In cazul meu se poate recunoaste foarte bine o concentrare asupra scrisului. Dupa ce mi-am dat seama ca, din punct de vedere organic, scrisul reprezinta ce mai fertila orientare a fiintei mele, totul s-a precipitat in aceasta directie, lasand fara preocupare toate aptitudinile ce vizau[...]
Placerile sexului, placerea de a manca si a bea, bucuria meditatiei filozofice si a muzicii. Mi-am pierdut vlaga in toate aceste directii. A fost un lucru necesar, pentru ca energiile mele, in ansamblul lor, erau atat de reduse, incat numai concentratele la un loc puteau sluji, intr-o oarecare masura, scopului de a scrie. Franz Kafka Jurnal.
In Jurnalul lui Kafka isi spune despre suparari, dragoste, relatii boala lui, de experentele lui cu viata.
Pe 16 octombrie 1921, Kafka spune suferinta:" Suferinta ca trebuie mereu sa incepi, ca ti-ai pierdut iluziile, ca ceva anume ar fi mai mult decat un inceput, sau macar un inceput , nebunia celorlalti care habar n-au de asta, si care, de exemplu, joaca fotbal numai ca " sa mai impinga lucrurile inainte", nebunia ta proprie, ingropata in tine insuti ca intr-un cosciug, nebunia celorlalti care cred ca ce vad ei un cosciug care poate fi transportat, deschis sfaramat pe altceva.
Numai scrisul este neajutorat nu traieste in sine e gluma si e deznadejde
A scris Jurnalul 1910-1920.
Scrisoare catre tata. "16 septembrie 1922, Kafka a trait ceva foarte aproape de prabusire totala, atat de aproape de asa ceva ca noaptea aceea de acum 2 ani altceva sa-i semene n-am mai cunoscut. Totul parca sa fi ajuns la capat, si nici astazi nu mi se pare deloc sa fie altfel.
Lucrul acesta poate sa fie inteles in 2 feluri si chiar si asa trebuie inteles probabil.
In primul rand, prabusirea neputinta de a mai darui, neputinta de a mai indura viata, mai bine zis, cursul vietii.
Ceasurile nu mai merg la fel cel launtric grabeste in chip dracesc demonic, in orice caz neomenesc cel din afara schioapata mai de parte in ritmul lui obisnuit. Si ce se mai poate intampla, decat ca cele 2 lumi atat de deferite sa se scindeze si chiar s-au scindat si se arunca una asupra alteia.
Ciocnindu-se salbatic. Ritmul acesta dereglat al trairii launtrice poate avea diferite cauze; cea mai vizibila e introspectia care nu-mi mai lasa nici un gand sa se linisteasca, ma impinge toate gandurile, toate ideile tot mai inainte, pentru ca pana la urma ea insasi sa ajunga.
Un gand, o idee, pe care o alta introspectie, noua, s-o alunge iarasi mai departe.
In al doilea rand, goana asta arunca si duce cu sine totul indepartandu-l de sfera omenescului. Singuratatea care aproape intru totul mi-a fost impusa de cand mai stiu, desi in parte a fost de mine insumi cautata dar ce era cautarea asta decat tot o constrangerea? e acum cu totul neechivoca, si se aproprie de ultima limita."
Pentru Kafka," Casatoria este desigur o testare celei mai decesive forme de autoeliberare si de independenta".
" Exista o parere potrivit careia frica de casatorie provine uneori de teama ca copii iti vor plati mai tarziu ceea ce ai pacatuit tu insuti fata de parinti tai".
Aceast Jurnal a lui Kafka mi-a placut foarte mult . Sunt niste lucruri de exemplu in Scrisoarea catre Tata sunt unele lucruri care chiar ma regasesc in ele. In comparatie cu Gombrowicz, Kafka mi sa parut mult mai usoara si povesteste mult mai lejer decat celalalt care eu nu am inteles nimica din Jurnalul lui. Si Junrnalul lui Gombrowicz este interesant isi spune trairile si emotile, dar spune despre Kant de mari filosofi pe care i-a citit in viata lui.
Merita de citit Kafka.
