Monolog

 Irina : Unde sunt? Ce-i aici? Ce-i cu mine aici? De ce tot e alb? De ce geamurile sunt în gratii? Ce caut aici? Cum am ajuns aici? De ce sunt legată de pat? Daţi-mi drumul ? Auzi-ţi, daţi-mi drumul!? Nu mă ţineţi legată! De ce mă ţineţi legată? Mă sufoc! Nu-mi place, unde sunt? Hei mă auziţi careva? Unde mă aflu? Hei, cei după uşă, careva mă auziţi ? Ce caut aici? Nu înţeleg?! Parcă aveam familie?! Ce s-a întâmplat cu ea?! Vai ce pat moale. Să mă legăn cât pot, că după aia, cine ştie,  unde mă vor duce, dobitocii aştia?

Mă dor mâinile şi picioarele de la curelele astea. Nu mă pot mişca. Vai ce e moale patul şi pot să sar pe el !

Mă piş pe mine, daţi-mi drumul?! Mă auziţi careva ?!

Didascalie : Pe uşa camerei, intră doi bărbaţi în alb, o dezleagă de mâini şi de picioare. Ea îi împinge. Cei doi o ţin cu forţă să nu-şi facă rău şi să scape.

Irina: Daţi-mi drumul!  Mă auziţi? Nu sunt nebună. Am un soţ şi un copil acasă, care mă aşteaptă. Trebuie să mă duc la muncă. Şeful are să mă dea afară.

Didascalie : Cei doi o duc în altă cameră. Sunt reci, indiferenţi de ea. O lasa în camera albă şi obscură, cu gratii la geam, un pat, o masă şi un scaun. O încuie în cameră şi pleacă.

Irina se urcă pe pat, sare pe el, şi strigă.

Irina:  Huţa-Huţa, Mami Huţa! Ce bine, mă leagăn?! Tra-la-la-la. Nu mă tem de nimeni, nici de ei, nici de demoni, nici de îngeri.

Didascalie :  Irina se opreşte.

Irina : Deschideţi-mi uşa!! Daţi-mi  drumul, nu sunt nebună. Vreau afară, am un soţ şi copil.

Vocea Bărbatului : Hey Irina trezeşte-te, a fost un coşmar, un vis urât. Lineşteşte-te!! Lineşteşte-te draga mea!!

Irina: Unde mă aflu?

Vocea  bărbătească : În patul nostru de acasă.

Irina : Unde-i copilul?

Vocea Bărbatească : Doarme în pătuţul lui.

  

                               Monolog scris de Elena Bogus

P.S. Acest Monolog a fost scris in cadrul atelierului de dramaturgie.