Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă cu Radu Vancu

Intalnirea noastra cu Rdu Vancu la noi la atelier a fost ceva constructiv si interesanta. Ne-am intalnit cu toti la ora 17, la locul nostru la Hasdeu. Au venit 15 oameni cunoscuti si necunoscuti. Ne-a dat scrim o povestire la cei prezenti la sedinta, despre fericire si traume. Am avut la dispozitie o ora. Am scris si eu dar nu eram in stare sa citesc textul meu. Am lasat sa citesc joi cand ma voi duce la atelier. Dupa ce fiecare au citit a durat mult lectura si pe urma, Radu Vancu a comentat fiecare text in parte. A durat mult nu am stat pana la capat. A trebuit sa plec. A fost o seara faina. Mi-a placut mult!!

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Joi, am avut oaspeti de la Balti cenaclisti de la Contur, intalnirea a avut loc la ora 14:00, la Hasdeu, la locul unde ne intalnim ca deobicei. Invitati de la Balti au fost : Virgil Botnaru, Angela Batcu, Erica Latipova si Valentin Balan. Au fost prezenti si cei de la Vlad Iovita, Ion Buzu, Dumitru Crudu, Moni Stanila, Carolina Vozian, Valerian Ciobanu, Aurelia Borzin si alti.
Tineri balteni ne-au citit din textele lor, povestiri si poezii. La sfarsit fiecare ne-am spus o parere despre textele invitatilor de la Contur. La sfarsit am vb, am povestit si ne-am facut poze impreuna, imprimand satisfanctia colaborarii noastre.
A fost o zi deosebita si constructiva!!

27-10-2011

Povestea Valorilor Umane

Am citit această poveste despre valorile umane scris de Mimo. Vreau să o împărtăşesc prietenilor mei care îmi vizitează blogul meu.


Ilustratie  Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane. Intr-o zi, ele fura anuntate ca insula sta se scufunda. Isi pregatira navele si erau gata  de plecare. Doar iubirea ramase pana in ultimul moment . Cand insula era pe punctul sa se scufunde, iubirea decise sa ceara ajutor.   Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si aceasta ii zise: " Bogatie, ma poti lua cu tine"? "Nu te pot lua caci, e mult aur si argint in barca mea, nu am loc si pentru tine." " Iubirea ceru ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava: "Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?" "Nu, iubire, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava" Atunci iubirea spuse Tristetii, care trecea pe langa ea: "Tristetea, te rog, lasa-ma sa vin cu tine! "Oh, iubire"raspunse Tristetea," Sunt atat de trista  incat trebuie sa stau singura". Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa iubire, dar era multumita, incat nu o auzi ca o striga". Dintr-o data, o voce spuse :" Vino Iubire, te iau cu mine "! Era un batran cel care vorbise. Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran  cum il cheama. Cand sosira  pe tarm, batranul  pleaca. Iubirea isi dadu seama  cat de mult ii datora si intreba  Cunoasterea: " Cunoastere, imi poti spune cine era cel ce m-a ajutat?" "Era timpul " raspunse Cunoasterea. " Timpul?" se intreaba iubirea, " Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat"? Cunoasterea ii raspunse :" Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata!" Constiinta datoriei fara dragoste te face morocanos. Raspunderea fara dragoste te face brutal. Dreptatea fara dragoste te face dur. Priceperea fara dragoste te face ipocrit.  Cunoasterea fara dragoste te face incapatanat. Stapanirea fara dragoste te face avar. Credinta fara dragoste te face fanatic. O viata fara dragoste nu are sens.   Aceste vorbe intelepte sunt adevarate, ce am face noi oameni fara iubire, nimic. Iubirea te face mai frumos la suflet, la minte, şi trup, te face mai intelept si mai bun. Nu contează celelalte dacă nu ai iubirea omului drag de langa tine şi a familiei.

Chișinăul orașul viitorului.

Anul aceasta, Hramul Orașuilui s-a nimerit într-o zi de vineri, afară era un timp când noros, când mai ieșea soarele. De dimineață cânta muzica, se învârtea hore, se mânca mici și se servea vin. Din curiozitate am la Hramul orașului.

Oamenii se distrau se bucurau, mâncau și beau, ce mai rămâne omului în zilele de sărbătoare să mai facă.

Dar vreodată și-au pus întrebare locuitorii orașului a părut Chișinău, cum arăta Chișinău în trecut, din punct de vedere istoric. Din păcate locuitorii orașului habar nu au cum a apărut orașul lor și în ce an s-a format ca oraș, dar din cauza greutăților pe le întâmpinăm acum.

Dar asta nu este un motiv real ca să nu cunoască istoria orașului în care s-au născut și au muncit o viață întreagă.

Mi-am venit ideea să scriu despre cei 575 de ani de la prima atestare documentară a orașului Chișinău. Am fost curioasă să văd cum arătă în trecut, cum arată în prezent și cum va arăta în viitor?

În orașul meu - Chișinău, este un oraș plin de viață, de oameni primitori și frumoși la suflet. Chișinău este așezat pe un loc pitoresc, pe cele șapte coline, orașul produce o impresie plăcută asupra oaspețiilor și locuitorii pe acestei țării.

Te atrage prin frumusețea sa interioară, cu parcuri spațioase și bine amenajate, însă monumentele istorice și arhitecturale sunt prea puține pentru a dezvălui o adevărată personalitate a orașului prin care ar atrage mulți turiști și investiții ca o adevărată capitală europeană ce dorește să devină.

 Acum după ce are 575 de ani, Chișinău nu arată că are această vârstă, nu are nimic păstrat și conservat din aceea perioadă interbelică.

 Cu ce să atragi turiști străini dacă nu are nimic Chișinău din trecutul său de odinioară?

Farmecul interbelic care fascina mulți turiști care vizitau acest oraș și mulți locuitori al acelor vremuri.

 Parcă și acum când închid ochii, îmi imaginez acele vremuri fermecătoare cu domni și domnițe, ce se plimbau pe drumuri bătătorite cu petre pavate.

Simt acel aer boemic aristocratic care te face să visezi uneori cu ochii deschiși ca ai vrea să te arunci pentru câteva momente în trecutul istoric al Chișinăului.

După o istorie zbuciumată cu multe evenimente nefericite, după război, Chișinău ajunge ruină, sărac și distrus. Reîntors după multă vreme de sub dominația rusă, Chișinău devine un oraș atractiv pentru mulți vizitatori ai acelor vremuri. Devin un oraș spiritual- cultural și arhitectural, ajungând în zilele noastre să fie un centru urban mare și vestit prin locuri frumoase și prin piesaje de neuitat,  ce atrag mulți turiști din toate colțurile lumii.

În prezent știm cum arată Chișinău, cu probleme grave lipsa identității istorico spirituală culturală. Sperăm că aceste probleme cu care se confruntă Chișinău se vor rezolva în timp și v-om ști să prețuim mai mult orașul în care ne-am născut noi.

Cel mai important să o facem pentru generațiile care sunt și pentru cei care vin din urmă, ar trebui să conștientizăm că orașul este al nostru și al copiilor noștri.

Ce le lăsăm noi, dacă uităm să avem grijă de oraș, pot să zic că practic nimic. Dacă v-om distruge ceea ce a mai rămas practic v-om rămâne fără nimic, dar asta arată că suntem niște locuitorii iresponsabili și incoștienți că noi distrugem totul în jurul nostru.

Dar ar trebui din contră să fim locuitori responsabili și conștienți, ar trebui să conservăm și să consolidăm adevăratele valori culturale, spirituale și arhitecturale ale acestui oraș și țară.

După o lungă călătorie în trecut și prezent, ar trebui să mergem și în viitor. Oare cum va arăta Chișinău în viitor? Chiar mă gândesc cum v-a arăta Chișinău în viitor, și nu pot să-mi imaginez?

Doar încerci să-ți imaginezi și sper că vor fi parcuri și rezervați naturale, vor fi ocrotite monumentele istorice și arhitecturale, muzele vor fi consolidate și conservate care vor bucura locuitorii orașului.

V-om fi mai responsabili și mai conștienți de lucrurile pe care le v-om avea în jurul nostru. V-om respecta și aprecia mai mult pentru lucrurile care le-am știut să le conservăm și consolidăm pentru generația care va urma după noi.

Orașul va arăta mai curat și mai luminat pe toate străzile principale și secundare, va fi protecție totală. 

Am încercat să-mi imaginez și alte imagini interesante, un oraș Since Fiction, ca în filmele din ziua de azi, sună cam nebunesc, dar de ce nu să-ți imaginez și altfel de lucruri, nu v-m ști cum va arăta în viitor dacă nu facem nimic pentru oraș.

Cu siguranță va fi un oraș industrializat și bogat cât de cât, locuitorii se vor mândri ce au făcut pentru orașul lor, că au făcut un oraș primitor și frumos pentru atracția de turiști  și pentru generația care vine.

http://www.blog-pentru-basarabia.ro/concurs-nou-500-de-euro-pentru-cel-mai-bun-articol-despre-chisinau-1109/

                          Scrisă de Elena Boguș

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

De fapt sedinta de ieri a fost  ce mai reusita din toate sedintele la care am participat pana acuma. Am fost fericita ca mi tremurau tot corpul.  Urlam de fericire si satisfactie sincer nu mi trebuia nimica. Parca apucasem ceva usor si linistitor. Asta ma bucura de tot. Pentru prima data in viata mea, ma simt fericita cu adevarat. Ieri a fost ceva frumos pentru mine, nu mam asteptat din partea mea ca voi face ceva, ce ma asteptam putin din partea mea. Sper sa mai urmeze astfel de momente fericite care sa ma faca mandra si mai mult sa muncesc. Asta ma motiveaza cel mai mult. Asta ma face cea mai puternica.

Dumitru ne-a pus sa scris iar o proza despre o aventura, sa fie o rasturnare de situatie.

Cei care au fost toti am scris, inclusiv si eu. Am scris si eu o povestire ce mi-am iamginat o intamplare de la scoala. A fost senzational ca am scris si eu. Asta ma bucura foarte mult. Am citit capodopera mea. Aveam emotii mari, dar mi-a trecut, pe urma emotiile criticilor care avea sa mi critice proza. Am asteptat frumosel sa mi vina randul la criticat.

Ma suprins faptul ca am avut numai laude bune la adresa mea ce am scris. Asta ma incuraja enorm mult.

Stiu ca povestirea mea nu era ce mai reusita, cu mici greseli de tot felul.Dar exista o logica si scris cu acuretete cap coada.

Dar parerea celorlalti conteaza pentru mine. Critica este buna pentru toti care scriu proze si poezii.

Stiu ca mai am de lucru, dar asta ma face sa ma incurajeze si sa mi dea motivatie cel mai mult si sa merg inainte.

Incetul cu incetul mi-a ating un vis. Unul din visurile mele.

Sedinta de ieri a fost faina mi-a placut enorm. Si ma bucurat enorma. Saream ca un copil in sus de bucurie.

Pe urma ne-am dus la un ceai la Speranta, a venit majoritatea care trebuia sa vina. A fost o iesire care a meritat.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

În mod normal şedinţa trebuia să o ţinem sâmbăta, dar din păcate am ţinut-o ieri. Ne-am adunat la ora 17 la locul nostru. Au venit si oameni noi cu Valerian Ciobanu, Ina, Eugen şi alţi care nu i-am reţinut.Cristi Maruta, Carolina Vozian, Domitru Crudu, Elena Chirica şi Eu. Între timp a venit şi Moni Stănilă. Dumitru ne-a dat de lucru să scriem o povestire. Să scriem ori aventură amoroasă, ori întâmplări ce ni s-a întâmplat nouă. Ori o povestire ironică, cu răsturnări de situaţie.

 Ne-am împrăştiat fiecare pe unde am apucat.

Tot am încercat să mă gândesc şi eu ce să scriu. Mi-a venit totuşi o idee despre ce să scriu. Am început să scriu dar nu am terminat pentru că nu mai era timp. Sper ce am scris era bun. Dar nu am citit din păcate nu eram sigur ca este bună. Nu ştiu cei cu mine nu mă înţeleg sunt poate încordată. Sau poate am nevoie de un aer rece să mă facă mai relaxată. Dacă aş găsi răspunsul la întrebările mele cred că le-aş gasi. Şi cu singuranţă am găsit răspunsul. Însă colegii mei au scris şi au citit. Toate povestirile scrise de ei au fost interesante şi pline de ironie şi aventură.

A venit şi Alexandru Vaculovski la atelier un critic bun care a criticat lucrările celorlaţi. După ce Moni şi Ion, Sandu s-a dat cu părerea ne-a dus la Cafeneau Povestea am servit fiecare ce am vrut. Am stat fiecare până cât am putut. A fost o seară interesantă şi foarte reusită cum zice Dumitru Crudu.

Recenzie de carte: Giovanni Papini "Un om fara sfarşit"

Cititndu-l pe Papini ma pus pe gânduri în multe privinţe referitor la viaţa mea. Viaţa mea a fost interesantă până anul trecut când m-am întors la Chişinău. Că de atunci până acuma viaţa mea a fost un coşmar în care nu mă puteam trezi. Parcă eram în romanele lui Murakami.

Cartea scrisă de Papini ma impresionat foarte mult. Isi povesteste propria viata, trairile pe care le-a avut, emotiile, gandurile, evenimentele prin care a trecut si la marcat, filosofia de viata si viata de zi cu zi care o traieste. Si despre cunoastere de sine si de cunostintele pe care le acumuleaza pe parcusul vietii sale.

Am scris cate ceva din cartea lui ce mi-a placut mie cel mai mult.

"Viata  pentru a fi suportabila trebuie traita din plin . Sensibilitatea o umple de la o echipa la alta si chiar daca se schimba asemeni, apei care curge, ne poarta macar cu ea ca un curent. Care ne da impresia de a fi egal si etern.

Doar daca viata canalizata despuiata si jupuita de catre gandire; ratiune logica si filosofie atunci golul se dovedeste fara fund nimicul recunoaste fatis, ca e nimic, iar desperarea se cuibareste in suflet, cum s-a asezat ingerul pe mormantul gol al Fiului lui Dumnezeu".

O alta fraza care mi-a placut enorm. "De fapt am scapat de durere cu ajutorul cugetarii. Metoda a facut sa uit rezultatele, iar mijlocul a ucis scopul. De atunci viata mea a fost gandire numai gandire . Gandirea a devenit pentru mine un paradox poetic, ratiunea  mi s-a parut un desen geometric si semetric de simplu linii fara demensiuni, filosofia  nimic altceva decat expresie. dialectica a unor simpatii uri nevoi cerebrale sau morale ale cutarui sau cutarui om si nu ale spiritului universal decazut.

Un alt fragment care mi-a placut " Acest mod al gandirii mele din acel timp era fuga  de realitate - non acceptarea, respingerea  realitatii. Pesimismul  radical nu mai era acuma  punctul  ultim si unic al conceptiei mele despre lume si nu ma gandeam sa ofer ochilor holbati  ai oamenilor propunerea unei otraviri universale".

Sunt si multe alte fraze care mi-au placut din cartea lui Papani dar le voi scrie la mine in caiet. Cartea merita de citita, este foarte buna. Altceva nu am ce sa spun despre carte de cat ca m-am regasit in ea cat de cat.

Vorbeste de viata lui Papini, filosofia de viata iubire si multe altele.

De fapt cartea lui Giovanni Papini este un jurnal personal. Unde isi spune gandurile, ideile, trairile, emotiile personale.