Cenaclul Republica

 Nu am scris  nimica în ultima vreme pe blogul meu şi nu ştiu ce aş putea să scriu pentru că în ultima vreme am pierdut inspiraţia care să ma inspire să scriu ceva interesant. Sper ca inspiraţia să vină la mine ori eu trebuie să o caut pentru a scrie ceva caree

Pe 8 iulie 2011, la ora 18:30, a fost cenaclu Republica, a avut loc la Biblioteca Naţională. A fost invitaţii Florin  Hălălău şi Diana Iepure, moderatoarea a fost Moni Stănilă.

Pe la 18.30 s-a început cu lecturarea textelor a scriitorilor ce erau prezenţi la cenaclu. Pe la 19:00 s-a început cu lansarea cărţilor invitaţilor.

Diana Iepure îşi lasează cartea "150 de mii la Peluze", editura Casa de pariuri literare, 2011. Scriitoarea ne-a citit câteva poezii din carte.

Pe urma, s-a trecut la întrebările din sala la cei prezenţi. De la întrebările s-a trecut la analiaza comparativă dintre cei doi. Am fost o analiză comparativă interesantă şi foarte constructivă. Mie una mi-a plăcut.

Foto: preluat blogul Republica

Pe urma, a avut onoarea să ne citească Florin  Hălălău" Asigurări de viaţă", editura Brumar, Timisoara, 2011. Ne-a citit noua cateva poezii din carte.

A fost şi mici neînţelegeri dintre invitaţi de la cenaclu dar a descurs totul bine si fara alte incidente majore.

La sfarsitul cenaclului, s-a servit sampanie si bomboane a fost o atmosfera interesanta si distractiva si cu niste carti primite in dar de la invitati nostri.

M-am simtit foarte bine si ma bucur ca am venit la cenaclu. Dar pacat ca nu am fost la sedinta de la Vlad Iovita si la lansarea lui Valerian Ciobanu, sper sa nu se supere pe mine.

După ce am fost la lansarea cărţilor a celor invitaţi la Chişinău, Diana Iepure şi Florin Hălălău, am avut o mare plăcere şi mi-a fost interesant să citesc cărţile lor.

La lansare nu am spus o părere din cauză că nu am citit cărţile lor. Dar acuma după ce am citit din cărţile lor, o voi face cu mare plăcere să fac o analiză comparativă dintre cei doi autori, aşa cum au făcut-o şi colegii meii la lansarea cărţilor.

Le-am citit cărţile lui Florin şi Dianei, mi-a plăcut şi a fost interesante cărţile autorilor. Poezia lui Florin este statică, se inspiră din cotidian. Stilurile celor doi sunt diferite. Diana se inspiră din trecut, copilărie, studenţie şi treptat ajunge la maturitate, de femeie căsătorită cu familie. Limabajul este liber se exprimă uşor însă a lui Florin sunt mai profunde, exprimându-şi emoţiile şi trăirile vieţii mai greu cu profunzime, gândite şi analizate şi pe urmă puse pe foaie. Cele două personalităţi se atragă prin temperament introvertit şi extrovertit, însă amândoi se joacă cu cuvintele ce le scrie pe foaie cu mult drag şi devotament, ieşind într-un final o Poezie

9 iulie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Ieri s-a tinut şedinţa atelierului la ora 15:00, la Hasdeu. Am fost 11 persoane. Ion Buzu ne-a citit un fragment din Palahniuk.  P urmă, ne-a spus că  şi autorul urmează nişte reguli în textele sale. Pentru început e sa scriem la persoana întâi. În al doilea rând, să scriem să scriem lucruri ruşinoase. În al treielea rând, în text, să apară arma ascunsă. În ultimul rând, să scriem detailat ce simtim, cu descriere, dacă am înţeles bine. Cât mai multe detalii ce simţim noi.  Aceste reguli a trebuit să scriem şi noi în textele noastre, darsă fie şi acţiune, suprize neaşteptată, confruntări şi intrigă. Am avut la dispoziţie o oră şi jumătate şi ne-am împrăştiat fiecare prin sala bibliotecii. După ce am terminat, ne-am adunat fiecare să citim textele noastre, ce-am scris noi. Din cei prezenti au citit 3 persoane.

 A început Alexandrina să citească din proza ei. Proza ei, nu a avut nimică ruşinos, a fost doar un text dragoste romantică metaforizată. A fost un text bun, a spus Dumitru.

Următoarea colega, a fost Elena care ne-a citit din proza ei, nici la ea nu a fost lucruri ruşinoase dar a fostintrigă cu personajul masculin care flirta cu ea,apare în scena şi un taur.  La ea tot este un text bun.

Urmeează Carolina cu textul ei. Nici la Carolina nu apare lucruri ruşinoase în text. Începutul nu i-a plăcut Ecaterinei. Însă  

Sandu Macrinici nu i-a placut deloc textul, i s-a părut ca totul este abstract.

Însă celor doi, Alexandra şi Sandu le-a plăcut textul autoarei, şi a lăudat-o că are imaginaţie bogată. A fost o şedinţă interesantă şi am învăţat lucruri noi şi constructive.

 Alexandrina ne-a promis o proză ruşinoasă.     1.07.2011

Articolul Republica Moldova între Lustrație și Comunism

După ce am făcut ancheta despre lustrație, nu mi rămâne să vorbesc despre ea mai detailat în următorul articol făcut de mine.

De ce oare nu putem lua exemplu, statelor ex-sovietice ce au adoptat legea lustrației?

După părerea mea, fiecare stat ce a renunțat la comunism și au dorit să adere la NATO și UE, au trebuit să adopte legea lustrației și să deconspire dosarele KGB-iste, asta a fost un pas important spre o schimbare în bine și un viitor decent pentru populația fiecărui stat.

 Mă întreb oare parlamentari noștri vor adopta legea lustrației așa cum au făcut-o statele est-europene?

Legea Lustratiei în Republica Moldova s-a vorbit decât după evenimentul din 7 aprilie 2009, unde în urma protestelor cetățenii au fost torturați, închiși pe nedrept bătuți și uciși. Dosarele lor au fost date dispărute la aceea vreme de către regimul comunist. Pentru a fi adoptată această lege în Moldova trebuie să ne lăsăm de trecutul sovietic de nostalgia bolșevică de statul  totalitar să fim un stat democrat unde valorile  și legile să fie respectate de către cetățenii și clasa politică și în special de afla adevărul despre trecutul nostru.

Odată cu venire AIE la guvernare, aceștia au avut obligația să adopte legea lustrației, la cererea cetățenilor pentru deconspirarea securității ca poliție politică și scoaterea la iveală cei ce se fac vinovați de incidetele din 7 aprilie 2009.

A trecut 2 ani de evimentele din 2009, nici până acuma nu s-a adoptat această lege,politiceni noștri au acuma alte priorități de rezolvat, cred că au și uitat de adoptarea legii, nu sunt conștienți ca sa intre în UE, trebuie să adopte legea lustrației și să uite trecutul comunist. Dacă vor dori să respecte valorile democrației așa cum cere  legea lustrației și o integrare în UE, parlamentul nostru va trebui să arate că ei cu adevărat doresc să facă o schimbare în țară și să lase de trecutul comunist. Dar realitatea însă ne spune altceva că parlamentul refuză să adopte această lege. Este necesară să adopte această lege, deoarece le este frică să nu fie deconspirații ca foști agenți ai KGB-ului și să nu afle despre trecutul lor.

Se tem politiceni în ziua de azi, să iasă adevărul la suprafață să le pateze imaginea de politicean bun dorind binele popurului, dar nu se tem că odată și odată adevărul va iși la iveală și atunci poporul se va ridica împotriva lor.

În țara noastră nu este criză economică și politică, cât o criză morală de proporții a celor din fruntea statului. Această lege este necesară inclusiv pentru a curăța a salubriza într-un fel procesul politic de la noi. Avem nevoie de niște acte justiție care ar ameliora climatul politic și social din țara noastră, punând punctul unei perioade de erori și protestații dobioase ale politicienilor noștrii pretinșii democrații.

Sistemul juridic al unui stat democrat nu poate funcționa corect decât atât timp cât oameni care îl compun , își asumă cu adevărat valorile democratice, fie pentru că au crescut  și s-au dezvoltat într-o societate liberă, fie pentru că indiferent de perioada istorică pe care au traversat-o, moralitatea, corectitudinea și conștiința lor au fost inițiate. Însă este un beneficiu acestă lege a lustrației să fie adoptată în țara noastră, va aduce și va asigura ligitimitatea guevernului nostru ce va face într-o guvernare eficientă și de durabilă.

Așă că politicieni noștri să nu să se îmbete cu apă rece, că oficiali de la Bruxelles, nu stiu că politicenii kgb-iști de la noi, nu vor să adopte legea lustrației și să deconspire dosarele KGB-iste.

Ca o închiere, atât societatea cât și clasa poltiică trebuie să renunțe la trecutul comunist și să meargă cu încredere spre un viitor mai bun. Lege lustrației nu trebuie să fie folosită ca o răzbunare a persoanelor care au făcut parte și care sunt foști agenți ai KGB-ului.

Nici după, 20 de ani de independență țara nu este disponibilă pentru votarea legii lustrației. Nici acuma țara noastră nu se va putea rupe de trecutul sovietic, iar foștii kgb-iști vor continua să dețină cele mai importante funcții în stat. Nu contează cine se află formal la putere comuniștii, democrații liberalii sau demo-liberalii, guvernează tot kaghebiștii.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

25 iunie 2011, am facut sedinta de atelier, dar acuma sedinta noastra s-a mutat la ora 15.00, locatia a ramas la fel, nu s-a schimbat deloc. Am fost aceeasi persoane care vin deobicei. Aceeasi exercitiu ne-a dat Dudu sa facem. Cand am ajuns la sedinta am intarziat, colegii mi-au lucrau deja. Insa nu am avut inspiratie sa scriu, insa am scris altceva ce m-a inspirat mai mult, amintirile mele din studentie, a fost ceva viu si frumos care nu voi uita .niciodata. Cele mai bune si mai interesante texte au fost a colegii mei a Nataliei Graur si Ion Buzu. A fost o sedinta interesanta si foarte constructiva.

 Deabia astept si sambata viitoare sa fie ceva interesant.

Chişinău capitala Basarabiei

M-am nascut în Basarabia, în oraşul Chişinău, am copilărit, învaţat şi am plecat mai de parte în Romania la studii dar cu gandul eram la Basarabia, la situaţia politico-economică, la problemele sociale cu care se confruntă locuitori acestei ţări, ce nu s-a schimbat deloc şi nu se va schimba în următorii ani atâta timp cât mai trăim cu visul  paradisului comunist.  Noi tineri ai secolului 21 avem de suferit din cauza « visatorilor », pentru ca săracia şi nevoia te preface într-un barbar care luptă să supraviţuiască pentru un trai mai bun şi uită de lucrurile cele mai importante, cum ar fi istoria și bogăţia culturală-spirituală a Basarabiei.

Mulţi oameni ca nişte veritabili patrioţi ai ţării s-au jertifit pentru a apara baştina împotriva dusmanilor, iar generaţiile actuale irosesc gloria trecutului, fiind manipulaţi de politicienii corupţi.

Înainte de a mă înscrie la concurs, am vrut să scriu despre Chişinău, oraşul în care m-am născut şi despre valorile istorico - culturale şi arhitecturale ale capitalei basarabene. M-am întrebat de multe ori, plimbîndu-mă prin oraşul Chişinău, dacă are ceva pastrat din trecutul său. Din pacate, monumentele istorice şi arhitecturale sunt prea puţine pentru a dezvălui adevarata personalitate a oraşului prin care s-ar atrage mai mulţi turişti şi investiţii ca o adevarată capitală europeană ce doreşte să devină. Asta m-a întristat şi mai tare, că au ajuns să strice totul… generaţiile următoare care se vor naşte aici nu se vor putea delecta cu obiecte arhitecturale, istorice şi culturale ale Basarabiei.

 Chişinăul este singurul oraş istoric protejat de către stat. Și dispune de cele mai numeroase colecţii de edificii cu valoare de 977 de monumente. Cu toate acestea, Chişinăul istoric este pe cale de dispariţie. Doar în perioada anilor 2006-2011 au fost şterse de pe faţa pământului 40 de monumente ocrotite de stat. Și alte 17 edificii, declarate prin lege drept monumente, se ruinează pe zi ce trece. Aceeaşi soarta ingrată o au şi vestigiile arheologice. Practica condamnării la demolare a câte un monument pe lună, din cele incluse în Registrul monumentelor din Barasarabia ocrotite de stat, continuă: chiar în ultimele luni, înca trei edificii au fost “asasinate“ sub privirile instituţiilor de drept.

Problema care este vizibilă în Chişinău este distrugerea Chişinăului istoric, starea deplorabilă a monumentelor de cultură, istorie, arhitectura şi arheologie. Este evidentă insensibilitatea culturală a unor politiceni şi funcţionari publici, precum şi lipsa de responsabilitate în exercitarea oblogaţiunilor de serviciu şi voinţa rea a acestora.

O alta problemă cu care se confruntă Chişinăul este dezvoltarea şi protejarea centurilor verzi şi parcurilor atât de multe în Chişinău, viitorul grădinăritului urban, reducerea poluării şi crearea unei arhitecturi şi a unui sistem de transport ecologic şi avantajos din punct de vedere energetic.

Cetăţenii şi tineri ONG-şti doresc să pastreze parcul şi ca el sa fie transformat mai departe într-o zona pe care locuitorii oraşului s-o utilizeze şi de care să fie mândri. Astăzi, sunt utilizate doar unele  zone ale parcului, fapt ce permite construirea de noi clădiri pe terenul neutilizat.

Oraşul Chişinău este cunoscut prin marea sa cantitate de centuri verzi şi parcuri. Fiindcă poluarea actuala şi multe zone industriale nu mai permit promovarea oraşului ca sustenabil şi “verde”, oraşul Chişinău ar putea fi promovat internaţional ca “oraşul pădure”.

O altă problemă care este oraşul istoric ţine de conservarea monumentelor, restaurarea vechilor modele de străzi din centrul oraşului, regenerarea vechilor modele de străzi, regenerarea ariilor industriale, adaptarea noilor arhitecturi şi valorilor care pot fi consolidate pentru a promova oraşul Chişinău.

 O altă problemă este infrastructură de o proastă calitate, care trebuie considerabil îmbunatăţită. Tinerii chişinăueni ar trebui atrenaţi în conservarea farmecului natural al oraşului şi al valorilor istorico-culturale, inspirându-le dragostea fata de oraşul natal. Din păcate, Chişinăul este ameninţat din ce în ce mai pregnant de noi construcţii, în timp ce pieţele publice şi trotuarele sunt, de obicei, utilizate ca parcări ilegale.

Regimul comunist a şters de pe faţa pământului basarabean numeroase biserici, mănăstiri, clădiri şi edificii monumentale. Bolşevicii ateişti au încercat să rescrie istoria neamului nostru, începând cu distrugerea unor spaţii cu valoare istorico-spirituală.

Opus practicii statelor europene de conservare a monumentelor istorice, basarabenii de astăzi, inspiraţi de iresponsabilitatea politicienilor şi a conducerii ţării faţa de valorile istorico-culturale ale meleagurile noastre, tind spre prăbuşirea şi eradicarea acestora. Ar trebui sa luăm un exemplu, din partea statelor care au o personalitate istorico-culturală. Avem nevoie de o schimbare şi nu mă refer doar la partea economică, politică, socială, dar şi la partea turismului cultural- istoric. Trebuie să promovăm valori, credinţe, istorie şi cultura. Dar situaţia din ţară economică, socială şi poltică, ce nu permite implementarea unor proiecte pentru a dezvolta şi a aduce investiţi în ţară şi în Chişinău, ne va fi greu sa ne mişcăm înainte dacă nu ne rupem de trecutul sovietic pe care l-am avut şi să acceptăm de fapt că suntem români de la geto-daci şi să ne schimbăm spre bine, spre un viitor mai bun şi o capitală europeană.

În final, grupările și partidele politice, administrația municipală, structurile administrative de stat ar trebui să ajungă la un dialog întru conservarea patrimoniului istorico-cultural al orașului și al țării în general. Ca să dea dovadă că le pasă de Basarabia în care s-au născut, de capitala pe care o conduc și de locuitorii acesteia.

http://www.blog-pentru-basarabia.ro/concurs-blog-pentru-basarabia/

                                                              Scrisă de Elena Boguș

Anunţ pentru concurs!!

Dragi colegii și prieteni m-am înscris la Concursul Blog pentru Basarabia. Am o rugaminte daca puteti și vreți să mă susțineți cu un vot de încredere din partea voastră. Aș fi recunoscătoare fața de voi și va mulțumesc anticipat, colega și prietena voastră Elena Bogus.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

În şedinţa de ieri, din cadrul Atelierului "Vlad Ioviţă", ce a avut loc la Biblioteca Haşdeu, au venit aceleaşi persoane cunoscute ca de obicei vin. Am întîrziat la această şedinţă, din motive personale. Când am ajuns Dumitru Crudu, le-a dat colegiilor mei de lucru. Le-a dat să scrie două texte diferite.

Primul text să fie o persoană duplicitară sau cu 2 feţe sau cu stării. Iar al doilea text să fie intrigă: intrigă principală şi secundară.

Fiecare ne-am împrăştiat prin sala bibliotecii pentru a lucra fiecare pe foaia lui, dar nu trecut mult timp s-a iscat un mic scandal interetnic foarte dur şi urât în acelaşi timp, pentru că nu am putut să ne concentrăm să scriem.

Dar situaţia s-a calmat şi ne-am apucat să lucrăm asupra lucrului.

Mie personal mi-a venit tot felul de gânduri şi idei în capul meu. Dar a mers bine, mi-am dat drumul şi am început să scriu dintr-o răsuflare. Avem în gând tot textul, toate persoanele, intriga şi dragoste. Mai greu până mi-am dat drumul să scriu, dar într-un final am scris, pentru mine este de fiecare dată un început la ceva anume, şi de aceea mă aşteptam la critici dure la textul meu.

Nu am scris de mult ceva experimentat, dar mai degrabă ceva inventat de mine şi am continuat aşa mai departe,  dar după ce am experimentat, mi-a plăcut că am avut curaj şi iniţiativă să scriu.

După ce am terminat de scris, am trecut la lecturarea textelor noastre şi pe urmă la comentarea lor. Fiecare din noi am criticat şi am comentat despre textele colegiilor noştri.

Dumitru Crudu a spus ceva despre textul Ninei Caraman, că trebuie să fie fluent, curat, că această critică se referea şi la textele mele, pentru că sunt la acelaşi nivel cu Nina.

Critica constructivă este foarte bună, te ajută să munceşti şi să creşti asupra munci tale. Trebuie să citeşti multe cărţi şi de scris cât mai multe texte, pentru a exersa, pentru a-ţi da drumul la inspiraţie. în rest a fost o zi obişnuită, mai nimic nou, acelaşi lucru zi de zi.