Articol despre Legea Lustratiei în Republica Moldova

 In anul 2009, in ziarul Starea de Urgenta am publicat o ancheta despre Legea Lustratiei si despre deconspirarea dosarelor KGB-iste in Republica Moldova. La aceea vreme era un haos politic in tara, dupa jumatate de an nu s-a aflat inca adevarul despre evenimetele din 7 aprilie 2009, insa cetateni au semnat petitii pentru a elucida adevarul ce s-a intamplat la aceea data in Chisinau si pentru adoptarea legii lustratiei si deconspirarea dosarelor KGB-iste din Molodva.

Despre aceasta tema m-am gandit sa aflu parerea expertilor din domeniu, raspunzand la intrebarile de la care am pornit:

1. Dvs credeti ca ar fi utila Legea Lustratiei?
2. Ce problema ar putea solutiona adoptarea Legii Lustratiei?

Pavel Paduraru Jurnalist la Ziarul Timpul

1. Adoptarea Legii Lustraţiei ar fi utilă numai în condiţiile în care criminalii implicaţi în fărădelegile săvârşite de KGB, care mai sunt în viaţă sau ocupă funcţii înalte, nu ar reuşi să-şi ardă sau să-şi ascundă dosarele. Altminteri, Legea Lustraţiei nu va însemna nimic mai mult decât o tristă mascaradă, iar consecinţele sale vor fi la fel de neinspirate ca şi în România.

2. De-ar fi elaborată şi respectată echidistant şi obiectiv, respectiva lege ne-ar arăta feţele celor care ne-au omorât sau ne-au batjocorit predecesorii. Însă atâta timp cât mai avem unii demnitari cu mâinile pătate de sânge, e puţin probabil ca acest lucru să se întâmple. Eu, bunăoară, sunt sigur că niciodată nu voi afla cine i-a nenorocit viaţa tatălui meu. Da, îi pot bănui pe oricine a fost în relaţii de strânsă cârdăşie cu regimul criminal sovietic, inclusiv pe Lucinschi şi pe Voronin, însă nu pot lansa acuzaţii atâta timp cât nu am nicio probă. În rest, Legea Liustraţiei i-ar izola parţial de societate pe unii oameni, iar pe alţii i-ar face VIP-uri – cei care au comis infracţiuni mai bizare vor menţine primele titluri în ziare. Eu sunt contra condamnării kaghebiştilor la dubă, fiindcă majoritatea lor sunt bătrâni şi bolnavi. Dacă i-am băga să moară la răcoare, nu ne vom simţi deloc mai bine şi vom semăna cu nişte răzbunători extrem de proşti. M-aş bucura să-i văd pe ucigaşii lui tata, să stau la o cafea cu ei şi să văd dacă sunt oameni sau draci, înţelepţi sau laşi. Iar pe urmă să bem şi o bere.

Igor Munteanu, director executiv al IDIS “ Viitorul” - Ar trebui sa mentionez aici ca si lustratia exista de mai multe feluri, in modele diferite, in fucntie de specificul tarii si scopul pe care trebuie sa-l serveasca.

Mai ales dupa caderea Zidului de la Berlin, termenul a fost preluat de noile guverne nesocialiste pentru  'descalificarea celor care s-au asociat cu abuzurile practicate de regimul anterior'. Aceasta forma de lustratie a vizat adoptarea unor legi si regulamente, menite sa previne participarea fostilor comunisti de rang inalt, dar si a informatorilor folositi de politia politica a vechiului regim, la diverse pozitii politice si administrative, in serviciul public, armata, etc, astfel incat aceasta linie de politici a substituit, in anumite situatii concrete, decomunizarea sistemului politic. Diferentele totusi sunt semnificative. Astfel, in Cehia si Germania, legislatia cu privire la lustratie a fost mult mai dura si mai radicala decat in alte tari, promovand d.e. principiul dupa care toti cei care au cooperat cu politia secreta comunista sa fie trecuti pe o lista neagra a persoanelor care nu pot fi angajate. In Polonia, mai multe incercari de a ingradi participarea fostilor comunisti la pozitiile publice au fost suspendate, cum este cazul actului din 1992, care a fost declarat neconstitutional si abolit, astfel incat Polonia a reusit sa adopte o anumita legislatie cu elemente de lustratie abia in 1996. Specificul polonez este stabilirea unei pozitii de Ombudsman (Rzecznik Interesu Publicznego), care poate initia din proprie initiativa cereri in instantele de judecata pentru a initia proceduri de lustratie impotriva unor oficiali legate de vechiul regim. Din 1997, o noua lege a lustratiei a fost adoptata, care a sporit atributiile guvernuluui central si a facut ca procedura de verificare sa vizeze 53 de categorii de functionari (nascuti pana la data de 1 august 1972). Exemplele ar putea urma, dar se remarca foarte clar ca modelul de lustratie adoptat poate fi mai structural ori mai difuz, mai soft ori mai dur, in functie de rezultatul asteptat din partea acestui proces.

In RM, lustratia este necesara, in masura in care este sprijinita de populatie si poate ajuta la selectarea calitativa a elitelor politice si administrative. Lustratia nu poate fi anuntata politic daca nu este precedata de o reforma veritabila a sectorului de securitate conform standardelor occidentale, care inseamna redimensionarea functiilor si marimii lor la anumiti parametri valabili pentru statul de drept, eradicarea cazurilor de exercitare in continuare a politiei politice, interceptarilor de convorbiri private, utilizarea serviciilor speciale pentru capturarea unor segmente ale pieii, etc. Actualul sistem al serviciilor speciale din RM incurajeaza abuzurile si favorizeaza modelul sovietic de guvernare, indiferent de cine este in acest moment 'cappo di tutti cappi' al acestor institutii. Controlul parlamentar asupra acestui segment a fost quazi-inexistent de-a lungul ultimelor 2 decenii de independenta, iar cei care s-au aventurat sa reformeze acest sector au sfarsit fie prin a deveni partasi ai sistemului existent, fie prin a-si recunoaste esecurile. Trebuie sa mentionez ca teama obsesiva de a lua NATO ca model de integrare, mai ales printre anumite categorii de politicieni de cariera a facut posibil sa se evite si orientarea spre anumite standarde si instrumente specifice de 'lustratie', folosite pe larg in spatiul euroatlantic, care si-au devenit pe larg eficienta si influenta. Ori, daca nu te orientezi la modele straine, va trebui sa inventezi propriul model. Ce a inventat PCRMul pana acum a fost de fapt revenirea la regimul represiv sovietic, pus in serviciul unei singure familii in stat. Discutiile asupra lustratiei ar trebui sa porneasca de la acest nivel zero al realitatilor pe teren, pentru ca multe legi frumoase si ambitioase nu ar putea fi implementate ca urmare a contextului curent din RM. Ca punct de pornire ar trebui sa contina accesul la propriile dosare ale securitatii (KGB), prevenirea fabricarii unor dosare noi pe fapte colectate in mod ilegal (politie politica), si initierea unor proceduri metodice de restrictionare a detinerii unor pozitii in organele statului in cazul persoanelor, care au detinut pozitii superioare in ierarhia regimului sovietic, precum si cu informatorii ori tortionarii regimului sovietic. 
                   Starea de Urgenta  anul II numerele 18-19-20 din 2009 
                                                                                    -va urma-