Dragostea

"In dragoste, ca si in viata, izbanzile sunt strins legate de chinuri si osteneli. Insa visele ingrozitoare, insomnia, noptile de veghe, de durere sint rasplatite de liniste si bucurie."
Prin urmare, cel care iubeste nu trebuie sucomba in fata primejdiilor:" no cedays a los peligros".
Filosofia lui Don Quijote este toata aici. Si mai este ceva. Cupidon este reprezentat copil, ceea ce vrea sa spuna ca acela care iubeste, trebuie  sa fie si el "nino", sa aiba un suflet  infantil adica pur si inocent. In viata, indeobste, lucru e de la sine inteles, e nevoie de avea simplitatea copilului, a nu profesa duplicitatea.
                                                                                                                       Miguel de Cervantes.


Luni a fost Ziua Indragostitilor, in aer se simtea dragostea. Tineri indragostiti si au daruit iubire, cadouri, flori, bomboane, cereri in casatorie sau oficializat casatorii.
Sunt tineri si tinere care sunt singure nu au avut cu cine sa sarbatoreasca aceasta sarbatoare, se simteau singuri si tristi fara perechea lor. Insa alti nu o considera ca sarbatoare a indragostitilor, insa se sarbatoreste pe 24 februarie Dragobetele este sarbatoarea Romanilor si este autentica.
Insa pentru unii nici nu stiu ce inseamna dragostea, iubirea pentru ca nu au trait-o pe propia piele sau nu au daruit-o cuiva acest sentiment pur cum o numeste Cervantes. Pentru ca, majoritatea nu stiu ce inseamna si cum se manifesta si ce aduce in sufletele oamenilor.
 Asta incerc sa raspund la aceste intrebari despre iubire. Ce este dragostea, are o definitie, cum se manifesta, ce aduce ea oamenilor? Asta a fost intrebarile pe care mi le-am pus de multe ori de cand eram o adolescenta  pana la maturitatea cand e varsta iubirilor tulmutoase, a relatiilor, a prietenilor de lunga durata. Insa eu nu am avut aceasta experienta unica si frumoasa, pentru ca nu am inteles niciodata acest sentiment frumos. Dragostea adevarata vine la timpul potrivit, si nu te intreaba ea. Insa o definitie despre iubire, sunt multe fiecare intelege si da o definitie cum simte fiecare asta e dat de la Dumnezeu.
Dar daca as da o defintie ce inseamna pentru mine, ar fi simplu. Liniste si Bucurie. Ar fi mai multe cuvinte dar nu incape intr-o fraza.  A iubi insa este legea vietii, Dumnezeu ne-a creat prin iubire, asa si noi trebuie sa ne iubim pe noi insine si pe urma pe cei apropiati nou.
 Viata este frumoasa in doi!!! Asta e ceea ce cred eu, nu de unul singur. Unde exista iubire neconditionata, respect, incredere, intelepciune, daruire si in special iti dai viata pentru celalalt. Iubirea este sublima prin actiunile pe care o poate realiza omul.
Daca vom fi plini de pasiuni vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca vom asculta persoana de langa noi cu multa iubire, vom auzi mult mai bine.
Trebuie sa dormim cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi mult mai odihnitor ca al unui copil. Si trebuie sa gandim atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire.
Pana acuma nu am stiut ce inseamna acest sentiment pur, pentru ca nu am avut ocazia. Am avut doar senzati de iubiri trecatoare care nu le-am bagat in seama, pentru ca mi se pareau inselatoare, egoiste si orgolioase. Dar asta nu e dragostea adevarata, asta e doar o masca, o  iluzie pe care iti dai seama dupa ce suferi, urat de tot.
Omul cand iubeste nu trebuie sa fie egoist, orgolios, fatarnic, rau, dur si violent si sa faca rau persoanei de langa ea.
 A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta. Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi.
Asta este ce mai frumoasa poveste de dragoste si o reuniune pentru toata viata!!
Si mai spun un secret foarte important am descoperit de mult ca intre cei 2 trebuie sa existe o asemanare si in special la ochii atunci sunt suflete pereche pe ...toata viata 

Poate... dar ma facut sa inteleg mult mai bine cum e sa traieste intr-o relatie.. si in fiecare relatie trebuie sa te inveti ceva ... ca degeaba te intalnesti cu acel cineva.

Da, de acord intr-un fel. Dar omul de azi nu mai are curajul si putere sa iubeasca si sa se daruiasca si sa si caute sufletul pereche

 Si de aceea merg pe strada si ma uit la oameni care sunt in cuplu si nu traiesc dragostea cu aceeasi pasiune si traire si emotie si de aceea, ma facut sa reflectez asupra acestui fapt.
Cand vei fii indragostit pana peste cap ascultati inima mai dai si ei dreptul la replica sa spuna si ea ceva si ea are dreptul.
 Si in special cand esti indragostit poeziile devin mai profunde, asa simti fata de el profund.

Atunci cand vei fii indragostit cu adevarat imi vei da dreptate cu adevarat.Ca dragostea este unica in viata unui om care permite inimi sa iubeasca

Am luat o vorba care ma pus pe ganduri si sunt vorbe adevarate
Exista o scara nevointelor si suferintelor care trebuie sa treci ca sa te poti inalta la lumina. Scara mantuiri. Care tebuie sa fie urmat.
 Dragostea este sentimentul cel mai profund si mai linistitor mai intelept lucru pe care Dumnezeu ne-a dat-o noua sa o simtim si sa o daruim ceiluilat, prin grija protectie si daruire. 

Inca un ciclu din viata mea!!!

Azi e ziua mea de nastere, o zi frumoasa de iarna cu ploaie si cu nisoare, si pe urma a iesit soarele cu dinti care stralucea cu un aer mai sclipitor nu se deosebea ca in alte zile de iarna. Poate din cauza vantului, ce batea ca alunga nori de aer poluat si il mai rarea pe cel poluat cu cel curat. Nu vreau sa ma laud ca a fost ziua mea de nastere deloc inca un lucru cate face sa ti dai seama ca ai mai imbatranit cu inca un an si iti dai seama ca nu ai realizat nimica pana acuma.Si iti dai seama varsta de fapt nu conteaza doar ceea ce ai lasat in urma ta. Prin munca prin fapte si prin lucruri bune pe care trebuie sal faca orice crestin ortodox.
La finalizarea slujbei dupa ce preotul povesteste despre sarbatoarea de azi, mi-a placut o fraza care a spuso chiar de la marii "Ierarhi Grigore, Sfantul Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aura", nu conteaza ca esti sarac, bogat, bolnav, sanatos, ca toti suntem in fata lui D-zeu egali si ne iubeste... doar ne-a pus la incercare sa vedem cum suntem si cum devenim intelepti prin tot ce ne da El nou. Si asta e adevarat ce a zis preotul despre oameni, ca acei care sunt bogati sa fie mai milostivi sai ajute pe cei saraci, ca nu a dat avutia doar sa se laude care are avutii, ci sa o foloseasca cu umanitate pentru ai ajuta pe ceilalti. Dar cel sarac sa nu faca din saracie o cerseala sa fure sa pacaleasca, ci trebuie sa munceasca pentru avea.Si deja se stie cei cu cel bolnav si cu cel sarac.
Insa seara am petrecut cu cei de la Atelier cu sticla de vin si placinte, asta a fost o seara de neuitat, dupa ce am discutat despre poeziile pe care ni le-a adus Dudu si le-am comentat. Pe urma am trecut la partea cu vinul si cu placintele, iam sevit de ziua mea. Mam bucurat nespus de mult ca am sarbatorit cu ei ziua mea. A fost ceva memorabil, anul trecut nu am apucat sa fac cu ei. Dar anul asta am vrut sa fac cu cei de la Atelier. Afara batea vantul si te lua pe sus. Dar norocul nostru ca vinul ne incalzea si ne tinea cu picioarele pe pamant.

Spune Adevarul Puterii de Kerry Kennedy

"Spune adevarul puterii prezinta. prin intermediul unor interviuri, povestile a numerosi eroi care au infruntat plini de curaj, turtura, amenintarile cu moartea  sau inchisoarea in numele  cauzelor carora si-au dedicat sau chiar sacrificat viata: libertatea de expresie, domnia legii, protectia  mediului, eradicarea muncii fortate, dreptul la justitie, accesul la capital, drepturile femeii si libertatea religioasa. Interviurile isi propun sa dezvaluie opniei publice  internationale atrocitatile la care au fost supusi acesti oameni, in speranta ca forta exemplului personal si a determinarii lor in fata injustitiei ii va indemna pe cititori sa transforme, la randul lor, propiile comunitati si lumea in care traim cu totii."
Spune Adevarul Puterii de Kerry Kennedy. Editura Curtea Veche, Bucuresti 2009
Dar inainte de a citit cartea, din intamplare am nimerit cu un prieten bun de al meu la Baneasa Mall din Bucuresti plimbindu-ne pe acolo am dat peste expozitia de fotografii de Eddie Adams. Am mers si am vazut expozitia de fotografii pe care erau in hol si dupa aia am plecat. Aceasta era prin primavara anului 2009, ca dupa aia mai tarziu am si cumparat cartea de la librarie, nici nu stiam ca este fotografiile pe care le vazusem inainte.Prietenul asta al meu, ma anuntat ca acestea sunt chiar pozele pe care le-am vazut la expozitie. Ma suprins faptul,ca chiar asa si era. Nu am atras atentia la aceste coincedente, dar ele au fost si cred in ele. Nimic nu intamplator se intampla in viata fiecarui om.
Am rasfoit aceasta carte de placere, ma dus cu gandurile la problemele noastre cu care ne confruntam noi zi de zi sunt niste nimicuri cu ce se intampla in lume, comunitatile sarace ce se confrunta cu violenta, crima, viol, tortura, persecutii, nerespectarea drepturilor omului si a copilului. Acestea sunt problemele existentiale a comunitatilor sarace din lume unde, se confrunta cu problemele zi de zi.Ar trebui sa privim si noi cu fata spre astfel de oameni care au nevoie de noi, sa fim mai aproape de ei si de problemele lor.
 Dar am ajuns si la Damai Lama, ca aici vroiam sa ajung.Nu am citit Damai Lama pana acuma inca nimic, doar ce am citit din cartea asta si mi-a placut foarte mult ce scrie el.
Damalai Lama lupta pentru Libertatea Religioasa. "Daca comunitatea internationala nu abordeaza problema tibetana, violarea drepturilor omului va continua".
 "Damai Lama este al 9-lea copil al unei familii de fermieri din regiunea chineza de granita Amdo, Lhamo Thondup a fost recunosct de calugarii tibetani, la varsta de numai 2 ani, ca fiind reincarnarea celui de-al paisprezecelea Dalai Lama, considerat o manifestare a celui care se numeste Bodhisattva al Compasiunii.
I s-a schimbat numele in Tenzin Gyatso si a fost adus in Lhasa sa-si  inceapa preigatirea de 16 ani in metafizica si texte religioase, pentru a-si putea indeplini rolul de lider spiritual. Invadarea Tibetului de catre chinezi in anul 1949 a adus cu ea brutalitatea represiunii si, ca urmare, multi tibetani au fost executati in inchisori sau  lasati sa moara de foame  in lagare de concentrare, iar sute de manastari, temeple si ale cladiri istorice si culturale au fost  jefuite si demolate. In efortul lor  de a eradica identitatea si cultura tibetana, chinezii i-au fortat pe tibetani sa se imbrace ca ei, sa se profeseze  ateismul, sa arda cartile si sa-si condamne, sa-si umileasca si sa-si ucida batranii si invatatorii. Aflandu-se in pericol, Dalai Lama a plecat in exil in 1959 in nordul  Indei, impreuna cu optzeci de mii de tibetani, si nu s-a mai intors niciodata. Intre 1960 si 1980 au urmat alte valuri de violenta, care continua si astazi. Pana in prezent guvernul chinez a ucis,, torturat si infometat peste un milion de tibetani, o cincime din populatie. In fata acestei opresiuni a statului, oare cum de gasesc  tibetanii puterea sa continue sa lupta? Sfintia  Sa Dalai Lama ii inspira  pe tibetani sa-si imbratiseze credinta  si sa nu renunte la visurilor. Tot el ne cere sa ne gandim la cei care i-au futat tara si i-au masacrat poporul nu ca la niste criminali si hoti, ci ca la niste fiinte umane care merita iertarea si coampasiunea.
Dalai Lama din viata lui, are ce sa ne spuna noua prin suferinta prin compasiune despre valoarea vietii. Asa trebuie sa fim si noi mai milosi, mai compasionali si iubitori de cei din jur, sa nu fim rai ca nu ajungem nicaeri cu rautate.

A fi fericit nu e o chestiune de Destin ci de Alegere

 Dalai Lama

"A fi fericit nu e o chestiune de Destin ci de Alegere:
- sa-ti alegii atent gandurile care apoi devin cuvinte
- sa-ti alegi cu grija cuvintele care apoi devin actiuni
- sa-ti alegi cu grija actiunile pentru ca ele devin obiceiuri/habitudini
- sa-ti alegi atent obiceiurile pentru ca ele formeaza caracterul/modul tau definitoriu
- sa-ti alegi caracterul ce devine destin

Iar destinul tau devine viata ta."

Spectacolul: "Oglinda vieţii noastre"

Săptămîna trecută, la atelier, Cristina Macovschi ne-a invitat la teatru unde va juca ea. Eu am acceptat  prompt invitaţia au acceptat si alti colegi de ai noştri sa vină la spectacol.

În ziua de 30 ianuarie 2011, geroasa cu soare cu dinti ce piscau obrajii si nasurile noastre. Spectacolul avea sa se inceapa la ora 14, aveam sa acceptam invitatia Cristinei si locurile noastre erau asigurate ca vom gasi libere.

 Pana la urma am ramas ca venim Eu cu Nina, sa vedem piesa unde joaca Cristina. Nu mai stiam cine vine, stiam ca vine si Natalia dar a anuntat ca nu mai vine, insa ajuns si Dudu la spectacol ne-am intalnit acolo.

Calatoria noastra a fost una linistita si rapida, am ajuns la distinatie fara nici o problema. Casa de cultura unde avea sa fie spectacolul era aproape de gara, numai trebuia sa urcam scarile si mergeam 5 minute si eram la Casa de Cultura din Orhei.Ne asezaram in fata, Nina vroia sa steie in fata sa vada bine spectacolul, Dudu s-a asezat in spate

M-am dus si mi-am luat un pliant de la intrare sa vedem prezentarea spectacolului. Spectacolul a inceput cu intarzieri, asa sa inceput tarziu.

Luminile se sting se anunta inceperea spectacolului, oratorul povesteste  inceputul povestirii.

Nu am spus nimica despre Cum se numeste piesa, cine a scris-o, cine-i regizorul?

Pai piesa se numeste" Oglinda  vietii noastre" AUTORUL Piesei este Vasile Bajan si regizorul este Gheorghe Ionita.

 Ma-m informat despre Vasile Bajan este bine cunoscut in Orhei, ca poet si autor de melodii, dar in ipostaza de dramaturg s-a produs, pentru prima data.

Piesa abordeaza mai multe probleme actuale ale societatii noastre,  inclusiv fenomenul coruptiei in invatamant, sanatate si politica, dar si cel al migratiei masive a populatiei. In calitate de actori au evoluat studenti de la colegiile din Orhei, spectacolul fiind montat de Gheorghe Ionita, un regizor si directorul teatrului " VOAB" de la Centrul Raional de Cultura.

Am venit pentru Cristina din respect si pentru a mai iesi din Chisinau cateva ore bune sa ne relaxam si sa ne distram. Si chiar am reusit sa ne simtim bine. Dupa spectacol au fost aplauze, critici, felicitari din partea spectatorului din Orhei. La iesire am felicitato si pe Cristina si am plecat sa ne plimbam prin oras. Toti 3 ne-am dus sa vedem orasul Orhei, ca nu am fost niciodata sa ne plimbam prin el. Si dupa ce ne-am plimbat prin Orhei am ajuns si prin parcul din oras am inghetat bocna si ne-am dus sa bem ceva cald intr-un local Dolce Vita. Fiecare si a comandat ceva cald, cafea si ciocolata calda. La ceva cald ne-am spus impresiile despre spectacol ce a fost bun si ce nu a fost bun.Dupa terminarea bauturii calzi ne-am indreptat cu pasii rapizi spre autogara ca sa luam ceva spre Chisinau.

Ne-am plimbat pe stradutele inlaturalnice din Orhei, Dudu si a adus aminte cand a venit in Chisinau tot era liniste si frumos, asa cum era in Orhei.

In concluzie, spectacolul pe care l-am vazut noi toti, mie de exemplu mi sa parut o secventa falsa in piesa :"Cand elevul arunca banii in fata la profesor si ii vorbeste urat acesteia." Dar eu in realitate nu am auzit asa ceva de cand ma stiu. Mie pentru inceput mi sa parut bun pentru Orhei. A fost O.K.! Ce pot sa spun despre spectacol mie mi sa parut ca este fals la unele secvente, ca abordeaza mai multe idei in piesa si unele lucruri au fost exagerate.Limbajul coerent  si inteles de toata lumea.

Asa ca am plecat satisfacuti cu un spectacol vazut si o plimbare pe cinste. Asta e tot!!

O fila de ceea ce simt!!

Nu am scris de mult, ceea ce simt de fapt si ceea ce vad, sunt unele lucruri pe care le vezi cu adevarat si nu poti sa le exprimi asa cum sunt. Am fost parca intr-un labirint ingust, intunecos si umed, unde nu aveai scapare, daca nu aveai credinta si speranta,dorinta, ambitie, putere, forta si incredere in tine, ca intr-o zi vei putea iesi cu capul sus si nevatamat. Mergand asa prin tunelul ala, am simtit ca voi iesi de acolo.  Cans iesi dintr-un astfel de loc simti cu adevat o usurare,liniste si o bucurie imensa.Simti cu adevart ca ai iesit la lumina si poti vedea ca afara e soare si lumina.

In acel labirint simti, ca nu poti iesi afara, ca esti captata intr-o lume ne mai auzita, unde, lucrurile sunt intr-un haos, plina de amaraciune, nemultumire si neajunsuri, certuri si tot felul de reprosuri. Asta de fapt este lumea in care traim noi. O lume in care simti ca nu mai ai aer si  te sufoci in propria ta mizerie.

Nu vreau sa vorbesc de astfel de lume, simt ca viata mea e multa mai vie si interesant care te face sa supravietuiesti si sa lupti pentru a simti si pentru a vedea cu ocheanul oaceanul si un paradis de nedescris.

Ce simt de fapt e ca o usurare, liniste si o bucurie imensa, care ma face sa ma zbor ca o pasare spre

Asa ma simt si acuma, tot timpul ma-m caracterizat ca o pasare care zboara deasupra muntilor, apelor si a continetelor.

 O pasare care zboara la inaltimi nebanuite si  ne mai auzite de fapt, ce doreste sa simta puslul vietii si a pasiunii pe care o traieste zi de zi si noapte de noapte, ma face sa mi doresc sa explorezi lumi necunoscute si

in cautari de lucruri exciptionale

Sunt o pasare care zboara desupra oceanelor, muntilor, vailor si marilor, cu aripiele desfacute, simt cum aerul imi zburleste penele mele albe.

Cand am vazut aceasta poza parca ma-m vazut pe mine un pescarus liber zburand deasupra marii si vazand lumea de sus. Mia placut aceasta poza foarte mult.

E greu sa fii o pasare care zboara intr-o o lume in care banii si puterea este pe primul loc si nu mai conteaza frumuseatea naturii si a vietii, a iubirii si altor lucrurii cu care se hraneste sufletul omului zi de zi.Fiecare om isi are un rost in viata lui, cu care se ghideaza cu care se aseamana cu un animal si cu o pasare.
 Eu ma simt un pescarus care zboara si e liber sa faca ceea ce vrea si sa zboare unde vrea.
E frumos sa visezi cu ochii deschisi, dar asta e un simplu vis ca te inalta pe culmile fericirii si din pacate trebuie de coborat cu picioarele pe pamant. Asta e viata.. e dura doar!!

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Intalnirea de duminica a atelierului a avut loc la Uniunea Scriitorilor la cafeneau Orpheus am fost noua persoane la o masa mare si am inceput atelierul cu poezia Elenei Guzun. Elena ne-a citit pe rand poezia si noi am lucrat la ea fiecare pe rand. Nina Caraman i-a fost dat de lucru sa fac cronica la blogul Vlad Iovita si sa o posteze.

 Fiecare si-a spus punctul de vedere la toate poeziile Elenei, insa eu am fost mai evaziva mai tacuta, insa de fiecare data raspunde-am ca mi-a placut sau taceam.

Dupa ce am citit poezia Elenei mai multe ori am inteles in fiecare poezie ce vrea sa spuna, dar nu am putut sa ma pronunt ce e bun sau ce e rau. A fost alti care si-au dat cu parere despre poezie. Am fost mai mult absenta decat acolo. Dar am fost.

 Am trecut la alt text al lui Cristi cu Circ cu Coaie.A fost interesant, bun, avea o motivatie, clounul era singur nu avea pe nimeni, doar cu animalele de la circ. Si ajungand la varsta pensionari la apucat panica starea de despresie ca va ramane singur si uitat de ceilalti, luand o decizie drastica de a-si taia testiculele in fata publicului si de a muri ca un artist mare si faimos clovn. Seara sa terminat cu plecarea acasa a fiecarui.

 Aafara sa lasat frig si intuneric, numai zapada alba ne lumina drumul spre casa.