Voi continua să
povestesc continuarea călătoriilor mele în perioada când am fost elevă la
liceu. Am avut o perioadă interesantă cât timp am învățat la liceu. Am
călătorit cu diriginta și cu părinții prin zone frumoase și interesante.
În aceste călătorii interesante,
am învățat și am cunoscut despre țara noastră, istorie, tradiții și cultură.
În vara anului 2000,
diriginta mea de chimie ne-a anunțat pe toată clasa că v-om pleca în excursie
cu profesorul nostru de geografie. Cine vrea să meargă să o anunțăm, cine
dorește să meargă. Nu toți au dorit să meargă în excursie, câțiva din clasa
noastră și câțiva din clasa lui. Mi s-a
părut că această călătorie a fost oportună pentru a ne cunoaște mai bine și a
petrece timpul împreună.
Diriginta ne-a anunțat
cu o zi înainte că v-om pleca, să avem
mâncare la noi, banii, apă și haine de schimb, că avem planuri să ne scăldăm în
Lacul Sfânta Ana.
Prima noastră locație a
fost munții vulcanicii din Racoș și a doua locație Lacul Sfânta Ana. România
este o țară frumoasă, cu zone splendite și cu noi descoperiri. Mi-am dat seama
că nu am descoperit toată România. Mai sunt multe de văzut. Trebuie timp și
finanțe.
Ne-a anunțat să fim cu
toții la ora 8 dimineața la Gara Feroviară, să cumpărăm bilete, și cine
întârzie numai merge cu noi. Sora mea Alex a mers cu noi în această călătorie
interesantă și plină de aventură ce avea să se întâmple mai târziu cu mine și
cu o colegă de-a mea.
S-a apropiat și ziua de
3 iunie 2000 multă așteptată. Ne-am bucurat cu sora mea că am plecat în această
excursie cu colegii mei de clasă și diriginta și profesorul de geografie.
Ne-am trezit pe la ora 7
dimineața, am mâncat micul dejun, ne-am îmbrăcat în haine sportive, am luat
ceva de mâncare și apă cu noi, și banii de tren și pentru alte cheltuieli.
Ne-am grăbit cu sora mea
la gara ca să nu întârziem. Când am ajuns acolo deja câțiva colegii și
diriginta ne aștepta pe noi. Încă nu venise câțiva colegii de-ai mei și
profesorul de geografie. Mai era timp. Am ajuns devreme.
Între timp au ajuns și
ceilalți colegii și profesorul de geografie. Am cumpărat bilete de tren către
Sfântul Gheorghe-Brașov-Racoș. Am schimbat 2 trenuri. Am ajuns la Racoș la ora
10:30.
Gara CFR din Racoș se află chiar pe malul
Oltului. Înainte să ieșim din gară la
șoseaua care trece prin sat, am traversat
liniile de cale ferată pentru a admira râul Olt.
Revenim la gară și
intrăm în sat. Am privit perpendicular pe șoseaua la care am ajuns, v-om
observa, la câteva sute de metri în sus, halde de steril de la carierele care
se afla acolo. Spre acea zonă ne-am îndreptat. Ne abatem spre stânga circa 200
metri, până la intersecția de unde ne abatem spre dreapta, în urcuș, pe un drum
asfaltat recent.
Ne-a fost sete de apă,
am luat-o pe o colegă de-a mea și ne-am dus la magazinul din sat. Nu era
departe de locul în care ne duceam la Complexul Geologic Racoș. Nu am putut
anunța că toți deja erau în fața noastră. Noi am rămas în urmă.
Am trecut strada și am
fugit către magazin să cumpărăm apă. Am
început să glumim și să râdem pe seama lor, ce vor zice când noi am lipsit de
la grupul nostru.
Nu știu cum s-a făcut că
ne-am pierdut, am luat pe un drum greșit. Ne-am speriat nițel. Deja trecuse 15
minute de la abatere. Și ne-am întors la magazinul de la care am pornit. Am
întrebat pe cineva unde este Complexul, ne-a arătat din direcția de la care am
venit.
De la îndepărtare am
văzut câțiva stâlpi a apărut și un marcaj cu bandă galbenă. Am urcat pe aceste
drum asfaltat câteva sute de metri până am ajuns în vecinătatea carierelor care
se observa undeva în dreapta noastră. Am părăsit asfaltul și ne abatem pe
primul drum din dreapta care apare în sensul de urcuș.
La îndepărtare o văd pe
diriginta, profesorul de geografie și colegii noștri ne aștepta pe noi, erau tare îngrijorați. Când
ne-au văzut i s-au luminat fețele, ne-a luat la rost pe amândouă. Ne-a ținut
morală mie și colegei mele.
Am încercat să-i
explicăm situția. Nu am putut să o anunțăm pe ea. Că erau departe de noi.
Am continuat pe asfalt
direct la craterul vulcanic. Dar am preferat traseul pe care l-am făcut
deoarece această arie mai ascunde multe porțiuni interesante. Am depășit și o
clădire dezafectată, pe peretele căreia am observat din marcajul și de la
interesecția ce ne abatem spre stânga pe primil drum care am observat.
Pătrundem în interiorul fostei cariere de bazalt. Am observat imediat undeva în
stânga câteva coloane de bazalt lăsate neatinse.
Deodată doi colegii
de-ai mei au dispărut din vizorul diriginte. Diriginta i-a strigat pe numele.
Dar ei nu i-au răspuns la chemarea ei. Deodată s-a auzit două voce de sus, când
colo erau cei doi colegii ai mei. Erau sus. Diriginta și profresorul de
geografiei s-au speriat să nu cadă de sus.
A strigat la ei să
coboare. Câțiva colegii de-ai mei s-au pornit pe urmele lor. Diriginta a
strigat la ei să se oprească ca să nu pățească ceva. Colegii mei numai erau
sus, au coborât jos. A mai urmat câteva
năzbâtii pe parcursul excursii noastre.
Diriginta strigat la ei
să nu se cațere ca să nu pățească ceva. După toată tărășenile noastre pe care
le-am făcut noi, profesorul nostru a început să ne povestească câte ceva despre
complexul Geologic Racoș de Jos, este o arie naturală protejată.
Complexul Geologic Racoș
reprezintă o arie geologică de importanță cu o suprafață de 95.2 ha și care
este integrată în Situl Natura 2000. Dealurile Homoroadelor începând cu anul
2007. Astăzi aria protejată conservă manifestările vulcanice cuaternare
vizibile în cele trei cariere.
Complexul Geologic Racoș
cuprinde următoarele puncte de atracție turistică: Monumentul Naturii Coloanele
de Bazalt de la Racoș( Cariera MTTC); Lacul de Smarald( Cariera Brazi);
Vulcanul Stins( Cariera de scorie bazaltică Dealul Hegheș). Vizitarea acestora se
face numai pe drumul marcat sau un ghid avizat de către custodele ariei.
Am parcurs foarte puțin
și după ce am depășit o coloană izolată, ajungem și la partea care a declarată
Rezervația naturală a bazaltelor de la Racoș.
Coloane de circa 15
metri înălțime, parcă alcătuind o orgă naturală. Ne abatem pe sub aceste
coloane pentru a le admira îndeaproape.
Ne abatem prima data pe
drumul indicat de săgeata roșie, în coborâre printre doi mici pereți. Peretele
din stânga noastră, în sensul de coborare, are o frumoasă culoare maronie și
arată ca o stâncă înaltă calcouroasă. Foarte puțin mai este lacul cu o apă
cristalină cristalină. Am fost pe locul cariere Brazi. Lacul are o nefirească
culoare verde și s-a aflat într-un imens crater. Pereți abruți, alcătuiți din pietre
de culorile formează malurile lacului. Ne-am deplasat pe malul lacului, admirat
pereții care se oglindesc în apă, am ajuns la coada lui. Pietre de dimensiuni
și forme interesante stau răspândite peste tot. Undeva, am dat de o piatră
poroasă.
După ce am admirat pe
îndelete lacul, am revenit și am urmat drumul dat de săgeata galbenă,
aproximativ pe curba de nivel. Am ajuns
imediat deasupra coloanelor de bazalt și am observat drumul de acces la ele
precum și coloana singuratică. Ceva mai încolo am părăsit acest drum care duce
la partea finală a traseului nostru, la craterul vulcanic și ne-am îndepărtat,
în urcuș domol, spre niște antene de telefoane și un vârf roșiatic care s-a
observat undeva mai sus. Am ajuns pe marginea craterului vulcanic de unde am
admirat, peste un imens hău, un turn roșiatc de o frumusețe sălbatică.
Undeva spre dreaptă,
pereți imenși completează un peisaj unic; am fost pe marginea superioară a
craterului unui vulcanic care acum zeci de mii de ani în urma probabil că era
nervos și arunca lava. Am fotografiat și spre partea stânga, către drumul de
acces normal spre crater.
Totul este
roșiatic. De aici s-a explotat mulți ani
zgură. Ne-am deplăsat spre dreapta față de sensul de urcuș până aici am găsit
un loc pe unde se poate coborâ în cratier, pe lângă un perete alcătuit de zgură
neagră.
Un detaliu al acestui
perete este prezentat prin scurgeri interesante de lavă s-au pietrificat în
erele geologice, ce au general stratele pe care le am putut admira. Am ajuns
fără dificultate în cratier. Piesajul este roșiatic și dacă în multe alte
locuri aride din țară, am avut tendința să spunem că avem un piesaj selenar
atunci aici v-om spune că avem un peisaj marțian.
La baza unor imenși
pereți din zgură am observat zone cu grohoâțios. Am observat că pe alocuri
apare un covor frumos de mușchi verde. Față de sensul de coborâre la baza
vulcanului, ne-am abatut spre dreapta am constat că suntem de fapt pe o treaptă pentru ajunge la un
imens perete, iar noi ne-am aflat în partea lui superoară.
Ne-am întors prin crater
și am urcat pe o potecă vizibilă, pe grohotis, ca să ajungem la drumul normal
de acces în acest perimetru. Am coborât apoi pe acel drum, impresionați de
pereții negri ai craterului vulcanic. Pante mari, grohotis negru alcătuit din
zgura completează piesajul.
Aici se văd și urmele
intervenției umane dar farmecul imensilor pereți este unic. Undeva, niște
tunuri imense parcă s-au desprins din marginea craterului și alunencă încet la
vale. Este foarte greu să te despinzi de acest loc dar facem cale întoarsă
urmărind de aceasta dată drumul de acces în crater. Chiar la intrare am
constatat că acest drum este barat de câteva imense pietre, probabil pentru a
nu se putea intra cu mașini.
După ce am ieșit din
zona craterului vulcanic, am coborât pe panta unui deal. Pajiștii verzi se
întind spre vale.
Nouă nu ne-a trebuit
nici un ghid că l-am avut pe profesorul nostru de geografie care știe totul
despre acest loc minunat. Încă am aflat de la profesorul nostru că Vulcanul
Racoș este cel mai vechi vulcan din regiune și pare a fi inactiv.
La întoarcere am luat pe
același traseul în care am venit. Am ajuns la Gara CFR Racoș, am plecat către o
altă destinație frumoasă Lacul Sfânta Ana.
Am luat trenul către Brașov, pe urmă către Tg Secuiesc. Am coborât la
stația din satul Bixad de acolo am mers pe jos prin pădure și prin satul Bixad.
Era ora 13:00.Nici un nor pe cer. Era
frumos și cald. Bun de scăldăt în apa rece și cristalină.
Lacul Sfânta Ana este
considerat un loc al aventurilor, dar și al relaxării turistice, vin din toată
țara aici pentru natură, dar și pentru scăldat în apa cristalină și rece.
E un loc grozav din
România pe care trebuie să le vezitezi, indifirent că o faci la picior sau la
confortul mașinii personale.
Am coborât din tren la
stația din satul Bixad, am trecut prin sat ca apoi, am pornit către lac pe jos.
Traseul pe care l-am luat a durat aproximativ 2 ore, este de o dificultate medie, și am trecut
prin sat și prin pădure, iar priveliștile sunt superbe.
Pe unde am mers erau
poteci bătătorite de mai demult. Am urmat cursul potecilor. Priveliștea era de
nedescris, frumoasă plină de mister. Te puteai pierde ușor dacă nu urmai drumul
pe care ai venit. Trebuia să te ții de el. Deodată doi colegii s-au dus în
pădure că aveau nevoie, s-au pierdut.
Am așteptat să iasă,
i-am strigat dar nu au răspus. Atunci ca să nu pierdem timpul am urmat după ei.
Am strigat și am plecat din urma lor. Într-un final am ieșit într-o poeniță am
dat de urma lor. Stăteau speriați ne așteptau pe noi să venim să-i salvăm. De
acolo ne-am dus în direcția Lacul Sfânta Ana. Nu era departe de locul unde
ne-am aflat. În timp ce ne-am coborât la vale am văzut în fața mea capela
Sfânta Ana. Dar din păcate nu puteai să intri în ea că era închisă, dar putea
vedeai ce se află înăuntru.
Am coborât la vale și am
ajuns la lac. Ne-am așezat pentru a ne odihni și pentru a decide ce facem. Am luat decizia să mâncăm și pe urmă să ne
scăldăm.
Profesorul nostru de
geografie ne-a povestit despre Lacul Sfânta Ana în timp ce am mâncat prânzul.
Era ora 15:00. Pe urmă, ne-am schimbat
hainele în care eram îmbrăcați și ne-am bălăcit în apa. Apa era rece și
cristalină, am putut vedea picioarele mele în apă.
Doar soarele te încălzea
repede când am ieșit afară. În timp ce am stat pe pătura pe care am întins-o să
ne încălzim la soare. Profesorul nostru ne-a povestit mai despre Lacul Sfânta
Ana. Ne-a povestit multe lucruri interesante și nemai auzite de noi.
Vreau să vă împărtășesc
și vouă, ce ne-a povestit profesorul nostru. Sunt istorii interesante despre
lac. Nici eu nu am știut despre asta. Am rămas cu gura căscată la povestirea
lor.
De aceea m-am gândit să
împărășesc și vouă din ce am auzit de la profesorul nostru de geografie. Nu am
știut că Lacul Sfânta Ana este situat într-un dintre craterele vulcanice stinse
din masivul Ciomatu, în rezervația naturală Mohoș. În locul celuilalt crater
vulcanic se află Tinovul Mohoș.
Profesorul ne-a povestit
din legendele locului și cum a apărut
numele acestui loc. Pe urmă a trecut să
ne povestească despre lac în general.
Ce-a mai interesantă
istorii, este că există și unele legende despre Lacul Sfânta Ana. Și una dintre
aceste legende spune : Că de demult erau doi tineri care trebuiau să se
căsătorească, Fata, pe nume Ana, care urma să devină soție, nu dorea acest
lucru deoarece părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a pune mâna
pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale măritișului. În seara
nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în acest lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în ziua de
astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete.
O altă legendă mai
spune: Odinioară, prin acele locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul
stăpânea o cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată
locul actualului lac. stăpânul cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri,
fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni
în vizită cu o căleașcă și mai măreață.
Pentru a câștiga
rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din cele mai
frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, aceastea nu au putu să
o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să le
biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav.
Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât, s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu
fulgere și tunete, cutremure s-a format un lac albastru și liniștit, numit după
cea care a aruncat blestemul, Lacul Sfânta Ana.
Albia Lacului Sfânta Ana
comparată cu formele conice regulate ale lacurilor vulcanice, formată pe o
etapă rapidă de încărcare este caracterizată de o înclinație relativ mică pe
suprafețe mari. Totodată ca o cosecință a formării rapide a lacului s-a redus
adâncimea medie și maximă a apei, respectiv suprafață și perimetrul lacului.
Lacul Sfânta Ana se află
la o atitudine de 946 de m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de
pictor, are o lungime de 620 de m și o lățime maximă de 460 de m, o suprafață
de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 metri. Lacul își completează apele numai
cu precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei
distilate, cu numai 0,0029 ml minerale, neavând izvoare. Capacitatea trofică
redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofelice prin fundul lacului
și prin pereții craterului.
Lacul Sfânta Ana este
rezervație complexă naturală, geologică, florististică și faunistiscă, fiind
legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.
Ziua a trecut repede,
deja se făcuse ora 19:00, la întoarcere am folosit autobusul de curse spre Tg
Secuiesc, de acolo am luat trenul spre Sfântul Gheorghe.
Am fost o zi frumoasă și
obositoare dar ne-am încărcat cu energie pozitivă și cu multe cunoștințe despre
locurile în care am fost. A fost cea mai
frumoasă amintire pe care am avut-o dar și prieteni pe viață.
Va continua!!
Scrisă de Elena Boguș