Continuarea Anchetei

In primavara anului 2010, public in continuare ancheta despre legea lustratiei in RM, acuma in Revista la PLic, ziarul Starea de Urgenta a fost inchisa din cauza unor nereguli.

- Dvs credeţi că ar fi utilă Legea Lustraţiei?

Necolae Negru: - Cu siguranţă ar fi utilă. Cel puţin, am putea identifica persoanele care sunt şantajabile şi pot aduce prejudicii statului şi interesului public. Şi legea nescrisă a convieţuirii umane ne îndeamnă să scoatem la lumină faptele ticăloase, trădătoare, fariseismul şi celelalte rele. Iertarea urmează şi are rost numai după aceasta.

Constantin Cheianu: - Pentru o societate matură, o societate în care există un cel puţin relativ consens naţional, da! Am dubii că în Moldova lucrul ăsta nu e posibil, pentru că în primul rând, nu suntem o societate care ar şti bine să gestioneze aceste adevăruri pe care le va afla despre sine şi despre unii din membrii săi. Mă tem că totul va fi ori va fi utilizat ori transformat în arme de răfuială cu tot felul de lume. Şi am incertitudinea, că se vor spune doar jumătăţi de adevăruri şi vor fi desfiinţaţi unii şi trecuţi sub tăcere alţii.

De aceea, Eu consider că, o lege a lustraţiei e bună pentru o societate matură, aşa cum au fost şi cele din ţări, ca : Cehia, Polonia, Ungaria, chiar şi Republicile Ex-Sovietice Baltice. Nu, însă şi la noi, unde suntem pe de o parte, o societate mai puţin matură intelectual, şi în al doilea rând, o societate în care dezbinarea pe diferite criterii, în anii aceştia a crescut enorm de mult.

Genadie Postolache: - Adoptarea legii lustraţiei într-o societate ca a noastră altădată profundă ideologizată, imprignată temeinic de morbul delatoriei s-ar prezenta ca un act de terebilism politic scontând efecte sonore şi nu funcţionale. Una la mână.

Petru Bogatu: - Da, sigur că ar fi utilă şi în fond dacă o societate vrea să revină la normalitate acest pas trebuie făcut neapărat, fără el nu este posibil o redresare a lucrurilor, o aplanare a lor, o însănătoşire a societăţii. Vă spun şi de ce…Foarte mulţi contestatari ai legii lustraţiei spun că a trecut timp, nu a fost această lege aprobată atunci când trebuia să fie aprobată, adică la puţin timp după prăbuşirea comunismului. Acuma nu mai are nici un rost pentru că mulţi dintre călăii comunismului, ca să zic aşa, mulţi din cei care au fost vârful de lance al regimului stalinist nu mai sunt în viaţă şi, cu bătrânii care au rămas, nu mai trebuie să războim aşa mai departe.

Legea Lustraţiei nu e o răzbunare, nu este neapărat o tentativă de a pedepsi anumite persoane cu orice preţ pentru răul pe care l-au făcut. Legea Lustraţiei este, în primul rând, un antidot, un medicament, dureros poate, care trebuie aplicat, pentru ca organismul social să se însănătoşească, fără acest medicament nu e posibil nimic. Asta înseamnă … ce? Înseamnă că într-adevăr crimile comunismului şi cei care le-au comis toate aceste lucruri, si toate aceste persoane implicate trebuie într-un fel sau altul sancţionate. Deci, fără sancţiune pe planul juridic, nu este posibil, nici o îndreptare a lucrurilor în bine, deaceea trebuie să se spună clar: Ce a fost atunci? Cine au fost? Cine au fost cei care au executat, cine au fost cei care au comis deportări? Cine au fost informatori? Cine au fost oamenii care au dirijitat informatorii, adică care au condus serviciile secrete şi cine au fost cei din vârfurile politice, ordonându-le serviciilor secrete să comită crime împotriva umanităţii. Toate acestor lucruri trebuie să li se spună pe nume, iar călăii sau asistenţii acestor călăi trebuie condamnaţi, indiferent sunt ei în viaţa sau nu. Sunt ei acuma în stare să influenţeze cumva viaţa politică de azi, sau nu sunt în stare, sunt în ţară sau sunt plecaţi peste hotare. S-a pus cenuşă pe creştet sau nu s-a pus. Atâta timp cât nu va fi un proces al comunismului care, iar legea lustraţiei este un element indinspensabil acestui proces, un element, zic indinspensabil adică fără de care nu poate să fie pur şi simplu un proces al comunismul. Fără toate acestea zadarnice toate discutţiile noastre pe tema trecutului, pe tema modernităţii pentru că prinde teren ideea, potrivit căreia nu trebuie să ne uităm înapoi, trebuie să mergem doar înainte şi numai aşa vom atinge obiectivele pe care ni le-am propus: integrarea europeană, democratizarea societăţii, reforma economică, racordarea pieţei noastre la standardele occidentale, etc.

Total fals această idee, repet, pentru că fără o valorificare a trecutului şi fără a se face dreptate celor care au avut de suferit, nu este o dreptate morală dar lucrurile astea trebuie să aibă un statut oficial, deci, procesul comunismului nu trebuie să se rezume doar la o declaraţie politică este nevoie de un cadru juridic. Iar legea lustraţiei, este un element, foarte semnficativ al acestui cadru juridic despre care vă vorbesc Deaceea, rezumând, spun: este nevoie şi azi şi chiar dacă pare că este prea târziu. O clasă politică responsabilă cred ca ar trebui să depună un efort pentru că să avem o lege a lustraţiei, pentru ca să punem la punct toate problemele pe care le-am moştenit din trecutul communist.

- Dvs ce credeţi, ce problemă ar putea soluţiona adoptarea Legii Lustratiei?

N.N: - Cel puţin, o problemă de justiţie morală. Dar nu e puţin deloc. E cea mai importantă, din punctul meu de vedere, problemă. Societatea noastră are nevoie de un „cutremur” moral.

C.C: - Păi, pe de o parte, ea ar spune nişte adevăruri şi orice adevăr care-l află o societate despre sine şi despre membrii săi, îi ajută să se înţeleagă mai bine şi să-şi gestioneze treburile mai bine, să fie mai conştientă de drumul său.

Deci, acestea sunt nişte valori foarte importante de care are nevoie orice societate şi a noastră inclusiv. Mă tem însă, mai repet încă odată, că noi nu am şti cum să gestionăm aceste adevăruri şi o lege a lustraţiei, încă odată spun pentru noi ar fi o lege a jumătăţilor de măsură care uneori e mai proastă decât lipsa unei legi a lustraţiei.

G.P: În continuare o bună parte a posturilor cheie din socio sunt deţinute de „băieţi bravii”, ieri – exemplari şi fervenţi colaboratori ai KGB-ului, care dincolo de toate au un admirabil simţ al corporarităţii şi se promovează în de ici pe unde apucă.

P.B: - În primul rând, am spus salubrizarea societăţii. Aşa cum Germania s-a vindecat în urma condamnării nazismului, păstrând proporţie putem spune ca aceeaşi situaţie e şi la noi, mai cu seamă că sunt o sumedenie de documente internaţionale, Rezoluţia Parlamentului European. Declaraţia Adunării Parlamentare, O.S.C.E, documente ale adunării parlamentare ale Consiliului Europei şi multe altele care condamnă comunismul.

Trebuie să facem şi noi acest pas şi, repet, să trecem de la condamnarea politică care încă nu s-a făcut la anumite instrumente constituţionale, juridice, care ar fi în măsură să sancţioneze comunismul, ca stalinismul, ca regim îndreptat împotriva umanităţi.

Deci, această este problema care poate să o soluţioneze legea lustraţiei, ca un element central a acestui proces, al comunismului, foarte complex şi care are şi multe alte aspecte. Deci, nu trebuie să rezumăm legea lustraţiei la faptul că, de exemplu, unii demnitări, unii funcţionari, foşti reprezentaţi ai nomenclaturei sovietice sau comuniste nu vor mai avea dreptul să deţină nişte funcţii.

Într-adevăr astfel de oamenii sunt foarte puţini acuma şi în mijlocul clasei politice şi în serviciile secrete. E adevărat că mulţi dintre ei influenţează lucrurile din spate, din umbră, dar nu cred că sub aspect practic, ei au suficiente pârghii ca să încline balanţa într-o parte sau alta. Problema este de ordin moral, este nevoie de o purificare a societăţii .Aşa cum orice criminal de drept comun, în mod normal, trebuie să fie pedepsit. Atâta timp, cât societatea nu-i pedepseşte, nu poate combate criminalitatea în genere, pentru că răul trebuie pedepsit. Deci tot aşa şi răul acesta mare, mult mai mare, care a comis genocid, care a comis crime împotriva umanităţii, care a comis deportări.

Pentru că şi acuma, de exemplu, ce înseamnă lustraţia, şi acuma sunt oameni de exemplu care nu ştiu cum de s-a ajuns în situaţia în care anume ei au fost deportaţi, anume ei au fost supuşi unor represiuni politice, cine este de vină?

Şi nu este vorba doar să cunoaştem numele oamenilor, numele demnitarilor sovietici, nomenclaturiştilor care au făcut toate acestea. Pentru că, în fond, noi ştim că de vină este sistemul, sunt de în primul rând cei care l-au condus, care l-au creat: Lenin, Stalin şi cei care au venit după ei.

Dar au fost mulţi executanţi, care nu pot fi iertaţi, pentru că mâinile lor sunt roşii. Aşa cum nu au fost iertaţi executanţii, de exemplu, din războiul din fosta Iugoslavie şi sunt diferiţi justiţiei şi aduşi în faţa tribunalului penal de la Haga.

Acelaşi lucru trebuie să fie şi la noi deci trebui să fie puşi la respect chiar şi persoanele şi instituţiile care nu mai există. Deci de exemplu: KGB-ul trebuie condamnat ca o instituţie criminală, Partidul Comunist sovietic trebuie condamnat, ca o instituţie criminală şi evident şi persoanele care au tras sforile, pentru că această mulţime de informatori de această tradiţie sau uzanţă sovietică de a fila oamenii, de a-i reprima, uneori în mod latent, de a-i descuraja să dovedească iniţiativă, să fie cetăţeni liberi.

Toate aceste lucruri au fost comise în cadru unei politici de stat şi această politică era formulată la vârf de dreguitorii sistemului. Dar acest sistem nu ar fi funcţionat fără nişte personaje, care au muncit din greu la munca de jos, ca să zic aşa, în favoarea acestui sistem. Deaceea, toate aceste lucruri trebuie lămurite nu pentru răzbunare, ci pentru însănătoşirea societăţii.

- Dvs ce sanse dati ca parlamentari nostri vor adopta aceasta lege asa, cum au facut-o statele est europene?

N.N: - Nu cred că e posibilă adoptarea unei legi a lustraţiei în viitorul apropiat. Scena politică mai este dominată de politicieni formaţi în perioada sovietică, susceptibili de a fi fost în serviciul KGB. Vor accepta ei să se deconspire?

C.C: - Mă îndoiesc, nu cred că vor adopta, există foarte puţine forţe politice care pledează, în mod consecvent pentru asta. Există altele care sunt consecvente împotriva unei asemeni legi şi există unele care sunt aşa izitante. Eu mă tem că problema este că oamenii aceştia care au colaborat cu vechiul regim şi care trebuie să cadă sub incidenţa acestei legii a lustraţiei, oamenii aceştia sunt în toate forţele politice, şi la comunişti şi la liberali şi la liberali-democraţi aşa încât nu stiu cine ar fi cu adevărat interesat.

G.P: - Legea Lustraţiei, după 20 de ani de convulsi tranziţionale poreclite de draibări din culise democraţie şi luate ca atare de masele largi, manipulate subtil şi eficace, s-ar constiui într-o probă mediatică post- modernistă, inoperantă, însă, în plan politic şi social dat fiind ca atât prin vechime, cât şi printr-un spririt grob de clan, aşa ceva nu poate, numai poate prinde pe-aci, ci unde nepotismul, fiu drept al destructurări, axiologice profunde, face legea, jecmănind fără milă, instalat arogant în demnităţi, poporul al cărui capacitatea volutivă fu iscusit ajustată pe filoane etno-festive, concertate solemn de aplombul vetust al intrasigenţilor şi patentaţilor “ fii de neam”.

Altă dată, de altfel turnători redutabili, vezi cronicile făcute publice ale securităţi.

P.B: - Este foarte deficilă acum când acest raport de forţă în parlament să se obţină asta. În fond de exemplu: sub aspect teoretic toate partidele din Alianţă ar fi dispuse să facă asta, totuşi majoritatea lor e destul de fragilă în parlament şi asta este o piedică.

Este o piedică şi faptul că unele elemente în alianţă, în unele partide, să zicem din considerente electorale de moment, nu de principii, pe care le au aceste partide, dar din considerente electorale nu s-ar grabi să facă acest pas. Deaceea Eu sunt sceptic că ar putea face ceva acest parlament. Să vedem ce va fi în urma alegerilor anticipate care trebuie să aibă loc sau la toamnă sau la începutul anului viitor. Doar că acest lucru, lustraţia şi condamnarea comunismului, vorbind în sens mai larg trebuie făcută asta este fără doar şi poate.

- Dvs când credeţi că va fi promulgată legea lustraţiei de către parlamentul nostru?

C.C: - În viitorii 10 ani nu prea văd să se întâmple lucru ăsta iar după asta, o lege în sensul ăsta îşi va pierde sensul pentru că nu va avea decât o valoare istorică, o valoare de recuperare a unor adevăruri istorice, nici de cum a unor adevăruri care ne-ar ajuta să mergem mai de parte.

P.B: - Nu, a mai spus, că acest parlament nu va face nimic şi nici nu va promulga deci şi să aşteptăm noua legislatură, care se va constitui după alegerile parlamentare anticipate şi în cazul în care partidele democratice , partidele necomuniste vor obţine, un scor electoral mai bun, atunci în această situaţie ne putem aştepta şi la o lege a lustraţiei şi la condamnare a comunismului. Până atunci va fi doar o condmnare, probabil, politică a comunismului în baza acestui raport al Comisiei care acuma se ocupă de cercetare a trecutului comunist şi evaluarea crimelor comise de regimul totalitar stalinist.

În urma probabil acestui raport, chiar acest parlament ar putea să condamne politic comunismul, dar alţi paşi cred că nu vor fi făcuţi.

Anchetă realizată de Elena Boguş

 Ancheta a fost publicat in Numarul 3 mai 2010, in Dosar Lustratie