In Wahiba Sands( Sharqiya) with my family.

How I promis to you I will give you the route How to take from Muscat to Wahiba Sands.  Follow the Muscat- Sur in land route to the turn-off for  Al Mintarib 36km south  of Ibra or 52 km  noth of Al Kamil. Turn  off  at the  juction  by the Shell petrol station  and head  towards the town. After that,  at the four way  juction  2.3 km from the petrol station, go straight. You will see soon pass an old fort on the right. Turn  right at the T-juction immediately after this fort.
At the end of the paved are signs for Al Raha Tourist Camp. Proceed with caution  on the main track  heading into the sands, and remember to deflate your tyres in you leave the packed trall. Past  the Al Raha Tourist Camp, the main track continues and eventually peteres out. It is approximatelly 170 km to reach the southern edge of the sands.
Although Oman is 82% desert and sand dunes, this is the only route, which is mostly dunes. You will get chance to practise your sand driving skills here, and the entrance to the Wahiba Snds near Al Mintarib is a great place to do so. The terrain is relatively gentle and there are lots of people nearby just in case if you get stuck.
Your time in the Wahiba  Sands may very from  a few hours of dune bashing  to a complete traverse lasting to a complete lasting a few days-it's all up to you.

In this beautiful trip, we enjoyed to much. This time the conditions were good compared to last time, but the prices also varied.

There were pleasant moments where we had fun and really felt good at the fire. The outside was cold especially at night and in the morning, and the day was warm. In the two days spent in the desert, we charged our batteries for 2 weeks with positive energy. Spending time with family was my most beautiful desert experience

 January 2019

In desert with my family in Wahiba (Sharqiya) Sands

Sand dunes and large open spaces( with the occasional sighting) are the essence of Arabia, and what better place to experience this combination than the Wahiba Sands. Whether you spend an hour here, or a few days, the landscape  is unike any other covered us.

A masterpiece of nature, the Wahiba Sands in the eastern Sharqiyah region  is one of the most popular  destinations in Oman, particularly during the winter months. It is perfect and complete getaway, offering the unique opportunity of spreding time with Bedouin who have inhabited the sandy expanse for centuries.

We came in Wahiba Sands with the family in begining of february 2018, in Budiya desert camp. We rent the camp for 2 nights by 150 riali omani. We brought  with us food, water, clothes, mattresses and persoanl belongings.

We made the 2 days spent in the desert interesting with fun games and spent with the family the most beautiful moments of our life. Each time we spent together made us have beautiful memories with family. We rented a motobike for an hour, which costs 5 rials / per h. For the first time we gave ourselves and had fun. It was an adrenaline rush. We need adrenaline to move passionate blood. The conditions were simple and not luxurious.

If you want to visit Oman to enjoy in Budiya I wil give you  the route from Muscat to Al Wasil and Bidiya. 

The sands, which  can be accessed from diffrent points, mainly Al Wasil and Bidiya, stretch 180 kms from north to south and 80 kms from est to west and are fringed by oases and coastal fishing villages with their beautiful  date palm  plantations giving spledind contrast to the magnificent desert dunes which can reach  heighst of 80 metres. Crossing the desert from north to south or vice versa and driving on the coast between the desert and the Arabian  Sea is an  unrivalled experience. A trip to the  Wahiba  Sands will give you and insight into the lifestyle of Bedouins who are at ease driving 4WD pick-ups and using mobile phone yet still continue, in many cases, to live huts, traditionally made from date palm fronds. If you are there soon  after rain, you can see them move their camp and livestock to places with fresh  pasture. In the company of Bedouin  guides, you can get  a closer look at the desert itself, meet  Bedouin families and join them for traditional meal or arseeyeah, mashed rice and lamb or goat meat.

If you want souvenirs, you can  buy authentic Bedouin handicrafts and overnight stay can always  be arranged

February 2018

O călătorie minunată pe muntele Jebel Shams (mountain of sun) zis şi muntele soarele

Asta prima calatorie calatorie pe care am avut-o in anul 2007 pe muntele Jebel Shams. 4 august in 2017 am avut o calatorie minunata cu familia pe muntele Jebel Shams, prima data pun piciorul in zona aceea minunta.

Nu am mai fost intr-acolo niciodata, dar nu o voi uita niciodata aceasta minunta calatorie. Dupa ce am ajuns acolo inca nu-mi putea sa-mi revin inca. Am ramas cu impresii minunata. Ceva nou, schimbare, experienta si o atmosfera si un piesaj magnific.

A fost o surpriza pentru mine, cand am fost anuntata ca v-om pleca intr-o drumetie. Am fost intrebata daca vreau sa ma alatur si eu. Eu nici nu m-am gandit prea mult, si am dat foc la ghete.

Daca stau acasa, ma voi plectisi si voi pierde ceva unic, daca merg sa vad ceva nou, unde nu am fost niciodata si nu sti-am daca voi merge vreodata. Asa ca m-am pregatit pentru aceasta calatorie. Am fost echipati cu curaj si multa buna voie.

Era o dimineata calduroasa de vara, acolo sus era racoare si ploua deseori. Am luat-o la nord de Muscat catre Nizwa. In Nizwa am mai fost, dar acolo nu. Drumul era lung si interesant sa priveste toate privelestea care te inconjoara. Soarele se juca cu noi de-a v-ati ascunselea printre nori mari si pufosi.

Muntele Jebel Shams, este mai inalt munte in Oman, cu atitudine de 3009 m, 9872 ft inaltime. Muntele este numit si "muntele soare" localizat la nord de orasul Hamra.

Cand am ajuns sus la inaltime a inceput sa ploua si sa bata vantul tare ca nici nu puteai vedea in zare ceva. Drumul era anevoios si impracticabil. Nu puteai sa iesi afara sa te bucuri de privelistea de afara. Dar totusi era frumos, locuri noi si minunate.

Nu puteam sa stam afara sa faceam poze, ca ploua si batea vantul tare.

Calatorie prin Oman. Travel -Journey through Oman

Amazing days in Dubai

De multe ori am vizitat Dubaiul, şi niciodată nu m-am gândit să scriu despre el, despre locurile pe care le-am vizitat, şi despre locurile în care nu au fost descoperite încă de mine, dar aşteaptă să să fie descoperite. După părerea mea, mai este ce să vezi în Dubai şi UAE.
Dar voi începe cu cea mai recentă călătorie pe care am avut anul trecut  la început de luna Decembrie 2015 cu familia mea, la număr de 10 persoane.
Sincer pentru o asfel de călătorie trebuie să ai pregătit un buget bunicel, pentru a plăti pentru cazare, mâncare şi pentru cheltuieli de zi cu zi. Noroc că noi am avut unde să stăm şi nu a trebuit să stăm pe la hoteluri, că ne-ar ieşi mais scump.

La început de luna Decembrie anului trecut, am petrecut cu familia, cele mai frumoase 4 zile în Dubai. Prima dată când am fost în Dubai, a fost un vis să călătoresc în Emiratele Arabei Unite, şi încă aceste vis nu s-a terminat, încă continuă. Visul nu se mai termină, se începe cu ceva nou şi interesant, cu personaje noi şi cu locuri magnifice care poţi să le vizitezi oricând.

Dacă vrei să vezitezi şi să te distrezi, îţi recomand multe parcuri de distracţie, dar şi locuri în care nu am fost niciodată, dar aş vrea să le văd numai decât.

 Prima zi în Dubai. 2 Decembrie 2015. După o noapte obositoare şi cu un drum lung spre Dubai, începe  ziua cu o călătorie  a cunoaşterii prin muzeu.

Book Review: Anthology of Islamic Literature " From the Rise of Islam to Modern Times" by James Kritzeck

For a long time, I didn't write in my blog. I want to write something intersting to share with you.  But for a long time, I want to read a book from Arab Literature.  I had lucky to found Anthology of Islamic Literature " From  the Rise of Islam to Modern Times". I was intersted to read the Anthology of Islamic Literature "From the Rise of Islam to Modern Times" Scripture, Prose, Proverbs, and Drama-Selected, Edited and Introduced by James Kritzeck, it publised 1964.

The author James Kritzeck is talking and describes each chapter separately.

Two of the most popular examples of Islamic Literature known to the  West are the  Rubaiyat of Umar Khayyam and the "Arabian Nights". Yet in the Islamic world these works considered inferior when compared to the cost body of Islamic Literature.

Anthology of Islamic Literature presents a representative and rich sampling of some thirteen centuries of great Islamic Literature. More than forty selection span the  period from the rise of Mohammed and the Age of Cliphs(632- 1050) to the new world of Islam, which was inaugurated in 1350 by such master poets and chroiclers as Hafiz, Ibn Battutah, and Ibn Khaldun. The book closes  with Mughal poetry of India and Ottoman poetry at the end of the eighteenth century.

James Krittzeck provides a general introduction in which he outlines, briefly, the history of Islamic Literature. He discusses the various translations that have come down  to us,  and he speaks of the connections between poetry and prose throughout Islamic Literature. In addittion , each of the works is provided with  an introduction that enables the reader to place the work in its proper historical perspective.

In recent years considerable number of masterpieces of Islamic literature have individually displayed their merits through translation into  Western  languages, but few of them  have become widely known.

The term" Islamic literature"requires and explanation, if not and apology. Islam  is not the name of a language or group of languages. It is  the name of religion, the religion often but offensively called Mohammedanism, which was instituted in Arabia in the seventh century of our era and which today enjoys the adherence of nearly four hundred million  persons calling themselves Muslims, approximately one-seventh of the total estimate population of the earth.

Islamic culture is unquestionably one of the grater cultures in the history of mankind and of the world today. Within Islamic culture, many ancient cultures have found a species of imortality; to it, many peoples, including non Muslims, have  contributed; from it, many ideas and other benefits have radiated to  other cultures, including especially our own. Visually it is  represented by many beautiful  monunments, from  the Alhambra in Spania to the Taj Mahal in India, from the crumbling domes of Samarkand to the rising domes of Kano.

Islamic literature can be, and usually is, subdvided according to languages. Principal among them are Arabic, Persian and Turkis; but Berber, Hause, Swahili, Somali, Albanian, Kurdish, Uzbeck, tadjick, Pashto, Baluchi, Urdu, Panjabi, Bengali,Gajarati, Sindhi, Telugu, Tamil, Malay, Javanese,Cham, and good many others must pe added. Many of these languages have nothing, linguistically speacking, in common.
None of the three translation is really outstanding. In this anthology, a new and, I firmly believe, better translation has provided. It is regrattable that the same thing cannot be said for all of the  selections.
In fact, there are many grwat works of Islamic literature which have not yet been  translated at all, and that is more the pity.

Book Review : Umberto Eco " Numele Trandafirului"

Una din capodoperele pe care o așteptăm să o citesc. Îmi doream demult să citesc de acest autor. Am început să citesc  Umberto Eco: "Numele Trandafirului". Am început să-mi placă această carte nu mă lasă să o dau  jos din mâini. Este o carte despre religie, filosofie şi oamenii.

În anul 1327, într-o mănăstire izolată de lume, călugării sunt pe cale de-a fi învinuiți de erezie. Singura lor speranță este ajutorul dat de faimos, franciscan, fratele Guglielmo. Când lucrurile pare să se limpezească între zidurile misterioasei abații, călugării încep să moară unul după altul. Ca să descopere asasinul, înțeleptul  călugăr, alături alături de ajutorul  său, Adso, se afundă ca un adevărat  detectiv în simboluri secrete şi manuscrise codificate şi aproape își pierde viața pe culoarele labirintice ale mănăstirii.

 Romanul  Numele trandafirului a fost tradus în peste 35 de limbi şi ecranizat de Jean-Jacques Annaud în 1986.

Romanul ma tras ca un magnet să-l citesc, nu am putut să-l las din mâna până nu am citit ultima pagina din el. 
Ideea cu Numele Trandafirului i-a venit autorului aproape la întâmplare şi i-a plăcut că trandafirul este o reprezentare simbolică atât de intensă în semnificații, încât nu i-a rămas aproape nici una; trandafirul mistic, ce-a trăit ce trăiesc trandafirii, războiul celor două roze, un trandafir e un trandafir, roza rozacrucienii, mulțumesc pentru minunații trandafirii.
Autorul înțelege că pentru a povesti trebuie înainte de toate să construiești o lume , pe cât posibil mobilată până în ultimele amănunte.
Primul an de lucru la roman a fost dedicat construirii lumii. Lungi registre cu toate cărţiile  care se puteau găsi într-o bibliotecă medievală. Liste cu nume şi fișe cu starea civilă pentru numeroase personaje, dintre care multe au fost mai târziu excluse din povestire. 
Autorul înțelege ca să inventezi libertatea, trebuie  să creezi constrângeri. În poezie, constrângerea poate să fie creată de picior de vers, de rimă, de ceea contemporanii au numit respirație după ureche... În narațiune, constrângerea e dată de lumea pe care o sprijină. Şi acest lucru nu are legătură cu realismul. Se poate construi o lume în întregime  ireală.
O altă poveste care mi-a plăcut la Umberto Eco, este povestea frumoasă cea a labirintului . Toate labirinturile pe care le cunoaștem, şi aveam în mână frumosul  studiului al lui Santarcangeli, erau labirinturi în aer liber. Puteau să fie destul de complicate şi pline  de circumvoluțiuni. Dar autorul avea nevoie de un labirint interior, iar dacă labirintul era pre complicat,  cu multe coridoare  şi săli interioare, n-ar beneficiat de o aerisire suficientă. Şi o bună aerisire era necesară pentru ca să alimenteze incendiul.
Este un roman metafizic şi filosofic, romanul poliţist, istoric. Este un roman care m-a făcut să întorc paginile fără contenire.
Aş recomanda acestă cititorilor tuturor vârstelor. Este un roman de nota 10.

Durere

Îmi este rău de tot.

Mă doare tot corpul 

Că nu pot să respir

Nu ştiam că durerea e aşa de tare

Îţi fârtică totul corpul

Te lasă fără glas, fără putere

Vrei să dispari sau să mori

Ca să nu simţi durere

Şi ea să dispară odată cu tine.

Book Review: Mark Twain "Adventures of Huckleberry Finn and Adventures of Tom Sawyer ."

După multă vreme nu am citit o carte cap-coadă. Şi nu oricare carte, doar o carte care ar trebui să fie citită în adolescenţă, când eşti tânăr şi copil. Poate această carte te-ar fi captat mai mult atunci când eşti adult. Sincer vorbind această carte ma captat mai mult când am citit-o în rusă. Pentru prima dată, după mulţi ani, am citit în rusă. Pentru mine a fost o provocare şi perseverenţă să o citesc şi să o duc până la capat. 

Cartea conţine două romane foarte interesante, plină de mister, aventură, intrigă,umor, crimă, violenţă, răzbunare, dreptate, libertate, în căutare de comori,curaj, prietenie dintre doi prieteni Tom şi Huckleberry,

aventurile lui Toma Sawyer şi Aventurile lui Huckleberry Finn.

Copilul sărac şi orfan Tom Sawyer este crescut împreună cu fratele său vitreg Sid şi verişoara Mary de mătuşa Polly în satul american"St. Petersburg"de pe malul fluviului Mississipi, denumire fictivă a oraşului natal al autorului Hannibal, Missouri. În roman apare şi Huckleberry Finn, un  prieten de-al lui Tom, sclavul negru Jim, precum  şi Joe Indianul, un răfăcător căutat de autorităţi.

Sid, un copil model, îi pârăşte la fiecare ocazie pe fratele său neastâmpărat Tom. Acesta chiuleşte de la şoală, ducându-se la scăldat, se bate cu alţi copii şi se împrieteneşte cu Huckleberry Finn, un vagabond al cărui tată este un beţiv. Tom în peripeţiile sale este în căutare de comori. Cu această ocazie este martorul unei crime comise în cimitir. În cele din urmă Tom îl descoperă pe Joe Indianul într-o peşteră. Cu ajutorul lui răufăcătorul este prins de autorităţi, iar Tom este sărbătorit ca un erou.

Autorul prezintă, înţelegere şi umor, aventurile personajului său principal, o povestire care îl face pe cititor să-şi reamintească de zilele fericite şi fără griji ale copilările sale.

În cel de-al doilea roman Aventurile lui Huckleberry Finn, eroul principal al romanului este un băiat pe nume Huckleberry Finn care trăieşte în târguşorul american imaginar St Petersburg Missouri, situat pe râul Mississippi, care duce o viaţă de hoinar, până când o văduvă îl ia să îl educe şi să îl înveţe carte. Dar când prinsese şi el puţin gustul modului de viaţă, apare tatăl său care îl răpeşte pe o insulă a râului, dorind să îl dezveţe cu forţa de bunele maniere proaspăt învăţate.

Huck evadează de acolo, înscenând totul ca şi cum ar fi fost omorât. El fuge pe o altă insulă unde se întâlneşte cu un negru fugar pe nume Jim ca sclav unui fermier, unchiul personajului Tom Sawyer. Huck fuge şi, împreună cu Tom , îl eliberează pe Jim în stil eroic. Tom dăruindu-i lui Jim patruzeci de dolari, iar Jim fiind  foarte mulţumit şi spunând că semnul că va fi iar bogat s-a împlinit plănuid să fugă cu toţi în Teritoriul Indian. Huck Finn află şi că tatăl lui era mortul din casa care plutea pe Mississippi.

Metamorfozare

Cum poţi să deveni un faimos bloger celebru

În 2010 am conceput primul meu blog. De atunci am devenit pentru prima dată un blogger începător. De atunci şi până acum am publicat multe articole, unele din ele bune, altele mai puţin bune. Dar visul meu era să devin un blogger bun, profesionist, să scriu articole bune şi puternice. Să spun ceva să-mi expun părerea şi să vin cu argumente solide, din păcate până acum nu am făcut-o. Din păcate nimeni nu ma învăţat să devin bloger bun şi să scriu articole bune. De una singură am început să public articole. 

Am căutat pe site-uri de specialitate cum să începi să faci din blogul tău un blog mai bun. Mi-a dat mult curaj şi încredere să-l fac mai bun, faimos şi celebru.

După părerea mea, un blogger trebuie să fie perseverent, să aibă încredere, forţă şi putere de creaţie, şi în special să muncească mult să se informeze şi să scrie mult, să nu se oprească deloc. 

 Pentru a deveni un faimos blogger celebru sunt 2 metode interesante care le poţi urma.

Am înţeles un lucru după ce am citit multe articole de specialite că nu trebuie să te grăbeşti. A scrie ceva de calitate necisită timp, deoarece calitatea este rezultatul direct al timpului şi a efortului depus pentru dezvoltarea ideilor.
Va trebui să încerc să organizez logic textul şi să ai o exprimare clară.
Trebui să menţii o atitudine pozitive atât supra textului cât şi a scriitor. Trebuien să ştii cum să îţi controlezi emoţiile negative atunci când pe parcurs apare frustrarea.
Trebuie să alegem subiecte relizabile.
Dacă eşti la început nu trebuie să te superi dacă ceva nu-ţi iese din prima. Dar nu vrei să înveţi ceva peste noapte, aşa că nu te aştepta ta miracole din prima.

Mulţumesc dragilor mei cititori pemtru vizita voastră pe blogul meu!!
Sper să nu vă dezămăgesc şi am să vă încât cu articole bune de azi înainte!!

Lecție de viață!

Îi mulțumesc Lui Bunul Dumnezeu pt cine sunt Eu, pt greșelile mele pe care le fac zi de zi, pt frumusețea interioara, pt un dar frumos  pe care mi la dat aceasta este intuiția, pt zâmbetul meu care aduce bucurie și pt lecțiile pe care trebuie sa le învăț zi de zi și pt un lucru cel mai important pt experiențe nedescrise. Iubesc călătorie  prin viață.  Te iubesc Doamne pt ceea ce sunt. Pentru familia mea pentru tot!! Iti multumesc pentru tot!!
M-am gandit enorm de mult sa scriu sa incep sa scriu despre mine despre viata mea!! Nu am ce ascunde si am de spus. Stiu textele mele vor parea banele, ridicole sau grotesti cu greseli de exprimare, dar invat sa scriu. Asta ma face fericita zi de zi, sa scriu sa public sa citesc.

O amintire cea a fost odată!!

În liniştea serii privesc cerul înstelat,

după ploaie rece de luna mai,

Mi-a aduc aminte de Tine cu mare drag,

eşti tare departe de mine,

zâmbetul tău îmi produce un fior

cald şi plin de emoţii ce nu voi putea uita niciodată,

că ai fost în viaţa mea,

te-am căutat cu privirea, dar tu nu mai erai deja,

îmi aduc aminte cu mare drag de Tine.

Book Review: The Pearl by John Steinbeck

This is a story about Kino, his wife Juana and their baby Coyotito. Kino was a poor Mexican-Indian. He made his money by fishing for pearls- valuable stones found inside the shell of oysters. Kino's life was poor and simple until  he found the largest pearl in the world. He thought that the pearl would bring happiness to his family. But instead of happiness, the pearl brought fear and danger.