Continuarea călătoriei mele

 Voi continua să povestesc continuarea călătoriilor mele în perioada când am fost elevă la liceu. Am avut o perioadă interesantă cât timp am învățat la liceu. Am călătorit cu diriginta și cu părinții prin zone frumoase și interesante.

În aceste călătorii interesante, am învățat și am cunoscut despre țara noastră, istorie, tradiții și cultură.

În vara anului 2000, diriginta mea de chimie ne-a anunțat pe toată clasa că v-om pleca în excursie cu profesorul nostru de geografie. Cine vrea să meargă să o anunțăm, cine dorește să meargă. Nu toți au dorit să meargă în excursie, câțiva din clasa noastră și câțiva din clasa lui.  Mi s-a părut că această călătorie a fost oportună pentru a ne cunoaște mai bine și a petrece timpul împreună.

Diriginta ne-a anunțat cu o zi înainte că v-om pleca,  să avem mâncare la noi, banii, apă și haine de schimb, că avem planuri să ne scăldăm în Lacul Sfânta Ana.

Prima noastră locație a fost munții vulcanicii din Racoș și a doua locație Lacul Sfânta Ana. România este o țară frumoasă, cu zone splendite și cu noi descoperiri. Mi-am dat seama că nu am descoperit toată România. Mai sunt multe de văzut. Trebuie timp și finanțe.

Ne-a anunțat să fim cu toții la ora 8 dimineața la Gara Feroviară, să cumpărăm bilete, și cine întârzie numai merge cu noi. Sora mea Alex a mers cu noi în această călătorie interesantă și plină de aventură ce avea să se întâmple mai târziu cu mine și cu o colegă de-a mea.

S-a apropiat și ziua de 3 iunie 2000 multă așteptată. Ne-am bucurat cu sora mea că am plecat în această excursie cu colegii mei de clasă și diriginta și profesorul de geografie.

Ne-am trezit pe la ora 7 dimineața, am mâncat micul dejun, ne-am îmbrăcat în haine sportive, am luat ceva de mâncare și apă cu noi, și banii de tren și pentru alte cheltuieli.

Ne-am grăbit cu sora mea la gara ca să nu întârziem. Când am ajuns acolo deja câțiva colegii și diriginta ne aștepta pe noi. Încă nu venise câțiva colegii de-ai mei și profesorul de geografie. Mai era timp. Am ajuns devreme.

Între timp au ajuns și ceilalți colegii și profesorul de geografie. Am cumpărat bilete de tren către Sfântul Gheorghe-Brașov-Racoș. Am schimbat 2 trenuri. Am ajuns la Racoș la ora 10:30.

 Gara CFR din Racoș se află chiar pe malul Oltului.  Înainte să ieșim din gară la șoseaua care trece prin sat, am traversat  liniile de cale ferată pentru a admira râul Olt.

Revenim la gară și intrăm în sat. Am privit perpendicular pe șoseaua la care am ajuns, v-om observa, la câteva sute de metri în sus, halde de steril de la carierele care se afla acolo. Spre acea zonă ne-am îndreptat. Ne abatem spre stânga circa 200 metri, până la intersecția de unde ne abatem spre dreapta, în urcuș, pe un drum asfaltat recent.

Ne-a fost sete de apă, am luat-o pe o colegă de-a mea și ne-am dus la magazinul din sat. Nu era departe de locul în care ne duceam la Complexul Geologic Racoș. Nu am putut anunța că toți deja erau în fața noastră. Noi am rămas în urmă.

Am trecut strada și am fugit către magazin să cumpărăm apă.  Am început să glumim și să râdem pe seama lor, ce vor zice când noi am lipsit de la grupul nostru.

Nu știu cum s-a făcut că ne-am pierdut, am luat pe un drum greșit. Ne-am speriat nițel. Deja trecuse 15 minute de la abatere. Și ne-am întors la magazinul de la care am pornit. Am întrebat pe cineva unde este Complexul, ne-a arătat din direcția de la care am venit.

De la îndepărtare am văzut câțiva stâlpi a apărut și un marcaj cu bandă galbenă. Am urcat pe aceste drum asfaltat câteva sute de metri până am ajuns în vecinătatea carierelor care se observa undeva în dreapta noastră. Am părăsit asfaltul și ne abatem pe primul drum din dreapta care apare în sensul de urcuș.

La îndepărtare o văd pe diriginta, profesorul de geografie și colegii noștri ne  aștepta pe noi, erau tare îngrijorați. Când ne-au văzut i s-au luminat fețele, ne-a luat la rost pe amândouă. Ne-a ținut morală mie și colegei mele.

Am încercat să-i explicăm situția. Nu am putut să o anunțăm pe ea. Că erau departe de noi.

Am continuat pe asfalt direct la craterul vulcanic. Dar am preferat traseul pe care l-am făcut deoarece această arie mai ascunde multe porțiuni interesante. Am depășit și o clădire dezafectată, pe peretele căreia am observat din marcajul și de la interesecția ce ne abatem spre stânga pe primil drum care am observat. Pătrundem în interiorul fostei cariere de bazalt. Am observat imediat undeva în stânga câteva coloane de bazalt lăsate neatinse.

Deodată doi colegii de-ai mei au dispărut din vizorul diriginte. Diriginta i-a strigat pe numele. Dar ei nu i-au răspuns la chemarea ei. Deodată s-a auzit două voce de sus, când colo erau cei doi colegii ai mei. Erau sus. Diriginta și profresorul de geografiei s-au speriat să nu cadă de sus.

A strigat la ei să coboare. Câțiva colegii de-ai mei s-au pornit pe urmele lor. Diriginta a strigat la ei să se oprească ca să nu pățească ceva. Colegii mei numai erau sus, au coborât jos.  A mai urmat câteva năzbâtii pe parcursul excursii noastre.

Diriginta strigat la ei să nu se cațere ca să nu pățească ceva. După toată tărășenile noastre pe care le-am făcut noi, profesorul nostru a început să ne povestească câte ceva despre complexul Geologic Racoș de Jos, este o arie naturală protejată.

Complexul Geologic Racoș reprezintă o arie geologică de importanță cu o suprafață de 95.2 ha și care este integrată în Situl Natura 2000. Dealurile Homoroadelor începând cu anul 2007. Astăzi aria protejată conservă manifestările vulcanice cuaternare vizibile în cele trei cariere.

Complexul Geologic Racoș cuprinde următoarele puncte de atracție turistică: Monumentul Naturii Coloanele de Bazalt de la Racoș( Cariera MTTC); Lacul de Smarald( Cariera Brazi); Vulcanul Stins( Cariera de scorie bazaltică Dealul Hegheș). Vizitarea acestora se face numai pe drumul marcat sau un ghid avizat de către custodele ariei.

Am parcurs foarte puțin și după ce am depășit o coloană izolată, ajungem și la partea care a declarată Rezervația naturală a bazaltelor de la Racoș.

Coloane de circa 15 metri înălțime, parcă alcătuind o orgă naturală. Ne abatem pe sub aceste coloane pentru a le admira îndeaproape.

Ne abatem prima data pe drumul indicat de săgeata roșie, în coborâre printre doi mici pereți. Peretele din stânga noastră, în sensul de coborare, are o frumoasă culoare maronie și arată ca o stâncă înaltă calcouroasă. Foarte puțin mai este lacul cu o apă cristalină cristalină. Am fost pe locul cariere Brazi. Lacul are o nefirească culoare verde și s-a aflat într-un imens crater. Pereți abruți, alcătuiți din pietre de culorile formează malurile lacului. Ne-am deplasat pe malul lacului, admirat pereții care se oglindesc în apă, am ajuns la coada lui. Pietre de dimensiuni și forme interesante stau răspândite peste tot. Undeva, am dat de o piatră poroasă.

După ce am admirat pe îndelete lacul, am revenit și am urmat drumul dat de săgeata galbenă, aproximativ  pe curba de nivel. Am ajuns imediat deasupra coloanelor de bazalt și am observat drumul de acces la ele precum și coloana singuratică. Ceva mai încolo am părăsit acest drum care duce la partea finală a traseului nostru, la craterul vulcanic și ne-am îndepărtat, în urcuș domol, spre niște antene de telefoane și un vârf roșiatic care s-a observat undeva mai sus. Am ajuns pe marginea craterului vulcanic de unde am admirat, peste un imens hău, un turn roșiatc de o frumusețe sălbatică.

Undeva spre dreaptă, pereți imenși completează un peisaj unic; am fost pe marginea superioară a craterului unui vulcanic care acum zeci de mii de ani în urma probabil că era nervos și arunca lava. Am fotografiat și spre partea stânga, către drumul de acces normal spre crater.

Totul este roșiatic.  De aici s-a explotat mulți ani zgură. Ne-am deplăsat spre dreapta față de sensul de urcuș până aici am găsit un loc pe unde se poate coborâ în cratier, pe lângă un perete alcătuit de zgură neagră.

Un detaliu al acestui perete este prezentat prin scurgeri interesante de lavă s-au pietrificat în erele geologice, ce au general stratele pe care le am putut admira. Am ajuns fără dificultate în cratier. Piesajul este roșiatic și dacă în multe alte locuri aride din țară, am avut tendința să spunem că avem un piesaj selenar atunci aici v-om spune că avem un peisaj marțian.

La baza unor imenși pereți din zgură am observat zone cu grohoâțios. Am observat că pe alocuri apare un covor frumos de mușchi verde. Față de sensul de coborâre la baza vulcanului, ne-am abatut spre dreapta am constat că suntem  de fapt pe o treaptă pentru ajunge la un imens perete, iar noi ne-am aflat în partea lui superoară.

Ne-am întors prin crater și am urcat pe o potecă vizibilă, pe grohotis, ca să ajungem la drumul normal de acces în acest perimetru. Am coborât apoi pe acel drum, impresionați de pereții negri ai craterului vulcanic. Pante mari, grohotis negru alcătuit din zgura completează piesajul.

Aici se văd și urmele intervenției umane dar farmecul imensilor pereți este unic. Undeva, niște tunuri imense parcă s-au desprins din marginea craterului și alunencă încet la vale. Este foarte greu să te despinzi de acest loc dar facem cale întoarsă urmărind de aceasta dată drumul de acces în crater. Chiar la intrare am constatat că acest drum este barat de câteva imense pietre, probabil pentru a nu  se putea intra cu mașini.

După ce am ieșit din zona craterului vulcanic, am coborât pe panta unui deal. Pajiștii verzi se întind spre vale.

Nouă nu ne-a trebuit nici un ghid că l-am avut pe profesorul nostru de geografie care știe totul despre acest loc minunat. Încă am aflat de la profesorul nostru că Vulcanul Racoș este cel mai vechi vulcan din regiune și pare a fi inactiv.

La întoarcere am luat pe același traseul în care am venit. Am ajuns la Gara CFR Racoș, am plecat către o altă destinație frumoasă Lacul Sfânta Ana.  Am luat trenul către Brașov, pe urmă către Tg Secuiesc. Am coborât la stația din satul Bixad de acolo am mers pe jos prin pădure și prin satul Bixad.  Era ora 13:00.Nici un nor pe cer. Era frumos și cald. Bun de scăldăt în apa rece și cristalină.

Lacul Sfânta Ana este considerat un loc al aventurilor, dar și al relaxării turistice, vin din toată țara aici pentru natură, dar și pentru scăldat în apa cristalină și rece.

E un loc grozav din România pe care trebuie să le vezitezi, indifirent că o faci la picior sau la confortul mașinii personale.

Am coborât din tren la stația din satul Bixad, am trecut prin sat ca apoi, am pornit către lac pe jos. Traseul pe care l-am luat a durat aproximativ 2 ore,  este de o dificultate medie, și am trecut prin sat și prin pădure, iar priveliștile sunt superbe.

Pe unde am mers erau poteci bătătorite de mai demult. Am urmat cursul potecilor. Priveliștea era de nedescris, frumoasă plină de mister. Te puteai pierde ușor dacă nu urmai drumul pe care ai venit. Trebuia să te ții de el. Deodată doi colegii s-au dus în pădure că aveau nevoie, s-au pierdut.

Am așteptat să iasă, i-am strigat dar nu au răspus. Atunci ca să nu pierdem timpul am urmat după ei. Am strigat și am plecat din urma lor. Într-un final am ieșit într-o poeniță am dat de urma lor. Stăteau speriați ne așteptau pe noi să venim să-i salvăm. De acolo ne-am dus în direcția Lacul Sfânta Ana. Nu era departe de locul unde ne-am aflat. În timp ce ne-am coborât la vale am văzut în fața mea capela Sfânta Ana. Dar din păcate nu puteai să intri în ea că era închisă, dar putea vedeai ce se află înăuntru.

Am coborât la vale și am ajuns la lac. Ne-am așezat pentru a ne odihni și pentru a decide ce facem.  Am luat decizia să mâncăm și pe urmă să ne scăldăm.

Profesorul nostru de geografie ne-a povestit despre Lacul Sfânta Ana în timp ce am mâncat prânzul. Era ora 15:00.  Pe urmă, ne-am schimbat hainele în care eram îmbrăcați și ne-am bălăcit în apa. Apa era rece și cristalină, am putut vedea picioarele mele în apă.

Doar soarele te încălzea repede când am ieșit afară. În timp ce am stat pe pătura pe care am întins-o să ne încălzim la soare. Profesorul nostru ne-a povestit mai despre Lacul Sfânta Ana. Ne-a povestit multe lucruri interesante și nemai auzite de noi.

Vreau să vă împărtășesc și vouă, ce ne-a povestit profesorul nostru. Sunt istorii interesante despre lac. Nici eu nu am știut despre asta. Am rămas cu gura căscată la povestirea lor.

De aceea m-am gândit să împărășesc și vouă din ce am auzit de la profesorul nostru de geografie. Nu am știut că Lacul Sfânta Ana este situat într-un dintre craterele vulcanice stinse din masivul Ciomatu, în rezervația naturală Mohoș. În locul celuilalt crater vulcanic se află Tinovul Mohoș.

Profesorul ne-a povestit din legendele locului și  cum a apărut numele acestui loc.  Pe urmă a trecut să ne povestească despre lac în general.

Ce-a mai interesantă istorii, este că există și unele legende despre Lacul Sfânta Ana. Și una dintre aceste legende spune : Că de demult erau doi tineri care trebuiau să se căsătorească, Fata, pe nume Ana, care urma să devină soție, nu dorea acest lucru deoarece părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a pune mâna pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale măritișului. În seara nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în acest lac, trupul  ei neînsuflețit nefiind găsit nici în ziua de astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete.

O altă legendă mai spune: Odinioară, prin acele locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată locul actualului lac. stăpânul cetății de pe Puciosul  avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu o căleașcă și mai măreață.

Pentru a câștiga rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, aceastea nu au putu să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât, s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete, cutremure s-a format un lac albastru și liniștit, numit după cea care a aruncat blestemul, Lacul Sfânta Ana.

Albia Lacului Sfânta Ana comparată cu formele conice regulate ale lacurilor vulcanice, formată pe o etapă rapidă de încărcare este caracterizată de o înclinație relativ mică pe suprafețe mari. Totodată ca o cosecință a formării rapide a lacului s-a redus adâncimea medie și maximă a apei, respectiv suprafață și perimetrul lacului.

Lacul Sfânta Ana se află la o atitudine de 946 de m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 de m și o lățime maximă de 460 de m, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 metri. Lacul își completează apele numai cu precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale, neavând izvoare. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofelice prin fundul lacului și prin pereții craterului.

Lacul Sfânta Ana este rezervație complexă naturală, geologică, florististică și faunistiscă, fiind legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.

Ziua a trecut repede, deja se făcuse ora 19:00, la întoarcere am folosit autobusul de curse spre Tg Secuiesc, de acolo am luat trenul spre Sfântul Gheorghe.

Am fost o zi frumoasă și obositoare dar ne-am încărcat cu energie pozitivă și cu multe cunoștințe despre locurile în care am fost.  A fost cea mai frumoasă amintire pe care am avut-o dar și prieteni pe viață.

 

                            Va continua!!

                                               Scrisă de Elena Boguș