave it up, some of them have not even given it up, where on weekends they sleep in tents.

We have noticed the need for simplicity, from time to time, it is something we all face, wherever we are, being the reverse of the currency in terms of the speed of technology evolution.

After the museum we visited a beautiful location called the Waqif Souq.

Souq Waqif is the place that best expresses the Arabian specificity, people come out of houses late, meet at a hookah and a ceau (Karak) or an Arabian style coffee with cardamom, along with those who come to buy spices and colorful spices and spices, jewelry, traditional clothing and just about anything else you can imagine that exists in a bazaar. The bazaar was full of locals and tourists, you had no place to sit for a drink or dinner at a local restaurant.

Here tourists can admire the brilliance of the chandeliers and statuettes, the colors of the shawls and the aromas of the fragrant oils.

The market has so far been a multi-lane maze due to the wet banks of a river connected to the sea and traders have to get up while selling their products.

Tourists will have a look at Qatar culture and enjoy shopping and dining in a comfortable setting.

Souq Waqif is more than 100 years old in the history of the bazaar and was once a trading post for Bedouins and locals who exchanged products and socialized.

In the past, it had direct access to the front waters where the boats lined up. The square is still facing water, despite major changes and blocked road access. It is one of the best places to visit in Qatar, as it is said to be the only traditional market left standing.

One of the many things to do in Doha is to visit the site full of restaurants and shops. Tourists can spend an entire day at the market exploring every nook and cranny.

For the lively hiker, Souq Waqif can be a destination that can offer countless unique experiences that you would definitely like to repeat.

Visiting the Souq is not complete without visiting restaurants. They have a kitchen for each gourmet. One of the most popular restaurants to visit is Damascus One, famous for its authentic Arabic delicacies from Syria and the Levant.

 On the other hand, for those who crave Iranian delicacies, Paris is the restaurant where they can eat. In short, if you are looking for delicious delicacies and authentic restaurants, Souq Waqif is a proven hub to satisfy your taste buds.

We walked through the narrow alleys of the garbage, looking for a restaurant to eat.

We chose an Egyptian restaurant with delicious food.

We wanted something sweet and delicious and on our way we went to Al Aker confectionery and another Paris location to try something tasty.

Al Aker Confectionery makes the best Kunefe.

After this wonderful outing, we arrived home tired and satisfied with our walk. Qatar is preparing for the Fifa Cup World Cup 2022, paving the roads in the city and preparing Corniche for tourists when they come this year.

We got lost in the city until we found our way home. I got home late, tired but happy. Everyone was sleeping.

We woke up in the morning for breakfast and coffee and made a plan for that day to go. After lunch we visited Mall Villagio where we drank juice and coffee.

The shopping center is Italian-themed, both as an Italian hill town but also with a 150-meter-long inland canal with gondolas.

We rode the gondola on the canal built inside the mall. After having some fun, we started walking around the city.

We passed the Qatar National Library, then continued on to the Pearl of Qatar, a luxurious artificial island inhabited by over 40,000 people.

The Pearl of Qatar in Doha is a luxury residential complex set on an artificial island. The island covers an area of ​​32 square kilometers and is full of luxurious villas and dozens of apartment blocks, hotels, malls or restaurants.

In the past, pearl fishing was practiced in this bay, but those days are long gone, and the place itself has turned into a pearl. However, today Qatar remains one of the most important pearl traders in Asia, before the Japanese introduced cheap, more affordable pearls.

We saw the most beautiful places in the Pearl of Qatar, we arrived in this neighborhood in the evening, we stopped to have a coffee and take pictures to remember. We were glad to see the largest neighborhood in the Pearl of Qatar, it is Porto Arabia. We have seen no less than 31 skyscrapers being built with luxurious apartments set around a circular lagoon, with an island in the middle and a harbor with space for 750 boats.

There are more than 400 houses in the area, 6,000 parking spaces and spaces for shops of international brands. There is also a Venice-like area, a wide system of canals, squares and friendly pedestrian squares, and seaside houses. There is even a replica of the Rialto Bridge in Venice.

 We got home and ate, we were tired and went to bed. Our adventure continues through Doha, we had many places to see.

We visited together, Msheireb Downtown Doha, a developing area with contemporary architecture, bright white mosques and a group of history museums, in elegant Arabic-style mansions. Qatari family life is on display at Radwani House, and Bin Jaimood House has exhibits on world slum. Dining options include international restaurants in luxury hotels, and souvenir stands and arcades in nearby Waqif Square.

Another location is Katara, a children's playground, restaurants and cafes. Tourists and locals were in full swing. Before we sat down at the Katara restaurant, we entered the Planitarium Al Thuraya for a few wonders. Admission was free, there were many visitors. We could be close to the universe and the planets. I saw small and large telescopes that saw through them the moon, the sun and other planets.

We stayed in the park for a few minutes, walked and went home. Where they were waiting for us with dinner ready.

The next day, we went by subway. We left the car at home, walked to the subway station. I passed through the skyscrapers, and passed the City Mall and there I found the Subway. I bought tickets for one direction. We transited from one line to another to reach the Mall of Qatar. We walked through the mall, stopped for coffee, and headed back in the direction we had come.

When we got home we had dinner and then we went for a walk in the Corniche, to enjoy the view from the outside. The place where locals and tourists walk in the evening. Right next to the Islamic Art Museum is the port of dhows, wooden boats where you can have dinner.

It was a great pleasure for us to walk along the bay. The panorama of the sea in which the skyscrapers seem to be confused is unique and has been imprinted in my mind for a long time.

The next day, we had the last locations of our trip. In the morning, after breakfast, we set off for Wakra, which is about a 20-minute drive from Doha or the subway.

In the charming ancient city of Al Wakra is a charming and flourishing souq that is well worth a visit for anyone interested in Qatar's heritage and culture. This Old Souq is full of popular restaurants and cafes and stretches for about 3 km along the city coast, with a cornice for people to walk on. The souq is divided into 10 market areas, restaurants, shops, stables and has a children’s playground, parking and Souq Al Wakra Hotel Qatar.

The souq is in its original place, which has been authentically restored, lots of other restaurants. This is a great place for lunch or dinner or a place to relax, shop, walk and enjoy the cool atmosphere of Wakra. It is good for couples and families. You can also take a short walk around Wakra Harbor. We deserved to spend some time in these places.

We had lunch at a Yemeni restaurant, the market had lunch and prayer. They opened again in the afternoon. We sat and walked along the deserted and beautiful beach.

We went to a mall to drink coffee and walk around the store.

We went to the last location we wanted to visit, Promenade Lusail Marina. Last place tonight, because the next day, we were going home. Our awakening was early in the morning. To be home in Muscat in the evening.

We had a great walk on the Lusail Marina Promenade, it was our last day in Qatar. It was evening and the air was cool. My husband and I thought about taking a walk on the Marine Promenade. Promenade was inaugurated in 2018 in the heart of the city of Luisal and instantly became a place famous for its beautiful architecture. It is a very popular tourist attraction in Qatar, which comes to life in the evening. It offers greatness with its wide range of facilities that combine luxury and comfort. The highlight of the marina's promontory is its 4.2-meter-long façade, creating a picturesque view for visitors.

The wide range of features of the Marina promenade is not limited to visiting tourist attractions, but also has much to offer to satisfy the urge to taste delicious recipes.

There are restaurants, cafes and lounges on Luisal Promenade that offer a wide range of delicacies for everyone, depending on taste preferences.

 I also noticed swings for children, swings, jumpsuits, swings with horse jumps. A large number of palm trees are planted along the path. Rightly called the hypermodern city, Lusail is a blend of technology and nature.

We returned home to have dinner ready. We had to pack up and go to bed early because early in the morning we set off for Muscat, Oman. We had a long, beautiful and tiring journey. I went through the customs I went through a week earlier.

It was a journey of honor and beautiful memories, with adventure, adventures and dear friends. I will never forget this journey.

I arrived home in the evening tired and happy to have completed this challenge.

I recommend this adventure.

 

                Written by Bogus Elena

 

Qatar - Perla Deșertului.

Articolul meu se referă la călătoria către Qatar. După Bahrain am ieșit la vama Al Khobar. Am intrat în Arabia Saudită și am luat-o către Dhahran, cu multe atracții turistice. Drumul către Qatar 437 km, în care am făcut  aproape 7 ore cu tot cu opriri.

Am făcut mici opriri pentru alimentarea mașini și popasuri. Timpul era frumos,  este lung și cu peripeții.

Făcând această călătorie îmi plăcea să călătoresc cu mașina. Am luat prânzul în orașul Al Hofuf la un restaurant yamenez, după care am dormit puțin.

Acest popas a fost foarte bun, unde am mâncat mâncat mâncare delicioasă și caldă. Am vrut să vedem și alte locuri frumoase dar nu aveam timp.

Arabia Saudită are foarte multe atracții turistice. Orașul Al Hofuf are două atracții turistice: prima se află în Al Qara Hill și a doua Al Hasa Oasis. Am decis amândoi să le vedem pentru aceasta am folosit GPS-ul ca să dipistăm distanța de 28 km între ele.

Timp de 33 de minute, am văzut multe locuri frumoase pe care nu le-am văzut niciodată. La doar 25 de minute cu mașina se află orașul Al Hofuf, în care se află Parcul Național Al Ahsa și în apropiere se află satul Al Qarah și muntele său. Vârful muntelui se ridică la 75 de metri deasupra nivelului  străzii  și la 205 de metri deasupra nivelului mării, dar nu necesită eforturi mari pentru a ajunge în vârf pentru vederi de 360 de grade de ne egalat asupra Al Ahsa.

Pentru că să nu ne pierdem printre acele locuri  și să urcăm cu grijă muntele, am luat un ghid care să ne ajute la drum și să aflăm alte locuri isolate.   

Drumul către vârful muntelui ne-a permis să explorăm peșterile. Rețeau sa de curbe și peșteri este rezultatul unui fenomen cunoscut sub  muntele de meteorizare subaeriană, în care roca de calcar a fost făcută mai degrabă de ploaie și râuri decât din apa subterană. Acest lucru a dus la formele remarcabile de ciuperci ale muntele, canioanele înguste și pasajele interioare înalte.

O altă particularitate a peșterilor este felul în care pereții înalții, calcarul rece și briza blândă se combină pentru a regla temperatura, făcând  aceste caverne răcoroase vara, dar calde iarna.

Cel mai interesant lucru că acestă atracție turistică are un  muzeu cu ornamente și suveniruri. Renovările recente pentru a face peșterile mai accesibile include iluminat și pavaj, în timp ce muzeul “Țara civilizațiilor”, oferă o relatare excelentă a istoriei antice din  zonei.

Am ajuns până în vârful muntelui și am avut o vedere splendită a Oazei Al-Ahsa. De sus am văzut această oază de smarald printre nisip, cu peste 160 de km care găzduiește cea mai mare parte a celor trei milioane de palmieri. Adevăratul miracol al terenului poate fi deplin apreciat, dând un aspect satelor ramificate de munte  ca fronde care au susținut viața de milenii.

Acești palmieri, fructele lor și rezervoarele de apă dulce cristalină care curge sub oază sunt motivele pentru care Al Ahsa a reușit să găzduiască civilizații care au precedat Islamul.

În care s-au găsit  dovezi arheologice ale unora dintre cele mai vechi așezări din Peninsula Arabică datând de până acum, încă din anii 5.000 î.Hr.

Cheia supraviețuirii de-a lungul mileniilor a fost modul în care oamenii de aici au interacționat cu mediul, lucrând cu pământul. Pe lângă faptul că produc zilnic cinci tone dintre cele mai bune curmale Khalas din lume, acești palmieri mult iubiți joacă și rolul de gardian, ca o barieră care protejează casele și fermele de furtunile obișnuite de nisip.

Din vârful muntelui se vede o priveliște uimitoare acelei mai mare oaze din lume, o sursă de viață care s-a dovedit a fi o parte integrantă a orașului de-a lungul veacurilor.

După ce am vizitat Muntele Al Qarah, ne-am pornit către locați Al Oaza Al Ahsa. Dar nu ne-am oprit pentru că am văzut această oază de sus de la înălțime. Doar am trecut pe lângă ea ca să ne putem duce mai departe în drum nostru.

Această oază este un piesaj cultural în evoluție, care este una dintre cele mai mari oaze naturale de palmieri agricoli din lume.

 Al- Ahsa a fost locuită încă din timpuri preistorice, datorită abundenției sale de apă într-o regiune aridă. Această este un sit în serie de 12 locaţii, care include plantații de palmieri , castele, centre urbane, situri arheologice, sate, moscheea Jawatha şi Lacul Al Asfar.

Pe vremuri a fost una dintre cele mai bogate zone ale resurselor de apă subterană din regiune și în spatele acestei era verdeață. Oaza este una dintre cele mai mare din lume și una dintre cele mai verde locuri din țară cu peste 3 milioane de palmieri și o mulțime de izvoare calde și reci, toate într-o mare de nisip.

Acest loc și-a păstrat bogăția trecutului istoric bogat și a tradiților sale. A devenit un loc turistic popular în țară datorită rămășițelor sale arheologice de civilizații trecute, cu verdeață și culturii sale distincte care a trecut de generație de secole.

După ce am vizitat aceste locuri minunate am pornit la drum către Qatar, unde ne așteptau familia soțului.

De la Al Hasa Oasis până la Doha, tot cu vamă am făcut  247 km, în patru ore cu tot opriri, alimentarea mașini, ne-am odihnit și ne-am rugat. De la vamă până la Doha am făcut o oră. Rudele ne așteptau.

Intrând în oraș, am observat că această țară este una dintre cele mai bogate din lume. Qatarul a cheltuit recent nu mai puțin de 30 de miliarde de dolari pe o infrastructură nouă.

Drumul Salwa, care duce la granița saudită, într-o autostradă cu patru benzi, cu intersecții este planificat să se dezvolte pasaje aeriene și subterane.

Au fost finalizate diverse proiecte sau sunt în plină desfășurare, precum Alshghal’s Expressway sau New Port. Ceva mai târziu, pe drumul către Al Shahaniya, locul în care se desfășoară cursele de cămile, am văzut cum se ridică o impresionantă linie de metrou, care străbate zone în care, practic, momentan nu se află nimic.

Acum aș vrea să vorbesc despre Qatar, are o populație de 2,2 milioane de locuitori însă doar 15% din aceștia sunt qatarezi get-beget, restul fiind naționaliști conlocuitori și expați.

 Doha capitala Qatar-ului este un oraș frumos, unde autoritățile încearcă să mințină calitatea vieții la un standard înalt. În Doha este curat peste tot iar poliția își face lucru,  de trafic la ordinea publică.

Qatarul de alfel este una dintre cele mai sigure țări din lume, nivelul infracțional fiind extrem de redus.  Orașul oferă siguranță dar sunt reguli care trebuie respectate.

În Qatar am văzut câteva locuri, deoarece am avur un program echilibrat,  în acele șapte zile. Doha fiind centru turistic al țării important să-ți organizezi timpul deoarece în Qatar viața are un ritm mai lent.

Serviciile sunt însă întotdeauna impecabile și localnicii nu au lăsat vreodată senzația că lucrurile sunt la voia întâmplării. Am venit cu mașina, iar costul combustibilului e jenant de mic dar să nu te gândești că traficul e lejer. Se circulă destul de ciudat iar accidentele ușoare sunt destul de dese. Am avut grijă la restricțiile de viteză, fiindcă sunt radare peste tot iar amenzile sunt mari.

Când am intrat în oraș noaptea, era forfotă mare și lumină pe toate străzile orașului.  Eram fericiți și obosiți  că am ajuns la destinație în siguranță.  Ca să ajungem la destinația noastră am folosit de GPS,  care ne-a dus direct la blocurile înalte din zona rezidențială.

Blocul în care stau se află cartierele rezidențiale aproape de ocean și de ambasadele țărilor europene.

Foarte repede am ajuns la blocul unde deja ne aștepta cumnatul și nepotul soțului meu. De jur împrejur erau turnuri înalte cu sute de etaje. Erau luminate în diferite culori. Era ceva neobișnuit pentru mine să dorm la etajul 36.

Am luat lucrurile din mașină și am urcat sus, unde ne-a aștepta cu masa pusă.

Eram flămânzi și obosiți. Am făcut un dus și ne-am culcat.

Am luat micul dejun și am băut cafeau de dimineață.  Nu ne-am dus în oraș, deoarece am așteptat pe ceilalți să vină să luăm prânzul. În oraș am ieșit puțin mai târziu, unde am văzut muzeele din Doha:  Muzeul de Artă Islamică(MIA) și Muzeul Național al Qatarului.

Orașul nu diferă mult de cel vechi prin detalii colorate. Muzeul de Artă Islamică nu lucra, în schimb am văzut Muzeul Național al Qatarului.

Ne-am dus la Muzeul Național al Qatarului  care era deschis. Muzeul își dedică câteva dintre camerele sale istoriei geologice a țării, faunei și florei, triburilor nomade și arhitecturii qatare.

Muzeul Național expune, de asemenea, o colecție de piese și relicve de artă islamică, o colecție de medalii donate Qatarului de către conducătorii străini când țara se afla sub stăpânirea lor, medalii militare de la armata qatarilor. O secțiune a muzeului este dedicată gazului și petrolului și o aripă către mare, inclusiv o lagună în care este ancorat un dhow( ambaracțiune) tradițional.

Viața în deșert nu este complet străină de locuitorii din Qatar, căci nu au trecut foarte mulți ani de când au renunțat la ea, unii dintre ei nici nu au renunțat la ea, unde în weekenduri dorm în corturi.

Am observat nevoia de simplitate, din când în când, este ceva cu care ne confruntăm cu toții, oriunde ne-am afla,  fiind reversul monedei în ceea ce privește viteza de evoluție a tehnologiei.

După muzeu am vizitat o locație frumoasă numită Souq-ul Waqif.

Souq Waqif este locul care exprimă cele mai bine specificul arab, oameni ies târziu din case, se întâlnesc la o narghilea și la un ceau ( Karak) sau o cafea în stil arăbesc cu cardamon, alături  de acei care vin să achiziționeze condimente și mirodenii colorate și aromate, bijuterii, îmbrăcăminte tradițională și cam tot ce îți poți imagina că există într-un bazar. În bazar era forfotă  mare de localalnici cât și de turiști, nu aveai loc unde să stai să bei un suc sau iei cina la un restaurant al locului.

Aici tturistii pot să admire strălucirea candelabrelor și a statuetelor, de culorile șalurilor și de aromele uleiurilor parfumate.

Piața până acum a fost un labirint cu mai multe benzi din cauză malurilor umede ale unui râu  conectat la mare și comercianții trebuie să se ridice în timp ce își vindeau produsele.

Turiștii vor avea o privire asupra culturii Qatar și se vor bucura de cumpărături și de luat masa într-un cadru confortabil.

În istoria bazarului Souq Waqif  are peste 100 de ani și a fost cândva un loc de comerț pentru beduini și localnici care făceau schimb de produsele și socilizau.

 Pe vremuri, avea acces direct la apele din față unde se aliniau bărcile. Piața încă se confruntă cu apă, în ciuda schimbărilor majore și a accesului blocat de un drum. Este unul dintre cele mai bune locuri de vizitat în Qatar, deoarece se spune că este singura piață tradițională rămasă în picioare.

Unul dintre multele lucruri de făcut în Doha este să vizitați site-ul plin de restaurante și magazine. Turiștii pot petrece o zi întreagă la piață explorând fiecare colț și bandă.

Pentru excursionistul plin de viață, Souq Waqif poate fi o destinație care poate oferi nenumărate experiențe unice pe care cu siguranță și-ar dori să le repete.

Vizitarea Souq-ului nu este completă fără a vizita restaurantele. Ele au câte o bucătărie pentru fiecare gurmand. Unul dintre cele mai cunoscute restaurante de abordat este Damasca One, renumit pentru delicatesele sale arabe autentice din Siria și Levant.

 Pe de altă parte, pentru cei care tânjesc delicii iraniene, Parisa este restaurantul în care pot mânca. Pe scurt, dacă sunteți în căutarea unor delicatese delicioase și restaurante autentice, Souq Waqif este un hub dovedit pentru a vă  satisface papilele gustative.

Ne-am plimbat printre aleele înguste ale bazurului, în timp ce căutam un restaurant unde să mâncăm.

Am ales un restaurant cu specific egiptean cu mâncare delicioasă.

Am vrut ceva dulce și delicios și în calea noastră ne-a ieșit cofetăria Al Aker și o altă locație Parisa să mai încercăm ceva gustos.

Cofetăria Al Aker face cele mai bune Kunefe.

După această minunată ieșire afară, am ajuns acasă obosiți satisfăcuți de plimbarea noastră. Qatarul se pregătește pentru Campionatul de fotbal Fifa Cup World 2022, asfaltează drumurile în oraș și pregătește Corniche pentru turiști când vor veni anul acesta.

Ne-am pierdut prin oraș până am găsit drumul către casă. Am ajuns acasă târziu, obosiți dar fericiți. Toată lumea dormea.

Ne-am trezit dimineața pentru a lua micul dejun și a bea cafeau și am făcut un plan pentru ziua aceea unde să mergem. După prânzul am vizitat Mall Villagio unde am băut un suc și o cafea.

Centrul comercial este tematică italiană atât ca oraș italian de deal dar și cu un canal interior lung de 150 de metri cu gondole.

Ne-am plimbat cu gondola pe canalul construit în interiorul centrului comercial. După ce ne-am distrat nițel ne-am pornit să ne plimbăm prin oraș.

Am trecut pe lângă Biblioteca Națională Qatar, pe urmă am continuat drumul către Perla Qatarului, este o insulă luxoasă artificială în care trăiesc peste 40.000 de oameni.

Perla Qatarului din Doha, este un complex rezidențial de lux, care se dezvoltă pe o insulă artificială. Insulă se întinde pe o suprafață de 32 de km pătrați și este înțesată de vile luxoase și câteva zeci de blocuri de apartamente, hoteluri, mall-uri sau restaurante.

În trecut, în acest golf oamenii se ocupau cu pescuitul perlelor, însă acele vremuri au trecut de mult, iar locul în sine s-a transformat într-o perlă. Totuși, astăzi Qatarul rămâne  unul dintre cei mai importanți comercianți de perle din Asia, înainte ca japonezii să introducă perlele ieftine, mai accesibile.

Am văzut cele mai frumoase locuri în Perla Qatarului, am ajuns în acest cartier spre seară, ne-am oprit să bem câte o cafea și să facem poze de amintire. Ne-am bucurat să vedem cel mai mare cartier din Perla Qatarului, este Porto Arabia. Am văzut că sunt construite nu mai puțin de 31 de zgârie- nori cu apartamente luxoase amplasate în jurul unei lagune circulare, cu o insulă în mijloc și un port cu spațiu pentru 750 de ambarcațiuni.

Mai există în zonă peste 400 de case, 6000 de locuri de parcare și spații pentru magazine a unor brănduri internaționale. Există, de asemenea, o zonă asemănătoare cu cea a Veneței, un sistem amplu de canale, scuaruri și piețe pietonale prietenoase și case pe malul mării. Există chiar și o replică a Podului Rialto din Veneția.

 Am ajuns acasă și am mâncat, eram obosiți și ne-am dus la culcare. Aventura noastră continuă prin Doha, am avut multe locuri de văzut.

Am vizitat împreună, Msheireb Downtown Doha o zonă în dezvoltare cu arhitectură contemporană, moschei albe strălucitoare și un grup de muzee de istorie, în conace elegante în stil arab. Viața de familie qatariană este expusă la Casa Radwani, iar Casa Bin Jaimood are expoziții despre scalvia mondială. Opțiunile de luat masa includ restaurante internaționale în hoteluri de lux, iar standurile de suveveniruri și arcadele din Piața Waqif  ce se află în apropiere.

O altă locația Katara, un parc de joacă pentru copii, restaurante și cafenele.  Turiștii și localnici erau în toi. Înainte să ne așezăm la restaurantul Katara, am intrat pentru câteva minune la Planitarium Al Thuraya. Intrarea era gratuită, erau mulți vizitatori. Am putut fi aproape de univers și de planete. Am văzut telescoape mici și mare ce am văzut prin ele luna, soarele și alte planete.

 Am stat câteva minunte prin parc,  ne-am plimbat și am plecat acasă. Unde ne așteptau cu cina gata.

În următoarea zi, ne-am dus cu metroul. Am lăsat mașina acasă, ne-am dus pe jos până la stația de metrou. Am trecut printre zgârie nori, și am trecut pe lângă City Mall și acolo am găsit Metroul. Am cumpărat bilete pentru o direcție. Am făcut tranzit de la o line la altă ca să ajungem la  Mall of Qatar. Ne-am plimbat prin Mall, ne-am oprit să beam o cafea și ne-am întors în direcția în care am venit.

Am ajuns acasă am luat cina și pe urmă am ieșit să ne plimbăm prin Corniche, să ne bucurăm de priviliștea de afară. Locul pe unde localnicii și turiștii se plimbă seara. Chiar lângă Muzeul  Islamic Art este portul  de dhow-uri, ambarcațiuni din lemn la bordul cărora se poate lua cina.

A fost o plăcere deosebită pentru noi să ne plimbăm de-a lungul golfului. Panorama asupra mării în care pare să se confundă zgârie norii este unică și mi s-a întipărit în minte pentru mult timp.

În următoare zi, am avut ultimele locații din călătoria noastră. De dimineață, după ce am luat micul dejun,  am plecat la drum către Wakra este la aproximativ 20 minute cu mașina din Doha sau cu metroul.

În fermecătorul oraș antic Al Wakra este un souq încântător și înfloritor, care merită vizitat pentru oricine este interesat de moștenirea și cultura Qatar-ului. Acest Old Souq este plin de restaurante și cafenele populare și se întinde pe aproximativ 3 km de-a lungul coastei orașului, cu o corniche pe care oamenii să se plimbe. Souq-ul este împărțit în 10 zone de piețe, restaurante, magazine, grajduri și are un loc de joacă pentru copii, parcare și Souq Al Wakra Hotel Qatar.

 Souq-ul se află pe locul inițial, care a fost restaurat autentic, încă o mulțime de restaurante. Acesta este o locație grozavă pentru prânz sau cină sau un loc pentru relaxare, cumpărături, plimbare și ne-am bucurat de atmosfera răcoroasă din Wakra. Este bun pentru cupluri și familii. De asemenea, puteți face o plimbare de câteva minunte în jurul portului Wakra. Am meritat să petrecem ceva timp în aceste locuri.

Am luat prânzul la un restaurant Yemenez, piața a avut puază de masă și de rugăciune. După amiază iar s-au deschis. Am stat și ne-am plimbat prin plaja pustie și frumoasă.

Ne-am pornit la un Mall să bem cafea și să ne plimbăm prin magazin.

Ne-am dus la ultima locație pe care am vrut să o vizităm, Promenada Lusail Marina. Ultima locație din seara această, pentru că a doua zi, plecam acasă. Trezirea noastră a fost dis de dimineața. Ca seara să fim acasă în Muscat.

Am avut o plimbare pe cinste în Promenada Lusail Marina, a fost ultima zi a noastră în Qatar.  Se făcuse seara și aerul era răcoros. Ne-am gândit cu soțul meu să facem o plimbare pe Marine Promenada. Promenade a fost inaugurată în 2018 în inima orașului Luisal și a devenit instantaneu un loc renumit pentru arhitectura sa frumoasă. Este o atracție turistică foarte populară în Qatar, care prinde viață seara. Oferă măreție cu gama sa vastă de facilități care combină luxul și confortul. Punctul culminant al promendei portului de agrement este fațada sa mare de 4.2 metri lungime, creând o priveliște pitorească pentru vizitatori.

Amploarea caracteristicilor promenadei Marina nu se limitează doar la vizitarea obiectivielor turistice,ci și are și multe de oferit pentru a satisface pofta de a gusta rețete delicioase.

Sunt restaurante, cafenele și lounge-urile de pe promenada Luisal  care oferă o gama largă de delicatese pentru toți, în funcție de preferințele gustative.

 Am observat și leagăne pentru copii,  balansoare, șlapi de sărituri, leagăne cu sărituri de cai. Un număr mare de palmieri sunt plantați de-a lungul căii. Denumit pe bună dreptate orașul hipermodern, Lusail este un amestec de tehnologie și natură.

Ne-am întors acasă unde ne aștepta cina gata. Trebuia să ne facem bagajele și să ne culcăm devreme pentru că dis de dimineață ne-am pornit la drum către Muscat, Oman. Am avut un drum lung, frumos și obositor. Am trecut prin vămile care le-am trecut cu o săptămână mai devreme.

A fost o călătorie pe cinste și amintiri frumoase, cu aventură, peripeții și prieteni dragi. Nu voi uitat această călătorie niciodată.

Am ajuns acasa seara obosiți și fericiți că am dus până la capăt această provocare.

Recomand această aventură.

 

                                     Scris de Bogus Elena