Dor de casă şi de copilărie.....

Că tot sunt în preajma zilele copiilor, mi s-a făcut dor de copilărie. De vremurile când eram copil, fără probleme, responsabilitate şi griji. Te duceai în fiecare vară la ţară pentru a te întâlni cu prieteni tăi de joacă. Te jucai în tot felul de jocuri, de la săritul în elastic până la de-a v-ati ascunselea prin drum, ne jucam de-a şcoala în drum. Dar seara pe la ora 7 alergam repede când ne duceam după animalul nostru domestic, vaca. Iar când venea iarna ne dădeam cu sania din cel mai înalt deal din sat. A fost cele mai frumoase momente din viaţa  mea de copil. Ascultam tot felul de poveşti la gura sobei, sau cele mai interesente întâmplări haioase şi dramatice.  Iar când se începea anul şcolar, veneam şi povesteam cele mai frumoase impresii, întâmplări, obiceiuri, tradiții de vară, colegiilor de clasă şi prietenilor noştri de casă.

Iar când pleci departe la învăţătură şi când vii înapoi acasă, e trist că se schimbă multe, nu sunt prieteni de casă şi prieteni de la sat. Trist când  vii acasă şi nu te mai leagă nimic de locurile astea. Toţi creştem, devenim maturi, ne căsătorim, plecăm la muncă peste hotare, se schimbă multe. De fapt te-au legat, cândva și pe tine așa momente din viața ta personală!!

Pare un vis, un miraj, un gând o stare.... Ceva s-a schimbat în tine, e de bine sau de rău... Tu ai rămas la fel, fizic vorbind. Vezi multe lucruri nu prea s-au schimbat deloc... A rămas la fel... Te-ai aşteptat să se schimbe ceva în spre bine. Dar nimic... Mai degrabă m-am schimbat eu. Anii trec repede, ca şi schimbările s-au produs pe parcurs. Încerci să răscoleşti acele gânduri, moment, sentimente, visuri de acele locuri şi nu mai sunt aşa cum au fost odată.  Totul rămâne în trecut.

Au plecat odată cu tine, numai sunt, ai rămas doar tu cu alte gânduri,visuri şi alte momente, sentimente. Schimbarea se produce instantaneu. Interesant lucru, când observi că timpul trece şi nimic nu ai făcut până acum.

Iar dorul de casă persistă din ce în ce mai tare. Locurile unde ai lăsat totul, amintiri, visuri, şi în special pe tine când erai mică. Îţi este dor de mâncarea făcută de bunica, de ochii ei clari şi veseli. De poveştile ei spuse înainte de culcare, şi de mâinile ei aspre muncite o viaţă întreagă. În special îţi este dor de braţele puternice ale bunelului ce te strâng în braţe. Te simţi protejată de el. Ce-a mai frumoasă aşteptare a noastră când vin părinţii noştrii să-şi viziteze părinţii şi copii dragi. Iar noi copii aşteptam ceva bun să ne aducă. Casa este locul în care îţi laşi propriile rădăcini în pământ, locul unde tu îl sfinţeşti, casa unde e familia ta, şi restul e  un miraj parcă nici nu îţi aminteşti de el. Te laşi pradă amintirilor frumoase pe care le iei cu tine la drumul vieţi. O călătorie pe care nici nu ştii cât va dura. O călătorie neplinificată de tine.  Iar amintirile le iei cu tine în desaga ta, pe parcusul vieţii tale. Îţi aminteşti cu drag şi îţi este dor de casă de şi de copilăria Ta. Când devii matur, rămâi în suflet un copil pe care îl iubeşti cel mai mult.

 La mulţi ani copilărie!!!

La mulţi ani copil ce eşti!!!