Anii de studenție la Iași și atracțiile sale turistice prima parte

O dată ajuns acolo vei păși pe urmele lui „Ștefan cel Mare”, te vei plimba prin locurile de suflet ale lui „Mihai Eminescu” și vei descoperi locul în care Amintirile din copilările ale lui „Ion Creangă” au luat viață.

Uite cum trece timpul, parcă mai ieri eram elevă la liceu, nerăbdătoare să devin om mare și  responsabil, cu multe vise,  dar nu știam ce îmi rezervă viitorul.

Vroiam să continui studiile la București și să încep o viață nouă. Din anumite puncte de vedere,  destinul are anumite planuri legate de mine, unde părinții mei aveau așa o vorbă  ce : „să cauți la București, mai bine stai acasă lângă noi”.

Eu am ales această facultate nu doar datorită insistenței părințiilor, dar deoarece mi-am dorit foarte mult. Această facultate mi-a oferit perspective în viață și m-a ajutat să cresc. Toate se schimbau din an în an.

Când ești într-un loc necunoscut fie oraș sau oameni este același lucru. Te adaptezi cu greu dar între timp te acomodezi.

Ori unde ai veni te întâmpină cu brațele deschise. Deși se pare că este un joc al destinului, doar cei puternici pot să reziste, deoarece ori unde te-ai afla treci prin grele încercări și situații.

În acest articol vreau să vorbesc despre alte lucruri. După ce absolvit liceul din Sfântul Gheorghe, am depus actele la  Universitatea Alexandru Ioan Cuza, la Facultatea de Filosofie, Specialitatea de Stiințe Politice în Iași. Mi-am dorit foarte mult să învăț la această universitate.

Iași mi s-a părut mai frumos decât Sfântul Gheorghe, care dispune de o istorie culturală bogată și un centrul universitar renumit.

Am avut profesori foarte buni de la care am preluat lucruri importante pentru viață, care mi-au deschis larg ochii, cum să gândesc, cum să vorbesc, să am o anumită veziune asupra vieții.

Am cunoscut oamenii frumoși la suflet și la minte, care mi-a rămas prieteni pentru totdeauna.

Orașul Iași a fost o a doua casă pentru mine, unde totul era nou, oamenii locuri și întâmplări care s-au întâmplat între timp. În viață nu este  nimic întâmplător.

Mi-a fost greu să mă obișnuiesc tot ce ține de acest oraș, dar între timp am reușit să mă obișnuiesc. Rememorez toate amintiirile ce țin de anii de studenție.

Mă amuz și acum de aceea întâmplare cu profesorul meu. Profesorul meu de istorie, care a făcut pe colegii să râdă, deoarece toate locurile erau ocupate. La început am avut emoții mari, care au dispărut după ce am făcut cunoștință cu colegii mei.

La curs eram cu toți împreună, dar la seminare eram împărțiți pe grupuri. În total erau cinci grupuri, printre care eram și eu. Nu am fost o grupă unită, unde fiecare eram de sine stătător.

Cu timpul am reușit să-mi fac prieteni. Mă atrageau atracțiile turistice încă din primul an de facultate.

Prima mea atracție turistică, a fost Bojdeuca lui Ion Creangă. Împreună cu alți colegii de-ai mei, ne întâlneam în fața statuii "Alexandru Ioan Cuza", care era punctul de întâlnire pentru toți studenții.

Afară era toamnă, era cald și frumos, frunzele îngălbinite cădeau de pe copacii.

Orașul Iași este un oraș frumos, care îmi lipsește. Anii de studenție au trecut în fugă. Acolo am cunoscut, perioada lui Eminescu și a lui Ion Creangă. Cultura și istoria acestui oraș, ca și arhitectura, m-a făcut să îl îndrăgesc și oamenii din el.

 După ce am vizitat locațiile orașului, Bojdeuca lui Ion Creangă, a urmat Parcul Copou și Grădina Botanică. Bojdeuca lui Ion Creangă, datează din anul 1872, care a fost răspopit și nevoit să părăsească locuința din incinta Mănăstirii Golia. Humuleșteanul s-a mutat aici, în camera din dreapta având-o ca vecină pe Ecaterina Vartic, cea care avea să-l îngrejească până la sfârșitul vieții. Toate Poveștile Amintirile din copilărie au fost scrie în căsuța botezată de scriitor bojdeucă. În vara și toamna anului 1876, Mihai Eminescu a locuit aici drept chiriaș al lui Creangă.

Am rămas cu niște impresii foarte frumoase, după ce am vizitat casa marelui povestitor și am simțit energia pe care le emană obiectivele prezente.

Casa lui Ion Creangă era compusă din două camere care avea și o grădină frumoasă în spate. A devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, iar restaurări s-au făcut între anii 1942 și 1985.

După ce am vizitat această minunată bojdeucă, am luat-o la drum către Parcul Copou. Parcul Copou este cel mai vechi parc din Iași, situat pe dealul Copoului, fiind cel mai mare parc urban din zonă centrală și de nord a orașului.

În grădina Parcului Copou se găsește Monumentul Legilor Constituționale, cunoscut ca Obeliscul cu lei realizat de Mihail Singurov, în 1834, după un proiect al lui Gh. Asachi. Coloana de piatra înaltă de 15 m și grea de 10 tone, susținută de patru lei, simbolizează cele patru puteri europene care au recunoscut indepedendența Țărilor Române.

În centrul parcului Copou, putem găsi lângă Teiul și Bustul lui Eminescu cât și bustul vechiului său prieten Ion Creangă ridicat în anul 1932. Mai târziu a fost ridicată Aleea Junimea cu busturile din bronz ale membrilor săi: monumentul poetei Veronica Micle, bustul lui Costache Negruzii, bustul lui Iacob Negruzii, bustul lui Gheorghe Panaitescu-Bardasare, bustul lui Constantin Daniel Stahi, bustul lui Nicolae Gane și Bustul lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Monumentele dedicate lui George Topârceanu, Ion Luca Caragiale, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Octav Băncilă, Ciprian Porumbescu și Grigore Vieru decurează alte alei ale parcului.

Parcul datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, amenajarea sa începând cu anii 1833-1834 sub domnia lui Mihail Sturza.

Împreună cu colegii mei am mai vizitat și Grădina Botanică "Anastasie Fătu. " Parcul a fost înființat în 1856, este prima grădina botanică universitară din țară noastră, purtând numele fondatorului său, Anastasie Fătuș.

Amenajarea celebrei grădini din Copou nu a încetat niciodată, fiind necesară conservarea constantă a celor zece secții pe care aceasta le include. Peste 9000 de taxoni vegetali proveniți din diverse regiuni geografice pot fi admirați în exteriorul și interiorul Grădinii Botanice din Iași.

În lunile februarie-august sunt prezentate colecții cu azale, camelii orhidee, crotoni, cactuși, bonsai, lalele, iriși, narcise, trandafiri și dalii, iar în lunile septembrie- noiembrie, începând cu anul 1976 sunt expuse, sub genericul Flori de toamnă, crizanteme, fructe,  semințe de varză, sfeclă, ardei și dovlecei decorativi, care atrag anual peste 200.000 de vizitatori, din țară și din străinătate.

Deoarece ni era foame și târziu a rămas să vizităm și alte locații turistice ale Iașui.

În decursul celor patru ani de studenție cât am stat la Iași am vizitat multe atracții turistice ca istorico-culturale religioase cum ar fi: Mănăstirea Sfințiilor Trei Ierarhi, Catedrala Mitropolitană din Iași, Biserica Sfântului Nicole Domnesc, Mănăstirea Băărboi.

Anii de studenție a fost interesanți și plin de aventură, cu o experiență de neuitat, unde am fost și la Biblioteca Universități, în cluburi cu prieteni, și excursii în aer liber.

Iași a fost capitala Moldovei în perioad 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859-1862 și capitala Regatului României între 1916-1918. Orașul este învăluit de frumusețe și de farmec, fiind un veritabil muzeu național, prin comorile de istorie și de artă pe care le are.

Numele oraşului este strâns legat de aşa numită perioadă de aur, al culturii şi a spiritualităţii româneşti istoria sa fiind marcată de numeroase monumente şi vestigii arheologice de la Cucuteni ce au scos la iveală una dintre cele mai strălucitoare culturii neolitice din Europa. Situat în nord-estul României, oraşul Iaşi a fost şi este încă şi astăzi, capitala culturii şi spiritualităţii româneşti.

Patrimoniul cultural cuprinde 256 situri arheologice, 20 de case memoriale, 580 de monumente istorice şi arhitecturale, 13 muzee arhitecturale.

Oraşul este veritabil muzeu naţional prin comorile de istorie şi de arta pe care le are urme de locuire a acestui ţinut încă din paleolitic pe teritoriul judeţului Iaşi au fost identificate numeroase aşezării datând din secolul XIII-XIV.

În zilele de weekend vizitam câteva locații din Iași, muzee, teatre, cinematografii, piețe, parcuri.  Prima Casa Memorială  pe care am vizitat-o a fost: “Casă Memorială a Otiliei Cazimir,”casa în care a locuit și a creat Otilia Cazimir, devenit muzeu memorial în 1972.

Am intrat într-o încăpere semirăcoroasă și încă se simțea enrgia și mirosul parfumat al scriitoarei, biroul la care scria Otilia Cazimir este plin de manuscrise. Călimara ochelarii și alte obiecte personale parcă o așteaptă.

Biblioteca scriitoarei abundă în cărții cu dedicații. Potrete ale sale sau peisaje din zona Bucșinescu, realizate de pictori din școala ieșeană, precum Victor Mihăiescu-Craiu, Nicolae Constantin, dau măsura prețuirii de care se bucură Otilia Cazimir în rândul artiștilor plastici.

Următoarea este ”Casa Memorială George Topîrceanu”, o casă micuță, discretă, aproape misterioasă casă a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și a apaținut poetului Demostene Botez. Am aflat mai târziu de la ghid și de sediul revistei “Însemnări literare”, instalat la 8 ianuarie 1919, din care făceau parte: Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, G.Topîrceanu și Demostene Botez.  Memorialul a fost inaugurat la 22 iunie 1985, cu un an înainte centenarului nașterii poetului(Centenar UNESCO).

Apoi am vizitat Muzeul Memorial Mihail Kogâlniceanu, alături de alte vechi zidiri ieșeni care au aparținut familiei Kogâlniceanu, este un reper spațio-temporal la care suntem obligați să raportăm “rutele de viață creatoare” ale istoricului, gazetarului, scriitorului, avocatului, omului politic, dar și pe ale omului Mihail Kogâlniceanu(1817-1891). Începând cu data de 4 martie 2012, Muzeul Memorial „Mihail Kogâlniceanu” este redeschis pentru public.

Următoarea vizită pe care am făcut-o a fost Casa Memorială a lui “Mihail Sadoveanu”, nu știam că Mihail Sodoveanu a locuit la Iași.  Dar am aflat de la ghidul  muzeului că această Casa Memorială a fost inaugurată în data de 6 noiembrie 1980,  unde au fost prezenți fiica scriitorului Profira Sadoveanu, soția scriitorului Valeria Sadoveanu, scriitori și oameni de cultură, oficialități din Iași, un numeros public.

Următoarea excursie a fost Casa Memorială „Vasile Pogor„ în inima Iașului se află „casa cu ferestre luminate”, în saloanele căreia își dădeau întâlnire câteva dintre personalitățile care au marcat istoria României moderne: Maiorescu, Alecsandri, Xenopol, Conta, Caragiale, Eminescu, Slavici, Creangă și mulți alții. Pe atunci această casă aparținea lui Vasile Pogor, unul dintre fondatorii celebrei societății literare „Junimea,” și a găzduit nenumărate ședințe junimiste.

Muzeul a beneficiat, prin grija Ministerului Culturii și Cultelor, a Consiliului Județean și a Primăriei Iași, de lucrări de restaurare în perioada 1994-2006. Expoziția permanentă, reorganizată și inaugurată la 13 octombrie 2006, reunește aspecte de istorie literară parcurgând, pe etape, o perioadă de circa 150 de ani.

Alte două atracții turistice au fost "Palatul Culturii " și "Casa Dosoftei," care se află în Centru Civic, privind maiestuos către extremitatea sudică a Bulevardului Ștefan cel Mare, ridicol de gigantic, Palatul Culturii, este unul dintre cele mai impresionante clădiri ale României.

Construcția sa, într-un strălucitor stil neogotic a durat aproape 20 de ani, și atât inteteriorul  său ornamentate din belșug cu motive heraldice. Ceasul din turn cânta "Hora Unirii" din oră în oră. Înăutru sunt patru muzee. Intrarea în Sala Voievozilor sau plimbare  împrejur este gratuită, însă fiecare muzeu, are o taxă de intrare separată.

La parte se află "Muzeul de Istorie a Moldovei,"  este concentrat pe elemente arheologice. Are o frumoasă colecție de ceramică de Cucuteni, o cultură natică, ce se presupune că ar fi existat în această regiune în perioada 3700-2500 î.C. Locuitorii din Cucuteni aveau talentații pentru olărie și își ornau vasele cu elemente geometrice simetrice, singurul aspect al artei lor decorative care supraviețuit.

La primul etaj, se află " Muzeul Etnografic a Moldovei, " prezintă un ansamblu de unelte foarte mari, utilizate în producția alimentară, precum și costume populare și covoare. Există și un magazin de artizanat.

La același se află "Muzeul de Artă," care are două secțiuni și o expoziție temporară în Sala Voievozilor. Prezintă arta modernă și contemporană, opera lui Theodor Aman Unirea Pricipatelor înfățișând două femei îmbrăcate în costum popular, ținându-se de mână. Cealaltă secțiune prezintă arta europeană.

Poate cel mai amuzant pentru copii este "Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu" de la partier. Are o ciudată și frumoasă colecție de instrumente muzicale din secolele XIX și XX, pe care personalul le va prezenta, făcând chiar și demonstrații. O altă secțiune are modele ale diferitelor inveții, unele puțin cunoscute, dincolo de granițele țării.

Lângă palat, este o mare statuie ecvestră a lui Ștefan cel Mare dezvelită de Carol I în 1883, indică cu sceptrul său bulevardul cu același nume. Basoreliefurile de pe piedestalul de marmură comemorează scene
din bătăliile de la Dumbrava Roșie și Valea Alba, în care a luptat Ștefan cel Mare.

După ce am terminat de vizitat "Palatul Culturii" ne-am dus către Biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" și "Casa Dosoftei."

Amplasată chiar lângă "Palatul Culturii," Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" a fost construită de "Ștefan cel Mare" în anii 1491-1492, fiind cea mai veche biserică din Iași care s-a păstrat până azi, iar exteriorul ei are un aspect unic, ce admiră în drumul tău spre centrul orașului.

Dar să nu uităm încă un edificiu cultural și literal este "Casa Dosoftei" găzduiește Departamentul de Literatură Română unde pot fi văzute numeroase exponate originale, între care și cel mai vechi manuscris continuâd Letopisețul atribuit lui Grigore Ureche. Edificiul de piatră cu aspect arhaic a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și a aparținut inițal bisericii "Sf. Nicolae Domnesc".

Nu am putut rata o plimbare pe "Ulița Domnească" ce pornește de la "Palatul Culturii" și ajunge în Piața Unirii am descoperit o mulțime de clădirii simbolice ale Iașului.

Teatrul Național " Vasile Alecsandri," datând din anul 1896, este cel mai vechi din țară și unul dintre cele mai frumoase din Europa. Interiorul său elegant și bogat decorat a fost inspirat din stilurile arhitecturale baronice și rocco, unul dintre plafoanele sale fiind pictate de celebru pictor vienez Alexander Goltz.

O dată ce intri în interiorul teatrului, am fost impresionată de cele 100 de lămpi din centrul clădirii, toate acestea oferind o eleganță și un rafinament aparte sălilor de teatru din monumental de artă al Iașului.Numeroase piese de teatru devenite celebre pe plan național și internațional se joacă în sălile acestui teatru în fiecare an.

În continuare am vizitat "Muzeul de Istorie Naturală" ce se găsește la numărul 16 și ocupă un impresionat edificiu în stil neoclasic din secolul al XVIII-lea, cumva cunoscut cu numele de casa Roset. Muzeul este faimos pentru că Alexandru Ioan Cuza a fost ales aici conducător al Moldovei în 1859.

Râpa Galbenă, este cunoscută printre localnici, este o zonă importantă, localizată pe baza Dealului Copou. Esplanada Elisabeta din Iași a fost construită la sfârșitul  secolului al XIX-lea scopul acesteia fiind acela de facilitare circulației prietonilor către zonă centrală a orașului. Terenul acesteia este unul argilos, iar aspectul său inedit este reprezentat de multitudinea de izvoare subterane care coboară din zona Copou către Bahlui.

În această zonă au fost efectuate numeroase lucrări de exploatare a argilei pentru construcții sau olărit, în zonă Pieți Unirii existând în trecut un cartier al localnicilor specializați în arta olăritului.

Piața și Muzeul Unirii din Iași, prin care treceam zilnic, au importanță istorică. Principala piața a orașului. Piața Unirii are o importanță covârșitoare pentru români, deoarece aici s-a oficiat ceremonia de unire cu Țara Românească și a dat naștere România în anul 1859. Așezată într-o mică grădină din centru pieței, statuia în bronz a lui Alexandru Ioan Cuza este un alt simbol al unirii.

Iar mai puțin la nord, în spatele Cinematografului Republica, Muzeul Unirii este gâzduit într-o clădire care datează în 1806. După unirea din 1859 a devenit palatul lui Cuza în anii 1917-1918 și a fost pentru un scurt timp reședința regală pentru regele Ferdinand când capitala s-a mutat temporar la Iași, în timpul  Primului Război Mondial. Muzeul cuprinde valoroase colecții de documente și alte elemente aparținând lui Alexandru Ioan Cuza și familiei sale.

În închiere dacă treceți prin Iași nu uitați să vizitați aceste minunate atracții turistice.

În următorul articol, vă voi povesti despre Mănăstirile și Bisericile cele mai importante din Iași, și o  excursie importantă Castelul Sturza de la Maiclăușeni și Palatul Memorial Alexandru Ioan Cuza de la  Ruginoasa, Lacul Roșu și Bicaz.

                                                           Scrisă de Elena Bogus