Partea II- Călătorile mele cât timp eram elevă.

În acest articol, voi continua să scriu despre micile mele călătorii ale mele când învățam liceu.

Anii de liceu au fost cei mai frumoși din viața mea.

Am avut multe experiențe de neuitat, am făcut multe nebunii pe care nu am să le uit niciodată. Dar pe lângă asta, am vizitat multe locuri noi, frumoase și interesante, de aici se începe toată aventura mea cu care încep acest articol.

Nu vreau să intru în detalii ce am făcut cât eram elevă la liceu, ca orice adolescentă care  încearcă să fie în rând cu ceilalți adolescenți, dar să aibă o amintire plăcută despre adolescența sa.

Dar cele mai frumoase amintiri pe care le-am avut în această perioadă,  au fost călătoriile mele prin locuri turistice, geografice și istorice prin care m-am încărcat cu energie pozitivă și cu emoții mari, este greu să le redau în cuvinte. Trebuie să le vezi cu ochii tăi.

Când am venit prima dată în România am vizitat câteva locuri dar nu îmi aduc aminte de ele. Dar prima mea călătorie frumoasă și interesantă cu colegii de clasă și cu diriginta a fost la început de aprilie a anului 1999.

Diriginta ne-a anunțat că v-om pleca în prima noastră excursie cu colegii, trebuie să ne îmbrăcăm bine, să avem ceva bani, mâncare și apă. Călătoria va fi lungă și plină de perepeții.

Prima noastră distanație a fost Sinaia și apoi Bușteni. Niciodată nu am fost acolo până atunci. Și pentru mine a fost ceva neașteptat și nou, plin de surpiză și aventură. Îmi plac aventuriile și adrenalina. Să explorez locuri noi, să cunosc oameni frumoși la minte și la suflet.

Cu toți ne-am întâlnit la Gara Feroviară la ora 8 dimineața. Trenul nostru către Sinaia era la ora 8:30 de minute. După ce am cumpărat bilete către Sinaia, am așteptat cu mare nerăbdare să vină trenul ca să putem pleca cu toți în mica noastră aventură. Am avut un incident neplăcut  cu cineva din colegii, care  a întârziat și a trebuit să alerge după tren ca să urce în el.

Diriginta ne-a anuțat că v-om face popas la Cota 2000 unde v-om mânca și v-om bea ceai și cafea. Cu noi a mers un ghid turistic cunoscut  al dirgintei. El ne arătat trasee noi și interesante, ne-a povestit zonele în care v-om mergem.

Plecarea noastră în exercursie a fost demult așteptată și binevenită de noi.  Ne-am urcat cu toți în tren și am plecat în mica noastră aventură. Acel coleg care a întârziat la tren într-un final a prins trenul din urmă, alergând după el. A urcat în el găfâind de numai putea.

Între timp venise Nașul de bilete, l-am auzit încă de departe cînd venea. Noi repede am pregătit biletele noastre. Colac peste pupăză, colegul nostru  întârziat nu avea bilet.  Ne-am speriat dar nu știam  ce să facem dacă îl prinde Nașul.

Fiecare dintre noi venise cu o  sugestie, să-i platim biletul,  să-l acundem în toaletă și  să iasă  când nașul a controlat biletele.

Cea mai bună sugestie a fost totuși să-și ascundă în toaletă.

Nașul știa toate șmechirile călătorilor și controla fiecare compartiment și toaletă în parte. Fiecare moment când nașul se apropia de noi, eram tot mai neliniștiți în caz să nu fim prinși în flagrant. Când a ajuns în dreptul toaletei și a deschis ușa, noi eram neliniștiți. A deschis ușa și pe urmă a văzut că nu este nimeni, a închis ușa. A ajuns în dreptul nostru, a strigat: bilete la control. După ce a plecat , ne-am  dus repede să vedem unde este colegul nostru. Noi repede la la toaletă să vedem unde este colegul nostru. Dar el nu era acolo. Am strigat, dar nimeni nu răspuns.

Eram speriați ce s-a întâmplat cu el. Nici nu trecuse 5 minunte,  cum apare prin ușa vagonului. Noi am răsuflat ușurați că totul este bine cu el.

Scaunele s-au eliberat și noi ne-am așezat cu toții, așteptând ca să ajungem la distinație Sinaia. Era o zi frumoasă de primăvară.

Ne-am coborât cu toți la Sinaia. Am trecut  de strada de la Gara Feroviară pentru a merge la Castelul Peleș și Pelișor. Dar înainte a ajunge la destinație am ajuns într-un parc unde ne-am așezat să ne odihnim. Ca apoi diriginta să ne spună programul pe ziua de azi.

După 5 minute de odihnă, ne-am pornit spre Castelul Peleș și Pelișor. Am trecut pe lângă magazine de suvenire, hoteluri și mici cafenele, restaurante cu mâncăruri tradiționale românești.

Am urcat panta pentru a urca la Castel. S-a deschis în fața noastră o privilește de nedescris de frumoasă, plină de istorie și tradiție.

Pe lângă Castelul Pelișor erau magazine de suvenire tradiținale și handmade. Prețurile erau puțin ridicate pentru buzunarile noastre.

Mi-am cumpărat ceva frumos pentru familie me ca a amintire.

Am plătit intrarea la Castel Peleș și Pelișor. Dar din păcate am aflat la intrare că Pelișor era închis pentru turiști. Era în plină renovare.

Nu vreau să intru în detalii despre istoria castelului, vă voi lăsa să vizitați acestă superbă clădire cu o valoare istorico-culturală. La intrarea ni s-a spus să ne încălțăm cu ciupici pentru a păstra curățeania și igienă în Castel.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai frumoase castele pe care România le deține, acesta fiind și unic la vremea în timp ce s-a construit. Cu o frumusețea aparte și un aspect fermecător, acest castel te duce cu gândurile într-o lume nemaipomenită, plină de magie, prinți și prințese.

Încă din anul 1953, Peleș a fost declarat muzeu, astfel că și în prezent castelul să fie  pus la dispoziția publicului larg pentru a-l vizita. Cele mai importante săli de vizitat le reprezintă Holul de Onoare, Bilbioteca Regală, Sălile de arme, Sala de muzică, Sala Florentină, Sala Maură, Sala de teatru, Sala de Concerte, Apartamentul Imperial, Sala de Consilii, Cabinetul de lucru. Sufrageria, Salonul Turcesc și Dormitorul Regal. Aici se găsește și un magazin de suveniruri, de unde iubitorii de frumos pot cumpăra obiecte deosebite pentru a le aminti de experiență avută în acest castel.

Castelul Peleș reprezintă în prezent al doilea castel vizitat din România, pe primul loc fiind Castelul Bran, pe aici trecând anual peste 300.000 de vizitatori, atât din țară, cât și din America, Noua Zeelandă, Australia, Japonia și Europa.

Castelul Peleș are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare, iar turnul central măsoară 66 de metri înălțime. Peleșul are în componența sa și o sală de teatru, cu o mică scenă și de 60 de locuri, plus loja regală.

Acest castel a însemnat un lucru extraordinar în timp când a fost construit, fiind unic în toată Europa datorită încălzirii centralizate, a liftului și a plafonului de sticlă, a holului de onoare care era mobil, acesta putând fi acționat de un motor electric.

De jur împrejurul său, castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră fântâni și vase ornamentale din marmură de Carrara. Când intri în interiorul clădirii se simte un miros de lemn și de marmură veche.

Castelul era o clădire imensă  unde te puteai pierde în ea, dacă nu aveai un ghid de-al loc, să te ghideze și să-ți povestească despre istoria locului.

Dacă intrați pe pagina Castelului Peliș veți vedea multe expoziții de artă, de muzică clasică și de teatru. (https://peles.ro/istorice/istoricul-castelului-pelisor/)

Am fost atentă ce a povestit ghidul nostru despre Castelul Peliș, a fost multe istorii interesante în acel loc.

Castelul Peliș a fost deschis pentru publicul larg în iarna anului 1993. Muzeul, cu o valoare inestimabilă, ce cuprinde o valență istorică, o altă memorialistică și una artistică, constituie o importanță componentă a zestrei culturale a poporului roman. Acest edicificiu este o parte integrantă a vestului ansamblu arhitectonic creat de regele Carol I pe valea părâului Peleș, într-o perioadă ce se suprapune practic întregii sale vieți trăită în România. În paralel cu Castelul Peleș, au fost construite în apropierea Casa Cavalerilor, Economatul, Casa Corpului de Gardă, Casa  Arhitecților, Casa Grădini, iar mai târziu, între 1899-1902, Castelul Pelișor, un dar oferit de regele Carol I principilor moștenitor.

Arhitectul șef al castelului Pelișor, Karel Liman, respecta cerințele comanditarului pentru arhitectura exterioară, cu elemente Fachwerk, adăugând însă și elemente românești, ce dau clădirii o notă veselă: cele două turnuri acoperite cu olane de gresie colorată, aidoma turlelor de biserici din Bucovina.

Decorația interioară, concepută de Maria în diverse perioade,1902-1903 și 1925-1928 ilustra crezul ei în materie de frumos. Cutezătoarele demersuri artistice ale Mariei nu au avut, ca la Carol I, pretenții civilizatoare sau de exemplaritate, ele au fost manifestarea spiritului sau nonconformist, deschis către nou, doritor de libertate.

Castelul Pelișor dezvăluie, prin decorația sa interioară, personalitatea romantică, misterioasă, îndrăzneață, promotoare a unei arte noi și însolite a reginei Maria, căci stilul ales de ea pentru această casă de vis este arta 1900.

De aceea vreau să vă las pe voi să vă bucurați de privileștea această istorico-culturală, să trăiți intens vizita voastră în Castel. Să simțiți cu adevărat aerul boem aristocratic al Castelului.

Mă bucur că am vizitat acest monument istorico –cultural al României. Dacă mai vin în Sinaia cu siguranță voi vizita Pelișul și Pelișorul.

După ce am vizitat aceast loc superb, am luat-o către Mănăstirea Sinaia și Biserica Adormirea Maicii Domnului.  Mănăstirea este un așezământ ortodox din Sinaia, județul Prahova este inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Am intrat să ne rugăm, să vizităm istoria locului și pe urmă am plecat către Cota 2000 cu telecabina din Sinaia. Am plătit telecbina și am urcat sus. Cu cât urcai în sus vedeai niște locuri frumoase și o privilește de nedescris.

Iar fără perepeții nu se putea să nu fie interesantă aventura noastră. De data aceasta eu și cu o colegă, am avut o aventură care nu o voi uita niciodată.

Am mers prin niște drumeții foarte frumoase și interesante cu multă adrenalină. Înainte de-a ajunge la Babele și Sfinxul ne-am oprit la popas pentru a lua o degustare și de-a ne odihni nițel.

Bușteniu este un mic oraș montan din nordul județului Prahova, Muntenia, România. Este situată în Valea Prahovei, în partea de jos a Munților Bucegi, care au o atitudine maximă de 2.505 m. 

Altitudinea medie a lui Bușteniului  este de 875m.  Este una dintre cele mai populare stațiuni montane din România, cu oportunități turistice pe tot parcursul anului, inclusib schi și alpinism. Înainte de-a urca sus cu telecabina am trecut pe la Cascada Valea Spumoasă cu apă cristalină și rece. Dacă erai însetată, te puteai înfrupta cu dulceața ei. De acolo ne-am îndreptat și ne-am ridicat cu telecabina Bușteni-Babele. Am ajuns la babele sus la înălțime de 2000 de m.

Am văzut babele și Sfinxul ne-am fotografiat la ele. Aerul de sus era curat, soarele ardea că te încălzea prin hainele groase pe care le purtai. Prima dată am venit la Babele și Sfinx, nu am știut de istoricul lor prea multe. Babele ( adică bătrânele) este un nume pentru o zonă de pe platoul Munților Bucegi din România, în carpații Merdionali.

Babele este una dintre cele mai populare destinații turistice din țară. Numele provine de la unele formațiuni de rocă în formă de ciupercă, rezultatul eroziunii și durității variate a straturilor de rocă.

Sfinxul Bucegi este o altă formațiune de roci din aceeași zonă, numită pentru aspectul său asemănător sfinxului egiptean.  Se află la o atitudinea de 2216m  deasupra nivelul mării, pe un platou din lanțul Bucegi. Măsoară 10 m înălțime și 12 m lățime. Se compune în principal din roci din nisip și conplomerate formate de vânt și ploaie. Cabana Babele este accesibilă fie cu telecabina de la Bușteni, fie pe șosea. Se poate ajunge și pe jos, venind dintre Bușteni prin Valea Jepilor( Valea Ienupărului), sau de pe creasta Munților Bucegi, venind din paleta Piatră Arsă( Stânca Arsă).

Sfinxul și Babele sunt numite șapte minuni naturale ale României. Am mers pe jos către popasul care se află o oră distanță. În fața noastră se deschidea un piesaj frumos de nedescris, nu puteai să îl descrii, ci puteai să îl vezi.

Se vedea munții în fața noastră, aerul rece de primăvără îți trecea prin hainele groase.  Am mers către Salvamontul Bușteni, am avut un traseu bine stabilit, am trecut prin Valea Priponului, Mecetul Turcesc, Valea Cerbului, în zarea noastră se vedea Cabana Omul unde am făcut popasul propriul-zis. Aici ne-am odihnit, am băut ceai cald și am mâncat mâncarea pe care am luat-o de acasă. Ne-am încărcat cu bună despoziție din mica noastră călătorie, și cu multă energie pozitivă pentru a avea un an mai bun studii, prieteni și familie.

Sincer mă bucur că am ajuns în această călătorie minunată cu oameni minunați, am avut o experiență de neuitată, ce nu pot descrie în cuvinte. Am rămas cu impresie bună.

După ce am coborât jos de la cota 2000, ne-am pornit către mănăstirea Carăiman, unde am stat puțin pentru a ne ruga și a vedea locurile sfinte.

 Va continua!!

Scrisă de Elena Boguș