24 mai 2017

Lecție de viață!

Îi mulțumesc Lui Bunul Dumnezeu pt cine sunt Eu, pt greșelile mele pe care le fac zi de zi, pt frumusețea interioara, pt un dar frumos  pe care mi la dat aceasta este intuiția, pt zâmbetul meu care aduce bucurie și pt lecțiile pe care trebuie sa le învăț zi de zi și pt un lucru cel mai important pt experiențe nedescrise. Iubesc călătorie  prin viață.  Te iubesc Doamne pt ceea ce sunt. Pentru familia mea pentru tot!! Iti multumesc pentru tot!!
M-am gandit enorm de mult sa scriu sa incep sa scriu despre mine despre viata mea!! Nu am ce ascunde si am de spus. Stiu textele mele vor parea banele, ridicole sau grotesti cu greseli de exprimare, dar invat sa scriu. Asta ma face fericita zi de zi, sa scriu sa public sa citesc.

14 mai 2017

O amintire cea a fost odată!!

În liniştea serii privesc cerul înstelat,
după ploaie rece de luna mai,
Mi-a aduc aminte de Tine cu mare drag,
eşti tare departe de mine,
zâmbetul tău îmi produce un fior
cald şi plin de emoţii ce nu voi putea uita niciodată,
că ai fost în viaţa mea,
te-am căutat cu privirea, dar tu nu mai erai deja,
îmi aduc aminte cu mare drag de Tine.


25 ianuarie 2017

Book Review: The Pearl by John Steinbeck

This is a story about Kino, his wife Juana and their baby Coyotito. Kino was a poor Mexican-Indian. He made his money by fishing for pearls- valuable stones found inside the shell of oysters. Kino's life was poor and simple until  he found the largest pearl in the world. He thought that the pearl would bring happiness to his family. But instead of happiness, the pearl brought fear and danger.

19 decembrie 2016

Book Review: Agatha Christie "Spakling Cyanide"


Rosemary Barton died from cyanide poisoning, nearly a year ago….

One year earlier on 2 November, seven people sat down to dinner at the restaurant “Luxembourg”. One, Rosemary Barton, never got up. The coroner ruled her death suicide due to post-flu depression. Six months later, her husband George receives anonymous letters saying that Rosemary was murdered. George investigates and decides to repeat the dinner at the same restaurant, with the same guests, plus an actress who looks like his wife meant to arrive late and startle out a confession. The actress doesn’t arrive and George dies at the table- poisoned, like his wife, by cyanide in his champagne. His death might have been judged as suicide, but George shared his concerns and some of his plan with his friend Colonel Race.
If you want to know what happened further, you will find out after you read the book.
Sparkling Cyanide is a work of detective fiction by Agatha Christie and first published in the US by Dodd, "Mead and Company" in February 1945 under the title of "Remembered Death" and in UK by the Collins "Crime Club" in December of the same year under Christie's original title.
The novel features the recurring character of Colonel Race for his last appearance to solve the mysterious deaths of married couple, exactly one year.
Did she commit suicide or was it a crime? This question,was in my mind when I start to read the book. In my mind it was one question. Who killed her and for what? When are you going to read the book, you will find the answer for your question.
My opinion about the book, I want to tell one word. I like this book. This book very interesting and suspense. You can read in one day, if you know it.
I recommend reading, you will enjoy and second time you will put your mind to find the murder and for what it was Rosemary and George Barton kill?  I want to tell you one thing, it is very interesting to read.  
I like it because the author describes the characters, and the theme actions.
The book kept me in suspense the whole time I read until I finished the book. And the story of book is very exacting and easy to understand what happens after that.
I recommend to all ages who likes detective novels.



16 noiembrie 2016

În căutarea singurătăţii

 Corpul mi-a dat de ştire. Ceva nu e în regulă cu mine. Am simţit cum organismul mi-a dat de ştire.  Aveam simptome clare că ceva nu era în regulă cu mine. Corpul îmi tremura, respiram greu, lipsa de aer în plămâni, mă face să tuşesc des şi mă sufoc, oboseala din organism îşi facea simţită.  Simt că numai pot să mă mişc, stau ca o stană de piatră şi mă doare tot din cap până picioare. Mi-am dat seama că bateriile mele sunt off. Trebuie să mă odihnesc şi să-mi încarc bateriile. Ştiam ce-a mai bună metodă ca să mă reîncarc, aceea este singurătatea. Un simptom care ştiam, era aceea că mi se făcuse dor de mine şi de Dumnezeu. Dorul de părinţii şi de familie. Dar cel mai mult de mine, să stau în singurătate şi să mă liniştesc niţel şi să reflectez la ceva urma în viaţa mea, şi-a planifica viitorul meu. Singurătatea este cel mai bun remediu pentru a-mi reveni la viaţă şi la mine însămi.
Mă întind în pat cu scrumiera lângă mine, aprinde ţigara pe care o aveam de mult, pusă undeva ascunsă de mine să nu o găsească nimeni. O aprind trag din ea, şi mă las condusă de ea. Simt cum corpul îmi pluteşte, închid ochii şi mă las dusă de val. Trăiesc euforie nedescris care durează mai mult de oră. 
Nevoia de singurătate m-a adus să scriu aceste rânduri în Fragmentul de Notiţe. Se spune că persoanelor puternici "Nu le este teamă de timpul petrecut în singurătate. Oamenii puternici mental se bucură şi chiar preţuiesc timpul petrecut singuri. Ei folosesc aceste perioade pentru a reflecta, a planifica şi pentru a fi productivi. Cel mai important, fericirea şi stările lor de spirit nu depind de alţii. Ei pot fi fericiţi cu alţii, pot fi fericiţi şi singuri". Aproape 33 de ani am fost singură, m-am obişnuit cu singurătatea. Am avut oameni dragii prietenii, dar totuşi eram singură. Am găsit în singurătate un refugiu pentru a-mi regăsi echilibru şi pentru a reflecta, a planifica şi pentru a fi productivă.  Asta nu e un defect, ce, asta e o necesitate a fiecărui om. De-a acorda mai mult timp lui sieşi, de-a fi cu el însăşi şi de-a se bucura de lumea lui interioară. De-a încărca bateriile.
Acestea sunt nevoile mele de a fi cu mine însămi şi de-a mă bucura de mine, să citesc o carte, să ascult muzică, să privesc un film interesant şi de ce nu să scriu ceva interesant.

"Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate"
 Mircea Eliade