O călătorie de vis în Egipt. Cairo şi Alexandria o incursiune în istorie.

Undeva sus din avion, am văzut pentru prima dată piramidele și orașul Cairo, inima îmi bătea tare, parcă ceva drag cunoscut mie. Am petrecut în Cairo cele mai frumoase momente din viața mea, aproape 10 zile. În timpul acesta, am vizitat și am văzut atracții turistice, muzee, piramide, plimbarea cu vaporașul pe Nil noaptea, ne-am plimbat pe străduțele înguste ale orașului, și nu ultimul rând am vizitat orașul Alexandria cu atracția turistică a Egiptului.

Când am aterizat cu avionul pe aeroportul din Cairo, am tras aer în piept pentru a mirosi și a simți aerul din Egipt. E ceva diferit. E un amestesc de mirosuri de tămâie, de mâncare tradițională, condimente rafinate și de cafea turcească. Toamna se lasă răcoare peste Cairo. O altă energie. Se spune când aterizezi pe un pământ străin și nou pentru tine, îți pui o dorință. Nu știu dacă aș crede în aceste vorbe. Dar mi-am pus în gând, să mă distrez la maxim, să vizitez locuri noi, să merg la cumpărături și să cunosc oameni ai locului, să văd orașul noaptea și ziua, și să gust din mâncarea tradițională a locului.

Norocul şi fericirea mea, că am avut asigurată cazarea la nişte rude care locuiesc în Cairo. Practic toată ziua ne petreceam în oraş, veneam seara acasă.

Înainte de a începe aventura noastră prin Cairo, am planificat şi am organizat toate aventuriile noastre prin oraş şi la sfârşitul şederii noastre în Egipt, am fost să vizităm pentru o zi Alexandria.

 Vechi de mii de ani, Cairo este un amalgam de cultură islamică, creștină și evreiască, ce înflorește până în zilele noastre. Dacă plănuiești o primă vizită în acest oraș incredibil, aș vrea să-ți recomand să vizitezi toate obiectivele turistice, culturale, plimbările în aer liber pe Nil. Ai ce vedea, rămâi cu o impresie plăcută şi cu o amintire de neuitat. Mereu vrei să te întorci înapoi, simţi că ceva nu ai văzut, şi laşi pe dată viitoare când te vei întoarce cu siguranţă.

În aceste zile cât am stat în Cairo şi Alexandria, am ieşit prin oraş şi am vizitat multe locuri interesante, istorice şi culturale. Am ieșit în oraș pentru a face cunoștință cu oameni și cu locurile istorice, şi culturale. Oamenii se grăbeau la muncă, la școală, și cu treburile lor. Orașul nu doarme deloc, e forfotă mare cât ziua de mare. Malluri și magazine de toate felurile, de la îmbrăcăminte până la lucruri artezanale, cafenele şi restaurante. Oamenilor le place să petreacă împreună cu familia şi cu prietenii lor. Se întâlnesc pentru a se bucura de timpul

petrecut împreună.

Am început ziua cu istoria Egiptului, am avut un obiectiv turistic, am început cu Muzeul Egiptean. Chiar se află în inima orașului se găsește cel mai mare și cel mai popular muzeu de istorie din Egipt, Muzeul Egiptean, cunoscut local sub denumirea de Muzeul Cairo. Colecția sa de peste 100000 de artefacte este uluitoare, fiind compusă din obiecte de ceramică, bijuterii, sarcofage și, desigur, mumii, toate din trecutul  antic al Egiptului.

Probabil că cele mai populare exponate din cadrul muzeului sunt artefactele de la mormântul celui mai cunoscut faraon din istoria Egiptului, Tutakhamon, printe care se numără și faimoasa sa mască funerară din aur. Am rămas cu o impresie de neuitat şi cunoştinţe în plus despre istoria Egiptului, poate de care nu ştiam sau poate am uitat demult. Muzeul este foarte mare şi întins, poţi să te pierzi prin el. Exponatele sunt pentru mic și mare. S-a păstrat un miros aparte care nu poţi să-l descrii, doar fiind acolo.

După ce am terminat cu vizitatul muzeului, mi s-a făcut foame şi am ales un restaurant tradiţional egipitean. Mi-am lins degetele de ce gustos a fost. Cel mai mult mi-a plăcut mâncarea tradiţională a egiptenilor. Am savurat pe deplin tot ce era mai bun din mâncarea tradiţională. În fiecare zi, am încercat ceva nou, am devenit o gurmandă a mâncării egiptene tradiţionale.

Mâncarea egipteană are influențe siriene, libaneze și turcești. Cât am stat în Egipt am gustat din mâncarea egipteană des servită de către localnici și servită în restaurantele din oraș. Am mâncat feluri de mâncare tradițională egipteană, cel mai mult mi-a plăcut Koshari,  conține un amestec de linte cu orez și macaroane, care este ornat cu boabe de năut, sos de roșii, ceapă și condimente. Este considerat de mulți egipteni drept preparatul național al Egiptului.

Am mâncat la micul dejun, dar poate fi servită și ca gustare pe parcursul zile, Tocană de Fuul ce conține fasole fava, acoperită cu ulei și aromatizată cu ardei iute, chimen și suc de lămâie, alături de chiftele preparate din fasole.

La desert am băut cafea cu Basbousa preferata mea, prăjitură din griș coaptă și acoperită cu miere. Egiptenii au și alte feluri de prăjituri care le-am încercat, și acestea sunt Baqlawa, Kunafa, Roz bi-laban și Umm Ali, cel mai des întâlnite la sărbători, nunți și petreceri.

Dacă vreți să vizitați orașul Cairo și să vă bucurați de priveliștea minunată, istorie și cultură, nu vă uitați la sărăcia. În traficul infernal, murdăria și aglomerația din oraș, puteți vedea partea frumoasă a orașului. Eu cred că veți vedea un alt farmec al orașului. Aveți ce vedea, dacă vreți să trăiți momente și clipe de neuitat. Cairo este un oraș mare în care poți vedea multe lucruri interesante și frumoase. Atât ziua cât și noaptea, orașul se îmbracă în lumină colorată. Străzile și străduțele sunt îmbrăcate în lumină colorată ce-ți oferă o siguranță și protecție. Nu-ți e frică de nimic. Noaptea oraşul nu doarme, tineretul petrece cel mai mult noaptea, petrec în cluburi, restaurante, cafenele şi parcuri. E forfotă atât ziua cât şi noaptea. 

În aceeași zi, deja seara, am vizitat o altă locație interesantă, unde poți vedea orașul de sus în jos, este Turnul din Cairo, în arabă egipteană, Borg El – Qahira, cunoscut în mod obișnuit de localnici „Ananas Nasser”, este un turn construit din beton, între anii 1854 -1961. Are forma unui lotus, un simbol al Egiptului Antic. Este construit pe insula Gezira, pe rîul Nil, foarte aproape de centrul oraşului. Turnul este considerat un simbol al incoruptibilităţi. Când am ajuns în faţa intrării era o coadă mare, cu mulţii turişti şi localnici dornici să vadă Cairo de sus. Durată şederii la coadă a fost obositoare şi plictisitoare, dar aşteptarea a meritat. Cairo arată fascinat de sus! Tot oraşul îmbrăcat în lumini vii şi colorate. Emoţii, de bucurie mare m-au copleșit, asemeni unui copil mic care și-a primit în dar un cadou. Era aglomeraţie nu puteai să te mişti, încercai să găseşti un loc să faci poze.

Din păcate nu am văzut oraşul de sus, ziua, dar l-am văzut noaptea, e magnific! Noaptea poţi vedea oraşul în mii de culorii vii şi colorate. Nu poţi să descrii în cuvinte, trebuie să le vezi  cu ochii tăi proprii. Ce mi-a rămas în minte este Muzeul Egiptean, Piramidele, Sfinxul erau îmbrăcate în lumini vii şi colorate. Dădea un aspect că ele nu dorm niciodată, mereu stau şi veghează asupra oraşului. 

Dacă vrei să iei o gustare sau să bei cafea, sau suc proaspăt, Turnul îţi oferă Restaurante "Revolving" şi "Jemezeh" şi Cafeneaua "Sky Window",  poţi vedea oraşul de la terasă.

Tot în aceea seară, ne-am plimbat cu vaporașul pe Nil, dintr-o parte în cealaltă parte a orașului. A fost o seară de neuitat şi am văzut o privelește de nedescris, cum poți vedea numai în filme. Pe Nil sunt de la croazieră restaurant până la mici corăbioare pentru vizitatori şi turişti, care vor să se odihnească.

Cu o seara inainte, am planificat să ne ducem să vizităm Marele Sfinx şi Piramidele de la Giza, şi Frabrica de Parfumuri. Sfinxul şi Piramidele iţi vin în minte cînd te gandeşti la Egipt, la Egiptul istoric din perioada Faraonilor.

O incursiune in Istoria Egiptului.

Ne-am urcat intr-un taxi si ne-am indreptat catre Piramidele si Sfinx, se afla 

20 km de Cairo, acolo se gaseste Memphis, un oras antic ce avea sa fie prima capitala a Egiptului. Memphis a fost fondat in anul 2925 i.Hr.,  cu o mie de ani de Cairo si se spune ca este primul oras imperial de pe pamant, fiind dedicat conducatorului mitic, Menes.

Drumul mi s-a parut lung dar in acelasi timp, in sufletul meu ardea o nerabdare mare ca voi ajunge pentru prima data la piramide. O imensa fericire in suflet simteam, cand vedeam in zare Piramidele, Sfinxul. Stateau ca niste stalpi care pazeau intrarea in istoria antica. De la civilizatia la istoria antica. Era un pas, In avion se vedeau mici, dar pe pamant piramidele se vedeau mari.

Cand mergeam pe drum catre piramide, nu vreau sa povestesc ce mizerie am vazut pe strada, unde se afla Fabrica de Parfumuri, dar v-am spus sa stiti la ce va asteptati.

Înainte de-a intrat la piramide, am trecut la fabrica de parfumuri. Am simţit mirosuri dulci,  de iasomie, rose liliac pâna la mirosuri de excremente de cal. Asta facea oraşul magic prin felul lui de-a fi. 

Uitai de mizeria de afara, si te ducea in istorie. Cladirile vechi si darapanate pana la cladiri noi, bine aranjate. arhitectural.  La intrarea in palat era o vitrina cu cateva sticlute pentru parfum de diferite forme si marimi. 

Gazda ne-a invitat intr-o camera foarte frumoasa, cu canapele confortabile de culoare rosie si cu multe vitrine cu flacoane de parfum. M-a intrebat daca doresc  ceai sau cafea, apoi l-a rugat pe un coleg sa preia comenzile. Am savurat o cafea turceasca ca sa ma energizeze si sa ma revigoreze. Sa-mi dea energie  ca sa pot vizita toate obiectivele turistice propuse.

Gazda ne-a facut o scurta introducere in lumea parfumeriei egiptene, povestindu-ne despre istoria acestei industrii de la faraoni pana in zilele noastre, despre indredientele utilizate la inceputuri si traditiile pastrate pana azi. Ni s-a propus daca dorim sa cumparam ceva din magazin. Am refuzat politicos şi ne-am dus către Piramide.

Până să intrăm la Piramide şi Şfinx.

Am plătit intrarea, era aglomeraţie, turişti roiau ca albinele în jurul obiectivelor  turistice. Localnici proprietari de cai, erau la datorie, erau foarte obrznici îţi propunea să mergi cu o trăsură cu un cal. Trebuia să negociezi cu el să ajungi la un preţ bun şi să nu te laşi intimidat de obrăznicia lui. Până la urmă am ajuns să luăm o trăsură cu un cal ca să ne ducă prin toate locurile turistice.
Până să urcăm la obiectivele noastre turistice, am trecut pe o alee împânzită de comercianţi de suvenire, care trag de tine. Aici tot trebuie să fii atent ca să nu te lași să cumperi lucruri la un preț exuberant. Trebuie să negociezi. Puteai să ajungi la un preț frumos. Plecai de acolo cu o amintire frumoasă.
La câțiva pași de Marea Piramidă de la Giza( Kheops) stă cu fața la soare Marele Sfinx, o minune a lumii care atrage milioane de turiști. Până a ajunge la Sfinx am traversat câteva ziduri vechi, care ascund multe legende și povești.
Am trecut pe lângă locul, unde a fost descoperit sarcofagul faraonului Khafra, astăzi a fost transformată într-o fântână, unde lumea aruncă monezi și își pun dorințe.
Turcai la deal și în fața ta erau Piramidele din Giza. Mii de vizitatori vin anual aici pentru a vedea cele trei piramide măiestuase, vechi de 4500 de ani, care sunt considerate una din dintre cele 7 minuni ale lumii antice.
Piramidele marchează mormintele a fost 3 faraoni: Cheops( Khufu), Khafra( Chephren) și Menkaura( Mykerinos). 
Când am ajuns în dreptul Piramidei, am avut o emoție de neuitat. Piramidele egiptene erau mai înalte ca mine și erau mari. Nici nu puteai să le cuprinzi cu brațele.
Am urcat câteva trepte în sus, dar ghidul m-a oprit să urc sus. Mi-a zis să cobor jos. În caz să nu cad jos și să mă rănesc. Dar aveam așa o mare dorință mare să urc sus până în vârful ei. Nu am putut să intrăm în interiorul piramidei pentru că era închisă. Ne-am fotografiat lângă ea o amintire plăcută.
Sunt construcții de piatră veche în formă piramidală situate pe teritoriul Egiptului. Cele mai cunoscute piramide sunt pe teritoriul guvernatorului Giza,  la periferia orașului Cairo: Kheops( Marea Piramidă din Giza), Khafra( Kephren), Menkaura(Mykerinos) și Piramida Roșie( Piramida de Nord), îmi aduc aminte ce ne-a povestit din istoria anitică profesorul meu de istorie. De atunci, am avut un vis frumos să ajung să vizitez aceste minunate creații făcute de om. Dorința mi s-a îndeplinit.

Pe platou erau mulți proprietari de cămile care plimbau turiștii în jurul piramidelor sau făceau poze pe ei. Recunosc că animalele erau foarte frumos echipate, cu șa decorată cu motive tradiționale și canafi colorați.
De aici am plecat cu o amintire frumoasă și niște emoții care au rămas în sufletul meu pentru totdeauna, parcă ceva îmi spune că voi veni încă odată pe aceste meleaguri frumoase.
În celelalte zile am vizitat și alte locuri turistice una dintre cele mai mari și furmoase locuri, este renumitul Bazar Khan el-Khali. Bazarul el Khali este cunoscut prin agitația și haosul . Aici vin din toate colțurile Egiptului pentru a vinde și pentru a cumpăra lucrurile necesare pentru ei, cât și pentru casă. Piața este situată pe aleeile înguste ale cartierului Islamic Cairo, au tărabe în care vei găsi de toate, de la haine, alimente proaspete la cele mai autentice suvenire egiptene, inclusiv condimente, bijuterii și narghilele. Când am cumpărat un produs condimentat de la piață sau suvenire pentru familie, vânzătorii nu te vor lăsa să cumperi la prețul  pe care ți-l oferă. Am negociat cu el la un preț redus. Vânzătorilor le place să negocieze. Și am cumpărat la un preț redus.
Piața este situată lângă Cartierul Islamic. Mi-a plăcut Cairo, are multe cartiere distincte, fiecare cu propria personalitate. Din păcate nu am umblat prin toate cartierele orașului Cairo, dar din ce am văzut din taxi este diferit. Cartierul Islamic se află în partea de Est a orașului și este marcat de o arhitectură unică și de aleei șerpuite, înguste, zgomotoase și locații aglomerate. Bazarul Khan el Khali și cetatea Salah El- Din sunt cele mai populare atracții ale cartierului. 
Aceste sunt doar câteva locuri pe care le-am vizitat în Cairo. Pe lângă piață sunt tot felul de cafenele și restaurante autentice locale. Care îți oferă un meniu cu bucate alese.

Băutura locală egipteană pe care am savurat-o a fost Sahlab un amestec cremos de maranta și scorțișoară cu nunci și cocos.

Un deliciu nu altă

Seara ne-a prins în Piață. Ne-am plimbat pe alei înguste ale pieței, era forfotă mare, trafic de mașini care veneau care se duceau, oamenii veneau la piață pentru a cumpăra strictul necesar pentru nevoile personale.. Moscheea Al Azhar era în trecerea noastră, am intrat în ea pentru a ne ruga și a o vedea în interior. De la intrare se simțea miros de tămâie, nu vroiai să pleci de acolo. Era o liniște de nedescris, îl simțeai pe Dumnezeu cu prezența lui. Toată seara am petrecut în oraș, am fost la cumpărături, am băut cafea turcească într-o cafenea foarte veche, parcă mă simțeam că sunt într-o altă epocă.

Cina a foast foarte copioasă într-un restaurant tradițional libanese. Prețurile sunt accesibile pentru toate buzunarele. Vremea a ținut cu noi. Din păcate nu am  prins răsăritul, dar mereu prindeam apusul. Apusul este magnific îmbracă orașul cu o mantie aurie. Soarele mereu apunea după clădirile gri, vechi și dărăpănate. Le dădea o lumină aparte, care le schimba fațada.
Cu o seară înainte, am planificat să mergem la o altă locație pe care am vrut să o vizităm, Moscheea lui Mohammad Ali și Muzeul Național de Poliție din Cairo. Moscheea lui Mohammad Ali, mai este cunoscută și sub numele de Moscheea de Albastru, datorită utilizării acestei pietre în construcția zidurilor exterioare și altor suprafețe. Moscheea se află pe o pantă înaltă unde poți vedea tot orașul de sus.. Aceasta este una dintre cele mai mari moschei din Cairo și cea mai mare moschee construită în secolul al XIX-lea, fiind o faimoasă atracției a orașului.
Cel mai fascinat, cel mai tare că Moscheea este asemănătoare cu cea din Istambul, nu am văzut-o niciodată pe cea din Istambul,  din spusele ghidului nostru, este asemănătoare. Ceea ce am reținut că Moscheea are intrări, dar intrarea principală și cea mai des folosită este cea din nord. În partea nord-vest există un turn cu ceas, care i-a fost dăruit lui Mohammad Ali de către regele Ludovic Filip al Franței în schimbul obeliscului de la Luxor care se află în Palace de la Concorde din Paris.
Mihrabul în trei etaje și este acoperit de o cupolă semicirculară. De la moschee poți vedea tot orașul de sus în jos. Moscheea are o cafenea ce poți savura o cafea turcească și de ce nu un suc proaspăt. Alături de Moschee se află Muzeul Militar Național, ce are în datore mașini blindate, avioane, tancuri și blindate mitraliere, sunt vechi de 10 sau 20 ani. Au fost folosite în război.
În următoarea zi, am la Pharaonic Village, un muzeu viu de istorie egipteană, cu replici ale unui sat antic și mormântul lui Tutankhamon. La intrare în muzeu, am plătit biletul pentru aventură noastră și a inclus să vedem alte 3 muzee istorice cum ar fi: Muzeul Piramidei și Sfinxului, Muzeul  Mumificației, Muzeul Istoriei Moderne, erau incluse și alte muzee doar la alegere.

 Satul faraonic este o experiență ca nimeni alta. În momentul în care începi să navighezi pe canalele care circulă pe insulă, te afli cu totul în Egiptul istoriei și legendelor. Oriunde te uiți, vei găsi din ce în ce mai multe obiective și sunete ale Egiptului antic, devine posibil să-ți imaginezi că ai călătorit în timp către un trecut îndepărtat și glorios.

În ultima zi a călătoriei mele, am fost la în Alexandria. A fost una din visele cele mai mari ale mele, să vizitez în orașul Alexandria și renumita Bibliotecă din Alexandria, dar din păcate era închisă. Dar în aceea zi, am vizitat alte locații renumite ale orașului, am vizitat Fortăreața Qaitabay, Podul Stanley, și Cornișul.

Deși, păstrează punține rămășițe istorice ale gloriosului trecut, Alexandria te îmbie printr-o plimbare fără țintă pe interminabila faleză, prin cafenele șarmante și mărfurile din bazar.
Alexandria este al doilea oraș ca mărime din Egipt după Cairo. A fost denumită că tre locuitorii orașului, perla litoralului mediteran, este un oraș care îmbină arhitectura greacă și cea arabă. Am parcurs cu mașina de la Cairo până la Alexandria, 225 km. Obosită după un drum lung, dar eram fermecată de frumusețea orașului și de Marea Mediterană ce se vedea în zare. Am ajuns spre seară în oraș, deja soarele apunea încet se vedea cum coboară după orizont. 
Lasând urme de nori roșiatici. Era un piesaj de nedescris, marea era liniștită și frumoasă.

Um amalgan de vechi și nou, clădiri impunătoare, palmieri, tarabe, praf, privilegiați și oameni modești. M-cazat într-un hotel care se afla în Corniș. De-a lungul  Cornișei sunt plaje publice și private, cluburi, poduri clădiri uluitoare, multe cafenele, de toate. Iar seara este o nebunie de nedescris, vânzători ambulanți de vată de zahăr, înghețată, sucuri, de tot felul de gustări, semințe, un trafic infernal, multă lume la plimbare. Am dat o tură pe faleză, obosită am luat loc la o terasă cu vederea la toată gălăgia aceasta să privesc lumea.
Și după ce m-am energizat, am făcut o plimbare. Pe Cornișă este o atmosferă de sărbătoare în fiecare seară, totul este incredibil de intens.

Pentru prima dată, m-am simțit fericită și entuziasmată că eram în Alexandria. După ce m-am încărcat cu energie pozitivă, mi s-a făcut foame. Am mâncat la un restaursant cu specific arăbesc, cu mâncare tradițională, un pește la grătar cu garnitură, și o salată Tabula, chiapati un fel de pâine coaptă la tavă, și răcoritoare.
Dimineața, m-am trezit cu o energie pozitivă și plină de entuziasm spre o nouă aventură prin Alexandria. Prima locație era Bibliotecă Alexandria, dar din păcate era închisă, și atunci ne-am îndreptat spre Fortăreața din Qislabay, are peste 16 km, se termină în Montaza.

Castelul avea unele dintre cele mai puternice fortificații dintre Marea Mediterană, a fost și el distrus de-a lungul timpului, acum este restaurant, dar se păstrează și o parte din fortificațiile inițiale.
Fortăreața Qaibey a fost construit de sultanul Al Ashraf al- Din Qait Bay în 1477, în locul unde era Farul din Alexandria, o poziție privilegiată, la marginea Cornișei. Sultanul nu a dărămat farul, ci aceasta a fost distrus treptat de diferite imperii, ultimele rămășițe fiid distruse în timpul unui mare cutremur din secolul al-14-lea.
Fortăreața cu mii de camere... Nu puteam să nu mă dizlepesc să vizitez toată Citadela, te puteai pierde prin ea. Cel mai frumos lucru sus pe acoperiș puteai vedea tot orașul și Marea Mediterană.
Dacă vrei să admiri Marea Mediterană, ai un prilej foarte bun, aceasta este Podul Stanley. După ce am terminat de vizitat Fortăreața Qaibey, am ajuns să vizităm celebrul Podul Stanley, este renumit prin mii de vizitatori ce vizitează zilnic locul. Poți să vezi Alexandria și Marea Mediterană în larg. La fața locului nu este chiar atât de fantastic, dar într-adevăr oferă o priveliște frumoasă asupra Mării Mediterane.
Desigur, cam peste tot în Alexandria, în cei 32 de km de coastă, ai o mulțime de ocazii să admiri Marea Mediterană.
În zonă sunt foarte multe restaurante, cafenele și o plajă chiar sub pod, unde vin foarte mulți localnici și turiști, ce se bucură de priveliștea de afară și de o briză și de liniște. Poți avea liniștit prânzul cu familia, unde te poți să te bucuri de frumusețea și liniștea Mării Mediterane.

Spre amiază am avut un prânz fantastic de pește și fructe de mare, salată arabească, Humus bi Tahina, suc și multă bucurie. Ne-am întors spre seară către Cairo, pentru a ne pregăti de plecare către casă.
În această călătorie m-am încărcat cu energie pozitivă, cu optimism și am cunoscut cu adevărat cum sunt oamenii, istoria, cultura și multă delicii gastronomice.

Lectură Plăcută!!

Dor de casă şi de copilărie.....

Că tot sunt în preajma zilele copiilor, mi s-a făcut dor de copilărie. De vremurile când eram copil, fără probleme, responsabilitate şi griji. Te duceai în fiecare vară la ţară pentru a te întâlni cu prieteni tăi de joacă. Te jucai în tot felul de jocuri, de la săritul în elastic până la de-a v-ati ascunselea prin drum, ne jucam de-a şcoala în drum. Dar seara pe la ora 7 alergam repede când ne duceam după animalul nostru domestic, vaca. Iar când venea iarna ne dădeam cu sania din cel mai înalt deal din sat. A fost cele mai frumoase momente din viaţa  mea de copil. Ascultam tot felul de poveşti la gura sobei, sau cele mai interesente întâmplări haioase şi dramatice.  Iar când se începea anul şcolar, veneam şi povesteam cele mai frumoase impresii, întâmplări, obiceiuri, tradiții de vară, colegiilor de clasă şi prietenilor noştri de casă.

Iar când pleci departe la învăţătură şi când vii înapoi acasă, e trist că se schimbă multe, nu sunt prieteni de casă şi prieteni de la sat. Trist când  vii acasă şi nu te mai leagă nimic de locurile astea. Toţi creştem, devenim maturi, ne căsătorim, plecăm la muncă peste hotare, se schimbă multe. De fapt te-au legat, cândva și pe tine așa momente din viața ta personală!!

Pare un vis, un miraj, un gând o stare.... Ceva s-a schimbat în tine, e de bine sau de rău... Tu ai rămas la fel, fizic vorbind. Vezi multe lucruri nu prea s-au schimbat deloc... A rămas la fel... Te-ai aşteptat să se schimbe ceva în spre bine. Dar nimic... Mai degrabă m-am schimbat eu. Anii trec repede, ca şi schimbările s-au produs pe parcurs. Încerci să răscoleşti acele gânduri, moment, sentimente, visuri de acele locuri şi nu mai sunt aşa cum au fost odată.  Totul rămâne în trecut.

Au plecat odată cu tine, numai sunt, ai rămas doar tu cu alte gânduri,visuri şi alte momente, sentimente. Schimbarea se produce instantaneu. Interesant lucru, când observi că timpul trece şi nimic nu ai făcut până acum.

Iar dorul de casă persistă din ce în ce mai tare. Locurile unde ai lăsat totul, amintiri, visuri, şi în special pe tine când erai mică. Îţi este dor de mâncarea făcută de bunica, de ochii ei clari şi veseli. De poveştile ei spuse înainte de culcare, şi de mâinile ei aspre muncite o viaţă întreagă. În special îţi este dor de braţele puternice ale bunelului ce te strâng în braţe. Te simţi protejată de el. Ce-a mai frumoasă aşteptare a noastră când vin părinţii noştrii să-şi viziteze părinţii şi copii dragi. Iar noi copii aşteptam ceva bun să ne aducă. Casa este locul în care îţi laşi propriile rădăcini în pământ, locul unde tu îl sfinţeşti, casa unde e familia ta, şi restul e  un miraj parcă nici nu îţi aminteşti de el. Te laşi pradă amintirilor frumoase pe care le iei cu tine la drumul vieţi. O călătorie pe care nici nu ştii cât va dura. O călătorie neplinificată de tine.  Iar amintirile le iei cu tine în desaga ta, pe parcusul vieţii tale. Îţi aminteşti cu drag şi îţi este dor de casă de şi de copilăria Ta. Când devii matur, rămâi în suflet un copil pe care îl iubeşti cel mai mult.

 La mulţi ani copilărie!!!

La mulţi ani copil ce eşti!!!

O călătorie prin Muscat : Fortăreața Al Jalali și Fortăreața Al Mirani din Muttrah

Fortul Al Jalali, cunoscut și sub numele de Fortul,( cunoscut și sub numele de Fortul A’Sharqiyah) situat în vechiul  Muscat și are o vedere uimitoare spre Marea Oman. Fortul este format din două turnuri impunătoare conectate de un zid punctat de găuri pentru tunuri.

Clădirile sunt complet izolate și nu pot fi accesate de pe fațada sa stâncoasă, în schimb există un pod mic și scară care se termină la unul dintre suporturi pentru o ieșire în siguranță.

Construit de portughezi în 1587, atât Al Jalali, cât și vecinul său, fotul Al Mirani, au jucat rolurile importante în anii colonizării portugheze, înainte de a fi recuperați de Omanezi la mijlocul secolului al XVII-lea.

Astăzi, fortăreață de pe vârful dealului găzduiește un muzeu privat înființat de Sultanul Qaboos bin Said pentru a expune obiecte din moștenirea națională a Omanului, vizitând demnitari și șefi de stat. Ajuns de o scară tăiată în stânci sau cu o telecabină, puternică cetatea găzduiește o serie de parade militare și sărbători orașe, dar rămâne închisă publicului, cu excepția evenimentelor speciale.

Am avut impresii uimitoare când am văzut această fortăreață de jos în sus. Am vrut să o vizitez, numai când am văzut-o, dar niciodată nu am avut timp să urc până la ea.

În 2019, am avut această ocazie să urc sus până la ea. I se mai spune și Fortăreața din Muttrah sau Al Jalali Fort, există și o legendă de unde provine acest nume. Legenda spune că a fost numită după un comandant Baluchi, numit Mitr Jalal Khan din tribul Hooth, așa că Fort Al Mirani a fost numit după fratele său, Mir Miran, care era și comandant. Fortul Al Jalali este și cunoscut și sub numele de Fort Sharqiya Ash. Dar cine știe dacă această legendă e adevărată sau un mit.

Fortul Muttrah se află în Corniche, ce se întinde pe mai mult de 3 km pe  Portul Sultan Qaboos, Corniche Muttrah are vedere la frumoși munți robuști și este una dintre cele mai frumoase priveliști atunci când îi vezi în fața ta.

În partea de nord al Corniche se află o piață de pește și un dock pentru vaporul sultanului și pentru croazierele care intră în port, iar întreaga lungime a esplandului este punctată cu fântâni și grădini curate.

Știam că Fortul era închisă pentru vizitatori, dar în aceea zi când, am vizitat-o era deschisă. M-am bucurat enorm de mult să o vizitez și să-i cunosc istoria ei. Ca să ajungi până la ea, trebuie să treci printre străduțe înguste și trebuie să urci până în sus ca să ajungi la intrare Fortăreței. Cu cât te urci în sus priveliștea se schimbă, întorci capul și vezi Muttrah Souq se vede în zare. E o piață mare, una dintre cele mai vechi piețe din Oman, care datează de aproximativ 200 de ani și vinde diverse obiecte artizanale, dulciuri, mirodenii și parfumuri arabe.

Situat în wilayat-ul din Muttrah pornește de la poarta cu vedere la Marea Omanului și Corniche, și se termină la poarta care duce în vechile cartiere ale orașului. Te plimbi prin alei înguste și acoperite cu lemn, piața este, de asemenea, cunoscut de localnici sub numele de Piața Întunericului, datorită numeroaselor, benzile sale căptușite de magazin care aruncă soarele în timpul zilei.

În timp ce te plimbi prin Piață, mirosul de tămâie și mirosul tare de mirodenie te face să nu pleci din piață, iar culorile aprinse ale materialelor și lucrurilor artizanale te face să le cumperi numai când le vezi. Te poți pierde ușor printre străduțele înguste ale pieței, te fură cu privirea rochile și bijuteriile frumoase ce stau atârnate în vitrină.

Uite mă în sus! Vizitând această frumoasă și mare fortăreață te confuzi în istorie. O istorie,  bogată de evenimente și interesantă. Inima îmi bătea tare de emoție și fericire, în sfârșit eram sus, vedeam totul în jurul meu. Mare Oman, Piața Veche, Corniche, mașini și oameni care se plimbam pe străzile Corniche-ului, era o vreme frumoasă și răcoroasă.  Te plimbai prin toate camerele cu tunuri ai Fortăreței. Puteai vedeam tot Muttrah  din toate unghiurile. Priveliștea este de nedescrisă, numai cu ochii tăi poți vedea și trăi acele momente frumoase. Marea Omanului era liniștită, păsările zburau către țărm pentru a mânca grăunți și  fărâmituri hrănite de localnici și de vizitatori.

Pe lângă asta am vizitat și cunoscutul și sub denumirea de Al Gharbia  For, Fortul Al Mirani este bastionul vecin al Fortului Jalali care oferă un spectacol minunat al arhitecturii portugheze-omaneze, din timpurile anterioare. Comandând o vedere a dealurilor înalte de stâncă la capătul Peretului de vest se poate ajunge urcând un zbor de scări sculptate în stâncă. La baza muntelui este construit un doc mare, iar vizitatorii pot vedea doar castelul doar din exterior.

Este o priveliște de nedescris, doar trebuie văzut cu ochii tăi ca să înțelegi frumusețea de afară ce se poate vedea de sus, Marea și Corniche-ul Muttrah. 

Book Review: "The Arabian Nights" Vol 1,2. More Marvels and Wonders of the Thousand and One Nights.

Recently, I start to read the book Arabian Nights. In fact, I have been looking for it for a long time to read it, but I didn’t have time to start to read. But I want to read something easy and interesting, that would to take me to a world of fairy tales, mysteries and something that would suit me. I like adventure, where there is humour, love and mystery. Apart from these 3 things that I have described, the book contains many things that I would like to discover during this adventure by reading this book. I saw some story which is in the Arabian Nights, in the movies and cartoons. But, never didn’t I read all of them from the book. But the most beautiful thing, when you read the story from the book, your mind travels in this amazing adventure.

The story of the book called The Arabian Nights, it has been said, is a story worthy of being in The Arabian Nights. Three centuries have passed since the publication of the first European translation of the book, whose Arabic title translates as The Thousand and One Nights.

The appearance of the work in Europe divides the story of the Nights into two chapters. The first chapter is a dimly known tale. It is  the history  of the medieval Arabic work. A glimpse of the book is caught and then centuries pass.

The second chapter is much better known tale, but it is also exceedingly complicated. It is the history  of the modern  work, or works I should say, for the title The Arabian  Nights now  really refers to many works. 

Upon learning of his queen's infidelity, proud King Shahryar has her killed. As revenge on womankind, he decides to wed a different virgin  every night, only to have her beheaded at dawn. Such is Shahryar's practice for three terrible years, until  he weds Scheherazade, the maiden who will change his life.

A breath king beauty, Scheherazade is a learned as she is sensuous. Her first night with the king, she uses her imagination, her eloquence, and more than a tittle  cunning to regale him with a tale of genies and wishes, wisely cutting the story short at dawn. The king is so beguiled; he cannot have her murdered without hearing the story's end. From the on, Scheherazade spends nights conjuring stories flying carpets and fantastical journeys, always stopping with a cliff-hanger and saving her own life, with tales about Sinbad, Ali Baba and forty thieves, Aladdin, and many others.

 I hope, You will enjoy to read this story with me and have a niece and interesting adventures.